Am ieşit din clădirea Guvernului la ora 0 şi 16 minute. Era răcoare şi mirosea a vegetaţie spălată de ploaie. Chiar dacă eram foarte obosit, aveam o stare de bine. Din păcate, liniştea nopţii era spartă din cînd în cînd de zgomotul motoarelor unor maşini care sclipeau în lumina străzii, „bijuterii” al căror preţ depăşeşte 80.000 de euro. Bolizii, unii decapotabili, treceau în trombă prin Piaţa Victoriei. Ocupanţii lor habar n-aveau că Executivul tocmai aprobase diminuări de pensii şi salarii. Păşind agale pe trotuarul din faţa clădirii spre locul în care îmi parcasem maşina, am privit instincual către Palatul Victoria. Era cenuşiu şi acoperit în lateral cu pînze puse de muncitorii care-l consolidează. Am avut impresia că Guvernul este bandajat. Fără să vreau, în minte mi-a venit imaginea lui Emil Boc. Cred sincer că el este politrucul perfect. Demagog, rece, ipocrit, fără onoare, fără dubii, fără mimică, vorbă repezită şi fără substanţă, dacă îl întrebi ce vrei el îţi răspunde ce vrea. Emil Boc nu este în stare să conducă, să imagineze, să conceapă, să previzioneze, să colaboreze, să socializeze, să inventeze(în sens pozitiv). În schimb, el este executantul perfect. Odată ce stăpînul i-a zis să facă ceva, nu-l mai opreşte nimic. În atari condiţii, pentru el nu mai există imposibil, degradant, obositor, penibil, ruşinos, imoral, ilogic, interzis, ilegal, crud, perfid, iraţional. Face din poruncă scopul lui de a fi.
Ieri, la 14:00, Emil Boc ne-a prezentat măsurile de austeritate dublat de o proiecţie de slideuri, aşa cum am arătat aici. La finalul şedinţei de Guvern, după ora 22:00, ni le-a mai citit odată. Jurnaliştii erau obosiţi, miniştrii care l-au însoţit pe primul ministru erau plictisiţi, Sebastian Vlădescu, sau moţăiau pe scaun, Mihai Şeitan. Ca şi noi, şi ei asistau pentru a nu ştiu cîta oară la acelaşi discurs al lui Boc. Unele dintre fraze premierul le repetă de luni de zile. Aseară, el ni le-a prezentat cu aplomb şi mari paranteze explicative de parcă era prima oară cînd le comunica ţării. În sala de brefing se chicotea, se moţăia, se bîrfea. Doar Boc, imperturbabil, turuia la nesfîrşit aceleaşi fraze „editate” care i-au adus admiraţia Elenei Băsescu. După ce a rostit „poezia” de aproximativ 40 de minute, premierul a cerut să-i fie adresate două întrebări la care, în stilu-i bine cunoscut, a răspuns în dodii, şi a plecat. Boc a dovedit încăodată, dacă mai era cazul, că nu are respect pentru jurnaliştii-om care aşteptau brefingul de presă de opt ore. „Dar mai dă-l încolo”, mi-am zis cînd am ajuns la maşină.
Am ales E Nomine şi am dat drumul la muzică cu volumul spre maxim, timp în care am demarat, părăsind intersecţia din Piaţa Victoriei şi luînd-o pe Calea Buzeşti. Mai aveam doar 3-40 de lei în buzunar şi m-am oprit la o bancă să scot nişte bani. Uşa era închisă, serviciul „self bank” fiind disponibil pînă la ora 23:00. Din reflex, m-am uitat la ceasul telefonului. Era 0:34. Am plecat mai departe şi am ajuns în zona Halei Matache, unde se află imobile semiruinate ocupate, cu acte dar mai ales fără, de ţigani. Strada, pînă atunci goală, se însufleţise. Fetiţe scoase la produs îmi făceau semn să opresc. Pîlcuri, pîlcuri, ţiganii stăteau pe scăunele sau lădiţe de fructe pe la porţi şi spărgeau seminţe. Vreo trei magroance bătrîne ţineau în poala fustelor largi ceva. Că erau ţigări de contrabandă „scăpate” de vameşii care fac azi grevă, că erau droguri „neştiute” de cei de la brigada anti-drog, că erau pungi cu seminţe, nu pot spune! Poate că erau toate la un loc! Deşi păreau apatici, ţiganii trăgeau cu ochiul în lungul străzii să vadă dacă prostituatele au vreun client sau dacă vin poliţiştii. Care poliţişti? Cei care fac grevă azi? Zîmbesc trist, a lehamite. La intrare în Piaţa Buzeşti, un ţigănuş dă picioare unui coş stradal de gunoi, pus pe un stîlp, probabil repetînd scene din filmele cu Bruce Lee. Oare de ce l-a luat Dumnezeu pe copilaşul din Olt, iar ăsta rămîne pe pămînt să ne terorizeze traiul zilnic?! Cine ştie? Tot Domnul! Şi medicii care nu s-au ocupat de micuţ pentru că părinţii lui n-au avut bani de şpagă. Medicii ăia fac azi grevă sau mîine, odată cu femeile de serviciu de la Metrou care au salarii de minimum 25 de milioane, spor de subteran, spor de condiţii grele, spor de muncă la lumina artificială, spor de ruşine?! Între dărăpănaturi, promiscuitate şi ilegalitate, la 5 minute de Guvern, în noapte, E Nomine sună sinistru. Hm! Sinistru. Parcă am mai auzit cuvîntul ăsta.
„Vater unser,
Dein ist das Reich,
Und die Kraft,
Und die Herrlichkeit,
In Ewigkeit,
…Amen”
spun cei de la E Nomine. Dar focul de armă de la finalul melodiei ce spune? E o soluţie? Singura?
Ies de pe Calea Buzeşti şi virez către Academia Militară. Intersecţia este plină de cratere, nu gropi. Maşina geme sub mine şi mă ustură sufletul. O reparaţie costă enorm. De cînd a venit Boc la Guvern, am lucrat zeci de weekend-uri, am lucrat şi 16-18 ore pe zi, de cîteva ori m-a prins miezul nopţii la Palatul Victoria, iar „mogulul” mi-a micşorat venitul de două ori, De de plata orelor suplimentare, a unor sporuri, nici nu poate fi vorba. Ce ar fi să fac şi eu grevă? Măcar o factură de service auto să îmi plătească şi mie! Zîmbesc iar! Cum să fac aşa ceva? Dacă nu-mi convine cu cît sunt plătit, plec. În mediul privat e atît de simplu!
Ajung la intersecţia Bulevardului Eroilor cu strada care, peste 200 de metri, dă chiar în curtea Palatului Cotroceni. E o circă de poliţie şi în faţa ei sunt parcate vreo 20 de Logan-uri. Nici ţipenie de poliţist! Poate se pregătesc de grevă şi de aia îşi fac de cap prostituatele, vînzătorii de droguri şi ţigări, ţigănuşul fan Bruce Lee care se antrenează ca mîine să ne dea nouă picioare-n gură. În ce jeg socio-moral trăim! Îmi vine un gînd trist, de sfîrşit de lume. Întîmplător, am făcut drumul invers comenzii primită de premier, adică am plecat de la Guvern şi am ajuns la Preşedinţie. Noi, românii, îi merităm şi pe Băsescu, şi pe Boc, şi pe toţi politicienii care ne-au adus aici. Nu suntem mai breji. Ei sunt asemeni nouă. Mincinoşi, demagogi, puturoşi, superficiali, pricinoşi, invidioşi, nepăsători, lipsiţi de simţ civic şi de dragoste de ţară.
Jur! Dacă aş putea, mi-aş băga benzină de toţi bani(mîine, acum e bancomatul închis) şi aş pleca departe, departe, cît mi-ar ajunge carburantul. Din nefericire, nu o pot face. „Am responsabilităţi”, gîndeam, chiar cînd intram pe poartă, în curtea locuinţei mele, pe la 1 din noapte. În drum spre intrarea casei, am trecut pe sub fereastra neluminată a camerei părinţilor mei. Dragii de ei! Dorm răpuşi de greutăţile vîrstei de aproape 80 de ani şi de oboseala unei munci, în fabrică, de 40 de ani. Încă nu au aflat că Guvernul tocmai le-a tăiat 15% din pensiile care însumate abia depăşesc 16 milioane.
Somn uşor!
Salut! Citind m-a cuprins o tristete napraznica si mi sa- pus un nod in gat. Am facut un mare efort sa termin de citit, iar la sfarsit mi-am adus aminte de bietii mei parinti, care dupa o viata de munca au sfarsit bolnavi si tristi insultati de nesimtirea care ne inconjoara si ne coplesete.
I
raho
păi îţi aminteşti cînd spuneam că unii au trei calităţi într-una: Goc, Magoc şi Demagoc. mai înainte am avut un schimb amical cu doi intelectuali, care de fapt doreau de la începutul postării trecute să tăbare pe tine. bine c-ai tăcut. nu merita. îţi pierdeai timpul de pomană şi-ţi consumai nervii degeaba.
diferenţa între ei şi Gocul e că ei sînt numai demagoci nu şi restul, din care cauză nu vor progresa niciodată, ci vor rămîne doar pe postul de lătrători ai lor.
oameni ca boc nu vor mai găsi ei nici să caute cu lumînarea, care să reziste la toate astea care s-au pogorît pe capul lui în acest mai agitat care ar fi trebuit să fie un festival florilor nu o lătrătură turbată de lupi înhăitaţi.
oricum ai grijă că stau la pîndă. au misiune se vede clar, pentru că se vede că în timpul orelor de muncă ei au timp să se certe cu un pensionar, în loc să meargă la muncă. adică în loc să lucreze ca toată lumea m-au lucrat pe mine cîteva ore. pe ei cine-i plăteşte? băse, că prea-l apărau cu foc pe piratul lor şi unul chiar vroia să-şi bage şi mîna în foc pentru el.
ai grijă că se vor întoarce. lucrează-n haită.
„În ce jeg socio-moral trăim!” deşi strada e mai nevinovată decît intelectuali de teapa lupilor insistenţi cu care m-am răfuit cîteva ore, şi care apără cu înverşunare jegul ăla creat de idolii lor. dar ca şi lupii moralişti vor murii împreună cu şeful haitei.
raho ăsta e un sfat: încearcă să te fereşti cît poţi de mult de categoria asta tînără a Ilieştilor care sînt plini de tupeu şi obraznici, şi care pentru că sînt lipsiţi de valoare se erijează în postura de apărători ai clasei conducătoare în schimbul unor frimituri de la masa corbilor. ai mare grijă!
eu i-am numit Ilieşti aşa cum au fost Ceauşeii. generaţii produse de aşa numite hotărîri şi decizi politice. pe partea cealaltă a educaţiei bate vîntul, şi-i recunoşti uşor deoarece scriu cu  din A aşa cum nu trebuie, şi după tupeul şi obrăznicia care-i caracterizează, din cauza lipsei de educaţie.
ăştia sînt la fel de periculoşi ca şi politicienii corupţi. coaliţia lor accelerează viteza de desfiinţare a ţării şi ştergerea ei din istorie pentru totdeauna.
mi-a plăcut caracterizarea cu toate că lasă un gust amar. se simt deja racile şi vrajba socială, şi miroase a răni deschise care se pare nu se vor mai vindeca niciodată. etosul primei generaţi s-a stins, iar acum urmează iarna patosului a trei generaţii de sacrificiu.
şi cînd mă gîndesc că avem atît de mulţi ca cei doi cu care am avut de furcă astăzi, şi care sînt rezultatul efect al societăţii găunoase pe care noi lideri o construiau după revoluţie, deoarece părinţii lor au plecat în vest să cîştige o pîine mai bună şi i-au lăsat de izbelişte să-i crească strada.
dacă mă crezi şi asta o anticipam de aproape 10 ani în peregrinările mele pe meleagurile natale.
pe curînd rumînule! dacă găseşti greşeli te rog ignoră-le, iar dacă nu roagă-i pe lupii care şi-aşa stau la pîndă.
Andrzej
aşa este şi deşi îl urăsc pentru lipsa de sinceritate şi faptul că s-a înghesuit tot timpul la putere în loc să-şi vadă mai departe de talentul poetic. vorbeam de adrianus împăunatu’escu, pentru că mi-a venit în minte poezia lui:
Adrian Păunescu Rugă pentru părinţi
Enigmatici şi cuminţi,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.
Chiamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.
Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întârzia
Să o ia de la început.
Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.
Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.
Plini de boli şi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.
E pământul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Dar de ce priviţi asa,
Fata mea şi fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetiţa mea,
Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea.
eu am noroc că am suta de lei să-i ajut deşi şi eu sînt pensionar, dar mă gîndesc la ăia mulţi care nu-şi pot permite. oricum e prima dată în istoria României cînd pensionarii au ajuns să se sinucidă, pentru că nu mai pot îndura batjocura şi bătaia de joc a unor bandiţi ordinari şi lătrătorii lor.
raho
asta e pentru tine. sper să-ţi placă!
Adrian Păunescu Repetabila povară
Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.
Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.
Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!
Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor…
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.
Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.
Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,
Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.
Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga…
Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.
Andrzej
mă crezi că la final, recitind, am lăcrimat?
Un singur gand nu bate cu ale mele… 🙂
Nu cred ca toti meritam pe acesti conducatori. Chiar sunt oameni care fac mai mult, sunt mai buni si vor mai mult dar „nu au loc” de cei care voteaza cu gandul la mici, sarmalute. galeti si lighene de plastic, cate un kil de faina sau ce or mai da „domnii” de la partide cand se apropie alegerile.
pasii
nici eu nu mă cred aşa de rău, dar, din nefericire, majoritatea decide soarta minorităţii. Am mai spus dar eiau: cred că 25% din acest popor nu merită ce i se întîmplă. Restul….
raho
uite am şi eu un gînd. păi dacă tot sînt ei toţi de acord cu tăierile unde nu trebuie, chiar şi sindicaliştii, şi tot toţi nu sînd de acord cu majorările acolo unde ar trebui, mă întreb atunci: cîte partide avem? mie mi se pare că unul singur, şi sînt sigur că nu greşesc. cînd toată lumea e de acord cu orice, avem de-aface cu un singur partid. păi asta mi se pare că se cheamă dictatură, sau mă înşeală pe mine simţurile şi nu înţeleg realitatea şi exact ce se întîmplă. miramaş!
aşa trebuie să-i dau dreptate încă o dată lui Jesse Ventura care spunea despre statele unite că au o democraţie care se poate numi: „two party dictatorship”. problema e nu că aceste partide se contopesc pînă la identitficare, ci problema e cu ce tip de partid avem de-a face? e unul: neocomunist, neoconservator, neoliberal sau neofascist?! asta e marea tristeţe, iar marea amărăciune e că dacă am şti măcar ce culoare are poate am reuşi să facem ceva, dar pentru că nu ştim, nici nu ştim ce am putea face. asta-i marea amărăciune care duce la marea dezolare. îţi spun eu că un rezervor de maşină nu ajunge. e nevoie de unul de avion de mare capacitate. cu ăla de maşină rămîi în pană foarte aproape. n-ajungi prea departe.
pe curînd rumînule! vezi, dacă aveai şi tu ăla mare acum ca băse, nu te durea capul de nimic.
salut Rahova! Nodul din era de fapt un amar , si eu am lacrimat dar nu am avut curaj sa o spun.
Multumesc frate, restul sunt doar vorbe,,,,,,,,
Ai respektul meu total!
Rahova, nu voi posta mai mult pe aceasta tema . Eu sunt „strivit” de postare.
Noapte buna!
ps cred ca te descurci si singur cu cel numit Zamucles…..
salve, Rahoveanu,
trista postare, dar cred, ca si piratul este trist…nu crezi????
se pare ca sperantele lui de mai bine, sperantele lui de a zdrobi sistemul ticalosit s-au naruit……
mai poti spera?
traim in Rom-KAFKA-nia, nu?????
o tara absurda!
si de acord cu 25% care nu merita ce se intimpla de 20 de ani ….
Of, măi taică !
Unde-or rămas mitralera vorbelor şi spiritul războinic ?
Ai căzut în butoiul depresiei.
Şi problemele abia au trimis buzduganul ‘nainte. Ele urmează să vie mai încolo.
Las’ că-ţi revii tu din pumni.
În definitiv este bine când eşti la pământ că ai de un’ să te ridici. Adicătele perspectiva e de mai bine.
Da’ dacă încă NU suntem la cea mai joasă treaptă ???
Dacă mai avem încă de căzut ???
skorpy
c oameni ca Boc nu avea cum reuşi! În plus, Băse face parte din sistemul ticăloşit, nu are cum lupta cu el. Il include.
Viq
ştii cum se zice: Optimistul: Ferească Dumnezeu de mai rău! Pesimistul: Dar mai rău de acum se poate?
orangeskorpio
tot mai mult mă conving că nu ştii chiar nimic de băse şi ce se întîmplă sub nasul tău. păi cum să năruie el sistemul?! el e sistemul. e parte componentă şi se identifică cu sistemul. ar fi un idiot să-l năruie, atîta timp cît i-a adus o groază de avantaje. (mai vino seara pe la noi Ionele, dragă) du-te şi tu seara pe la lojă, aşa din curiozitate şi vezi cine merge pe-acolo la şedinţe cu uşile închise. vezi cîţi din fanii tăi se perindă pe la marea lojă din clădirea parlamentului, apoi urmăreşte ce se întîmplă, adică acei indivizi cu cine se întîlnesc şi au legături (pe la ce loje au misiuni să se perinde cu munca de lămurire, şi cu ocazia asta afli şi cîte loje sînt în Bucureşci, că alea din ţară sînt prea multe, peste 2.500. nici o viaţă de om nu-i suficientă să le vizitezi pe toate). nu toţi de-acolo sînt în politică, dar au misiunea să instruiască pe unii sau grupuri de politicieni. îţi mai dau odată adresa:
http://www.masonicforum.ro/?cmd=displaystory&story_id=109&format=html
citeşte articolul scris de ei dacă pe mine nu mă crezi. calcă-ţi peste ranchiună şi poate-mi spui ce părere ai despre crearea unui partid naţional adevărat (pentru că pe cel fost l-au descompus ei pentru că era periculos pentru sistem), compus din rumîni adevăraţi, nu beliţi de venetici aciuaţi, care se mai şi laudă că ei au fost pe la noi chiar înainte de daci, şi se pare că ei ştiau să scrie şi să vorbească, nu ca barbarii de daci care au venit după şi habar n-aveau să vorbească dapăi să scrie. ah că mi-am adus aminte, au chiar şi o lojă Zamolxis, pe undeva prin zona Sarmesus (Deva, Hunedoara, Petroşani, locul de baştină al nobilimii dace şi cam la toţi domnitorii noştri pămînteni, pînă le-au luat gîtul şi s-au instalat ei). motivul că s-ar fi aşezat aproape de mormintele eroilor noştri strămoşi nu e adevărat, pentru că nu sînt ai lor oricum (ai lor sînt la Argeş nu acolo), ci pentru că sînt aproape de puţinul aur care-a mai rămas pe la Roşia. şi cînd mă gîndesc că localnicii şi acum mai fură cîte-o piatră de pe-acolo ca să pună la temelie, mă apucă cea mai mare tristeţe, dar închid ochii şi-mi spun în sinea mea: las că cel puţin bolovanii să ne rămînă. să ia ei aurul…
poate mai desoperi cîte ceva şi ne spui şi nouă.
ai grijă de gabori pentru că unii dintre ei sînt şi ei fraţi. încearcă să te strecori nevăzut şi stai la pîndă retras în umbră undeva ca să poţi vedea cine intră, ia-ţi un carneţel pentru că la slujbe importante vin mulţi şi e greu de memorat şi lasă mobilul acasă să nu te dea de gol dacă sună.
şi cînd mă gîndesc că şi săracul de bocceluţă e pe-acolo, m-apucă mila de el. ce dracu caută el pe-acolo? nu se uită şi el în oglindă, să vadă cum arată?
băse e în altă lojă, dar afli tu dacă-ţi dai silinţa, pentru că am văzut că dacă vrei ceva poţi fi perseverent şi insistent. ce părere de năşitul lui la regalişti? nu te-ai întrebat ce caută pe-acolo şi cum e posibil? din cîte ştiu eu tradiţia spune că naşii de botez sînt neamuri cu pruncul. oare el e neam cu mihăiţă? mă-ntrebam şi eu aşa… citeşte aici la raho că pe mine tot nu mă crezi:
https://rahoveanu.wordpress.com/2010/05/23/%C2%AE-nasul-si-secretul-din-cristelnita/
succes rumînule! ah scuze: românule! pentru că tu vi de la Roma, nu de la Rum.
orangeskorpion
scuză-mă am uitat să trimit adresa cu loja Zamolxis, şi te rog transmitei-o şi prietenului tău Băşcăliosul, care te apreciază, ca să vadă că ştie greşit cum îl chema pe mare filozof dac şi primul legiuitor al Europei. nu a fost un zeu şi un pămîntean adevărat. ce ştie bine e doar faptul că a fost studentul lui Pitagora. cred că ştiţi şi voi cînd a trăit Pitagora. spune-i să nu-l amestece pe M Eliade în discuţia asta, dacă nu l-a citit.
http://www.grandlodge.ro/ro/2009/08/noutati/
pe curînd românule! vezi acum am scris corect: românule?!
[…] Cînd am mai văzut că scoate şi la tribuna Parlamentului dosarul cu slide-uri(vezi aici şi aici) pe care premierul îl citeşte de 3 săptămîni pe unde apucă, mi-a scăzut şi glicemia […]
[…] aici drumul pe care l-am făcut către casă, într-un miez de noapte, după o şedinţă prelungită […]