Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Martie 2011


Găseşte-i drumul spre casă

Petre Ţuţea, românul absolut, în opinia mea, spunea următorele vorbe memorabile:

„Sînt român şi ca român mă socot buricul pamîntului. Că dacă n-aş fi român, n-aş fi nimic. Nu mă pot imagina francez, englez, german. Adică nu pot extrapola substanţa spiritului meu la alt neam. Sînt român prin vocaţie. Tot ce gîndesc devine românesc. Daca există o ştiinţă a naţiunii, eu sînt de meserie român.”

Cîtã luciditate! Cîtă filozofie sintetizată în cîteva fraze! Cît adevăr valabil pentru fiece naţie trăitoare pe singura planetă cu forme de viaţă pe care o ştim! Substanţa spiritului se simte cel mai bine în afara spaţiului căruia îi aparţinem. Cei care călătoresc sau locuiesc în străinătate ştiu cel mai bine ceea ce vreau să spun. Îţi este dor să-ţi auzi limba maternă, să auzi imnul naţional, să descoperi Tricolorul, să mănînci preparate tradiţionale gîndind că sunt „ca la mama acasă”, să vezi imagini ale plaiurilor bucolice, Deltei Dunării şi locului de baştină. Ne place să ne lăudăm în faţa celorlalţi că suntem români atunci cînd asistăm la evoluţii de excepţie ale artiştilor, sportivilor, creatorilor, învăţaţilor noştri. Asumarea elementelor valoroase nu se petrece doar între străini, ci şi între noi. Mai mult decît atît, dacă respectivul este de cetăţenie română, dar de altă naţionalitate, nu mai contează. E de-al nostru. „Ai auzit că Icsulescu a cîştigat, a făcut sau a dres? E românaş de-al nostru! Suntem neam deştept şi talentat, măi”, ne lăudăm noi pe noi, între noi.

Dar atunci cînd un concetăţean se află într-o postură negativă nu ştim ce să facem ca să ne disociem, să-l excludem din românitate chiar dacă el aparţine prin nataivitate spaţiului mioritic. Găsim fel şi fel de elemente care ne separă. E ţigan, e ungur, e evreu, e fost aurolac etc. Intersecţiile şi puşcăriile Europei Occidentale sunt alimentate cu cerşetori şi infractori imigraţi din România, dar sunt ţigani, ne spunem noi, românii. Nişte sportivi care cîştigaseră medalii la nu mai ţin minte ce campionat mondial sau european, la o zi după ce ne-am mîndrit cu ei, au fost prinşi că furau haine şi parfumuri din magazine, în oraşul care a găzduit competiţia. „Respectivii au fost ocupaţi cu antrenamentele şi nu au şcoală ca noi, ceilalţi”, găsim repede linia de separaţie. Şi tot aşa, inventăm fel şi fel de elemente de disociere.

       Cazul Adrian Severin ne arată adevărata noastră faţă. Nu este ţigan, nu este fără şcoală, nu este fără educaţie, nu este nici măcar un român de rînd. El este din elită. Fost ministru, fost parlamentar, fost vicepreşedinte de partid, Severin este acum europarlamentar, deci unul dintre reprezentanţii poporului român în concernul european. Faptul că şi-a dat cinstea pe ruşine, echivalînd-o cu îndemnizaţia sale lunarã,  l-aş putea privi ca pe o slăbiciune umană. Ochiul dracului şi strălucirea aurului au luat minţile multor oamenii de-a lungul istoriei. Dar decizia de a nu demisiona, recunoscîndu-şi astfel greşeala, cum am spus, omenească, nu o mai înţeleg! Scos din grupul socialiştilor europeni şi trimis pe ultmul rînd al sălii Parlamentului European, hulit şi fluierat de colegi(vezi video), ca şi exclus din PSD, mă întreb pe cine mai reprezintă acest individ în forul legislativ european! Retorică întrebarea. Bineînţeles cã pe noi! Chiar dacă a fost repudiat de toţi, Severin nu poate renunţa la cei aproximativ 10.000 de euro pe care îi primeşte lunar ca îndemnizaţie, nici la casa gratuită din Bruxelles şi Strasbourg, nici la diurne, nici la biletele de avion subvenţionate, nici la alte avantaje pe care i le oferă funcţia. În schimb, onoarea, bunul simţ, ruşinea obrazului, poporul pe care-l reprezintă, ducă-se la naiba! Doar nu o să renunţe la aproximativ o jumătate de milion de euro, cît poate aduna din îndemnizaţii şi facilităţi pînă la finalul mandatului, pentru principii. Alţii fac puşcărie, nu parlament, mai mulţi ani şi pentru mai puţini bani. În România, poţi număra pe degetele unei mîini oamenii care au demisionat din onoare. La noi, la români, cine este prins cu fofîrlica este beştelit cîteva zile, apoi lumea uită. Nişte jurnalişti defecaţi vor spăla „mortul” şi într-o lună, două, e ras, tuns, frezat şi cu himenul reconstruit la TV, tocmai bun de votat. Dacă la cinci minute se naşte un prost, înseamnă că are un bazin electoral garantat. Cazul Adrian Năstase este elocvent!

Deci, ce facem cu Adrian Severin, ni-l asumăm? Dar cu fratele preşedintelui României, păcăliciul Mircea Băsescu, încuscrit cu ţigănimea analfabetă şi puşcăriabilă pentru cîteva sute de mii de euro? Mai sunt români printre noi care nu s-ar pupa pe dinţii de aur şi nu s-ar mirosi la subţiori cu balaoacheşii şi lalicuţele pentru un pumn de icoşari? 

Revin la zicerile românului absolut cu ale cărui scînteieri de geniu am început. Tot Petre Ţuţea ne dăr răspunsul:

 „În tinereţe credeam că românii sînt buricul pământului. Ei bine, nu sînt!”

De la nivelul nimicniciei mele, mă întreb: Păi, dacă buric nu suntem, ce suntem? Ceva aflat la o palmă mai jos?

UPDATE: 

Alătură-te gratuit, nu pentru 12.000 de euro, grupului de lobby care doreşte readucerea lui Severin în ţară. Vezi http://baricada.wordpress.com/2011/03/24/da-un-leu-sa-scapam-de-severin/

Anunțuri

Read Full Post »

® Sunt pe aici…


Palatul Imperial(acoperişurile verzi din depărtare) văzut de la fereastra Hotelului Imperial în care am fost cazat la Tokyo

De două săptămîni sunt în grevă virtuală. Nu am mai postat pe blog din cauza faptului că primăvara întîrzie să apară. Tăcerea mea de protest ar mai fi continuat, dar s-a arătat soarele şi doresc ca citiorii să nu fie văduviţi de elucubraţiile mele. Mulţumesc tuturor celor care mi-au simţit lipsa. Deşi am multă treabă, revin mereu datorită lor. De asemenea, îi asigur pe cei care sunt deranjaţi de postările mele că vor fi la fel de deranjaţi şi pe mai departe, ba mai mult decît atît! Poate vă întrebaţi cu ce m-am ocupat în perioada în care am lipsit. Cei curioşi pot vedea  aici,  în exemplificarea unor rude mai îndepărtate.

**********

            Acum, cu permisiunea dumneavoastră, sau nu, am să exprim cîteva idei faţă de unele evenimente petrecute în zilele „grevei” mele.

Imagine luată de la cealaltă fereastră a camerei de hotel în care am locuit

  • Seismul din Japonia

Am vizitat Ţara Soarelui Răsare în urmăcu trei ani. Oricît aş încerca să reliefez nivelul de civilizaţie, tehnologic sau calitatea acestui popor, nu aş reuşi. Într-o ţară în care grija pentru mediu, ordine şi curăţenie este tabu, dezastrul provocat de valurile seismice este mai mult decît o catastrofă. Japonezii au demonstrat lumii demnitatea cu care sunt înzestraţi genetic, inclusiv în faţa morţii. Comparativ cu aceştia, o mînă de români cerea statului să îi aducă de la Tokyo pe gratis. Măi, fraţilor, dar cînd aţi plecat în Japonia să lucraţi pe salarii babane(viaţa e scumpă şi salariile sunt mari) sau să vă măritaţi aţi cerut voie autorităţilor române? De ce să plătesc eu, contribuabil amărît şi în plină criză(economică!), avînd un salariu de mizerie în România, biletul de avion al unui individ care cîştigă foarte mult în Japonia şi care, pot face pariu, nu plăteşte taxe sau impozit pe profit în ţară căreia îi cere acum să-i suporte biletul de avion. Guvernul român totuşi a acoperit 50% din costul transportului, dar aceşti venetici au făcut gălăgie pentru că nu li s-a subvenţionat integral călătoria. Bag seamă că degeaba au stat în Japonia că nu s-a prins bunul simţ de ei.

*************

Victor Ponta pe care l-am fotografiat la Parlament, cu ocazia moţiunii de cenzură, pentru că îmi placea cum vorbea cu "dl Gîdea". Din poziţia de drepţi

  • Moţiunea de uzură sau o altă fîsîială a Opoziţiei socialiste PSD-PNL

Aşa cum previzionam într-o postare anterioară, moţiunea de cenzură nu a trecut. Dacă un liberal libidinos, şi mă refer aici la Puiu Haşotti, nu ar fi băgat şopîrla cu discursul referitor la Ardeal al premierului ungar Victor Orban, şedinţa comună a celor două Camere ar fi fost mai comună decît multe altele. Nici măcar de la balcon nu s-a mai aruncat vreun rătăcit aşa cum s-a petrecut la moţiunea de cenzură anterioară. Totuşi, ceva trebuie punctat. Televiziunile antinaţionale şi finanţatorii din umbră ai unor mişcări anarhice şi antistatale au incitat populaţia să iasă în stradă în faţa Parlamentului, în ziua votării moţiunii, sperînd că românii sunt idioţi şi pun botul la mînăriile lor. Ediţii speciale non-stop, comentarii otrăvite, minciuni crase şi, mai ales, bani mulţi, deci toate acestea nu au reuşit să aducă în stradă decît aproximativ 2.500-3.000 de manifestanţi din cei 50.000 pe care-i anunţau anterior. Oricum, ei au văzut 8.000 de oameni. Eu prezint cifra pe care mi-a oferit-o un reprezentant la Jandarmeriei. Realitatea TV a cheltuit bani pentru a ţine un elicopter în aer din care se filma şirurile de manifestanţi îndreptîndu-se spre Piaţa Constituţiei. Cînd colportorii şi-au dat seama că efectul este invers celui scontat şi că, idiferent de unghiul de filmare, se vedea piaţa jumătate goală, elicopterul a fost retras. Ba mai mult, cînd mă îndreptam spre Parlament, în jurul orei 14:00, am întîlnit zeci de manifestanţi care deja plecau din piaţă, cu 3 ore înainte de ora limită a manifestaţiei, adică 17:00. Avînd în vedere cele arătate, am curaj să afirm că va mai trece mult timp pînă o să vedem o altă desfăşurare de resurse anti-guvern similară. Oricîţi bani ar avea Voiculescu, Vîntu, Alianţa Socialistă şi găştile lor, faptul că populaţia nu mai poate fi manipulată aşa uşor i-a descurajat. Totuşi, în urma acestui miting ar trebui făcut ceva. CNA, dar cred că şi Parchetul, ar fi trebuit să se autosesizeze în urma afirmaţiilor mincinoase şi periculoase făcute de unii moderatori sau comentatori ai televiziunilor antinaţionale. Un exemplu, marca Antena 3: „Manifestanţilor li se distribuie apă dar aceştia refuză să o bea. Sunt informaţii că apa ar fi infestată. Nu neapărat otrăvită, dar dacă este băută provoacă o stare de rău sau de inconfort”. Afirmaţia Danei Grecu nu a fost doar mincinoasă, ci şi periculoasă, ea avînd rolul de a incita şi panica populaţia. Sunt jurnalist şi nu doresc ca vreun confrate să fie pedepsit pentru că îşi face meseria, dar una este să exprimi raţionamente ale propriei conştiinţe, alta e să emiţi informaţii otrăvite din postura de slugă a unui magnat sau politician care are interese antinaţionale, economice sau politice.

 **************

Cu Tăriceanu la reactorul de la Cernavodă

  • Cazul Centralei nucleare de la Cernavodă

Am vizitat, în 2008, reactorul II al CNC. Pentru cei care nu au fost vreodată într-un asemenea loc, încerc o mică descriere empirică din postura unui profan. Centrala nucleară de tip Kandu este un cilindru de beton, jumătate în pămînt, jumătate afară care are în partea inferioară respectivul reactor. Adică, un perete imens, plin de „găuri” în care se introduc nişte cilindri(bare de combustibil). Acolo are loc fisiunea nucleară, reacţie în urma căreia se degajă o imensă şi permanentă degajare de căldură. Ca urmare, 450 de tone de apă grea fac un circuit(exact ca la caloriferele noastre) şi pun în mişcare turbina(imensul dinam care odată învîrtit transformă mişcarea de rotaţie în curent electric). Apa grea şi combustibilul nuclear nu au contact deloc cu mediul. Răcirea reactorului se face cu ajutorul unui flux de apă de 2.500 metri cubi pe oră, adus din Dunăre(ca o deviere) şi care se varsă din nou în fluviu la 2 km de centrală, în zona localităţii Seimenii Mari. Mai pe româneşte, o bucată de Dunăre intră în tunelul de răcire al reactorului şi se reîntoarce în Dunăre, apa avînd la ieşire, atît iarna cît şi vara, aproximativ 21 de grade. Ca o paranteză, oamenii din zonă se scaldă uneori şi iarna la „apă caldă” cum zic ei, dar mai ales pescuiesc în canalul de ieşire. Temperatura constantă a apei a transformat locul într-o maternitate a peştilor, ceea ce atrage cleanul, ştiuca, bibanul, şalăul etc.(v-aţi prins că am fost de cîteva ori la pescuit acolo, nu?). Revenind la reactor, doresc să mai spun că în caz de avarie, odată declanşată alarma, dacă nu ai ieşit din zonă în cîteva zeci de secunde computerul închide automat nişte uşi enorme din beton, foarte groase, care ermetizează zona. Dacă nu ieşi la timp, acolo rămîi, într-un imens sarcofag de beton. Uşi de acest fel se găsesc la fiecare etaj, dar ele se închid una după cealaltă, la un interval de timp care permite trecerea personalului. La televiziunile antinaţionale, comentatori şi moderatori care se pricep la politică, economie, chiloţii lui Pepe puşi în vîrtelniţă ca să nu se prindă de posesor vrăjile Oanei Zăvoranu, au atacat şi problemele nucleare. De exemplu, fătuca pe care Geoană a spus că a găsit-o la Vîntu în momentul vizitei efectuată în seara dezbaterii finale cu Traian Băsescu, se întreab de ce la Cernavodă, comparativ cu alte centrale atomice, sunt folosiţi rulmenţi mecanici şi nu rulmenţi hidraulici. Să îi răspund eu, otrepei: pentr cu tehnologia Kandu aşa prevede. Pentru liniştea celor care au fost speriaţi de televiziunile antinaţionale fac următoarele precizări:

  1. Problemele apărute la centrala japoneză Fukishima au fost produse de valul seismic care a afectat sistemele de răcire, nu de cutremur
  2. Cernavodă a fost ales ca amplasament pentru centrala nucleară românească după ce s-a analizat în timp locul posibil cel mai puţin afectat de cutremur
  3. Sistemul de răcire al CNC este asigurat de curgerea naturală a Dunării şi singura dată cînd s-a pus problema opririi reactorului a fost acum 3 sau 4 ani cînd debitul fluviului a fost scăzut din cauza secetei care a afectat Europa
  4. În lume sunt 470 de centrale nucleare, din care 38 sunt de tip Kandu, iar acestea nu au înregistrat incidente sau accidente pînă în prezent, gradul de siguranţă fiind acum de 100%.

Deşi cred că am adus un pic de linişte în sufletul celor care se temeau, trebuie să amintesc ceea ce mi-a zis un amic: „Dar să nu uităm că la celelalte 37 de centrale nucleare de tip Kandu nu lucrează români. Mi-e frică să nu fie legată pe undeva vreo sîrmă, după modelul nostru strămoşesc care spune că merge şi aşa. Românului cînd i se rupe ceva, leagă o sîrmă, cică pînă-l schimbă sau repară, dar aşa rămîne. Dacă s-o fi rupt ceva pe la reactor şi unul a legat vreo sîrmă?” Are dreptate şi amicul ăsta al meu!

****************

Adrian Severin, alias Bursucul Veninos, surprins la un "69"

  • Adrian Severin care a pus botul puţin

Invit la un exerciţiu de imaginaţie. Cum ar fi reacţionat jegurile cu simbrie de la Vîntu, Voiculescu şi Alianţa socialistă PSD-PNL dacă în postura de corupt a lui Adrian Severin ar fi fost oricare europarlamentar al PDL, ca să nu mai zic de Elena Băsescu? Cred că talk-show-urile ţineau zi şi noapte, lătrătorii de serviciu înfierau înspumaţi la colţurile gurii, tone de lături erau vărsate în capul preşedintelui, premierului, Guvernului. Pentru că „norocul” a căzut pe un PSD-ist, televiziunile antinaţionale au încercat din răsputeri să îi pună palma-n faţă fecioarei neprihănite „burscul veninos”, cum la poreclit Cristian Tudor Popescu pe fostu lui coleg de liceu, activistul UTC-ist Adrian Severin. ACum vreo 30 de ani, un amic mi-a povestit cum l-a „pedepsit” pe un ţigan care locuia vizavi de el. Balaoacheşul asculta manele la maximum, cu geamul deschis, de răsuna cartierul. Prietenul meu, inginer electronist, a scos nişte boxe imense pe balcon şi a pus muzică simfonică. Cum dădea drumul ţiganul la manele, amicul băga „Schopenhauer”(aşa a spus Costi Ioniţă, manelistul dorind să se refere la faptul că nu toată lumea poate asculta muzica lui Chopin, probabil). Astfel, ceilalţi vecini ieşeau la balcoane şi ţipau la ţigan să nu mai asculte manele cu geamul deschis că iar le zăpăceşte creierii „nebunu’ ăla de la 7”, respectiv amicul meu. În acest fel au procedat şi televiziunile antinaţionale. Pentru a acoperi impactul negativ al cazului Severin asupra Alianţei socialiste PSD-PNL, saltimbancii mogulilor au început să facă o gălăgie mai mare şi au repus pe tapet cazul Anastase, petrecut acum 6 luni.  De asemenea, gargaragiul Antonescu şi maimuţoiul Ponta, cu găştile lor, după modelul Năstase şi, mai nou, Nicolescu(preşedintele de la Argeş care a leşinat la tribunal) în prima zi au făcut scut în jurul coruptibilului Severin. Abia după ce liderul socialiştilor europeni a cerut excluderea lui Severin din partid, Ponta şi-a sucit poziţia şi a zis că-l dă afară dacă nu demisionează el, deşi cu o zi înainte afirmase că europarlamentarul PSD s-a autosuspendat din partid, precizînd că „a făcut ce trebuie”. Cît va mai crede prostimea în spusele acestor mincinoşi care o sucesc din vorbe de la o zi la alta? Întrebarea este retorică. Mereu! Pe de altă parte, Adrian Severin se comportă abject. E greu să-ţi dai demisia dintr-un post care îţi aduce peste 10.000 de euro salariu lunar, plus masă, casă şi diurnă în Occident. Nu pleacă cîinele de la măcelăriei de bună voie!

*****************

  • Boc, chiloţi, tîrfe, divorţuri…

Surse din apropierea preşedintelui Băsescu mi-au spus că Boc îşi va da demisia în zilele următoare, probabil că pînă la Paşte. Am să revin cu o postare pe această temă. Nu aş vrea să închei fără să întreb dacă ştie cineva dacă Oana Zăvoranu s-a mutat cu mobila ei roz cu tot şi la cine, dacă Irinuca Columbeanu a făcut azi caca şi pipi, dacă Monica, mama ei, se mai prostituează pe bani puţini, cum a afirmat soţul ei, Irinel, şi dacă mai sunt alte subiecte de interes major care preocupă nişte televiziuni antinaţionale? O naţiune îndobitocită se manipulează mai uor, nu-i aşa?  

Read Full Post »


Nu ştiu alţii cum sînt, dar eu cînd mă gîndesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Bucureşti, la ecranul televizorului pe care stătea un prichindel de parcă-l legase mama cu şfară de mureau ţaţele blestemînd la dînsul, la cum se juca el cu legile de-a mijoarca, la bugetul ţării cel jumulit şi la alte şi alte nebunii făcute de piţiponcii aflaţi la guvernare, parcă-mi saltă şi acum saliva în vîrful limbii. Doamne, frumos era înaintea lui cînd părinţii, fraţii şi surorile îmi erau bănoşi şi casa ne era îndestulată, iar copiii şi copilele megieşilor erau de-a pururea în petrecere cu noi, şi toate îmi mergeau după plac! Şi eu eram vesel ca vremea cea bună şi şturlubatic şi copilăros ca vântul etnobotanic, cu rezervorul plin de benzină şi salariul întreg. După ce a apărut mititelul, totul s-a dus de rîpă, a dat strechea în preţuri şi în loc de bani, ne-am umplut de rîie precum caprele mătuşii Mărioara. Mama, plină de năzdrăvenii, îmi spunea că nu-l mai suportă şi vrea să îl scot naibii de pe ecran precum scoteam odată mâţele de prin ocniţe şi cotruţă şi le flocăiam şi le şmotream, de le mergea colbul.

PS:

Eu cam atîtea amintiri din sufragerie am avut de spus. Cred că am fost explicit! Totuşi, poate citesc şi Neluţu Ioan Botiş, şi Valerian Vreme, şi Gheorghe Ialomiţianu, şi alţi demnitari actuali, aşa că detaliez.

Sursele mele din Radio şi TVR îmi spun că şefii lor s-au săturat de insistenţele lui Emil Boc de a apărea în emisiunile informative, dîndu-le programul peste cap. De exemplu, în această săptămînă, premierul s-a cerut de două ori la TVR1(luni şi joi), în jurnalul de seară. Dacă ar avea ceva de comunicat, ar fi bine, dar, din nefericire, el pirogravează aceleaşi vorbe traforate cu o limbă de lemn ce l-ar făcea invidios pe orice colhoznic al defunctului Partid Comunist al Uniunii Sovietice. Creştere economică, creştere salarială, creşterea pensiilor, ieşirea din recesiune sunt cuvinte de dînsul inventate, cu a lor putere să ia faţa la proşti. Boc chiar nu şi-o da seama că fiecare se uită în buzunar şi vede că azi este mai sărac şi o duce mai prost decît ieri, iar mîine ştie că o va duce mai rău decît azi, şi tot aşa?

Dar, îl las în plata lui Nichipercea cu laudele sale sterpe şi revin la ceea ce doream să arăt. Adică, faptul că premierul nu se teme de ridicol şi adoră să atragă energii negative şi trimiteri prin curierat rapid la origine. Mintea şi ochii a milioane de români nu-l mai suportă. De ce-o mai ţine el să se etaleze în spaţiul public, în boxe şi pe ecrane, zgîrîind retine şi timpane? Eterul este suprasaturat de minciunile lui, asemeni cutiei mele poştale de facturi şi înştiinţări de plată a taxelor şi impozitelor. Pentru conformitate, prezint dovada că Boc se autoinvită la TVR1(la fel şi la Radio), deşi el ne crede fraieri şi minte că este invitat.

Cravata violet, purtată joi, se pare că l-a ars la creieri cu flacăra ei pe realizator, astfel încît că acesta a dat din casă.

  • Realizator: Premierul Emil Boc este în studioul „Telejurnalului”. Bună seara şi bine aţi venit!
  • Emil Boc: Bună seara şi mulţumesc pentru invitaţie!
  • Realizator: A doua oară în patru zile. Sunteţi în campanie electorală, să înţeleg.
    (sursa: Site-ul Guvernului, vezi aici)   

Cine este atent la nuanţă, pricepe! Pe realizator l-a luat de gură pe dinainte şi l-a dat în primire pe Emil Boc pentru că, în patru zile, s-a autoinvitat de două ori la TVR1. De asemenea, am înţeles că premierul îşi face campanie electorală pentru alegerile din partid, iar aburelile cu erecţiile economico-salariale sunt pentru urechile „portocalii” care votează la Congresul PDL. Această interpretare, recunosc, îmi mai mîngîie orgoliul! Deci, noi, ceilalţi, suntem luaţi de proşti doar ca victime colaterale.

Read Full Post »


Deşi din fotografia de mai sus nu-ţi dai seama, Boc are două capete. La care joacă, normal! Asumarea răspunderii Guvernului pe Codul muncii nu va fi neapărat şi o asomare a vietăţilor care compun actualul Executiv. Premierul are o strategie bine gîndită, iar scopul său primordial este rămînerea în fruntea PDL. În ce mă priveşte, nu cred că Emil Boc va intra în istorie( şi Guiness Book) cu un record aproape imposibil de egalat, anume acela de a fi singurul prim-ministru demis de două ori de Parlament. De asemenea, cred că nici Traian Băsescu nu vrea sã fie singurul preşedinte din Univers care a desemnat aceeaşi persoană de trei ori la rînd în funcţia de şef al Guvernului. Aºa dar, angajarea răspunderii Guvernului nu este nici pe departe un act sinucigaş al actualului premier, ci un demers care, în opinia lui, îi va aduce doar beneficii. Mînat de aceste gînduri vesele, Boc îşi va umfla muşchii în faţa Parlamentului cu seninătatea unui kamikadze care poartă la brîu cureaua lată cu grenade, dar ştie că respectivele grenade sunt de jucărie. 

***

Varianta 1Moţiunea de cenzură a grupului roşu, socialist, PSD-PNL(USL) este respinsă şi Guvernul nu este demis 

Pentru a trece, moţiunea de cenzură dospitã de minţile înfierbîntate ale USL-aşilor trebuie să fie votată de 236 parlamentari. Spre bafta noastrã şi nenorocul nostru, actuală structură a celor două Camere este următoarea:

  • Senat – din 137 senatori, 69 sunt ai PDL+UDMR+UNPR, iar 68 ai USL;
  • Camera Deputaţilor – din 333 deputaţi, 179 sunt ai PDL+UDMR+UNPR+Minorităţi, 149 sunt ai USL şi 5 independenţiş
  • Total parlamentari – 470, deci ca o moţiune de cenzură să fie adoptată, ea trebuie să fie votată de jumătate plus unu din numărul total al aleşilor(470:2=235 → 235+1=236);
  • Diferenţa dintre totalul parlamentarilor Opoziţiei şi majoritatea necesară(236 voturi) este de 20 voturi, dar avînd în vedere că senatorul PSD Cătălin Voicu este în detenţie şi nu poate vota, doar 19 parlamentari ai Puterii pot fi corupţi de USL să voteze contra Guvernului.

Avînd în vedere cele arătate mai sus, dacă se respectă proporţia teoretică, moţiunea de cenzură a Alianţei roşii va fi respinsă cu felicitări. Emil Boc va rămîne tot ceea ce a fost, ba mai mult decît atît, va avea şi susţinerea reconfirmată de Parlament. Noua aura aşezată pe fruntea-i plină de vînătăile ciocănirilor ouălelor lui taică-su îl va înţeleni şi mai bine pe Boc în fruntea Guvernului, dar mai ales, îi va crea un avantaj greu de surmontat de către contracandidaţii săi la şefia PDL. Portocalii din teritoriu cititori de Aristotel vor parafraza celebra zicere a acestuia şi vor recunoaşte că „Blaga le este drag, dar mai drag le este banul adevărat” a cărei distribuire stă în vîrful pixului lui Boc.

***

  Varianta 2Moţiunea de cenzură a grupului roşu, socialist, PSD-PNL(USL), trece şi Guvernul este demis

Conform datelor de mai sus, ca moţiunea de cenzură să treacă, ea trebuie să fie votată şi de 19 parlamentari ai Puterii. UDMR-iştii nu au niciun interes să pice acest Guvern, Emil Boc fiind cel mai serios partener cu care au negociat pînă acum. Ce au cerut, aia li s-a dat! Iar visul oricărui etnic al descălecătorului Attila este adoptarea statutului minorităţilor. Miercuri, premierul tocmai a semnat un protocol echivalent cu un jurămînt pe gresie şi coasă că acesta se va aproba. De ce s-ar certa UDMR cu PDL abia acum? Ce alternativă ar avea, intrarea într-o într-o alianţă cu două partide care au avut un limbaj agresiv la adresa maghiarilor şi a statutului minorităţilor? La fel, UNPR, un partid despre care PSD şi PNL spune că e format din „trădători” şi care nu are viitor politic dacă iese din umbra PDL-ului. Minorităţile naţionale, altele decît cea maghiară, aproape că nu contează. Deci, grosul celor care ar putea trăda, ar fi din mijlocul parlamentarilor PDL, mai exact cei aflaţi sub influenţa grupărilor anti-Boc. În cazul în care Guvernul va fi demis, premierul va folosi demiterea sa în lupta pentru şefia partidului. Perceput ca un „om cinsitit” şi „împăciuitor”, el va poza în victima grupărilor obscure din PDL care îşi pun interesele mai presus de cele ale partidului, „exact acum cînd România iese din crize”. „Şomer”, Emil Boc va fi degrevat de grijile Executivului şi va face turul ţării arătînd, cu argumente, cine şi de ce a tras sforile ca el să fie debarcat, adică exact cei care vor să pună mîna pe PDL. Nu exclud ca în scandalul vămilor să apară chiar numele unor cotracandidaţi ai săi la şefia partidului, precum şi alte elemente care vor veni în sprijinul reconfirmării sale în fruntea partidului de guvernămînt. Sper că se înţelege strategia?

Am prezentat nişte argumente şi fiecare cititor poate trage o concluzie proprie. În ce mă priveşte, cred că Boc va rămîne în fruntea Guvernului, probabil şi în fruntea PDL, iar după consumarea alegerilor din acest partid vom asista la o remaniere guvernamentală cu intrări din UNPR(Marian Sîrbu, Cristian Diaconescu). Deşi voi continua să spun că Emil Boc nu este premierul pe care mi-l doresc, consider că acum nu este momentul socio-economic ca el să fie schimbat. Oricum, mai presus de toate cîte sunt şi rîd în soare, mai rămîne să vrea şi Zeus. O sã vedem dacã el s-a înduioşat de versurile rugăciunii: „Eu sunt mic, tu fă-mă mare/Eu sunt slab, tu fă-mă tare”, auzite, miercuri, pe la 21:00, cînd Emil Boc vizita în tainã Palatul Cotroceni.

Read Full Post »