Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 10 mai 2010


E clar pentru toată lumea, inclusiv pentru Traian Băsescu: Guvernul Boc trebuie să plece. Surse foarte apropiate preşedintelui mi-au şoptit că premierul i-a spus lui Traian Băsescu, săptămâna trecută, că este dispus să-şi depună demisia, dar că şeful statului a refuzat ideea. De ce? Pentru că nu este momentul. Situaţia actuală este atât de gravă încât interimatul şi negocierile pentru formarea unui nou guvern ar întârzia aplicarea măsurilor convenite cu FMI, ar fi spus preşedintele, asigurându-l pe Boc şi de toată susţinerea lui(o să-l vedem foarte des alături de premier). Eu cred că Traian Băsescu îl mai ţine în funcţie(pe lângă motivaţia, corectă, că nu se poate irosi acum timpul în negocieri de posturi) ca o ultimă supapă de evacuare a presiunii sociale în cazul unor demonstraţii şi proteste de amploare sau violente.

Emil Boc este un om cinstit(din punct de vedere material). Probabil că o să fie premierul care pleacă din funcţie aproape la fel de bogat/sărac precum a venit. La nivelul său, premierul a redus cât a putut cheltuielile, dar exemplul lui nu a fost urmat de ceilalţi demnitari ai administraţiei centrale şi locale. Emil Boc este un om muncitor. Vine devreme la birou şi pleacă târziu, şi-a sacrificat concediul şi timpul liber pe care ar fi trebuit să-l petreacă alături de familie, este o persoană activă. Dar aceste calităţi nu sunt suficiente.

În 2009, după moratoriul pe care mi l-am impus la numirea lui ca premier, timp în care i-am dat credit de competenţă, am spus de nenumărate ori pe acest blog că Emil Boc nu are capacitatea de a conduce guvernul unei ţări. Iată de ce:

  1. nu are cunoştinţe de economie, micro sau macro, nu are viziune de ansamblu asupra mecanismelor care interacţionează în economia de piaţă şi statul de drept.
  2. nu are prestanţă şi nu se poate impune; orice ar spune şi ar face el este miştocărit, luat în râs de colegii din partid şi guvern, de jurnalişti, de sindicalişti, de politicieni, de personalul pus să-l deservească, chiar şi de familie(e de neuitat cum taică-său i-a spart un ou roşu în cap).
  3. a fost dus de nas de către greii PDL, Blaga, Videanu, Udrea şi alţii asemeni lor, iar aceştia nu au fost mânaţi mereu de gânduri bune.
  4. nu „simte” cine sunt oamenii în care poate avea încredere sau nu, cine e de calitate sau nu, motiv pentru care nu a ştiut să-şi aleagă colaboratorii; pentru el condiţia primordială este obârşia persoanei(dacă e din Cluj, Transilvania etc.), persoanele născute în Moldova sau Muntenia fiind desconsiderate din start în ochii săi; în plus, îi place să aibă controlul absolut şi să îi treacă prin mână chiar şi cel mai neînsemnat comunicat de presă. 
  5. a luat decizii nefundamentate, la repezeală, urmărind doar scopul şi neanalizând legalitatea deciziei; din această cauză actualul Guvern are cele mai multe ordonanţe de urgenţă şi legi amendate de Curtea Constituţională; astfel, mii de persoane, care au fost date afară şi înlocuite cu „clienţi” ai actualei Puteri, s-au adresat Justiţiei, au câştigat şi au fost repuse în posturi; iar noi, contribuabilii, am plătit cheltuielile de judecată(în locul lui Boc).
  6. nu ştie să comunice, motiv pentru care unele măsuri chiar pozitive luate de Guvern au ajuns să fie primite negativ de opinia publică; de asemenea, a interzis miniştrilor să facă declaraţii sau să anunţe intenţiile Guvernului; prin blocada informaţională instituită a atras antipatia tuturor jurnaliştilor, măsura impusă de el ducând la îngreunarea muncii acestora.
  7. nu ştie să socializeze, să se facă plăcut, să câştige simpatie în anturaje care vin din afara cercului său de cunoştinţe.
  8. vorbeşte mult, repezit, repetă la nesfârşit aceleaşi cuvinte ceea ce plictiseşte auditoriul şi duce la respingerea informaţiei.
  9. minte pe faţă sau minte prin omisiune încercând să ascundă opiniei publice decizii care mai devreme sau mai târziu tot vor fi cunoscute; acest aspect a dus la pierderea credibilităţii sale, în prezent fiind politicianul în spusele căruia nu mai crede nimeni.
  10. are o anume obtuzitate regională şi o încăpăţânare nefirească, având în vedere că un politician ajuns la un asemenea nivel trebuie să fie înainte de toate flexibil, să-şi depăşească frustrările, să nu poarte pricină, să nu ţină supărarea.
  11. se fereşte să iasă în faţa jurnaliştilor şi să răspundă întrebărilor acestora; cea mai grăitoare dovadă este comportamentul său în ultimele 10 zile, când FMI a fost la Bucureşti, el evitând să iasă în public sau să facă declaraţii pe care o ţară întreagă le aştepta cu sufletul la gură.
  12. teama; da, lui Emil Boc îi este teamă de ceea ce ar spune Traian Băsescu, de ceea ce ar zice presa, de ceea ce ar zice lumea, de ceea ce ar zice familia sa şi, nu în ultimul rând, de ceea ce ar zice posteritatea.

Un fleac! V-am ciuruit!

În ce mă priveşte, pentru situaţia în care ne aflăm cred că vina nu este doar a lui Emil Boc. La fel de vinovaţi sunt şi:

– PNL, pentru dezastrul lăsat în urma guvernării, liberalii lăsând ţara cu un deficit de 5,8% după un an de creştere economică de 8%

– PSD, pentru şantajul permanent făcut Guvernului Tăriceanu, ameninţat cu demiterea dacă nu creşte pensiile, salariile şi ajutoarele, măsuri nesăbuite luate de liberali dar care a trebuit să fie aplicate(plătite) de Guvernul Boc

– PDL, care a alocat fonduri uriaşe, în vremuri de criză, clientelei politice, şi nu a guvernat curat, aşa cum sperau cei care i-au ales ca variantă pozitivă la PSD; PDL-iştii s-au dovedit la fel de „nesătui” şi dedaţi la rele ca toţi ceilalţi politicieni.

– Traian Băsescu, care a năşit un guvern nefiresc PSD-PDL, fapt ce a dus la neaplicarea imediată a măsurilor de reformă în sectorul bugetar; PSD s-a opus în permanenţă reformării instituţiilor statului, a sistemului de pensii şi salarizare; dacă acele măsuri se aplicau atunci, în primăvara-vara lui 2009, România câştiga un an, erau costuri sociale mai mici şi nu se mai ajungea la situaţia gravă de azi.

– sindicatele, societatea civilă, duşmanii lui Traian Băsescu şi presa aservită care s-au împotrivit în permanenţă reformării ţării, criticând de-a valma toate măsurile luate de Guvern.

– instituţiile statului pline de corupţie care nu şi-au făcut treaba, necontrolând sau favorizând infractorii(contrabanda, evaziunea fiscală etc.)

– majoritatea cetăţenilor; încă nu avem o mentalitate modernă, reformată, aşteptăm „să ni se dea”, „să ni se facă” fără să depunem eforturi, suntem lipsiţi de civilizaţie şi simţ civic, nu suntem solidari, realişti etc.  

Revenind la Emil Boc, aseară, la începutul discursului său de la Guvern, un observator atent ar fi sesizat că era un om prăbuşit psihic. Vocea îi tremura şi parcă i-am simţit lacrimi în glas. Premierul a mai traversat o perioadă foarte grea pentru EU-l său, în momentul demiterii sale de către Parlament, în 2009. Reînvestirea lui, am spus atunci, a fost o reparaţie de care omul Emil Boc avea nevoie. Traian Băsescu, deşi ştia că el nu va rezista mult, l-a răsplătit atunci pentru fidelitatea-i arătată de-a lungul timpului, dar şi la insistenţele lui Videanu, Flutur, Oltean etc. Din nefericire, acea decizie a fost proastă, atât pentru om, cât şi pentru ţară. Acum, Emil Boc nu va rămâne în istorie doar ca primul premier demis de Parlamentul postdecembrist, ci şi ca primul premier care a redus pensiile şi salariile ca ultimă măsură de preîntâmpinare a falimentării României.

Evenimentele sunt în desfăşurare şi populaţia fierbe. Sper ca Emil Boc să nu fie şi primul premier demis de popor. El, aşa cum spuneam la început, are un fundament bun şi cred că a venit la cârma Executivului cu intenţii onorabile. Din nefericire, este prea plăpând pentru această pălărie mare şi grea, iar realitatea l-a dovedit. Şi, odată cu el, şi pe noi, „românii”.

Read Full Post »


Maşina guvernării Boc

                                A-nceput de mult s-apară
                                Câte-o groapă de rahat,
                                Chiar de vremea s-a-mbunat,
                                Drumurile sunt prin ţară
                                Ca la sat.

                                Sunt tranşee, nu şosele,
                                Nu poţi circula deloc,
                                Căci sunt gropi din loc în loc,
                                Mari cât să-l ascunzi în ele
                                Şi pe Boc.

                                Azi, când plouă, toate-au apă,
                                Nu se ştie dar precis
                                Că se-ascunde un abis
                                Cam în orişice băltoacă.
                                E de „vis”!

                                Nu şoferii sunt miopi
                                Când conduc, ci trebui’ spus,
                                C-au o mare vină-n plus,
                                Şi sunt proşti de dau in gropi
                                Cei de sus.

                                Zici că mergi pe-altă planetă
                                Avem gropi ca-n cimitir
                                Nu le treci nici dac-ai TIR.
                                Iar Boc vrea să luăm rovinietă?

                                Hai sictir!

PS:

Poezia are autor anonim, am primit-o pe email şi mi-am permis să îi aduc mici modificări, pe ici pe colo, în punctele esenţiale.

Read Full Post »