În urmă cu puţin timp am fost la Washington DC. Spun asta nu pentru a mă umfla în pene, ci pentru a descrie frica permanentă pe care o trăiesc autorităţile americane. Terorismul sau „războiul murdar” aşa cum îl eticheta cineva(fără legătură cu atrocităţile juntei militare din Argentina, în timpul dictaturii, 1976-1983) induce permanent un sentiment de insecuritate atît în casa, cît şi în garnizoanele „jandarmului mondial”. Deşi sunt conştient de acest aspect, nu pot să nu mă simt umilit decîte ori intru în contact cu „organul” american.
Am fost în multe cancelarii, parlamente, baze militare şi palate. Cancelarul Merkel(Bundestag), preşedintele Hollande(Palatul Elysse), premierul Berlusconi(Palazzo Chigi), regele Juan Carlos( Palatul Zarzuela), împăratul Akihito( Palatul Aoyama), premierul britanic Gordon Brown(Downing street, 10), premierul Chinei Wen Jiabao(la sediul guvernului, în piaţa Tien An Men), ca să dau doar exemple majore, au fost vizitaţi de premieri români în suita cărora mă aflam şi eu, un biet jurnalist. De cele mai multe ori am trecut prin filtre de control, dar au fost şi situaţii în care nu m-au verificat. Dar nicăieri, repet, nicăieri, nu m-am simţit mai umilit ca în SUA. La Casa Albă un ofiţer a început să urle la mine şi ameninţa că-mi confiscă rucsacul cu laptopul, giunga şi ce mai aveam prin el pentru că am „îndrăznit” să-l las o clipă jos ca să-mi facă cineva o fotografie. La Capitoliu am fost controlaţi electronic, dar şi amuşinaţi de cîine prin bagale. În baza aeriană americană Andrews, la întoarcere, delegaţie oficială, cu avion special, am fost descălţaţi, ni s-au luat curelele, ceasurile, mărunţişul, şi am ţopăit prin filtru ţinîndu-ne nădragii de brăcinari.
Paranteză! Am participat la o întâlnire cu premierul israelian Beniamin Netanyahu, în 2011, la Ierusalim. Unii am fost controlaţi superficial, alţii în amănunţime(probabil că un „specialist” ordona cine şi cum”, în schimb toţi am băgat mîinile într-un aparat care detecteză praful de puşcă. La finalul vizitei, premierul israelian şi-a cerut scuze pentru că am fost supuşi controlului şi a precizat că aceasta a fost necesar pentru că ţara lui este în război. Am apreciat faptul că Netanyahu a simţit nevoia să se scuze. Un gest de eleganţă. Închid paranteza.
La Washington m-am simţit umilit şi nu o spun doar de dragul conversaţiei. Privind retrospectiv, cred că nu ar trebui să simt furie faţă de sistemul de securitate al unui conglomerat de seminţii care trăieşte cu teama în suflet, ci milă! Sunetele sirenelor diferitelor unităţi mobile fac parte din zgomotul cotidian al oraşului şi explicaţia „alertă de securitate” le însoţeşte destul de des. Orice poliţist te poate opri oricînd pe stradă şi să te percheziţioneze sau aresteze dacă-i pari suspect sau cineva te-a bănuit şi a informat promt autorităţile. Fobia aceasta mi se pare a fi o formă de pedeapsă şi cred că ea este cea mai grea lovitură dată de terorism lumii civilizate.
Cu toate acestea, din nefericire, cred că vigilenţa „organelor” americane se îndreaptă prea mult asupra unor persoane deja super-controlate, de care se ştie şi ce lapte au supt la sînul mamelor, scăpîndu-se din vedere arhetipul teroristului clasic şi oala lui sub presiune plină cu cuie!
Si pe mine ma trec astia prin portalul detector de metale, apoi ma cauta printre picioare si cu ala manual, ori de cate ori intru sau ies la si de la locul de munca. Ar trebui sa ma simt umilit? Ce sa-i faci?… la americani se da cu bombe, la noi se da cu „jula”. Vigilenta se impune si acolo si aici. 🙂
În primul rînd, bine ai revenit Alex!
Apoi, despre americani, cînd o iau pe arătură nu se mai opresc. Am văzut fobia cu fumatul. N-au învățat nimic de la evrei despre terorism. Mai mult de cît atît, filmele SF care prevesteau un viitor sumbru, ba cuceriti de maimuțe, ba cuceriți de roboți, ba transformați într-o matrice sau alte nenorociri de dictaturi, parcă nu mai sunt așa de SF. Terorismul a fost inventat de KGB și acum cred că le folosește și altora pentru a extinde mijloacele de urmarire și control si nu în ultimul rînd de pedepsire a cetățeanului. De mult timp nu mai cred în marea democrație americană, nici nu cred că a fost vreodată autentică. Într-o vreme negrii erau sclavi și apoi cetățeni de mîna a doua. Femeile n-au avut dreptul să voteze pînă nu demult. Romantismul revoluționar hippy și Woodstock poate au fost în singura perioadă liberă cu adevărat, anii ’70, protestele antiVietnam, etc. Era vremea cînd și noi priveam la TVR filme și seriale americane în prostie (Mannix, Bonanza,..și mîncam gumă, fumam Marlboro, beam Pepsi. Și la noi a fost o perioadă bună.
Daniel
Multumesc!
Nici eu nu mai cred în democraţia americană! Sub umbrela unei aparente libertăţi cetăţeneşti s-a dospit un popor de ciborgi pe care forţe oculte ridicate la rang de stat îl folosesc în goana globală după resurse.şi zone de influenţe. Dar niciun imperiu nu a fost veşnic pînă în prezent!
RokoRo
probabil că lucrezi la fabrica de diamante! 🙂
Acum serios! Cei care fură miliarde în ţara asta din nefericire nu trec prin filtru şi nu sunt controlaţi de nimeni. Sau, mai exact, sunt controlaţi de parteneri ca să vadă dacă au împărţit corect!