♥ La Mulţi Ani, tuturor!

Anunțuri

Read Full Post »

♣ Chopin şi Igoshina

În 1985 am vizitat Polonia. Am ajuns şi în Zelazowa Wola, la conacul în care s-a născut şi a copilărit Frederic Chopin. Era vara, cald şi ploua uşor, dar era plăcut. Mirosea a verde ud. Din casa îmbrăţişată de iederă, prin geamul deschis, se auzeau acorduri de pian. Păsărele pitite prin labirintul ramurilor copacilor seculari din jur îngânau cu trilul lor diezii şi bemolii. Una dintre marile pianiste poloneze cânta o nocturnă la pianul lui Chopin. Repeta. Urma să fie protagonista unui reportaj produs de televiziunea de stat poloneză. Adolescentul din mine a rămas vrăjit de acele acorduri, de atmosfera creată în jur, de unificarea spiritului şi geniului uman cu veşnicia naturii înconjurătoare. Timpul parcă a stat în loc, odată cu încremenirea fiinţei mele, în acel spaţiu mirifc şi etern ca un tărâm de basm. Stăteam în ploaie şi ascultam vrăjit sunetul stropilor de apă care cădeau pe frunze, cântecul păsărelelor şi  Chopin. Atunci l-am descoperit pe marele compozitor polonez şi de atunci îi divinizez creaţia. Ce ironie! În acel oraş era o uzină care construia nişte utilaje cu o cupă uriaşă care încarcă basculantele, denumite în limbaj popular „vole”. De câte ori văd un asemenea utilaj îmi aduc aminte de casa lui Chopin. Ce asociere ciudată!

Am văzut zeci de pianişti interpretând Chopin. Dar, cu ceva ani în urmă, am ascultat o tânără rusoaică, Valentina Igoshina. M-a tulburat interpretarea şi trăirea ei. O făcea ca nimeni altcineva. M-am întrebat dacă nu cumva am fost atras înainte de toate de frumuseţea ei răvăşitoare şi nu de talentul ei deosebit! Mi-am dat răspunsul când, peste ani, am văzut un interviul al Igoshinei. „Nu pot să spun nimic despre Chopin. Doar că trăiesc cu el. În suflet… Tot timpul…. Atât!”

Aţi auzit vreodată o declaraţie de iubire mai simplă şi mai frumoasă? Iar o iubire care face punte de vise între veacuri nu poate fi decât absolută!

Casa in care s-a nascut Frederic Chopin, asa cum arata sub iarna poloneza

Frederic Chopin, la pian

Read Full Post »

♣ Traian Băsescu şi Emil Boc, atacaţi zilnic de un angajat al lui Voiculescu

 

Pagina din "Scânteia" cu mesaje de Anul Nou transmise lui Ceauşescu

       Am scris acum trei zile de un angajat al familie Voiculescu, Andrei Bădin, care ironiza statura noului premier. Atacurile acestui individ, atât la adresa lui Boc, dar mai ales asupra preşedintelui, continuă zilnic. Parcă ar fi singura raţiune de a exista.

       Nu am fost membru PCR şi am refuzat în repetate rânduri să intru în partid. În decembrie, cu puţin înainte de Revoluţie, mi s-a dat un ultimatum: ori acceptam „oferta”, ori eram exclus din corpul de ghizi deoarece mi s-a spus că „turismul este o formă de educaţie a poporului şi un ghid trebuie să fie membru PCR”, asta certificându-i astfel moralitatea, seriozitatea, calitatea de a educa prin turism tânăra generaţie. Dacă nu se schimba regimul, probabil că acceptam. Viaţa de ghid era prea frumoasă ca să renunţ. Nici părinţii mei nu au fost membrii PCR, ei refuzând carnetul roşu. Iar bunicul meu a fos ţăran înstărit, considerat de comunişti chiabur şi deposedat de 2 cazane de ţuică, pământ, animale etc. Mai mult decât atât, copiii lui a fost etichetaţi „fii de chiabur” ceea ce i-a împiedicat să urmeze cursurile unei facultăţi. Deci, familia mea are o genă anticomunistă. Cu toate acestea, judec omul după faptele sale şi nu dacă a fost membru, de voie, de nevoie, la un partid comunist-stat.  

      Dar să revin la oile noastre. Vorbeam de Bădin. El a postat pe blogul său un mesaj pe care comandatul de vas Traian Băsescu i l-a trimis lui Ceauşescu, în 1985, cu ocazia Anului Nou. Pentru cine nu a trăit vremurile acelea ar putea trece ca o linguşire a conducătorului. Cine le-a trăit ştie că mesaje de acest gen erau ca o sarcină de serviciu. Probabil că nici nu erau trimise de comandanţii aflaţi în larg, ci de Căpitănia Navrom. Dacă cineva „uita” să o facă, zburau toţi din funcţie. E greu să înţelegi sistemul dacă nu ai trăit în interiorul lui. Şi eu, la şcoală, cântam cu corul clasei cântece cu Ceauşescu. Ce trebuia să fac, să nu mă mai duc la şcoală?

    Mă uimeşte râvna cu care acest slugoi de la Intact caută în arhivă (probabil ajutat de un cunoscut de-al său, Andrei Dobrincu, directorul Arhivelor Naţionale, şi el un personaj controversat – citeşte aici) articole din ziarele comuniste cu ce zicea Băsescu înainte de 1990. 

       Bădin continuă să îl atace şi pe Emil Boc care în studenţie a publicat în ziarul clujean „Făclia” un articol laudativ la adresa fostului regim. Mai mult decât atât, practicând dezinformarea învăţată de la stăpânii săi, tonomatul pretinde că actualul premier ” a fost somat” de Sorin Ilieşiu şi Valentin Tismăneanu să proclame 21 Decembrie „Ziua victimelor comunismului”. De fapt, nu există nicio somaţie, ci doar un apel semnat de 24 de asociaţii neguvernamentale şi peste 700 de persoane fizice, unele deja decedate (O. Paller, Ticu Dumitrescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca etc.) şi care datează din 16 mai 2006 (convinge-te aici). Ori atunci era premier Tăriceanu şi nu Emil Boc.

     Această marionetă începe să devină penibilă şi nu ştie ce să mai facă pentru denigrarea adversarilor politici ai celui care îi dă solda. Poate că Bădin ar fi mai credibil dacă ar „găsi” prin arhive şi ceva despre Dan Voiculescu. Doar nu s-au distrus toate dovezile? 

Read Full Post »

ζ Păşeşte uşor pentru a nu strivi sub tălpi eternitatea apei înţepenite o clipă de gerul iernii

 

Read Full Post »

♣ De ce? (+18, imagini şocante)

 Qui prodest!

• Click aici pentru a auzi o lacrimă de tristeţe

      Gloanţe, sânge,  lacrimi, durere, disperare, moarte… Milităm împotriva „războiului murdar”, aşa cum este denumit terorismul.  Dar cu ce este mai puţin murdar un razboi dus de un stat agresor, oricare ar fi acesta, împotriva unei populaţii? Subliniez, nu armate, ci populaţii! Criticăm şi ne opunem oricărei forme de violenţă apărută la nivelul societăţii, fie fizică, fie psihică, fie sexuală, fie verbală, fie chiar penitenciară. Dar ce putem face acum, în prag de an nou, când milioane de oameni se distrează în aşteptarea Revelionului, iar atacurile aviaţiei israeliene asupra unor copii, a unor femei şi bătrâni, a unor civili nevinovaţi, împrăştie moartea?

    Cui foloseşte vărsarea de sânge? Ce beneficiu aduce distrugerea unor oraşe care şi aşa gem de sărăcie şi înapoiere? Oare aşa se educă lumea islamică al cărei Abecedar este o religie  anacronică care prevede declanşarea „războiului sfânt” (Jihadul)? Ştie cineva dacă acesta este modul prin care se vor elimină tensiunile israeliano-palestiniene? Asta să fie cale prin care copii de 10 ani vor fi determinaţi să meargă la şcoală şi nu în tabere de instruire militară? Aşa sunt convinse femeile încinse cu grenade să nu se mai detoneze în autobuze şi în alte locuri aglomerate? Bombele israelienilor lansate în Gaza au fost mai benefice decât bombele ruşilor lansate în Georgia (astfel explicându-se tăcerea de acum a cancelariilor occidentale)?

        Dacă voi ştiţi aceste răspunsuri vă rog să mi le ziceţi şi mie!

 

        PS: Mai jos sunt câteva reacţiile  ale liderilor palestinieni. Probabil că vor urma acţiuni de răspuns. Şi bineînţeles, gloanţe, sânge,  lacrimi, durere, disperare, moarte…  

Read Full Post »

♣ Zăpadă, oameni şi schiuri

 

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Read Full Post »

♣ Traian Băsescu, mirat că vede doi directori vechi de când s-a „inventat guvernul”

    

    Preşedintele Traian Băsescu a fost, sâmbătă, la şedinţa informală a Guvernului Boc  pentru a transmite un mesaj de solidariteate cu miniştri. La plecare, după ce a dat noroc cu toţi cei prezenţi (cărora le-a spus: „Ne mai auzim, ne mai vedem! La revedere!”) şeful statului a dat cu ochii de un funcţionar aşezat într-o margine a sălii.
    Era Constantin Zorila, director în cadrul Secretariatului General al Guvernului(SGG): „Ce dracu, mă!  Tu tot aici eşti, de când s-a inventat Guvernul României, de la Revoluţie?!”, i-a zis Traian Băsescu acestuia, râzând.

       Apoi, şeful statului a ieşit în holul mare de la etajul 1 al Palatului Victoria şi a văzut un alt director, tot de la SGG, căruia i-a spus, deasemenea râzând: „Şi tu mai eşti, mă? Tu şi Zorilă sunteţi stâlpii guvernului!” Şi Traian Băsescu are dreptate.

      Constantin Zorilă a dăinuit trecerii guvernelor de toate culorile şi se pare că nu i-a mers tocmai rău. Conform declaraţiei de avere din 2008, el a câştigat în 2007 peste 90 de milioane lei vechi pe lună, atât din salariu de funcţionar cât şi  în urma numirii sale de către puterea politică  drept  membru în 3 Consilii de Administraţie, la  Monitorul Oficial, Metrorex si Autoritatea Aeronautica Civila. Cât o fi fost domnul Zorilă de specialist, atât în căi ferate, cât şi în aeronautică, numai cei care l-au numit ştiu! 

   S-ar putea ca în urma aplicării ordonanţei de urgenţă emisă de Cabinetul Boc, prin care se reduce îndemnizaţia participanţilor în CA-uri la 500.000 de mii de lei vechi pe lună, domnul Zorilă să nu mai fie prezent la viitoarea vizită a preşedintelui la Guvern.  E greu să accepţi ca în loc de zeci de milioane de lei, luate fără să faci ceva, să primeşti echivalentul a 50 de „Eugenia”. 

Read Full Post »