Televiziunile de ştiri parcă înnebuniseră. Reporteri aflaţi în aer, apă şi pe uscat nu vorbeau decât despre mega-super-fantasticul-denemaivăzutul show cu care avea să gratuleze pe români o „trimisă a Domnului” printre muritori. Cu ochii bulbucaţi asemeni, bănuiesc eu, lui Petrache Lupu când i s-a arătat Dumnezeu pe izlazul de la Maglavid, ţiitorii de microfoane ne spuneau pătrunşi de fiori orgasmici pe unde vine vedeta, pe unde îi păşesc condurii, locurile în care aceasta urma să facă pârţ, pipi, caca şi să se cordească(adică să sară coarda), ca oricare om.
Atenţia bolnavă a jurnaliştilor români, comparabilă cu cea a maimuţelor macac atunci când au văzut pentru prima oară om în junglă, s-a extins şi asupra ciudaţilor care o însoţeau pe Matronna. Colegii mei de breaslă, cu voci gâtuite de emoţie, puneau întrebări febrile dansatorilor şi cărătorilor de bagaje din staff-ul „minunăţiei”si primeau în schimb răspunsuri „scuipate”, aşa cum ţiganii apăraţi de Matronna scuipă coji de seminţe prin mijloacele de transport în comun, în ochii călătorilor.
Nu crede ce ţi se spune, cercetează! 