Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Iulie 2012

® Crizel la palat


A trântit uşa cu putere în urma individului care tocmai ieşise din biroul care acum era al său. Deşi lemnul masiv de stejar izola încăpere de sunetele exterioare, prin uşă tot s-a auzit ca de dincolo de lume o hăhăială sinistră: „Cînd mă voi întoarce, pre mulţi am să belesc şi eu. Hă! Hă! Hă!”. Vocea răguşită s-a lovit gîlgîind de pereţii holului de marmură şi pînă a fost topită de tăcere parcă a trecut o veşnicie. Crizel s-a proptit cu spatele de uşă pe interior şi a început să împingă, panicat, simţindu-şi carnea suferind din cauza împunsăturilor ornamentelor de lemn. Transpira rece de teamă că nu doar vocea individului va năvăli peste el, ci şi acesta. Într-un răstimp, pe sub geamul care dădea în curtea palatului s-a auzit cum dă rateuri la pornire un motor de Logan şi apoi, scîrţîitul roţilor unei maşini care a demarat în trombă.

„Oarba după tine, chioru’ dreacului!”, zise Crizel cu voce tare, liniştit ca prin farmec. Rămas pentru prima dată singur în acel birou la care visase de mult, el a început să cerceteze atent tot ce se afla în jur. Magnetizată, privirea i s-a oprit instant pe barul din lemn de cireş care gemea ticsit de felurite mărci de whisky. Faţa i se lumină dintr-o dată şi cu mînă tremurîndă apucă unul dintre paharele de cristal aşezate cu gura în jos pe o tavă de argint. Îl întoarce, îl miroase, se uită prin el spre lumină şi îi pare curat, nefolosit. Crăcănat, cu picioarele înfipte bine în pluşul gros al covorului împletit manual, citeşte silabisind etichetele sticlelor aşezate frumos pe rafturile barului. Se decide cu greu ce whisky să aleagă şi, cu gesturi de expert, apucă o sticlă de Tullamore. „’tu-l în gură!”, zice cu voce tare şi începe să rîdă singur, a prost, de gluma lui. „Ce bune sunt şi glumele mele”, zise chicotind, timp în care cerceta atent dacă sigiliul este la locul lui. Se temea ca Chiorul să nu fi otrăvit băutura. De gîtul sticlei nu era lipit vreun timbru fiscal, ci atîrna un şnur împletit de care era legată o cărţulie mititică în care producătorul povestea istoria romanţată a conţinutului Tullamore Dew,  Blended Irish Whiskey, 30 years. Răsfoind paginile mititele, deodată a căzut dintre ele un bileţel roz, parfumat, pe care era scris de mînă: „Pentru-un lup de mare, cu catargul tare ;)-Elena love U”. Crizel aproape că aruncă sticla din mînă pe măsuţa de lîngă bar, ca şi cum ar fi fost spurcată. „Ştoarfa dreacului! Pun eu pe cineva să caute prin hardul calculatorului din birou, că eu nu mă pricep să-l utilizez, și poate găsește vreun pornache cu curva şi chioru! Umplu eu netu’ cu orgiile și pornoșagurile lor, perverși nesătui!”, murmără el amenințător. Crizat la culme, apucă o altă sticlă din bar, de această dată un Chivas Regal, 25 years old. Tot sigilată! Dar cînd o studia atent, vede scris de mînă pe etichetă: „Să ne trăieşti, jupîne! – Radu B”. Tremurînd de nervi, Crizel puse şi chiwas-ul jos. În pragul unei crize, el începe să ia febril sticlă cu sticlă, indiferent de marca de whisky, şi constată că toate aveau scris pe etichetă o dedicaţie: „Pentru patronul nostru drag, de la Adriean V”, „Fraţi(de pahar 🙂 ) pînă la moarte!- Vasile B”, „O marcă de colecţie pentru un colecţionar de marcă-Sorin B”, „Pentru idolul meu în politică-Victor P”. Citind asta, Crizel a căzut un pic pe gînduri. „Nu se poate”, îşi zise. „Probabil că i-a trimis-o înainte de….cînd zicea Chioru că Victor îi zgîrîia pe la uşile palatului ca să-l pună ministrul Justiţiei!” Gîndul acesta l-a mai calmat puţin. Deodată, privirea îi cade pe o sticlă comună, de un litru, fără etichetă, cu dop de plută, care conţinea un lichid alb. Nu o văzuse pînă atunci deoarece era mascată de sticlele de whisky. O apucă cu grijă şi citi ceea ce era scris pe ea cu marker permanent, portocaliu: „Pentru cel care m-a făcut din căcat bici şi am şi trosnit, o horincă de Răchiţele –Emil B”. Disperat, Crizel lăsă ca fript din mînă şi această sticlă. Apucă o alta din bar, la nimereală, ferindu-şi privirea de tot ceea ce ar fi putut sta scris pe etichetă şi turnă licoarea gălbuie în paharul deja pregătit, umplîndu-l. În alt pahar a intenţionat să-şi pună apă minerală, dar cînd ridică sticla de Vitel sesiză că pîna şi pe aceasta era scris ceva: „Să ne trăieşti mulţi ani, boierule! Eşti o pleaşcă pentru noi! – Alexandru P”. ” ’ți-ai dreacu cu șeful vostru’’, se auzi o șoaptă.

Crizel a renunţat la apă şi a băut tremurînd o înghiţitură lungă de whisky care a avut darul să-l liniştească. Calmat, a continuat să inspecteze camera. Un birou, un calculator, un pat…”Cam mic”, îşi zise în sinea lui. Să sun să-l schimbe. Vreau unul mare, mare… Imens! Cu baldachin, cu tăblii…Să-mi pună şi draperii groase la geam că nu vreau să intre nicio geană de lumină ziua, cînd dorm.” Pupînd cînd şi cînd paharul, se aşeză la birou. Studie atent monitorul calculatorului şi mişcă mouse-ul. Desktopul s-a luminat iar imaginea de background era o fotografie de-a sa, trucată. Un băsist, credea el, îi pusese în photoshop o mustăcioară şi asta făcea ca el să semene leit cu Hitler. Scuipă printre dinţi o înjurătură de mamă şi cînd apăsa butonul Shutdown i-a venit o idee marfă! „Să le cer ăstora de la Administrativ să-mi instalez aici un aparat de păcănele. Iau decizii bune cînd beau un whisky bun şi joc poker. Ce, altora nu le vin idei geniale cînd sunt pe closet? Fiecare cu felul lui de-a fi, nu?”.

Într-un tîrziu, observă în partea stîngă a biroului trei telefoane fixe, mari. „Telefoanele puterii absolute”, îşi spuse cu fală şi plin de el se tolăni pe spătarul scaunului gemînd de plăcere. Picioarele, unul cîte unul, le ridică alene şi le puse pe masă, de-a lungul telefoanelor. Din întîmplare, tocul unuia dintre pantofi a atins telefonul negru cu douăsprezece butoane. Receptorul acestuia căzu din furcă, lovind în cădere butonul trei, şi se opri cu pocnet pe tăblia mesei. „Sunt omul care spune mereu adevărul. Cei care au făcut rău României sunt Ponta şi Antonescu”, se revărsă deodată în liniştea camerei o voce metalică. Crizel a sărit ca ars, speriat de glasul care s-a auzit din galena telefonului negru  şi a repus  receptorul în furcă. „’tu-ţi gura mă-tii de javră ordinară!”, scuipă el printre dinţi şi se ridică nervos de pe scaun, dar nu ca înainte să dea pe gîti tot conţinutul paharului. Cu paşi repezi se îndreptă spre bar şi îşi umplu paharul din nou. Abia după ce a luat două gîturi lungi de whisky şi-a revenit din sperietură. A simţit că are nevoie de aer şi cu paşi moi s-a îndreptat spre fereastră. Între timp, întunericul se lăsa în cameră şi în grădina palatului. A inspirat, expirat de cîteva ori adînc. Îi plăcea noua postură! Ca un blestem, atunci cînd se simţea mai bine dintre crengile copacilor bătrîni izbucni cîntecul unei păsări: „Cucuvau! Cucuvau! Cucuvau!” Crizel a tresărit de parcă l-au electrocutat zece mii de volţi. Tremurînd, s-a aruncat asupra biroului, a ridicat receptorul telefonului mare negru şi a apăsat pe butonul unu: „Sunt omul care spune mereu adevărul. Cei care au făcut rău României sunt Ponta şi Antonescu”. Disperat, a apăsat pe butonul doi: „Sunt omul care spune mereu adevărul. Cei care au făcut rău României sunt Ponta şi Antonescu”. Apoi pe butonul cinci: „Sunt omul care spune mereu adevărul. Cei care au făcut rău României sunt Ponta şi Antonescu”. Pe unşpe’: „Sunt omul care spune mereu adevărul…”. Crizel a început să zbiere şi a smuls din priză telefonul negru, aruncîndu-l cît colo! Speriat de zgomot, un ofiţer SPP cu ochii înroşiţi de atîta jucat Solitaire la PC a năvălit pe uşă.

-Domnu’ preşedinte Băs…domnu preşedinte, ce s-a întîmplat?”

-Idiotule! Împuşcaţi imediat cucuveaua aia blestemată!”

-Domnu’ preşedinte, este cucuveaua de pe vremea lui Iliescu!”

-Poate să fie şi de pe vremea lui Barbu Ştirbei…

-…Regele Ferdinand!

-Împuşcaţi-o, punct, imbecilule şi nu mai fă pe deşteptul cu mine! Ce, ne spargem în istorii?

-Dar, domnule preşedinte, ştiţi că această pasăre are un rol pozitiv în natură, vînează animale dăunătoare!”

-Băi, SPP-ist băsist, nu mă interesează decît ceea ce are un rol pozitiv pentru mine. Ai înţeles, băi, neam de opinci şi obiele?

Ofiţerul a pocnit din călcîie şi a părăsit camera. „Băsescu era un înger faţă de monstrul ăsta”, şi-a spus el în drum spre uşă.

Crizel a rămas din nou singur. Stătea nemişcat, privind în gol cu ochii lui tulburi de hamsie congelată, de albastru spălăcit. L-a trezit la realitate alarma mobilului. Era un SMS. Anevoie, îşi scoate telefonul din buzunar şi citeşte: „Dragă Traiane, daca ai ocazia, te rog să vorbeşti la Parchet despre subiectul Petromidia”. Dărîmat psihic şi incapabil nici măcar să se supere, Crizel tastează un număr de telefon.

-Căline, şi tu măi…? Îmi zici Traian?!

-Iartă-mă, dar aveam mesajul în telefon la „Şabloane”. L-am salvat în vremea în care îl rugam pe Traian să-l ajute pe Dinu. Am uitat să-l modific înainte să ți-l trimit. Mă gîndeam că poate-l ajuţi tu. Îţi e naş de cununie, nevastă-ta a primit sute de mii de euro de la el pe consultanță, la vrăjeală, e păcat să ajungă la puşcărie ca Năstase. Eu, pentru orice evetualitate, i-am trimis nişte feşe medicale şi un aparat de intubare, ambele Burberry.

Crizel a aruncat mobilul cît colo, isteric. Nu mai vrea să audă de Dinu, de Adrian, de Traian, de Jose Durao, de Angela… S-a prăbuşit în genunchi, în mijlocul camerei, acoperindu-şi urechile cu mîinile. În grădina palatului răsuna mai clar, în noapte, cîntecul cucuvelei. Prin uşa masivă de stejar, din hol, se auzeau aplauzele din finalul unui joc terminat de „Solitaire”. Dar Crizel nu mai auzea. Aţipise!

Read Full Post »


Îl vedem zilnic cum se dă pe televiziunile de ştiri aservite. Este Preşedinte al Senatului Universităţii Bucureşti(vezi aici), Director al Institutului Diplomatic Român(vezi aici), Director al Institutului de Studii Diplomatice(vezi aici) şi profesor de istorie la Departamentul de Istorie Antică al Facultăţii de Istorie din Bucureşti(vezi aici). Persoană ocupată, ce mai! Te întrebi cum de mai poate omul să respire!? Cum naiba de poate deţine atîtea funcţii, darămite să mai facă surfing pe ecranele televiziunilor care tămîiază puterea? Cel puţin osîrdia lui nu rămîne nerăsplătită. Anul trecut a luat bani frumoşi! De exemplu, numai  de la B1 i-au intrat sub saltea 73.093 RON, adică 730.000.000 lei vechi) aşa cum scrie în declaraţia sa de avere de care vă puteţi minuna aici.

Dom’ profesor(că aşa este el prezentat de moderatorii de talk-show-uri) cînd are semnalele că se schimbă puterea îşi schimbă şi el discursul. Dar nu numai! Şi televiziunile. Acum preferă studiourile A3, RTV şi Realitatea TV şi a dispărut de pe ecranul B1(iată ce spune pe larg Victor Roncea). Să fie doar o simplă coincidenţă?! Şi tot din coincidenţă ridică osanale actualei puteri care a făcut schimbări legislative (ne)constituţionale, iar Traian Băsescu şi PDL-iştii, oameni răi, pîrăsc asta străinătăţurilor şi aduc prejudicii ţărişoarei noastre dragi. Halal analiză! Adîncă! Aşijderea unui mormînt antic, specializarea lu’ dom’ profesor.

Cine are pene pe spate poate înghiţi ca un curcan pus la îndopat seminţele gîndirii ejaculate de individ spre voayeur-işti din faţa televizoarelor, cine nu, trece totul prin filtrul minţii sale. Dacă are! Minte. Eu nu am pene pe spate şi nici ciungă-n păr, aşa că nu am uitat că professore a fost şi consilier al preşedintelui Emil Constantinescu, deci coleg cu Mugur Civică şi Zoe Petre, alţi doi mîncători de  Băsescu. Ca o paranteză, clevetitorii spun că în acea perioadă(1995-2000) insul a avut o relaţie mai mult decît apropiată cu şefa cancelarie lui Emil Constantinescu şi colegă a sa la catedra de Istorie antică, Zoe Petre. Eu nu cred aşa ceva! Şi nu din cauză că, aşa cum tot oamenii răi spun, e greu de crezut că cineva ar putea face amor cu doamna, ci pentru că nu am dovezi. Dar să las la o parte bîrfele şi să mă ocup de probleme serioase, cum ar fi veniturile lu’ dom’ profesor. Un miliard jumătate pe an, bani luaţi numai de la Universitatea din Bucureşti, aşa cum rezultă din declaraţia sa de avere al cărei link îl mai postez odată aici. Din nefericire, nu apar veniturile obţinute în calitatea de director la IDR( de unde a fost scchimbat după 5 ani de mandat, în perioada Boc, dar ulterior repus în funcţie după o decizie a instanţei că omul s-a agăţat de scaun ca pisica de covorul persan) unde îl are şef onorific pe ministrul Andrei Marga. Nu cumva este în stare de incompatibilitate dacă primeşte două venituri de la buget, repectiv de la Universitate şi de la MAE?

Uitîndu-mă pe declaraţia de avere a lui don professore, mi-am adus aminte că Victor Ponta se lăuda că va limita veniturile obţinute de o persoană de la bugetul statului la 4.500 RON pe lună. Apoi, în urma admonestărilor venite din interiorul USL(unde mulţi politruci sunt şi profesori pe la universităţi din localităţi ale ţării care nici măcar nu ştiam că există), pragul s-a ridicat la 10.000 RON. Într-un final, s-a zvonit că profesorii vor fi scutiţi de această limitare(ceea ce era discriminare pozitivă). Vrăjealş pentru proşti! S-a aşezat praful pe această declaraţie a premierului, precum şi pe minţile jurnaliştilor şi analiştilor înregimentaţi. Uitîndu-mă la venitul de aproximativ 12.000 RON pe lună(adică 120 de milioane lei vechi) primit numai de la Universitatea Bucureşti, înţeleg şi de ce! Păi, rămînea actualul premier cu mai puţini lăudători specializaţi în istoria antică. Altfel, cine ar mai convinge credulii că legile nu au fost pîngărite -un viol cu incest pentru un procuror- şi cine ar mai înălţa odă lui Victor Ponta, pe bani moderni, dar în metru antic: „Osana! Osana! Osana, copy-Lot*-ule!

*Lot 

Read Full Post »


Această postare nu se năştea dacă nu aveam un puseu de revoltă! Televiziunile aservite actualei guvernări cheamă fel şi fel de dătători cu părerea despre suspendarea preşedintelui. De asemenea, ei vorbesc poporenilor despre „oamenii răi” de la PDL care ponegresc România la Bruxelles. M-au cuprins spumele furiei cînd am văzut-o pe Zoe Petre eşuată pe ţărmul însorit de reflectoare al studioului RTV. Ea îi înfiera, de toţi banii, pe Traian Băsescu şi pe cei care-l susţin, iar pentru „echidistanţă” lăuda cu patos USL-ul. Cînd a etalat-o privitorilor în toată splendoarea sa, fătuca de la RTV a omis să spună despre doamna academician următoarele nimicuri:

„Stimaţi telespectatori, vă uitaţi la România TV, televiziune patronată de Sebastian Ghiţă, prieten la cataramă cu Victor Ponta, alături de care şi-a petrecut concediul în Dubai(vezi aici). Am invitat-o în studiou pentru a discuta situaţia politică actuală pe doamna Zoe Petre, fost consilier prezidenţial al lui Emil Constantinescu, duşman al preşedintelui Băsescu, şi mama secretarului de stat al MAE în Guvernul Ponta, Dan Petre”(vezi aici).

Domnişorica prezentatoare omite să dea toate aceste informaţii necesare telespectatorului. În absenţa lor, vocea răzgîiată, ca un scîrţîit de osie de car neunsă, poate fi credibilă. Dacă eu aş avea descrierea completă a preferinţelor, obligaţiilor şi înrudirilor doamnei, mi-aş pune mari semne de întrebare faţă de obiectivitatea criticilor ei.

Aici nu vreau să fac referire la Antena 3. Este clar că toţi cei care lucrează acolo sunt servitorii Varanului(Dan Voiculescu-Felix), ca să nu mai spun că unii dintre angajaţii Inact sunt chiar înrudiţi cu adversari politici ai PDL şi Traian Băsescu(Radu Tudor, Iosif Buble etc). Am simţit nevoia să atrag atenţia asupra RTV pentru că multă lume ar putea fi păcălită de aparenta obiectivitate a acestei televiziuni. Ori, nu este aşa! Corina Drăgotescu este o veche prietenă a PSD şi-l urăşte pe Traian Băsescu, Cătălin Striblea este doar un lefegiu, ca şi majoritatea celorlalţi realizatori de emisiuni.

Şi la Realitatea TV sunt jurnalişti care urăsc sincer fosta Putere. Unul este Radu Soviani, un individ care vorbeşte repede şi prost. În perioada Guvernării PDL, acesta făcea o tragedie din fiecare creştere mai uşora a cursului de schimb. Breaking news-urile curgeau unul după altul dacă leul se devaloriza cu un sfert de ban. Vineri(sau sîmbătă), deşi cursul a atins un maxim istoric şi se apropie de 4,8, acelaşi individ spunea că „este o creşere normală şi nu e nimic îngrijorător”. Nu mai spun că de 2 luni actuala Putere nu face decît să acapareze statul într-un fel dictatorial şi nu a luat nici măcar o decizie în interesul cetăţenilor, care să vizeze creşterea economică, crearea de locuri de muncă, IMM-urile. L-a auzit cineva pe Soviani criticînd asta? Eu, nu! Deci, cum să-l cataloghez pe acest individ? Japiţă?!

De asemenea, o şleahtă de comentatori aserviţi căinează ţărişoara noastră pentru că europarlamentarii PDL au pîrît la UE faptul că USL a dat o lovitură de stat, iar zarva făcută de „băsişti” prejudiciază interesele naţiunii. Dar chiar suntem luaţi de proşti? Cine a început campania de denigrare a României la Bruxelles? Nu cumva USL şi persoane „obiective” din societatea civilă?(vezi aici)

Îi rog pe toţi comentatorii, jurnaliştii, moderatorii care ne dau lecţii de moralitate, civism şi ne educă politic să îşi facă o scurtă prezentare atunci cînd apar la TV,  în care să ne spună cu cine se încuscresc, cine-i plăteşte, ce combinaţii amoroase au şi cu ce culori partinice sunt vopsiţi pe dinăuntru. Pînă atunci, fac un apel către simbriaşii, leprele, vînduţii, japiţele din mass-media sau care se exprimă în mass-media: Luaţi-mă de orice, dar nu de fraier!

…………………………………..

PS:

Pentru că tot veni vorba de televiziuni, vreau să vă amintesc că este una la care mă uit uneori, cînd vreau să mă distrez. E vorba de OTV. Iată cîteva instantanee colecţionate în ultima perioadă.

Read Full Post »


Ginghis-han, pe numele său adevărat Temugin avea un prieten din copilărie, Jamuka, care îi era ca un frate. Cu timpul, între cei doi au început să apară divergenţe în ceea ce priveşte strategiile de luptă. La un moment dat, Jamuka a luat o parte din armată şi a plecat din tabăra lui Temugin, ulterior cele două oşti înfruntîndu-se. Văzînd că vor pierde lupta cu Ginghis-han, cîţiva generali l-au legat pe Jamuka, conducătorul lor, şi s-au dus în tabăra lui Temugin, predîndu-l, sperînd că prin trădarea lor vor fi cruţaţi. Ginghis-han a poruncit imediat să li se lege mîinile şi picioarele de cîte patru cai şi să fie spintecaţi, iar pe Jamuka l-a îmbrăţişat şi i-a spus: „Bine ai revenit, prietene!”. În acea îmbrăţişare, Jamuka a şoptit la urechea vechiului său prieten din copilărie: „Oferă-mi o moarte demnă!”. Trist, Ginghis-han a poruncit să-i fie sucită coloana vertebrală, un procedeu care i-a adus moartea. În credinţa mongolă, dacă îţi rămînea trupul întreg, inclusiv cu fluidele în el, moartea era demnă. Un fel de românescul „a murit în patul său”.

Traian Băsescu este fostul prieten din copilăria politică a celor care, ieri, l-au executat public şi la oră de maximă audienţă. FSN, PSD, CDR, PNL, PDL şi alte înşiruiri de majuscule care or mai fi, au filoane adînci în PCR. Cu mici excepţii, politrucii de azi, dacă ar fi supravieţuit PCR-ul  erau acum secretari de partid la nivel central, la judeţeană, la organizaţii de bază sau cel puţin şefi cu propaganda în colectivele de oameni ai muncii. Nu mă credeţi? Priviţi-i atent pe Şova, Bănicioiu, Tuşa, Mişu Voicu, ca să dau exemple din tînăra generaţie, aşa zisele javre tinere, şi să nu fac referire la Antonescu, Hrebenciuc, Mitrea, Oltean, Nicolicea,  Ghişe etc.  Nu-i aşa că sunt uşor de imaginat ca membri ai Comitetului Central sau ai Marii Adunări Naţionale? Aceşti indivizi, care se prezintă a fi „reprezentanţii poporului”(şi în mare parte chiar sunt!) l-au legat de cai pe fostul preşedinte şi l-au sfîrtecat cu legi neconstituţionale. El i-a trădat! A lăsat liberi bidivii din procuratură şi justiţie, din poliţie şi servicii, din ANAF şi gărzile de orice fel, iar aceştia au  început să zburde prin contractele cu statul al unor firme trecute pe numele bunicilor sau ale unor mătuşi tamara, au început să elimine evaziune fiscală, au început să-i bage la puşcărie.

„Cum e posibil?”, au exclamat politrucii. „Noi, reprezentanţii poporului, să ne împiedicăm de un individ? Mai bine-l eliminam!” Şi aşa a început procesul suspendării. Nu de acum, nu de ieri, ci odată cu arestarea primarului de Cluj, Apostu. Acela a fost momentul declicului. Iar el s-a produs în PDL, nu în USL. Ca la un foc de armă dat de starterul unei competiţii atletice, Sorin Frunzăverde şi o sumă de parlamentari au trecut la USL aproape peste noapte. „Dacă chiorul ăsta nebun a lăsat să fie arestat pînă şi prietenul lui Boc, Sorin Apostu, e clar că noi n-avem nicio şansă!”, şi-au spus ei şi au fugit în tabăra adversă cerînd protecţie. Trădarea lor se aduna la trădarea celorlalţi, mărind numărul celor care doresc obstrucţionarea Justiţiei, trădînd astfel interesul poporului român. Aşa s-a construit o nouă majoritate care a făcut posibilă demiterea Guvernului Ungureanu, un alt pas care a dus spre eşafodul pe care a fost executat Băsescu.

Vă rog să priviţi cu ochii minţii cele două tabere. Într-o parte cei care critică Justiţia, magistraţii, DNA, ANI, CNI, în cealaltă parte cei care laudă aceste instituţii. Un observator atent al vieţii politice ştie că în Parlament sunt două oşti care luptă, una pentru domnia legii şi a statului de drept, iar alta pentru domnia vrerii politicului, indiferent de prevederile Constituţiei şi ale Codului Penal. Exemplul elocvent este votul de aseară. Pentru suspendarea preşedintelui au votat 3 persoane declarate incompatibile de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie(actorul Mircea Diaconu, avocatul lui Dan Voiculescu, Sergiu Andon, şi Florin Pîslaru), o mamă-senatoare al cărui fiu tocmai primise o condmnare de 6 ani, Sorina Plăcintă, şi un senator condamnat definitiv la 5 ani de puşcărie, Cătălin Voicu. Acesta din urmă, indicat de săgeată în fotografie, a fost şi foarte gălăgios, vocifera mereu şi chiar a strigat de mai multe ori „Hoţilor!”. Nu mai vorbesc că majoritatea celor care-l vor dus pe Traian Băsescu, căinează soarta lui Adrian Năstase şi aşteaptă clipa prielnică pentru graţierea sa, probabil în septembrie, dacă Crin Antonescu va cîştiga alegerile prezidenţiale. Condamnările enumerate mai sus nu existau dacă nu era Traian Băsescu. Asta nu înseamnă că el a făcut presiuni asupra Justiţiei, ci că a ferit magistraţii de presiunile politicienilor. Avînd în vedere cele arătate, este logic că ei au doar sentimente de ură faţă de preşedintele susendat. Mai mult, graba cu care Traian Băsescu a fost înlăturat şi fondurile imense cheltuite pentru asta e pusă şi pe seama unei iminente condamnări a lui Dan Voiculescu(dar nu numai), într-un proces aflat în desfăşurare la ÎCCJ. Odată cu preluarea absolută a Puterii, borfaşii din USL, UNPR, UDMR şi chiar PDL speră să intimideze Justiţia, iar pragul puşcăriei să stea cît mai departe de ei. „Libertatea merită toţi banii”, şi-o fi ziz Varanul, un ins care are bani mulţi, dar zile puţine.

Dacă Parlamentul nu-l mai vrea pe preşedinte, o să-l vrea poporul? Puţin probabil. Poporul român a devenit o gloată, şi-a pierdut mîndria, onoarea şi respectul faţă de sine. Propagandiştii USL, direct sau prin vuvuzelele lor, vor turna fiere, venin şi ură în urechile pline de ceară ale electoratului destructurat mintal. „Ăsta v-a tăiat pensiile şi salariile”, vor spune ei în unison cu bestiarul mediatic pe care-l controlează! „Dacă nu tăia cheltuielile bugetare nu mai luaţi deloc pensii şi salarii „, ar veni în apărarea preşedintelui vocile firave ale PDL-iştilor. „Dar de ce să nu ne luăm pensiile şi salariile? Ce, nu am muncit?”, vor urla poporenii cu păr pe ei şi cu bale curgîndu-le din gură.  Credeţi că ar înţelege dacă le-ai explica despre grava situaţie macroeconomică a Europei şi a României?

„Băsescu controlează justiţia, face dosare penale, vă ascultă telefoanele”, vor spune propagandiştii USL. Degeabă vor combate activiştii preşedintelui aceste afirmaţii, pentru că fiecare necinstit se crede nevinovat şi dacă a avut probleme cu legea îl înjură pe Băsescu. Păi, nu zic ăştia că el e la butoane? Ca să nu mai spun că am auzit coafeze, prelucrători prin aşchiere, ospătari, tinichigii, patiseri etc. plîngîndu-se că le sunt ascultate telefoanele. Persoane importante, ce mai! Băsescu vrea să le ştie amantlîcurile,  reţetele secrete de pandişpan sau dacă-şi înjură soacrele. Cum poţi să le vorbeşti acestor oameni de importanţa moralei, justiţiei, statului de drept, deci despre nişte chestii fanteziste într-o ţară în care sistemul te obişnuieşte de mic să ciordeşti cîte ceva, să fentezi legea, să te descurci, să copiezi la examene, să şpăguieşti…

Aşa dar, la referendum vor vota „DA” cei care-l urăsc sincer pe preşedinte pentru că le-a tăiat pensiile, ajutoarele şi salariile, masele de manevră care sunt fidelizate lunar de primari gen Mazăre şi Vanghelie, autobuze de excursionişti electorali duşi de partide în turneu pe la secţiile de votare şi cetăţenii amorfi(telespectatori A3) cărora le curg bale din gură.

Cetăţenii care vor vota „NU” vor fi mult mai puţini, dar de o foarte bună calitate. Ei sunt românii care înţeleg că un preşedinte, oricare ar fi el, nu trebuie schimbat de cîte ori se schimbă şi majoritatea parlamentară. Ei nu sunt fanii agramaţilor îmbogăţiţi peste noapte din matrapazlîcuri şi nici ai lui Salam. Ei sunt oamenii cu bun simţ, cu vederi europene, cu respect pentru lege, dornici de ordine şi Justiţie. Ei sunt conaţionalii cu care mă mîndresc, care au o bibliotecă „citită” la domiciliu, nu doar mobilată cu cărţi cu coperţi frumoase din colecţiile ziarelor. Ei sunt românii care şi atunci cînd ajung în curul gol, la propriu şi la figurat, au la ei papion şi ghilimele.

Concluzionînd cele spuse mai sus, cred că Traian Băsescu va fi demis de poporul USL la referendum. Dar fac apel la oamenii curaţi ai acestei ţări să facă un efort şi să iasă la vot. Este bine ca diferenţa dintre cei care spun DA şi cei care spun NU să fie mai mică. Astfel, vom arăta lumii că sunt şi români care sar în apărarea statului de drept, iar preşedintelui Traian Băsescu îi vom oferi „o moarte” demnă.

Read Full Post »

® Mucegaiuri


Mai mulţi cititori ai acestui blog şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la absenţa postărilor mele. Fiecare lansa cîte-o ipoteză care explica dispariţia mea din blogosferă. Unii mă credeau plecat din ţară(ce bine ar fi!), alţii tresăreau gîndind că m-a mătrăşit actuala Putere, iar neprietenii spuneau că m-am oferit despletit şi fierbinte poftelor guvernării de azi. Nimic mai fals! Sunt acelaşi om(integru, zic eu!) şi în acelaşi loc. Lipsa timpului(dar mai ales simţul inutilităţii) m-a făcut să renunţ la a mai fi habotnic în ale blogărelii. „Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să faci treisprezece ani de temniţă pentru un popor de idioţi! De asta numai eu am fost în stare…”, spunea înainte de moarte românul absolut Petre Ţuţea. Fără a mă compara nici pe departe cu acest sfînt, dar condus de filozofia lui, îmi vine din ce în ce mai des gîndul că imi irosesc nervii, timpul, clipe din viaţă pînă la urmă, încercînd să fiu sluga umilă a unui popor care nu se vrea altfel decît aşa cum e. Românilor de azi(peste 70%, după cum arată sondajele) le place minciuna,  ştocăreala, promiscuitatea, neamul prost şi neamul de traistă, fac idoli din scursori. Pardon! Nu vreau să mă mai identific cu românii zilelor mele. Nici apatrid nu vreau să fiu, ci tînjesc să aparţin românilor care au fost, românilor de ieri şi alaltăieri, românilor care aveau un dram de bun simţ, de ruşine, de inteligenţă colectivă. Ori, contemporanii mei miros a mucegai şi îi văd cum sunt atinşi de putreziciune, descompunîndu-se spiritual.

********

  • PDL l-a băgat pe Boc sub covorul istoriei

Cu un an mai tîrziu decît ar fi trebuit, congresul PDL l-a măturat pe Emil Boc din fruntea sa şi i-a spus să se ducă…de unde a venit! Sub conducerea sa (ne)înţeleaptă, un partid în care-şi puseseră speranţa milioane de români ca alternativă pozitivă la cîrdăşia PSD-PNL, a dezamăgit profund. BUBA(Boc, Udrea, Berceanu, Anastase) s-a dovedit a fi mai canceroasă decît liotele de vizihoţi care au trecut ţara prin foc şi şpagă înainte lor, migrînd de la un bîrlog ministerial la altul, pîrjolind tot în cale, şterpelind pînă şi ouăle de sub cloşca ce ar fi trebuit să fete pui vii, de aur. Dacă eram un fel de Liviu Mop al Universului, spălam de pe faţa Pămîntului nu doar o comisie antiplagiat, ci tot PDL-ul. Acest partid, în mare parte compus din rozătoare lihnite, a ucis speranţa în bine, a omorît credinţa că nu toţi politicienii sunt nemernici, a pietruit drumul USL-ului spre o majoritate de 70% şi o guvernare îndelungată. Venirea lui Vasile Blaga la conducere nu va schimba datele problemei, ci doar discursul liderilor USL. Fostul preşedinte al Senatului este/a fost cel mai lăudat PDL-ist, atît de liderii USL, cît şi de alte voci ale cetăţii. El era singurul portocaliu „frecventabil”, după cum preţios se exprimau politrucii PSD-işti şi PNL-işti. Prin preluarea şefiei partidului, Blaga anihilează discursurile liderilor USL care pînă ieri afirmau că PDL-ul este condus de Traian Băsescu, legat ombilical de excrescenţa-sa Emil Boc. Victor Ponta a înţeles asta şi, imediat după numărarea voturilor, l-a felicitat pe Vasile Blaga, i-a spus că speră să aşeze pe noi baze dialogul Putere-Opoziţie şi l-a asigurat că vrea să fie adversari nu şi duşmani. La 72 de ore de la momentul în care s-a făcut că trage un fum adînc în piept din pipa păcii, pielea roşie Pană-de Democraţie, după o bălăcăreală ca la uşa cortului, l-a dat la corbi pe Blaga, aruncîndu-l din înălţimilea Senatului.

*********

  • Adio dar rămîn cu tine

Traian Băsescu rămîne uşor, uşor, fără jucării. A pierdut Guvernul,  l-a pierdut pe Boc(dacă asta poate fi numită o pierdere), a pierdut Parlamentul, în scurt timp îi pierde pe Zegrean de la CCR, pe procurorul şef, Laura Codruţa Kovesi, şi pe şeful DNA, Daniel Morar. Traian Băsescu va rămîne din ce în ce mai izolat în Palatul Cotroceni şi, dacă societatea civilă nu reînvie, va fi suspendat. Sper că există o mulţime mută constituită din oameni inteligenţi care ştiu ce înseamnă a plagia, care folosesc apa, săpunul, lama de ras şi pasta de dinţi, şi care vor ieşi în stradă ca să apere democraţia. Subliniez: trebuie apărat statul de drept, nu PDL-ul, nu Traian Băsescu.

Eu am crezut în spusele preşedintelui, dar acţiunile lui au fost departe de vorbe. Odată cu reînvestirea lui Emil Boc, dezamăgirea mea faţă de preşedinte a înlocuit încrederea pe care i-o acordasem. Traian Băsescu s-a dovedit la fel de perfid ca toţi ceilalţi. Şi-a aranjat fata a mică şi prostuţă „ca să ia şi ea un salariu bun”, după cum spunea, a vrut să conducă Guvernul, să coordoneze Parlamentul, să ordone armatei, poliţiei şi serviciilor, s-a certat cu toată lumea, inclusiv cu jurnaliştii corecţi. Mă uitam la el zilele acestea şi constatam că este depăşit de vremuri, e răsuflat, este consumat, este din alt tablou. Din cauza lui, a strategiei lui păguboase, a infatuării sale, USL zburdă vesel pe plaiul mioritic şi micţionează pe instituţiile fundamentale ale statului. El pare terminat, dar din nefericire ne-a terminat şi pe noi. Sper, în al doisprezecelea ceas, că s-a trezit din pumni animalul politic rănit care dormitează în Traian Băsescu şi va putea ieşi cu mesaje credibile menite să coaguleze forţele curate ale acestei ţări. În ce mă priveşte trăiesc nefericire că deşi l-aş vrea dus, nu am alternativă la Traian Băsescu. De aceea, sunt nevoit să mă înrolez în armata unui preşedinte profund imperfect, dar singurul capabil să mai apere plăpînda bătaie a inimii unui stat de drept aflat pe targă, la reanimare.

*********

  • Despre activitatea lui Crin Antonescu

Nimic!

*******************

  • Plagiaţi! Plagiaţi! Plagiaţi! Tot rămîne ceva în urmă

În final, cu voia dumneavoastră l-am lăsat ultimul pe listă pe Victor Ponta. E clar că el a plagiat. Nu trebuie să fii academician ca să îţi dai seama că două texte sunt identice. Şi nu e vorba de o pagină, două, ci de vreo 80! Am fost deranjat că a plagiat mai puţin decît am fost deranjat de faptul că nu a avut bărbăţia să-şi asume această vină. În loc să spună cu muşchii umflaţi: „Da, mă, şi!?”, Ponta a poruncit omului de servici, Liviu Mop, să cureţe urmele păcatului. Dacă violezi o femeie pe podea fărădelegea nu dispare dacă mai apoi speli locul. Ponta nu înţelege asta. Din minciună în minciună, premierul a intrat într-o fundătură la capătul căreia scrie mare DEMISIA! Chiar dacă mămăile din România nu pun mare preţ pe infracţiunea de furt intelectual, partenerii noştri din UE pun! Iar Ponta va simţi din plin asta! Odată cu izbucnirea acestui scandal, Crin Antonescu şi Dan Voiculescu-Varanu l-au avertizat pe Ponta că nu-l mai susţin dacă nu e de acord cu declanşarea suspendării preşedintelui. Asta explică toată nebunia zilelor noastre a cărei finalitate va fi ajungerea lui Antonescu la Palatul Cotroceni. Haraşo democraţie!

********

  • Lămuriri

Textul acesta am început să-l scriu alaltăieri cînd doar intuiam ce avea să fie. Azi, doar am schimbat timpul cîtorva verbe şi am actualizat unele referiri. Cu siguranţă voi analiza evenimentele care tocmai se succed în zilele următoare. Acum doar sunt mîhnit! USL, aşa cum bănuiam şi am spus aici de multă vreme, sperînd să mă-nşel, dă la gioale statului de drept. Este o zi tristă pentru democraţia din România. Dar nu s-ar fi ajuns aici dacă Traian Băsescu şi PDL nu ar fi guvernat execrabil, arogant, jignind şi minimalizînd importanţa multor categorii socio-profesionale, luînd decizii idioate şi neconstituţionale. Antonescu şi Ponta sunt doi şerpi care au ajuns balauri pentru că au fost hrăniţi cu ura oamenilor născută din comportamentul tembel al preşedintelui şi al oamenilor săi. Iar cine hrăneşte monştri ar trebui să ştie că va veni o zi cînd va sfîrşi prin a fi devorat de ei!

Read Full Post »