Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for iunie 2011

® S-a dus ca un fum


   De vreo două luni m-am lăsat de fumat!(Mulţumesc! Mulţumesc pentru aplauze. Mulţumesc! Acum luaţi loc.) După ce am investit de pe la 18 ani în mahoarcă şi articole din tutun(ţigarete obişnuite, ţigări de foi, trabucuri, tutun de pipă sau tutun de înfăşurat) am ajuns la concluzia că trebuie să-mi pun tabachera, aparatele de făcut ţigări, brichetele, pipele şi futacul* în pod. Iar poftele, în cui! De mult îmi ziceam că ar trebui să renunţ la această sinucidere lentă şi costisitoare, dar nu mă ţineam de cuvînt. Uneori încercam să micşorez frecvenţa ţigărilor, dar după cîteva ore reveneam la fumatul profesionist. Nu mă laud spunînd că am renunţat la acest viciu conştient că îmi afecta sănătatea. Răul este făcut. După atîţia ani de fumat am în plămîni o colecţie de produse tabacice impresionantă, care conţine de la Plugar, Naţionale, Mărăşeşti, Carpaţi, pînă la Romeo&Juliet sau Cohiba. Am fumat în viaţa mea cam tot ce se putea fuma.

      Motivul principal care m-a făcut să renunţ la fumat a fost preţul ţigărilor. În ultimii ani am devenit fan al mărcilor Davidoff, roşu, şi Sobranie, negru(îmi plac ţigările, cafeaua, băuturile şi… tari!!!). Calitatea ţigaretelor făcute în România este inferioară mărcii originale. Cine circulă în Occident poate face comparaţie între Kent-ul cumpărat din Germania, de exemplu, şi cel luat de la noi. Nu contest faptul că preţul pachetelor cu ţigarete este aproape dublu(4, 5 euro), dar merită. Davidoff şi Sobranie nu sunt manufacturate în ţara noastră, de aceea nu se găsesc la toate chioşcurile şi sunt mai scumpe cu 2, 3 lei decît celelalte mărci, dar gustul şi aroma lor sunt deosebite.

    Spuneam mai sus că motivul principal care m-a determinat să renunţ la a mai fuma(două pachete de ţigări zilnic) a fost cel economic. Deşi salariile noastre au scăzut, preţurile în România-ţară-de-vis, cresc mereu. „Wow! Merdeneaua s-a scumpit cu 50 de bani. Nu mai cumpăr 3, ci 2,” mă minunam în faţa galantarului cînd doream să mînînc ceva. Dar cînd luam ţigări nu mai conta cît costă. Dădeam 25-30 de lei fără să clipesc. Dacă mai pun la socoteală faptul că la un şpriţ, nuntă, tăiere de moţ, paranghelie sau ieşire în oraş mă  spărgeam în figuri şi luam ţigări de foi sau trabucuri, cheltuiam lunar pe produse din tutun aproximativ 1.000 de lei. De aceea am zis: Stop fumatului! Odată cu fumurile, au dispărut şi aburii cafelei. Beam Jacobs verde, tare, fără zahăr şi mereu. Cana de cafea sau sticluţa, alături de pachetul de ţigări, îmi erau prieteni nedespărţiţi oriunde m-aş fi aflat, dar mai ales în momentele de creaţie. Noaptea, dacă mă trezeam aşa, ca omu’, nu adormeam la loc decît după ce fumam o ţigare şi luam două, trei guri din cana cu cafea care era pusă pe noptieră. Spun toate acestea ca să fie clar ce fumător şi cafegiu înrăit am fost. Am renunţat la toate, brusc! Şi azi ultimul pachet de ţigări şi bricheta stau la capătul patului, ca un bibelou. Alt pachet este prin torpedoul maşinii. Sper să rămînă doar nişte biete relicve ale trecutului meu de fumător!

   Spre surprinderea mea, abstinenţa nu a fost chiar aşa de grea precum auzeam de la unul şi altul. Nu contest că îmi mai vine, din ce în ce mai rar, pofta de a trage, cu sete, un fum care să îmi ajungă în vîrful unghiilor de la picioare, mai visez că savurez vreun trabuc, dar doar atît. A fost greu să renunţ şi la ţigarea de după…! M-am vindecat văzînd partea plină a paharului. Dacă partenerea ta fumează, după… te duci primul la duş. Zîmbesc! Dar zău! că momentele în care ma bucur că nu mai fumez sunt infinit mai numeroase decît cele în care îmi este dor să o fac. Părul, hainele, casa şi maşina nu mai miros a tutun rece, ca să dau doar un exemplu.

   Ca să mă laud că nu mai fumez, am început să-mi tachinez amicii care încă o fac. „Bey, acum o să treci în tabăra celor care urăsc fumătorii”, mă întrebau ei contrariaţi. Le-am spus lor, o spun şi aici: NU! Voi continua să cred că fumătorii sunt discriminaţi. De aceea, consider că în instituţii, spaţii publice etc. trebuie să li se creeze locuri speciale pentru fumat, trenurile şi avioanele să aibă compartimente destinate fumătorilor, iar restaurantele şi cafenele le ce să mai vorbim. Carburanţii, alcoolul şi produsele din tutun sunt cele mai impozitate şi accizate mărfuri. Cu toate acestea, deşi fumătorii cotizează din greu la bugetul de stat şi la cel al Sănătăţii(taxa pe viciu), drepturile lor sunt pe zi ce trece mai limitate. Într-o lume în care libertăţile religioase şi sexuale sunt exhibate mi se pare nefiresc ca bieţii fumători să se pitească prin hrube.

    Efect secundar al abandonării fumatului a fost asimilarea cîteorva kilograme în plus. De aceea, pentru a-mi recupera silueta am recurs la ajutorul unei vechi prietene: semicursiera copilăriei mele. Mă bucur că am redescoperit mersul pe bicicletă deşi trăiesc într-un oraş sufocant. Cînd traficul urban se răreşte, seara şi la sfîrşitul săptămînii, a te plimba cu bicicleta este minunat! Haideţi şi voi!

_______________________________________

* futac – dispozitiv cu care se impinge tutunul in pipă(DEX)

Read Full Post »


Ieri, după-masă, am fost la Parlament pentru a asista la discursul Preşedintelui referitor la modificarea Constituţiei. Aşa cum am spus şi aici, Traian Băsescu este plicticos cînd citeşte din foi. Nici de această dată nu am fost contrazis de realitate. Uitîndu-mă atent prin sală, am constatat că reforma constituţională de care vorbea preşedintele nu o interesa decît pe Elena Udrea, aceasta fiind singura persoană care parcă-i sorbea din priviri spusele. Restul asistenţei picotea, butona telefoanele mobile, se uita pe pereţi sau, ca de exemplu Emil Boc, manipula la IPad-ul sau laptop-ul. Nu mai pun la socoteală faptul că alianţa socialistă a USL-aşilor nu a participat la lucrări, ceea ce a făcut atmosfera şi mai dezolantă. Într-o jumătate de sală scaunele parlamentarilor erau goale ca într-o sală de cinema unde rulează un film prost, cu actori de duzină şi care a avut un bugt de producţie redus. După ce a plecat Preşedintele din Parlament, „roşiii” au început să iasă de prin ascunzişuri pentru a da declaraţii.

   Dacă pe Victor Ponta l-am văzut asaltat de jurnalişti(Realitatea avea 4 echipe, Antena 3, TVR 2?!), Crin Antonescu a lipsit din peisaj. Doar nu s-a chinuit pînă acum să fie pe primul loc din Parlament la absenţe (deşi e plătit din banii noştri ca să fie prezent şi a fost ales pentru a ne reprezenta) ca să piardă poziţia de chiulangiu fruntaş în ultimele zile ale sesiunii actuale.

   În ce mă priveşte, cît a vorbit Traian Băsescu am reuşit să stau treaz(sau să visez!) graţie graţiei unei deputate PDL care îşi etala nurii(vezi foto sus) în mod democratic, adică pentru ochii tuturor celor care au vrut s-o privească. Iar eu am vrut! La final, am fost surprins neplăcut, din nou, de ţinuta doamnei Anca Boagiu(foto jos). Dacă de la Elena Udrea nu mai am de mult pretenţii de bun simţ vestimentar, ea venind din ce în ce mai neacoperită şi departe de ţinuta „office”, la ministresa de la Transporturi recunosc că aveam pretenţii.

        Credeam că ziua va fi una în care, din punct de vedere politic, am trăit degeaba. Dar, nici nu ajung bine acasă că primesc un telefon de la un mare mahăr al PSD. Printre altele, acesta îmi spune că tocmai a participat la o şedinţă a Biroului Permanent al partidului în care s-a decis mazilirea lui Marean Vanghelie. Aoleu! Să vezi halimai ca la uşa cortului, i-am zis boss-ului PSD-ist. Şi nici nu am terminat bine convorbirea că televiziunile au aruncat în eter ştirea bombă! Nu pot divulga tot ceea ce am vorbit cu respectiva persoană, dar cert este că în partid s-a ajuns la concluzia că Vanghelie s-a apropiat primejdios de mult de Elena Udrea şi Gabriel Oprea. Poate că principala cauză este nemulţumirea pe care el o simte ca urmare a nerecunoştinţei cu care este gratulat de liderii partidului. Într-un fel înţeleg nemulţumirea acestui personaj pitoresc. Primarul de la cinci a dat un munte de bani partidului(şterpeliţi chiar şi din fondurile destinate celui mai amărît sector al Capitaleii), a garantat în faţa ţigănimii pentru membri PSD precum Ecaterina Andronescu şi Oana Mizil( care au fost alese parlamentari de prostimea sectorului amintit), a organizat multe forumuri şi congrese ale social-democraţilor etc. Cînd a fost nevoie de bani şi organizări, Marian Vanghelie era băiatul bun la toate. Cînd era vorba de reprezentare, i se cerea să stea în spate pentru că hărţuia limba română, spre deliciul presei şi a adversarilor politici, iar astfel sunt alungaţi intelectualii dintre simpatizanţii PSD.

   Pe lîngă faptul că Iliescu, Ponta şi Năstase l-au tras de perciuni din prima bancă spre fundul clasei, Marean a mai primit o palma peste scăfîrlie atunci cînd USL a decis să îl sprijine pe Sorin Oprescu la Primăria Generală. Aşa că, visul de aur al lui Vanghelie(precum şi al liberalului Andrei Chiliman, primarul Sectorului 1), anume acela de a-şi lăfăi posteriorul în fotoliul de primar al Bucureştiului, s-a spulberat. „Pă’ bine, mînca-ţi-aş! Taman acu’ cînd m-am şutit la New York să schimb iesperienţă să-mi dea barosanii flit? şi-o fi plîns Vanghelie nereuşita. Şi în acest moment greu al existenţei sale politice nu exclud faptul că liderul PSD Bucureşti a fost vrăjit de cîntecul ademenitor al sirenei blonde,  Elena Udrea care i-a propus cine ştie ce afaceri sau/şi susţinere politică, să nu spun că i-a arătat vreu dosar. Timpul va arăta dacă Marean va sta cuminte în banca repetenţilor din PSD sau dacă gruparea de transfugi condusă de Gabi Oprea, UNPR, se va pricopsi cu un nou fost membru de marcă al PSD. Sper că PDL nu-l va include niciodată pe acest rege-Louie al junglei noastre politice.

   Un lucru este cert! PSD a făcut ca Vanghelie să rămînă, vorba românului, şi bip-bip-bip, şi cu banii luaţi. Bîntuit de conotaţii sexuale, poate de aceea în subconştientul său Marean consideră că a fost „ejaculat”(vezi film) şi că, azi, toată lumea se întăreşte, numai că „unii se întăresc politic, alţii se întăresc cu Viagra”. Doamna Nina Iliescu ştie?!

Read Full Post »


  • Pat şi Patachon

Deşi mult mai puţin celebri, Ponta şi Antonescu s-au dus la Cotroceni cu un scop identic vestiţilor Pat şi Patachon: să se facă de rîs. Preşedintele a simţit asta şi, contrar cutumei, a permis presei să stea în sală pe toată durata discuţiilor. Cu roluri bine învăţate, cei doi comici trişti ai scenei politice au venit cu propuneri de tot hazul. Mai exact, ei au cerut organizarea în noiembrie a alegerilor anticipate şi desemnarea unui guvern de tehnocraţi care să gestioneze ţara pînă atunci. O ţară care se zbate pe buza prăpastiei doar de alegeri anticipate mai are nevoie ca să se ducă de rîpă. Puerilul şi imaturul ar fi trebuit să ne spună şi de unde s-ar lua cele 100 de milioane de euro(costul unui scrutin electoral general), altfel propunerea lor este de tot rîsul. În plus, declanşarea alegerilor anticipate nu se poate face netam-nisam, ci doar după parcurgerea unor paşi constituţionali care duc la dizolvarea Parlamentului de către Preşedinte. Asta ar însemna demisia/căderea actualului Guvern şi respingerea de către Parlament, succesiv, a altor doi premieri(fiecare cu echipa sa) desemnaţi, formal, de Preşedinte. În tot acest timp, România ar traversa o criză politică de cel puţin 3 luni. Iată ce spune Constituţia:

 
Dizolvarea Parlamentului ARTICOLUL 89
(1) După consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.

Cu excepţia lui Pat şi Patachon, oricine îşi poate da seama că 3 luni de instabilitate politică, de cleveteli prin ministere, instituţii şi cîrciumile ţării(cine vine, cine pleaca, sfadă politică), de expectativă a capitalului străin care nu vine într-o ţară pînă nu ştie cine este la putere, de şovăire chiar a investitorului român temător să deschidă o afacere cît nu au loc alegerile anticipate etc., deci toate acestea sunt dezastruoase pentru o ţară plăpîndă d.p.d.v. economic!

În intimitatea mea cred că Ponta şi Antonescu au venit la Cotroceni să facă(!) caterincă, să se scălămbăiască, sa-şi sufle nasul pe regionalizarea Preşedintelui, să facă mişto de Elena Udrea, să spună golănii, să se dea în stambă, ce mai! Am spus aici de mai multe ori şi am să repet cît va fi cazul. Traian Băsescu nu este nici pe departe modelul meu de preşedinte al României, dar dacă el se află la o distanţă cît de la Pămînt la Lună de însuşirile pe care eu le cred necesare, Ponta şi Antonescu sunt la capătul Universului. Nu îmi este teamă de conducerea semidictatorială a actualului preşedinte, cît îmi este frică de prostia, insuficenţa, infantilismul şi aroganţa celor două forme fără fond care stau să vină peste ţară o dată cu viitoarele alegeri. Cele două personalităţi îmi par atît de uşurele încît uneori am impresia că dacă ar călca pe ouă, nu le-ar sparge. Dar nu au. Ouă, evident!

=======================

  • Regionalizarea, un cui al lui Pepelea

     Traian Băsescu nu se aştepta la o asemenea rezistenţă la intenţia sa de a reîmpărţi administrativ România. Atît societatea civilă, cît şi politicienii din Opoziţie şi UDMR privesc cu reticenţă regionalizarea, fiecare din alt punct de vedere. Cetăţenii, din cauza unui patriotism local nefiresc şi anacronic într-o lume care merge către globalizare. Opoziţia, pentru că tot ceea ce fac Băsescu şi PDL le pute, aceştia fiind, în opinia USL, originea răului universal! UDMR, pentru că această organizaţie cvasiteroristă nu poate renunţa la gîndul ei ascuns ca ţinutul secuiesc să aibă într-o bună zi statutul regiunii Kosovo. În ce mă priveşte, cred că Traian Băsescu va renunţa deocamdată să ia o decizie în ceea ce priveşte regionalizarea, surprins de această opoziţie acerbă, şi va lua o pauză pînă la toamnă. Ideea că PDL iese de la guvernare înainte ca să se modifice Constituţia nu-i este pe plac şefului statului. De aceea, cred că regionalizarea se va rediscuta spre sfîrşitul anului cînd, dacă UDMR nu acceptă o formulă convenabilă naţionaliştilor români din Ardeal, PDL poate ieşi de la guvernare pentru a pregăti campania electorală din 2012.

=============================  

  • Lupii PSD-işti îmbrăcaţi în blană ca să prostească oile votante

La televiziunile antinaţionale vedeţi apărînd de vreo doi ani nişte indivizi care înfierează hoţia şi nepriceperea actualei Puteri. Despre aceşti nesuferiţi am mai pomenit aici, precum şi despre dublul lor limbaj. Iată că timpul îmi dă dreptate şi aceşti haiduci televizaţi ai neamului s-a dovedit a fi doar nişte borfaşi de lux, nişte profitori, nişte căpuşe care sug din seva financiară a neamului. Dan Şova (PSD) a oferit consiliere juridică Agenţiei pentru Tineret, condusă de Cristian Rizea (PSD), chiar în perioada în care, conform UE, au fost deturnate fonduri europene. Avocatul Dan Şova a semnat personal, în 2004 – 2005, contractele de asistenţă juridică cu instituţia condusă de Cristian Rizea, în baza cărora a încasat mii de euro lunar(citeşte aici şi minunează-te). Atît Şova cît şi Rizea sunt amici la cataramă cu şeful lor de partid, Victor Ponta(vezi aici), iar numele lui a fost pomenit în afacerea de 1,1 milioane de euro bani luaţi de o firmă de avocatură de la Complexul energetic naţional Turceni-Rovinari. Aceşti omuleţi care la televizor o înfierează pe Ridzi pentru că a folosit impropriu 80.000 de euro, au de justificat la rîndul lor milioane de euro luate de la statul român. Televiziunile antinaţionale ar fi găzduit analişti anti-putere zile şi nopţi dacă vreun PDL-ist ar fi comis-o în asemenea hal. De ce trusturile lui Voiculescu şi Vîntu tratează diferit politicenii? Doar pentru că unii sunt din gaşca lor şi trebuie apăraţi chiar şi atunci cînd fură din banii poporului. E simplu, nu?!

Dar noi, poporul, prostimea, de ce dăm încredere şi votăm indivizi de teapa celor doi care plîng parşiv pe umărul nostru, văitîndu-ne sărăcia şi lipsurile în care ne zbatem, apoi îşi pun cururile îmbrăcate în haine fine în limuzine de sute de mii de euro şi se duc spre vilele lor luxoase. Cît o să mai răbdăm să fim prostiţi de indivizi precum Ponta, Năstase, Rizea, Dragnea, ca să dau doar cîteva nume de boieri ce se dau social-democraţi şi apărători ai plebei oropsite? Aceştia nu vor decît să folosească prostimea pentru a ajunge la putere! Însă eu nu vreau să fiu carnea lor de tun!

==========================

  •   Regele-bufon

     Cine este regele Mihai? O voce gîngavă pe care o ascultam la Europa Liberă, an de an, în preajma Crăciunului, şi care abia înţelegeam ce spune din cauza defectului de vorbire şi a bruiajului băgat de comunişti. Îmi doream să aud cuvinte revoluţionare, de chemare la revoltă, de sprijin efectiv al unei lupte de eliberarea populară, dar în zadar! Majestatea Sa era doar a lui. Trăitor în Elveţia, cu 6 muieri la uşă, Mihai s-a dedat pasiunilor sale tehnice. Soţia sa, Anne, a făcut totul ca să-l decupleze de problematica românească, mergînd pînă acolo încît s-a opus ca fetele lor să înveţe o boabă măcar limba română. Pînă în 1989. Atunci cînd valul revoluţionar a început să zguduie estul Europei, Anne şi prinţesele(în special Margareta) au devenit interesate de România şi l-au reactivat pe fostul suveran. Citiţi aici şi aici   două  materiale foarte interesante despre rege.

Eu sunt perfect de acord cu poziţia lui Traian Băsescu, iar ţîfna cu care „cîrlanul” şi „infantilul” au reacţionat mi s-a părut de tot halimaiul. Ponta, urmaşul comunistului Iliescu, cel care, în anii ’90, îl alerga pe Mihai pe autostradă ca să-l dea retur Occidentului s-a transformat peste noapte într-un mare regalist. Şi asta la o săptămînă după ce s-a băşicat cînd a fost întrebat cum de poate sta în acelaşi partid cu Ion Iliescu, avînd în vedere că el, Ponta, se lăuda că ar fi fost în Piaţa Universităţii cînd au venit minerii, iar fostul preşedinte a fost cel care a adus această forţă brută ca să bată manifestanţii. Cît dualism! Cît parşivism! Cîtă minciună! Numai idioţii pot crede în asemenea personaj. Prefer un om diabolic, dar pe faţă, decît un parşiv.  Despre Antonescu, ce să mai spun? Ca fost muzeograf de Tulcea putea să pătrundă mai bine tainele unor evenimente istorice care au marcat existenţa acestui popor pentru 50 de ani, nu să pupe condurii unui rege slab care a trăit doar pentru el. Normal că americanii l-au decorat pentru că a trădat ţara şi l-a arestat pe Ion Antonescu, scurtînd durata războiului, dar în acelaşi timp ruşii au luat prizonieri 150.000 de soldaţi români şi i-au trimis în Siberia. Sunt de acord că era necesară negocierea cu puterile aliate, dar în condiţii avantajoase României, nu celorlalţi. Din cauză că a fost un rege slab, ţara noastră, deşi a luptat contra nemţilor ultima parte a războiului, deşi a avut un rol covîrşitor în reducerea acestuia, la final a fost considerată stat înfrînt şi pusă să plătească cu sînge şi grîne. Chiar s-a uitat asta? Chiar nu se mai ştie că sute de mii de români au sfîrşit în Siberia? Chiar nu au contat miile de garnituri de tren care au cărat avuţia şi rodul ţării în Rusia? Unde a greşit Traian Băsescu cînd a spus că un om care a murit ca un erou, asasinat de ruşi, este condamnat de istorie cu toate că a fost un mare patriot, iar altul care s-a dezis printr-o semnătură de neamul său este tratat cu onoruri şi împroprietărit cu bunuri care nu au aparţinut familiei lui, ci Coroanei. Cum astăzi nexam Coroană şi atribuţiile acesteia au fost luate de Preşedinţie, se presupune că acele bunuri ar trebui să aparţină statului. Sper că nuanţa este uşor de sesizat. De aceea, dacă cetăţenii de mai sus, precum şi lătrăii lor, îl somează public pe Traian Băsescu să ceară scuze public ex-regelui Mihai, eu, tot ca simplu cetăţean, îi cer preşedintelui să nu o facă.

=============================

 

  • Amintire despre viitor

   La final trebuie să mai şi rîdem. Sau nu! În această lume uităm ceva esenţial: nimicnicia noastră. De aceea vă invit să deschideţi documentul de la link-ul alăturat care ne aminteşte că  toti murim.

 

Read Full Post »


Individul din fotografie se numeşte Cristian Liciu şi este preşedintele Partidului Conservator(PC), filiala Neamţ. Pentru cei care se întreabă ce este PC, precizez că aşa se numeşte adunătura de politruci cunoscută sub denumirea „partidul lui Voiculescu”, întemeietorul fiind un securist cu nume de cod Felix şi proprietarul Antenelor. Cititorii acestui blog, fini observatori ai vieţii politice, poate se întreabă în timp ce citesc aceste rînduri dacă nu cumva am făcut buba la cap. Oare de ce am început să vorbesc despre o formaţiune politică a cărei importanţă este mai neînsemnată decît organul genital al furnicii? Păi, nici nu vreau să vorbesc despre acest „partid-televizor”, ci de otrepele care-l deservesc. Şi nu pe degeaba, după cum se poate vedea în extrasul de mai jos(citiţi aici toată declaraţia de avere). 

În declaraţia de avere a lui Felix se poate observa, la 8, că băieţelului cu freza linsa, care se recomandă ca fiind preşedintele PC, a împrumutat aproape 300.000 de euro de la stăpînul său. Cum să nu înjure puştulică pe Traian Băsescu şi PDL-ul de banii ăştia? Eu, copil de mahala, mi-aş pune şi poalele-n cap şi mi-aş bătea obrajii posteriori dacă omu’ plăteşte! 

Iar la(nota) 10, se poate vedea cum pastorul Gîdea şi pastoreasa sa au primit de la patron aproximativ 180.000 euro, tot ca împrumut. Cîţi ar deveni ucigaşi în serie pentru o sumă chiar mai mică decît asta? Aşa că nişte biete ocări, lături şi minciuni aruncate în capul lui Traian Băsescu, duşmanul definitiv al stăpînului, aproape că nu contează.

Lăsînd gluma la o parte, afirm că este un dar divin să ai pe cineva care să te ajute atunci cînd îţi frige buza(sau după caz, îţi frig buzele). Ştiu ce spun! De o lună mă perpelesc să fac un împrumut ipotecar de vreo 20.000 de euro ca să-mi termin casa la roşu, iar profitorii de la bănci nu vor să accepte ipotecă pe un teren de peste 100.000 de euro pe care se află o jumătate de casă, pentru că „nu are o construcţie pe el”. Imbecililor, d’aia iau bani de la voi, ca să termin casa, le-aş spune, dar nu-mi stă în caracter. Aşa că, aşteptînd o minune, deşi nu mai cred în minuni pentru că nici Moş Crăciun, nici Iepuraşul nu au mai venit la mine în ultima perioadă, stau şi o aburesc pe blog în loc să mă cert cu muncitorii.   

Revenind la individul din fotografia care a deschis articolul, vă invit să vedeţi filmuleţul de mai jos.    

Wow! În rolul lui Bruce Lee, este omul lui Voiculescu, Crisitian Liciu. O cameră de supraveghere a suprins cum acesta şi-a bumbăcit nevasta ca în filmul „Şapte păcate”, ba era să dea şi cu maşina peste ea stricînd de tot happy-end-ul. Nu sunt adeptul violenţei, oricare ar fi aceasta, fie că e vorba de oameni, animale sau plante, dar nici în familia altuia nu-mi place să mă bag. În imagini se poate vedea că nici cocoana nu este de mare ispravă şi o caută cu lumînarea. În popor se spune că sunt neveste care dacă nu le mai bate bărbatul cred că acesta nu le mai iubeşte. Aşa că, soţul mai arde cîte una la scăfîrlie soaţei dacã ei i s-a-nvechit bătaia, fără rost, conform teoremei: Dă-i omorul după lume chiar dacă nu ai motiv pentru că ştie ea de ce!

Şi acum vă invit la un exerciţiu de imaginaţie. Ce ar fi făcut unul dintre împrumutaţii de mai sus, Pastorul Antenei 3, dacă în rolul principal al caftangiului de femei ar fi fost vreun şef de la PDL sau chiar un „portocaliu” mărunt, dar declarat? Dar dacă era vreun prieten sau chiar vecin al familie Băsescu, ca să nu zic membru? Dar saltimbancii din subordinea gâdelui moralităţii jurnalistice la ce scălămbăieli s-ar fi dedat?

Sunt convins că imaginaţia voastră este debordantă şi parcă văd că o să spuneţi fel şi fel de bazaconii, cum ar fi „breaking-news”!

Read Full Post »


Broaştele ţestoase marine străbat mii de kilometri pentru a-şi depune ouăle pe această plajă din Costa Rica, locul în care ele au eclozat în urmă cu cîţiva ani.

În ianuarie, 2009, arătam aici modul abject în care nişte criminal ucid pui de focă în Canada şi Norvegia, din plăcere, într-un fel de sport macabru şi scump destinat bogătaşilor lumii. De asemenea, arãtam aici cum feroezii au un ritual anual a cãrei victimã cade o specie de delfin pe cale de dispariţie, ei fiind apăraţi aici  de o româncă, Andreea, stabilită pe acele meleaguri. Nu mai doresc să fac referire la porcocidul anual comis de Ţiriac & friends la Balc, pentru că iau în calcul faptul că mistreţii sunt crescuţi în ezervaţie şi special pentru a fi vînaţi, deci nu este afectată fauna.  Ei bine, dacă am crezut că mai mult nu se poate, azi mi-am amintit zicala care spune că mereu e loc de mai „bine”. Înainte de a lăsa imaginile să vorbească, deşi nu sunt impresionante în absenţa sîngelui, subliniez faptul că numai un sac cuprinde mii de potenţiale fiinţe, iar sutele de saci, milioane de vieţi ce nu vor mai fi.

Ce urmează depunerii ouălelor este greu de descris, de aceea las imaginile să vorbească,

Ouăle sunt culese de băştinaşi chiar în timp ce broasca ţestoasă le depune într-o groapă pe care şi-o sapă în nisip.

Ouăle sunt vîndute pentru a fi consumate, ele fiind considerate o delicatesă culinară.

Dacă autorităţile nu vor interveni în scurt timp, această specie de broască ţestoasă va dispărea.

Read Full Post »


     Uneori, trăiesc senzaţia că am o meserie ingrată. De exemplu, azi! Vicepreşedinta Institutului Naţional de Statistică a leşinat pe scările Guvernului. Emil Boc chemase la şedinţa de Guvern pe şeful INS, dar pentru că el nu era în localitate, a venit persoana care îi ţinea locul. Aceasta, cum a coborît din maşina care o adusese la Palatul Victoria, a început să urce treptele de la intrarea în clădire. Poate emoţia că va intra într-o sală plină de miniştri, poate o problemă de sănătate au determinat leşinul femeii. Ea s-a prăvălit pe trepte iar cîţiva funcţionari şi jandarmi care au asistat la scenă au sărit imediat să îi acorde prumul ajutor. Chiar şi ministrul Mediului, Laszlo Borbely(în foto cu cămaşă albă) a fost chemat imediat din şedinţa Guvernului. El a vorbi în maghiară cu persoana respectivă, vicepreşedinta INS fiind o cunoscută de-a sa, tot de etnie maghiară.

     Eu eram singura persoană prezentă care nu participa la ajutarea acelei femei, ci făceam fotografii. Aveam exclusivitate. Fotografiile făcute de mine au fost singurele imagini cu acest nefericit incident şi, deşi au fost făcute cu telefonul mobil, deci de calitate slabă, ele au fost preluate de toată presa, inclusiv de televiziuni.

   Am mai trăit sentimente contradictorii de-a lungul timpului, pe cînd îmi făceam meseria. La inundaţii, cu criminali condamnaţi pe viaţă în închisori sau cînd participam la conflicte sau tragedii. La razboi nu am fost, cu excepţia unei incursiuni pe care am efectuat-o cu o navă pe Dunăre, pînă la un pod bombardat de la Novi Sad, în timpul embargoului impus de comunitatea internaţională Serbiei în timpul războaielor care au dus la dezintegrarea Iugoslaviei. Nu vreau dezvolt aici care au fost momentele din trecut în care am simţit o oarecare jenă atunci cînd îmi făceam meseria. Pot spune însă că evenimentul de azi mi-a readus în suflet acele nelinişti. Am sau nu o meserie ingrată! Să mă bucur că am avut Exclusivitate sau să lăcrimez pentru necazul unui om?!

Read Full Post »


    Azi, miercuri, trebuia să aibă loc şedinţa săptămînală a Guvernului. Aceasta s-a amînat pînă joi cu explicaţia oficială că „ziua libera de Rusalii a împiedicat funcţionarii Executivului să organizeze şedinţa pregătitoare. Din informaţiile mele, explicaţia nu este decît o altă minciună a premierului. Şedinţa pregătitoare a avut loc vineri. De asemenea, au mai fost zile de luni libere şi şedinţa pregătitoare s-a ţinut marţi, cu o zi înainte de şedinţa Guvernului. Boc continuă să ne toarne minciuni de la chestiuni simple, cum este aceasta, pînă la cele cu adevărat importante. Motivul amînării şedinţei Executivului ar fi refuzul UDMR de a accepta harta regionalizării propusă de Traian Băsescu şi însuşită de PDL, iar împotrivirea ungurilor bulversează strategia partidului de guvernămînt, ba chiar îl forţează să treacă la Planul B.

     Alianţa dintre PDL şi UDMR a fost nedorită atît de portocalii, cît şi de votanţii sau susţinătorii lor. Să nu uităm că bazinul electoral al PDL este Transilvania, iar românii naţionalişti au acceptat cu greu faptul că PDL a făcut pact cu ungurii. Structura alianţei macină sufletele românilor ardeleni, membri şi simpatizanţi ai PDL, dar paratrăznet al nemulţumirii electoratului portocaliu a fost PNL. De aceea, supărarea votanţilor nu a fost canalizată către PDL, ci către liberali. Mai exact, liderii acestora sunt consideraţi singurii vinovaţi de îmbrîncirea „fecioarei neprihănite” democrate în braţele husarului ungur. Şi nu este prima oară cînd preşedintele PDL îşi dezamăgeşte electoratul naţionalist. În 2004, Emil Boc candida la Primăria Cluj şi ajunsese în turul doi. Pentru a atrage voturile exprimate în primul tur de scrutin în favoarea candidatului PRM, Emil Boc a jurat pe Biblie, în direct, la o televiziune locală(NCN) că nu va face vreodată alianţă cu UDMR. Clujenii l-au ales primar, dar premierul nu şi-a respectat jurămîntul. Fac o paranteză pentru a sublinia încă odată cît preţ pune Boc pe Biblie, jurămînt, onoare, cuvînt dat, adevăr şi alte „bagatele” de gen.

     Revenind la boii noştri, pot spune că dacă prezenţa ungurilor în Guvern a fost scuzată prin refuzul PNL de a face alianţă cu  democraţii, reorganizarea teritorială cu Mureş, Harghita, Covasna, pe de-o parte, şi Cluj, Bistriţa, Sălaj, pe de altă parte, constituite în regiuni, aşa cum doreşte UDMR, nu va mai putea fi iertată de electoratul democrat-liberal. Pariez cu oricine încă de pe acum că, dacă va ceda şantajului maghiar, PDL nu va mai strînge nici 5% din voturi la alegerile din 2012. Liderii PDL ştiu asta(ca să dau din casă) şi în spatele uşilor închise mulţi dintre ei exprimă antipatie faţă de UDMR, în general, şi de şantajul lor permanent precum că ies de la guvernare, în special.

Acestea fiind datele problemei, partidul de guvernămînt se află în faţa unei dileme:

  • PDL acceptă varianta UDMR, chiar în ciuda crezului liderilor şi cu riscul pierderii electoratului, dar rămîne la putere;

sau

  • Boc îşi va angaja răspunderea în Parlament pe varianta de regionalizare propusă de Preşedinte, cu riscul ca parlamentarii UDMR să voteze o eventuală moţiune de cenzură pe care Uniunea Socialistă a Leprelor(USL) se laudă că o va depune, ceea ce duce la căderea Guvernului.

     În opinia mea, cred că sunt două scenarii posibile:

1. PDL va promite UDMR marea cu sarea, numai ca să se aprobe în Coaliţie şi Guvern varianta Preşedintelui. Aici am în vedere faptul că nici ungurii nu vor să iasă de la guvernare într-o perioadă în care a obţinut avantaje ca nicicînd. La ce le-ar folosi ungurilor o înţelegere cu PSD, partid care are o poziţie şi un discurs profund anti-UDMR. Mai mult ca sigur, maghiarii ştiu că în ciuda prieteniei cu PNL, după ce vor fi folosiţi ca nişte iude pentru dărîmarea Guvernului, USL îi va arunca la ghenă ca pe un prezervativ utilizat. De aceea, dacă negocierile PDL-UDMR se vor finaliza pozitiv, după ce preşedintele se va adresa Parlamentului, luni, 27 iunie, cerînd sprijin pentru modificarea Constituţiei şi pentru Legea regionalizării, Emil Boc va angaja răspunderea Guvernului. Dacă USL va introduce moţiune de cenzură, sesiunea parlamentară(care se termină pe 30 iunie) trebuie prelungită cu cel puţin 7-10 zile pentru parcurgerea etapelor constitguţionale(strîngerea semnăturilor pentru moţiune, depunerea acesteia, citirea documentului în Parlament şi vot). Dacă Preşedintele a gîndit o asemenea strategie, prin jocul democratic şi cu ajutorul Robertei Anastase, intervalul cuprins între angajarea răspunderii şi votul moţiunii de cenzură poate fi extins la maximum, adică vreo 10 zile. Mulţi parlamentari au deja biletele de avion şi de vacanţă în buzunar, ca să nu mai spun că unii vor fi deja plecaţi în ultima săptămînă a sesiunii, în bunul stil românesc. Credeţi că, în 7-10 iulie, Ponta şi Antonescu vor strînge în bănci 236 de indivizi care să voteze căderea Guvernului? Dar dacă va cădea Guvernul Boc, aleşi vor vrea să vină iar în Parlament, din concediu şi vacanţe peste mări şi ţări, ca să audieze noii miniştrii şi să voteze Cabinetul condus de noul premier nominalizat de preşedinte? Dar dacă noul guvern nu trece de Parlament şi Traian Băsescu desemnează un alt prim-ministru, parlamentarii sunt dispuşi să audieze din nou alţi candidaţi la funcţia de ministru şi să voteze noua echipă? Dar dacă nu trece nici această echipă guvernamentală, credeţi că parlamentarilor le-ar conveni ca preşedintele să dizolve parlamentul şi să se facă alegeri anticipate? Eu cred că nu! Cine ar fi de acord să renunţe nitam-nisam la concediu, bilete de vacanţă, planuri de călătorie, vise? Ce parlamentar este interesat să renunţe la un an de mandat şi să meargă în campanie electorală, în prag de iarnă, pentru a avea şanse la alegeri nominale unde nu mai este sigur că va fi ales? Sunt întrebări retorice la care poate răspunde oricine.

 

2. Uniunea Socialistă a Lătrăilor(USL), ajutată de UDMR, dărîmă Guvernul Boc. Probabil că Traian Băsescu va numi, repetat, un premier tehnocrat şi va forţa alegerile anticipate. PDL va face campania electorală pozînd în „victima” antireformatorilor din USL care başca! fac şi jocul UDMR. Nu vreau să dezvolt. Cine are idee despre lupta politică înţelege. Din punctul meu de vedere, Boc şi ai lui ar avea numai de cîştigat dacă acest proiect de regionalizare ar cauza dărîmarea actualei guvernări. Clicile baronilor locali care erau ameninţate cu destructurarea, birocraţia de neînvins, leneşii din instituţii care sug de la buget, iredentismul maghiar, inerţia la schimbare a unui sistem cvasi-mafiot construit de Ion Iliescu şi PSD, liberalii ajunşi la remorca lui Ponta care au renunţat la ideile de dreapta, şi PSD lasă ţara fără guvern în condiţiile în care abia apăruseră semnele revenirii economice ceea ce ar fi dus la majorarea salariilor bugetarilor, în 2012, deci toate acestea vor fi teme de campanie electorală a „victimei” portocalii.

        Iar poporul, este dovedit, empatizează cu victima!

Read Full Post »


Secuii ar trebui să aibă o altă poziţie faţă de princiarul popor român care i-a găzduit de 1.000 de ani

        „Este aproape unanimă aprecierea istoricilor români, după care, din cauza vicisitudinilor vremurilor, a numeroaselor războaie purtate de armatele marilor imperii şi regate vecine, din toate timpurile, pe pământ românesc, a jafurilor şi distrugerilor de importante bunuri materiale şi culturale, în focul mistuitor al acestora s-au aflat şi multe cronici vechi, manuscrise, documente ale Cancelariilor Ţărilor Române, precum şi altele de acest gen. Dar, cu toate aceste pierderi uriaşe de valori culturale, istoricii români sunt conştienţi că multe fonduri de arhivă, importante documente, lucrări antice de istorie şi geografie a pământurilor Daciei antice au fost furate, pur şi simplu, de cotropitorii străini, interesaţi în a ne frustra de cunoaşterea mai aprofundată, mai documentată a istoriei multimilenare a poporului daco-românesc.

         Nu de mică importanţă au fost descoperirile privind stema regatului getodac, al Daciei antice, precum şi referirile Concrete la Coroana regilor ei, folosirea în unele surse documentare străine a denumirii de “regi” pentru domnitorii Ţărilor Române; descoperirea a sute şi sute de cuvinte vechi româneşti, provenite nu din limba latină romană, ci din fondul autohton geto-dac în vocabularul popoarelor italian, francez, spaniol, englez, irlandez, lituanian etc.; identificarea rostirii rugăciunii Tatăl Nostru atât de românii din cele trei state româneşti – Muntenia, Moldova şi Transilvania, cât şi de neamurile celtice din regiunea Walaceului (adică a românilor) din Marea Britanie, în întreg Evul Mediu şi explicaţia ştiinţifică a acestei reliătăţi şi, în fine, că termenul de România, ilustrând unitatea celor trei ţări româneşti, a fost folosit în documentele străine, mai ales diplomatice, cu multe secole înainte de cel de-al XIX-lea etc. 

        Pe acest făgaş al completării istoriografiei româneşti cu importante piese de chihlimbar se înscrie şi aducerea în ţară de către autorul acestor rânduri a unui film color ce conţine texte dintr-o Cronică românească de 448 pagini, din secolele XII-XIII, scrisă în Muntenia în limba română, cu alfabet geto-dacic, aflat în Biblioteca Academiei Ungare de Ştiinţă de la Budapesta sub numele de Codex Rohonczy, după numele celui care 1-a dat grofului transilvănean Gusztav Battyanyi şi care apoi l-a donat, în anul 1838, amintitei biblioteci, pentru a-l păstra ca Document de patrimoniu. Din cercetările noastre la Budapesta rezultă că această cronică, deşi a fost studiată de o mulţime de specialişti în materie, îndeosebi unguri, specialişti ai papalităţii şi de către unii istorici şi lingvişti români, nici unul dintre aceştia nu a putut descifra textul şi alfabetul în care a fost scris. Din discuţia directă avută cu regretatul acad. Ştefan Pascu pe această temă a rezultat că spcciaăştii români, cărora nu a dorit să le destăinuie numele, au fost întru totul de acord cu aprecierile altor cercetători străini, că textul cronicii este scris într-o limbă cumană, necunoscută încă. Probabil că şi din această cauză, a neputinţei descifrării lui, un membru marcant al conducerii statului ungar a fost de acord, fireşte, la insistenţele noastre, să ne dea nu doar câteva pagini xeroxate ale acestui Codex, ci întreaga lucrare de 448 de pagini şi încă un film color. Despre existenţa unui alfabet prorriu geto-dacic se poate spune că el a fost creat cu multe milenii în urmă, descinzând chiar din scrierea pictografică , descoperită pe tăbliţe aparţinând perioadei neolitice cu peste 5500 de ani în urmă. Vestitul specialist belgian Vulcanius Bonaventura, într-o lucrare de referinţă apărută în anul 1592, precizează, pe baza mărturiilor arheologice scrise în alfabetul geto-dacic pe care le-a văzut, că un alfabet autohton geto-dacic a fost inventat cu mult timp înaintea celui latin roman.

      Descoperirea unor surse documentare privind existenţa lucrării lui Aeticus Dunăreanu, intitulată cosmographia, scrisă în limba daco-românească, cu alfabetul geto-dac în secolul al IV-lea din era noastră, este o altă dovadă a existenţei unui alfabet propiu. Folosirea de către români a acestui alfabet geto-dacic şi în sec. XII-XIII este dovedită de cronicarul ungur Simon de Keza care, în a sa lucrare din 1282, referindu-se la secuii care convieţuiau atunci cu românii la vest de Munţii Apuseni, preciza expres: “De aceea (secuii) amestecându-se cu blackii (românii) se zice că se foloseau de literele lor” fapt trecut cu vederea dc către istoriografia ungară, care considera chiar constatarea lui Simon de Keza drept o insultă adusă ungurilor “civilizatori”.

      În această ordine de idei, merită să mai subliniem şi afirmaţia Papei Inochentie al IV-lea (1242-1258) conform căreia: “De un secol şi jumătate valahii (românii) din Dacia traduseseră, pe nesimţite, în limba lor, liturghia”. Rezultă, aşadar, cu claritate. ca pe la anul 1100 românii, adică clericii ortodocşi, au tradus şi Liturghia în limba lor proprie.” 

Citeşte continuarea „Codex_Rohonczy – Pe aici nu a fost chiar pustiu cum susţin unii”_(Prof. Doc. Augustina Deac-Naţiunea)

 

Read Full Post »


 

Cînd eram copil, tata mai venea acasă „‘împărtăşit” şi trebuia să facă zig-zag-uri sub tirul verbal al mamei, teleormăneancă aprigă şi cu gura rea. „Să nu te însori vreodată cu una de pe Vlaşca”, mă povăţuia tata, timp în care era mitraliat cu epitete de genul „beţivule”, „nepăsătorule”, „leneşule” etc.”O să-mi pun ştreangul de gît într-o zi, că altfel nu scap de gura maică-tii”, mă avertiza el. Iată că anii au trecut, tata e bine mersi, iar mama îl toacă mărunt în continuare. El doar se fandoseşte încercînd să scape de beşteleala mamei. Fără succes, însă! Asemeni multor „sinucigaşi” ai televiziunilor noastre antinaţionale.

Sinuciderea este o rezolvare definitivã a unei probleme temporare, spun specialiştii. Mecanismele care stau la baza luãrii deciziei încã nu au fost descifrate de filozofi sau de medicina modernã, de aceea persoanele care trec barierele impuse de instinctul de conservare sunt catalogate nebune sau, mai rar, laşe. Dar printre sinucigaşii adevăraţi, adică cei care-şi pregătesc minuţios actul suicidal, se ascund mulţi impostori. Aceşti sinucigaşi pîrîţi doar se fac că îşi pun capăt zilelor, cu scopul de a obţine un cîştig material sau imagologic. 

De exemplu, sinucigaşi adevăraţi au fost doi elevi din Oltenia care, la distanţă de o săptămână, şi-au umplut ghiozdanele cu pietre, le-au pus în spate şi au sărit în Jiu(vezi aici ). Fata şi băiatul chiar dacă ar fi fost văzuţi de cineva, erau foarte greu de salvat avînd în vedere greutatea care îi priponea pe fundul apei. Deşi sunt mulţi care mă vor contrazice, pun în categoria sinucigaşilor adevăraţi pe Adrian Sobaru, guguştiucul care a „zburat” de la balconul Parlamentului.

Farseuri în ale sinuciderii sunt indivizi de teapa celui suit în prepelac  precum şi a celui care şi-a dat foc parţial, la un crac al pantalonilor(e benzina scumpa), la porţile Palatul Cotroceni. Ca să fie mai comod pentru televiziunile antinaţionale care au transmis în direct cum unul dintre nebuni îşi bea vinul la înălţime, supravegheat de pompieri, medici, poliţişti(vezi foto sus). Chefliul care s-a urcat pe stîlpul de iluminat îşi legase de gît un ştreang format din trei sîrme tricolore şi ciugulea în răstimpuri din sticla de vin, timp în care cei de la ISU se perpeleau cu căştile pe cap, la 40 de grade Celsius, ca să-l dea jos(vezi aici). În presă s-a speculat că ar fi schizofrenic şi din această cauză nu l-aţi văzut plimbat de la o televiziunea la alta, ca moaştele sfinte în vremea secetei. În schimb, maiorul pensionar, ieşit din cîmpul muncii în 1988, pe cînd avea vreo 40 de ani, şi-a făcut vocea vedetă a jurnalelor şi emisiunilor anti-Putere.  „Eu ştiu cum a fost înainte de ’89 şi acum am protestat pentru că nu mai vreau să fie ca atunci”, spunea el la A3. „Credeţi că Traian Băsescu ne pregăteşte o dictatură ca atunci”, îl ajuta neîntîmplător un lingău al Voiculescului, fost turnător al Securităţii, deci profitor al vechiului regim. „Sigur! „, răspundea vocea internată.

Cele două acţiuni de tulburare a ordinii publice(eu i-as amenda pe respectivii si i-as pune sa plătească orele in care SMURD si medicii i-au asistat, precum şi spitalizarea şi medicamentele) au fost ridicate de otrepele presei române la rang de vitejie naţională. Mai mult decît atît, plecînd de la ideea protestului împotriva dictaturii băsesciene, maeştrii de diversiuni din televiziunea RTV+A3 au găsit un nou pretext pentru a invita în studiou pe învăţătoarea care a fost „ajutată” să facă greva foamei şi pe Adrian Sobaru. Aceşti eroi de mucava au fost lăudaţi, blagosloviţi, felicitaţi şi daţi drept exemplu tuturor românilor care nu s-au aruncat în cap(al lor dar şi al altora)de la balcon, nu s-au urcat pe stîlpii reţelei electrice, nu s-au înfometat şi nu sau autoincendiat. Minute în şir, ore, zdrenţele presei româneşti au încercat să transforme nişte inadaptaţi, nişte oameni cu probleme la mansardă, în idoli, în sfinţi Gheorghe care se bat cu balaurul de la Cotroceni.

Autoritatea de control în domeniul audio-vizualului din oricare ţară civilizata ar fi amendat crunt  o asemenea tămîiere nefirească a unor indivizi care au recurs la gesturi extreme. Acţiunile lor pot fi considerate bune de urmat de persoane labile psihic sau  cu alte probleme mentale, de oameni care caută notorietate cu orice preţ. de cetăţeni care au reale probleme. O imbecilă de la A 3 chiar îşi arăta indignarea premenstruală cauzată de faptul că preşedintele nu i-a invitat la Palat pe cei doi ca să le audă revendicările. Asta ne-ar mai lipsi! Şeful statului să se bage-n în seamă cu românaşii care au psiho-pupu la etaj şi stau pe stîlpii patriei, îşi dau foc în piaţa publică sau fac greva foamei.

În ce mă priveşte, aş amenaja în curtea Palatului Cotroceni un loc special unde fiecare sinucigaş să-şi poată alege metoda finală. Un stîlp cu lift şi placă de beton la bază, un rug, o priză cu două cuie, lame etc. Benzina, curentul electric, alte consumabile ar fi la preţuri subvenţionate de stat. În jurul locului pentru sinucideri aş face o tribună unde să ia loc gură-cască, precum şi chioşcuri cu bere la dozator, suc, floricele şi seminţe. Televiziunile ar avea locul lor în care să-şi aşeze „analizdele” şi cameramanii. Iar la poarta palatului aş pune program, asemeni celui de la teatru, ca să ştie oamenii ce şi cum. De exemplu: „15 iunie, la matineu, domnul X se va sinucide prin aruncare în cap pe beton. Seara, domnul Y a anunţat că va introduce două cuie în priza, la 220 V. Programul se va încheia la ora 23:00 cu un foc întreţinut de domnul Z care se va autoincendia. Vă aşteptăm! Locuri limitate”.

Read Full Post »


„Domnule preşedinte, în primul rînd vreau să vă mulţumesc pentru prezenţa dumneavoastră la şedinţa de Guvern de astăzi. Ea este în temeiul art 86/87 din Constituţia României, şi în virtutea prerogativelor şi competenţelor partajate dintre Guvern şi preşedinte, atît pe politică externă cît şi pe politică internă, prezenţa dumneavoastră este mai mult decît binevenită în cadrul şedinţei de Guvern de astăzi, şi nu în ultimul rînd pentru susţinerea constantă pe care aţi dat-o procesului de reformare şi modernizare a statului român, proces la care şi Guvernul Românie s-a angajat pe deplin, atît prin programul de guvernare cît şi prin acţiunile concrete din fiecare zi. De asemenea, permiteţi-mi înainte de a începe propriu-zis şedinţa de guvern să salut prezenţa pentru prima dată la Guvernul României, în cadrul şedinţei de guvern, a domnului Sebastian Lăzăroiu. Să-i mulţumim şi să îl felicităm pentru prezenţă, şi să-i urăm succes în activitatea, nu uşoară, pe care o are la un minister greu şi spun asta din dubla calitate, şi de prim-ministru şi de fost om(!!!???-n.a.) care temporar m-am ocupat de cîteva dintre problemele de acolo. Domnule preşedinte, vă rugăm să vă prezentaţi mesajul pe care-l consideraţi necesar.”

 Crîncen! Pentru limba română. Pentru copiii de la grupa pregătitoare a grădiniţelor. Pentru tagma profesorilor. Pentru Mioriţa. Pentru doinele, cîntecele de bejenie şi bocetele poporului român. În definitiv, pentru auzul oricărui om(nu „fost om” aşa cum gura păcătosului Boc adevăr a grăit). Pentru cine nu s-a prins, citatul de mai sus a fost rostit de actualul premier, cadru didactic şi şef de partid. Dar să depăşim agramatismele şi să analizăm semantica.

Aşa cum previzionam în postarea precedentă, Traian Băsescu a venit să dea un mesaj de susţinere a premierului. În schimb, miniştrii care vor pierde pe mai departe încrederea sa sunt cei care nu-şi vor îndeplini planul la investiţii şi absorţie a fondurilor europene, pînă la 30 iunie. Cu alte cuvinte, la mijlocul acestei veri va avea loc o remaniere guvernamentală.

„Avem bani de la UE şi de la buget, niciun ministru nu va avea vreun blocaj în utilizarea sumelor alocate. Nu aveţi nicio justificare, că «nu am putut cheltui banii», dacă nu aţi stat cu ochii, cu atenţia, cu efortul principal pe structurile din ministerele dumneavoastră şi care trebuie să aprobe proiectele, să dea drumul la bani. Dacă aţi avut această lipsă de inspiraţie, va trebui după 30 iunie, când se trage linia şi vedem cum am realizat investiţiile pe primul semestru, să vă gândiţi dacă mai puteţi face parte din Cabinet”, i-a atenţionat Traian Băsescu pe miniştrii.

De asemenea, am avut dreptate şi în ceea ce priveşte cine pe cine a invitat la şedinţa Guvernului.   „Domnule preşedinte, vă rugăm să vă prezentaţi mesajul pe care-l consideraţi necesar.” a spus Emil Boc la finalul scurtei sale intervenţii. Dacă inviţi pe cineva la o reuniune, întîi are loc dezbaterea(sau se lansează un subiect de discuţie) şi apoi i se cere respectivului să-şi spună părerea. În schimb, dacă cineva se autoinvită, reuniunea începe cu mesajul pe care acesta doreşte să-l transmită adunării. Fraza de mai sus se poate traduce cu alte cuvinte cam aşa: Domnule preşedinte, vă rugăm să vă prezentaţi mesajul pe care aţi dorit să-l daţi  atunci cînd mi-aţi cerut să vă invit la şedinţa Guvernului de azi.”

Elena Udrea ştia încă din 29 mai ceea ce avea să zică, azi, Traian Băsescu. „Acest guvern este din toamna trecuta, cred ca in vara aceasta, premierul ar putea sa faca o analiza a performantelor ministrilor si sa decida, daca este cazul, o remaniere. Perioada verii ar fi foarte buna pentru aceasta analiza„, a precizat Elena Udrea, la ProTv, acum zece zile(vezi aici).

Pentru că îşi cunoştea culoarea viitorului, ministra-vedetă a venit azi într-un deux-pieces roz a cărui fustă se oprea la o palmă deasupra genunchilor. Jur! Cînd am văzut-o, mi s-a tăiat răsuflarea. Nu de admiraţie, ci de uimire. Era un Barbie-doll în sala de şedinţe a Guvernului(vezi sus). Dar dacă eu critic vestimentaţia roz-bombon-de-mentosan, impropriu folosită de păpuşică-ministru la o reuniune guvernamentală, cred că Ken a fost siderat.

Read Full Post »

Older Posts »