® Strigătul unui cetăţean disperat

"Protestatari", parte integrantă a grupului statuar din spatele lor, Căruţa cu paiaţe

        Vreau să trimit un strigăt disperat către partea sănătoasă  moral, dar şi mintal, a poporului român. De ce spun şi mintal? Pentru că uneori am impresia că unele televiziuni de ştiri netrebnice au deformat creierele multora. Să fim sinceri cu noi înşine şi să ne uităm în jur, poate şi în interiorul nostru. Suntem sufocaţi de prostie, ignoranţă, invidie, falsitate, frustrare, lene, parvenitism, incultură, potlogărie, ingratitudine, răutate, mercantilism, şmecherie, suficienţă, mediocritate, demagogie, aroganţă, golăneală, În ce mă priveşte, de doi ani spun pe acest blog că Emil Boc este un premier slab care ar fi trebuit să plece demult din fruntea Guvernului. Deşi susţin reformarea statului declanşată de Traian Băsescu(pentru că m-am săturat să plătesc din munca mea ajutoare sociale şi pensii puturoşilor şi şmecherilor), am afirmat de nenumărate ori că decizia preşedintelui de a-l reinstala pe Boc premier, în 2010, m-a dezamăgit. Încă de la prima învestire, în 2009, ca şef al Executivului PDL-PSD, am fost conştient şi chiar am spus-o în mod repetat că fostul primar de Cluj este prea mic pentru pălăria de prim-ministru. Din nefericire, timpul mi-a dat dreptate! Voi vorbi pe larg despre acest subiect altădată. Acum doar vreau să subliniez că unele revendicări ale actualilor protestatari, cei de bună credinţă, sunt pe deplin justificate. În schimb, eu nu sunt de acord cu demisia lui Traian Băsescu şi cu alegerile anticipate.

Conu Iancu, păzit de cîini scăpaţi de eutanasiere de alţi cetăţeni indignaţi(sau de aceeaşi?) priveşte protestatarii din Piaţa Universităţii invidios că imaginaţia sa a fost inferioară comportamentului viitorimii.

  Preşedintele a fost ales de popor, iar cele cîteva zeci de mii de nemulţumiţi vocali şi manifestanţi(plătiţi sau strînşi de USL) din pieţele oraşelor ţării nu reprezintă poporul. Fac această menţiune pentru că mă deranjează atunci cînd indivizi precum Ponta, Antonescu şi acoliţii lor televizaţi afirmă că strigă „Jos Băsescu” şi „Vrem alegeri anticipate” ŞI în numele meu. Pînă una alta, ei nu  reprezintă TOT poporul, ci doar pe membrii partidului lor, precum şi cercurile de interese ale lui Voiculescu, Vîntu, Patriciu, Hrebenciuc etc. Am făcut aceste menţiuni pentru a înţelege mai bine poziţia mea şi de ce doresc să fac un apel disperat către partea sănătoasă, moral şi mintal, a societăţii: NU VĂ LĂSAŢI MANIPULAŢI! Orice schimbare de regim se poate face în mod democratic şi nu prin distrugerea ordinii sociale, a echilibrului economic, a părţii sănătoase care încă mai munceşte şi mai produce ceva în ţara asta. Nu te poţi vindeca de SIDA îmbolnăvindu-te de cancer.

ψψψ

RTV, Antena şi Realitatea au concentrat zeci de reporteri şi tehnică impresionantă ca să poată beneficia de cît mai multe imagini pe care apoi să le exploateze jurnalistic, dar mai ales propagandistic. Şi pentru că tot nu era de ajuns, au mai închiriat, cu un milion de lei pe oră, trei maşini de la firme din domeniul reţelelor electrice.

Antena 3, Realitatea TV şi RTV fac parte dintr-un scenariu odios la care mai participă şi indivizi dubioşi, plătiţi să provoace zîzanie, agitaţie şi violenţă. Cine îi plăteşte? Cine mă apără pe mine, român care muncesc şi plătesc taxe şi impozite, de incitarea la revoltă şi anarhie pe care o practică aceste televiziuni aservite politic? Cu excepţia serii de marţi, am fost prezent mereu printre manifestanţii de la Universitate. Sunt cutremurat că puţinii oameni inteligenţi, cu bun simţ şi revendicări reale sunt sufocaţi de prezenţa multor indivizi turbulenţi, ciudaţi, unii părînd că suferă cu capul. Nu vreau să jignesc pe nimeni, ci doar să subliniez acest fapt. Camerele televiziunilor lui Voiculescu, Vîntu şi Ghiţă, vîndute cauzei USL(care e « Jos Băsescu ») feresc chipurile dubioase de ochii telespectatorilor. Din nefericire pentru ei, atunci cînd Piaţa Universităţii este goală trebuie să-i filmeze şi pe aceşti indivizi pentru a se sugera  telespectatorilor că manifestaţia are continuitate, dar şi pentru a chema la protest oamenii aflaţi acasă. Spiritele malefice aflate în spatele acestei regii doresc să păstreze permanent la Universitate o celulă de agitatori. Întreb din nou: Cine plăteşte? Iată mai jos cîteva imagini elocvente!

    Pe purtătorul fesului cu dungi maron din fotografia de mai sus l-am fotografiat personal, joi. Acest individ stă de dimineaţa şi pînă noaptea, de 7 zile, pe treptele din faţa Teatrului Naţional. El apare în relatările matinale televizate ale A3, RTV, Realitatea. Filmările se fac în aşa fel încît să pară că sunt mai multe persoane decît în realitate. Astfel, se transmite privitorilor mesajul că în piaţă sunt protestatari.

Violentul de seară, Căciulă maron, trei mămăi şi doi bun consumatori, sau nucleul impur care a asigurat permanenţa la Universitate, vineri dimineaţa.

Alături de Căciulă maro, vineri, mai erau cîteva persoane. „M-am săturat de jegoşii ăştia. Aceleaşi feţe, zi de zi. E cineva care plăteşte toţi beţivii, homleşii, babele şi moşii care cerşesc prin Centrul Vechi”, mi-a spus cameramanul uneia dintre televiziuni, îngheţat şi plin de obidă, zilele trecute.

    Azi, am fost surprins să văd un alt personaj dubios. Într-un articol din Adevărul(vezi aici) se semnala că există un individ care incită jurnaliştii şi jandarmii. În fotografia de seară(foto jos) apare şi dubiosul înfăşurat în steag de mai sus, coleg cu Căciulă maron la scandările de dimineaţă. Înţelegeţi cum se leagă?

Tipul cu barbă din mijloc este identificat de "Adevărul" că incită la violenţă şi şicanează jandarmii. "Amicul" meu este tipul cu căciulă din dreapta.

    Duminică, am văzut în piaţă un ţigan infirm aşezat într-un cărucior pe care-l împigeau pe rînd un el şi-o ea, tot ţigani. Ştirbi şi cu feţe de boschetari, respectivii strigau(ce altceva) „Jos Băsescu”. Ieri, la prînz, eram în faţa Teatrului Naţional(cînd i-am făcut poză lui Căciulă). Nu erau decît vreo 20 de protestatari, unii cu feţe de buni consumatori(n-am zis beţivi, da?!). Ţiganii care împingeau, duminică, scaunul cu rotile vin la mine şi mă întreabă: „Ştii cine e domnul Rîsu? Chiar aşa îl cheamă. Ne-a trimis la el domnul…”, a ţinut femeia să-mi spună, ca nu carecumva să cred că mă-ntreabă la mişto. I-am răspuns repede că nu ştiu pentru că mi-era silă de soioşi şi doream să plece de lîngă mine. Ulterior am regretat. Mai bine le spuneam că eu sunt ca să văd cine i-a trimis şi de ce.

În spatele agitatorilor mereu se află nişte persoane care organizează protesatele "spontane". Şi plătesc...

     După un timp, i-am văzut pe cei doi însoţiţi de un cetăţean care le-a dat nişte cearceafuri scrise cu lozinci iar ţiganii s-au urcat şi le-au legat de grupul statuar „Căruţa cu paiaţe”. Seara, cînd jandarmii alergau turbulenţii a apărut şi infirmul. A sărit din cărucior în mijlocul Bulevardului Magheru, ca să mai reţină atenţia forţelor de ordine. Antena 3 deplîngea soartea „bietului om” şi modul în care jandarmii l-au luat pe sus de pe carosabil şi l-au pus pe trotuar pentru a-l feri din calea maşinilor. Un jurnalist mi-a spus că grupul de ţigani „cînd nu este convoacat de USL la miting” cerşeşte în zona Patria-Scala.

Ologul s-a aruncat din scaunul cu rotile în mijlocul bulevardului

    Dar rolul principal în scenetă în care se joacă soarta României pentru mult timp(trăim o mineriadă de catifea) o au tot televiziunile. Unde este CNA-ul sau chiar procuratura? Cine şi cînd va opri dezinformarea? Unde sunt mitingurile făcute de partea sănătoasă şi lucrativă a societăţii care pierde bani şi este afectată de aceste tulburări antistatale? Joi, am fost şi la mitingul USL de la Arcul de Triumf. Pot jura că nu au fost 10.000 de oameni, ci maximum 8.000, dar Antena 3 anunţă că au fost 20.000. Deşi Antonescu şi Ponta se vaită că au fost amendaţi de Jandarmerie pentru nerespectarea înţelegerii legale, ei ştiau că o parte dintre manifestanţi pleacă la final spre Piaţa Universităţii, chiar dacă nu exista autorizaţie. Televiziunile aveau care de reportaj instalate la Guvern şi pe traseu. De aceea s-a şi modificat cu puţin timp înainte ora de începere a mitingului de la Arcul de Triumf. Iniţial a fost 13,00, apoi 15,00 şi în final s-a decis 16,00, astfel încît membrii de partid ai USL să ajungă la Universitate în jurul orei 19,00, ora în care s-a observat că se atinge un vîrf de participare. Nimic nu este întîmplător!

O băbuţă cu o faţă care inspiră milă este exploatată propagandistic şi e pasată de la o televiziune la alta ca să se plîngă telespectatorilor că are pensia mică şi moare de foame. Dar nu o întreaba nimeni dacă şi cît a muncit în viaţa ei? Fotografia surprinde momentul cînd una dintre reporteriţe o trimite celeilalte, tocmai aflate în direct.

    Stimaţi concetăţeni care mai munciţi în ţara aceasta, cam asta e! Dacă incitarea anarhică va reuşi, iar USL va ajunge la putere cu ajutorul mafioţilor, vînduţilor, frustraţilor, incapabililor, puturoşilor, oamenilor fără căpătîi, cerşetorilor, pregătiţi-vă să daţi mai mult din veniturile dumneavoastră pentru ca acestora să li se suplimenteze pensiile, ajutoarele sociale, ajutoarele de şomaj, îndemnizaţiile de revoluţionari şi alte stipendii. Şi, pentru că văd acum la TV un grup de profesori abia ajuns în Piaţa Universităţii, îmi aduc aminte că pe pancarta unui protestatar, cadru didactic la Liceul Viilor, profesor de Alimentaţie şi management alimentar, era scris „A-ŢI”. Mi-au trebuit vreo 5 minute să-l conving că în acel context „aţi” se scrie legat. El cerea un salariu mai mare. Credeţi că dacă-l va avea, el va fi mai gramat? Eu nu! Dar sper ca măcar Dumnezeu să ne mai ajute!

 

Read Full Post »

® Ce cautã Traian Băsescu la Emil Boc?

Liniştea dimineţii a fost spartă de soneria telefonului mobil care a început să-mi zgîrme în creier pe cînd dormeam dus! Azi-noapte, mă deşteptasem pe la 3:00 ca să văd meciul de fotbal Brazilia-România. Nu aş fi pierdut ceva dacă nu-l vedeam, dar din nefericire am aflat asta abia la finalul partidei, adică pe la 6:00. Cu gustul amar al omului care şi-a irosit timpul degeaba, am încercat să recuperez ceva din somnul pierdut. M-am întors cu spatele la zorii dimineţii care se mijeau la geam şi m-am scufundat în aşternuturi. Aşa m-a găsit sunetul criminal al telefonului de la ora 9:00. În prima fază, aflat între vis şi realitate, nu ştiam ce se întîmplă. Apoi, rătutit, căutam telefonul, bineînţeles prin locuri unde nu l-aş fi pus vreodată. Într-un final, l-am găsit. Era la locul lui, pe birou. Am tras clapeta şi am bolborosit un „alo” ca venind dintr-un fund de butoi, dar apelantul deja închisese. L-am sunat eu imediat şi fără alte cuvinte de salut acesta mi-a spus cu o voce gîfîită: „Vine Băsescu la Guvern!”. wow! Ce mai! Am intrat în panică gîndind că îmi trebuie o oră ca să ajung în Piaţa Victoriei. Noroc că în secundele următoare am fost salvat de la infarct de un SMS trimis de Guvern, care mă anunţa oficial că premierul „l-a invitat” pe Traian Băsescu la şedinţa Executivului de azi. Dar la ora 16:00!!! M-am relaxat ca prin farmec, iar odată cu mine sfincterele mele. Pe cînd eram aproximativ în poziţia gînditorului de la Hamangia, pentru un pishu mic, am realizat că odată cu mine a aflat şi Emil Boc(aflat la acea oră pe Centura Clujului) că l-a invitat pe Traian Băsescu la şedinţa Guvernului. După spaimele trăite în doar cinci minute, sosise timpul ca pe chip să-mi înflorească şi un zîmbet larg.  Nu ştiu dacă s-a datorat gîndului ghiduş sau susurului ce reverbera abia auzit în liniştea băii.

Dar să las gluma la o parte, că nu e de glumit! Ce caută preşedintele la Guvern? Potrivit Constituţiei, şeful statului poate participa la şedinţele Executivului, prezindîndu-le, atunci cînd se discută probleme de politică externă, de siguranţă a statului şi apărare naţională sau probleme de interes naţional. Prin extrapolare, orice discuţie a Guvernului poate îmbrăca una din formele enunţate mai sus. Tot Constituţia spune că premierul îl poate invita pe preşedinte să participe la şedinţa Executivului, dar şi preşedintele poate trimite o scrisoare primului-ministru în care îşi exprimă dorinţa de a participa la una dintre şedinţe. Deci, şi aici este un talmeş-balmeş constituţional, pentru că oricine poate orice.

În ce mă priveşte, nu cred că vreo problemă actuală este atît de stringentă încît să necesite prezenţa lui Traian Băsescu la discuţiile Guvernului. De ce ar adăsta Măria-sa la Palatul Victoria? Emil Boc oricum face tot ce îi spune preşedintele, indiferent dacă acesta îl sună, i dă SMS, îi trimite vreun mesager sau bileţele prin porumbei voiajori. Cel mai recent exemplu este numirea lui Sebastian Lăzăroiu la Ministerul Muncii, considerată a fi cea mai rapidă schimbare de sex(Boc s-a dus la Cotroceni cu o femeie şi s-a întors cu un bărbat). Stadiul reformelor în MAI şi angajamentul cu FMI, regionalizarea, justiţia, taxa auto şi sistemul medical vor fi probleme aruncate la înaintare de propaganda guvernamentală, dar eu cred că Traian Băsescu vine azi la Palatul Victoria pentru a da un mesaj. Anume acela că are încredere totală în Guvern şi în primul-ministru.

În ultima perioadă, mass-media, dar mai ales cele două trusturi de presă aservite USL-ului, Realitatea TV şi Intact-Antena 3, au vehiculat aproape zilnic aceeaşi idee: Traian Băsescu vrea să scape de Emil Boc. Presiunea mediatică şi socială la care este supus premierul au fost favorizate şi de declaraţiile critice făcute inclusiv de lideri ai PDL sau de persoane aflate în siajul preşedintelui(vezi Lăzăroiu). „Demisia lui Boc” şi „necesitatea unui premier tehnocrat”, „guvern erodat”, sunt sintagme nelipsite în dezbaterile publice. Sătul de ele, nu exclud ipoteza ca chiar Emil Boc să-i fi cerut preşedintelui să declare deschis, direct şi explicit că îl susţine în funcţia de prim-ministru, pentru a elimina sau cel puţin estompa aceste speculaţii. Mai mult decît atît, în situaţia economică de azi şi cu o imagine făcută praf, Boc are nevoie de un transfer de popularitate(oricît mai este ea) din partea preşedintelui, precum şi de reconfirmarea publică a încrederii lui Traian Băsescu. Premierul poate crede că aşa mai peticeşte incompetenţa pe care ne-o arată de ceva vreme. Incapacitatea de a comunica, modul de lucru haotic, limbajul de lemn, lipsa unei minime diplomaţii în relaţionare, secretomania exacerbată, ura faţă de cei care-l critică şi au altă viziune decît el, ţîfna, sunt tot atîtea găuri ale hainei publice pe care o poartă Boc. În opinia mea, orice încercare de reşapare a imaginii premierului este zadarnică şi sortită eşecului. Să fim realişti! Indiferent cîte petice i-ar aplica Traian Băsescu, lui Emil Boc tot i se vede goliciunea.

Read Full Post »

® Boc joacă la două capete

Deşi din fotografia de mai sus nu-ţi dai seama, Boc are două capete. La care joacă, normal! Asumarea răspunderii Guvernului pe Codul muncii nu va fi neapărat şi o asomare a vietăţilor care compun actualul Executiv. Premierul are o strategie bine gîndită, iar scopul său primordial este rămînerea în fruntea PDL. În ce mă priveşte, nu cred că Emil Boc va intra în istorie( şi Guiness Book) cu un record aproape imposibil de egalat, anume acela de a fi singurul prim-ministru demis de două ori de Parlament. De asemenea, cred că nici Traian Băsescu nu vrea sã fie singurul preşedinte din Univers care a desemnat aceeaşi persoană de trei ori la rînd în funcţia de şef al Guvernului. Aºa dar, angajarea răspunderii Guvernului nu este nici pe departe un act sinucigaş al actualului premier, ci un demers care, în opinia lui, îi va aduce doar beneficii. Mînat de aceste gînduri vesele, Boc îşi va umfla muşchii în faţa Parlamentului cu seninătatea unui kamikadze care poartă la brîu cureaua lată cu grenade, dar ştie că respectivele grenade sunt de jucărie. 

***

Varianta 1: Moţiunea de cenzură a grupului roşu, socialist, PSD-PNL(USL) este respinsă şi Guvernul nu este demis 

Pentru a trece, moţiunea de cenzură dospitã de minţile înfierbîntate ale USL-aşilor trebuie să fie votată de 236 parlamentari. Spre bafta noastrã şi nenorocul nostru, actuală structură a celor două Camere este următoarea:

• Senat – din 137 senatori, 69 sunt ai PDL+UDMR+UNPR, iar 68 ai USL;
• Camera Deputaţilor – din 333 deputaţi, 179 sunt ai PDL+UDMR+UNPR+Minorităţi, 149 sunt ai USL şi 5 independenţiş
• Total parlamentari – 470, deci ca o moţiune de cenzură să fie adoptată, ea trebuie să fie votată de jumătate plus unu din numărul total al aleşilor(470:2=235 → 235+1=236);
• Diferenţa dintre totalul parlamentarilor Opoziţiei şi majoritatea necesară(236 voturi) este de 20 voturi, dar avînd în vedere că senatorul PSD Cătălin Voicu este în detenţie şi nu poate vota, doar 19 parlamentari ai Puterii pot fi corupţi de USL să voteze contra Guvernului.

Avînd în vedere cele arătate mai sus, dacă se respectă proporţia teoretică, moţiunea de cenzură a Alianţei roşii va fi respinsă cu felicitări. Emil Boc va rămîne tot ceea ce a fost, ba mai mult decît atît, va avea şi susţinerea reconfirmată de Parlament. Noua aura aşezată pe fruntea-i plină de vînătăile ciocănirilor ouălelor lui taică-su îl va înţeleni şi mai bine pe Boc în fruntea Guvernului, dar mai ales, îi va crea un avantaj greu de surmontat de către contracandidaţii săi la şefia PDL. Portocalii din teritoriu cititori de Aristotel vor parafraza celebra zicere a acestuia şi vor recunoaşte că „Blaga le este drag, dar mai drag le este banul adevărat” a cărei distribuire stă în vîrful pixului lui Boc.

***

  Varianta 2: Moţiunea de cenzură a grupului roşu, socialist, PSD-PNL(USL), trece şi Guvernul este demis

Conform datelor de mai sus, ca moţiunea de cenzură să treacă, ea trebuie să fie votată şi de 19 parlamentari ai Puterii. UDMR-iştii nu au niciun interes să pice acest Guvern, Emil Boc fiind cel mai serios partener cu care au negociat pînă acum. Ce au cerut, aia li s-a dat! Iar visul oricărui etnic al descălecătorului Attila este adoptarea statutului minorităţilor. Miercuri, premierul tocmai a semnat un protocol echivalent cu un jurămînt pe gresie şi coasă că acesta se va aproba. De ce s-ar certa UDMR cu PDL abia acum? Ce alternativă ar avea, intrarea într-o într-o alianţă cu două partide care au avut un limbaj agresiv la adresa maghiarilor şi a statutului minorităţilor? La fel, UNPR, un partid despre care PSD şi PNL spune că e format din „trădători” şi care nu are viitor politic dacă iese din umbra PDL-ului. Minorităţile naţionale, altele decît cea maghiară, aproape că nu contează. Deci, grosul celor care ar putea trăda, ar fi din mijlocul parlamentarilor PDL, mai exact cei aflaţi sub influenţa grupărilor anti-Boc. În cazul în care Guvernul va fi demis, premierul va folosi demiterea sa în lupta pentru şefia partidului. Perceput ca un „om cinsitit” şi „împăciuitor”, el va poza în victima grupărilor obscure din PDL care îşi pun interesele mai presus de cele ale partidului, „exact acum cînd România iese din crize”. „Şomer”, Emil Boc va fi degrevat de grijile Executivului şi va face turul ţării arătînd, cu argumente, cine şi de ce a tras sforile ca el să fie debarcat, adică exact cei care vor să pună mîna pe PDL. Nu exclud ca în scandalul vămilor să apară chiar numele unor cotracandidaţi ai săi la şefia partidului, precum şi alte elemente care vor veni în sprijinul reconfirmării sale în fruntea partidului de guvernămînt. Sper că se înţelege strategia?

Am prezentat nişte argumente şi fiecare cititor poate trage o concluzie proprie. În ce mă priveşte, cred că Boc va rămîne în fruntea Guvernului, probabil şi în fruntea PDL, iar după consumarea alegerilor din acest partid vom asista la o remaniere guvernamentală cu intrări din UNPR(Marian Sîrbu, Cristian Diaconescu). Deşi voi continua să spun că Emil Boc nu este premierul pe care mi-l doresc, consider că acum nu este momentul socio-economic ca el să fie schimbat. Oricum, mai presus de toate cîte sunt şi rîd în soare, mai rămîne să vrea şi Zeus. O sã vedem dacã el s-a înduioşat de versurile rugăciunii: „Eu sunt mic, tu fă-mă mare/Eu sunt slab, tu fă-mă tare”, auzite, miercuri, pe la 21:00, cînd Emil Boc vizita în tainã Palatul Cotroceni.

Read Full Post »

® Mic, mic, da’ vesel

Guvernările Boc, de doi ani şi jumătate, ne-au demonstrat cum nu trebuie să comunici, atît cu populaţia, cît şi cu parlamentarii care te susţin. Limbajul de lemn, minciuna pură sau prin omisiune, incoerenţa, chiar agramatismele, s-au simţit ca acasă atît în discursurile premierului, cît şi în comunicatele expediate de la Palatul Victoria. O persoană care ştie adevărul, de cele mai multe ori, simte furie şi dezamăgire cînd una se fumează şi alta se spune, dar sunt situaţii cînd trăieşte şi momente de veselie. Amară, ce-i drept!

Iată trei mostre de umor involuntar, înmugurit din limba de mesteacăn cu care ne-a blagoslovit Guvernarea Boc.

1. Miercuri, 23 februarie, Emil Boc s-a întîlnit, la sediul Guvernului, cu Jean-Claude Mignon, şeful delegaţiei Franţei la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE). Iată un fragment din comunicatul emis la finalul reuniunii.

„În cursul întrevederii, şeful Executivului a menţionat bunele relaţii dintre România şi Franţa, apreciind că Parteneriatul strategic dintre cele douã ţãri a consolidat cooperarea bilateralã, atât în plan economic, cât şi în plan politic„(vezi aici documentul).

Cred că nu mai trebuie spus că Franţa este vîrful de lance al grupului de state care se opun aderării României la Spaţiul Schengen. Deci, de ce consolidare a parteneriatului franco-român vorbeşte Guvernul? Poate de una negativă!

__________________________

 

2. Duminică, la 0ra 14:00(!), 20 februarie, Emil Boc i-a informat pe prefecţi, convocaţi la videoconferinţă, despre obiectivele Guvernului, atît în domeniul socio-economic, cît şi în plan politic.

„Pe componenta economică, câteva date. După cum puteţi observa, cu cât semnele bune apărute în economie încep să se multiplice, cu atât adversarii noştri politici devin mai disperaţi. Din punctul nostru de vedere, este treaba lor”. (citeşte tot documentul)

La auzul acestor cuvinte, jurnaliştii prezenţi, şi cei incorecţi, dar şi cei corecţi în raport cu adevărul, au izbucnit în rîs, ca la un semn, sub privirile mirate, dar superioare, ale demnitarilor prezenţi în sala de şedinţă a Guvernului. Adversarii politici ai actualei Puteri sunt disperaţi, recunosc, dar pentru că nu mai rabdă să stea departe de banii ţării, cîţi or mai fi ei prin visterie, şi nu pentru că România a ieşit din criză. Cu toate că şi acesta este un motiv care pune pe jar Alianţa Roşie, USL. Reprezentanţii mass-media au rîs de altceva! Ce semne bune vede premierul în economie? Creşterea de 0,1% este mai mică decît marja de eroare „±” a oricărei evaluări, indiferent că vorbim de parametrii macroeconomici sau de un borcan cu iahnie de fasole cu ciolan? Jurnaliştii au părinţi şi soţi bugetari, trăiesc în lumea reală şi văd că trîmbiţatele creşteri de salarii şi pensii nu s-au produs. Dimpotrivă, sunt situaţii în care cetăţeni cu salarii de 1.000 de lei cîştigă mai puţin din cauza reîncadrărilor, în ciuda majorării cu 15% a salariului brut, nu net. Atît timp cît simplu cetăţean nu va vedea pe fluturaşul de salariu sau pe talonul de pensie o mărire a veniturilor, ba chiar una superioară indicelui de creştere a  preţurilor de consum şi inflaţiei, Boc poate se poate lãuda cu orice. Dar, e doar o glumã!   

______________________________

 

3.  Emil Boc, pe 28 ianuarie, a avut convorbiri cu omologul său croat, Jadranka Kosor, care a efectuat o vizită de lucru în România. Iată un fragment din comunicatul Guvernului emis la finalul discuţiilor dintre cei doi premieri.

„De asemenea, cei doi şefi de guvern au stabilit să colaboreze şi în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor europene, dată fiind experienţa României, care ar putea fi valorificată de Croaţia. „Suntem dispuşi să împărtăşim experienţa României atât în ceea ce priveşte procesul de pre-aderare cât şi în privinţa aspectelor de post aderare la Uniunea Europeană”, a declarat premierul Emil Boc(vezi aici documentul).

Mai trebuie să spun că România are cea mai slabă absorţie, din toate timpurile, a unei ţări a UE şi că a luat mai puţini bani decît plăteşte ca şi cotizaţie de stat membru?! Ce să-i învăţăm noi pe croaţi? Poate doar cum nu ar trebui să procedeze!

Hai, recunoaşteţi! Nu-i aşa că ăsta micu e simpatic?

Read Full Post »

® Mizerabilii

Azi, pe la 12:30, o persoană foarte apropiată premierului Emil Boc mă sună şi, plină de revoltă, îmi spune că sindicaliştii au plecat de la negocierile pe care le aveau la Palatul Victoria.

„Aveam informaţii că sindicaliştii vor veni pentru cîteva minute şi apoi vor găsi un pretex să părăsească discuţiile, ca semn de protest că ANI le cercetează averile. Cel mai vehement a fost liderul Cartel Alfa, Bogdan Hossu, care a început să facă scandal din senin şi a dat semnalul plecării de la discuţii fără vreun motiv anume. La întîlnirea precedentă, premierul îi ceruse acestuia să vină cu propuneri de modificare şi completare a proiectului de Cod al muncii propus de Guvern. Hossu nu a venit cu nicio propunere concretă. Avea în mînă doar o foaie A4 cu cîteva însemnări şi atît. Degeba l-a rugat premierul să ia din nou loc şi să se discute concret pe problemele ridicate de sindicate pentru că decizia de a face tărăboi era deja luată, înainte ca liderii sindicali să vină la Palatul Victoria„, mi-a spus colaboratorul premierului.

Informaţia m-a luat pe nepregătite. La acea oră încă mă aflam la sediul CNSAS unde îl însoţisem pe Emil Boc la ceremonia de lansare a programului care implementează cardul de sănătate, fişa electronică a pacientului şi reţeta electronică. În jur de ora 12:00, premierul a plecat în grabă pentru că avea programat discuţii cu sindicatele pe tema Codului muncii. Pe cînd mă pregăteam să plec şi eu spre Guvern pentru a ajunge la finalul negocierilor cu sindicaliştii am primit telefonul la care am făcut referire anterior. Succesiunea prea rapidă a evenimentelor a făcut să nu mai ajung la timp în Piaţa Victoriei pentru a asista la declaraţia făcută de Bogdan Hossu la poarta Guvernului. Întîlnirea  precedentă dintre premier şi sindicalişti a durat aproximativ 2 ore, de aceea cînd mi-am organizat munca am considerat că am timp să ajung din Piaţa Muncii(unde e sediul CNSAS) în Piaţa Victoriei(la Guvern). 

Postez aici aceste informaţii pentru a arăta încă odată mizeria morală a acestor lideri sindicali pe care îi tot vedem, pe unii de peste 15, în fruntea salariaţilor. Membrii de sindicat ar trebui să ştie că Hossu, Costin, Petcu, Marica etc. pun interesele lor înaintea celor pe care se laudă că îi reprezintă. Prin plecarea de la negocieri, în semn de frondă pentru că averile lor sunt controlate de ANI, liderii de sindicat văduvesc salariaţii de o reprezentare instituţională în raport cu Guvernul, iar din cauza respingerii unui dialog constructiv cu Puterea problemele celor ce muncesc rămîn nerezolvate.

Dar ce alternativă oferă Bogdan Hossu în locul negocierilor oneste, aplicate, constructive, cu Guvernul? Iată:

„Luni, toate confederaţiile vor decide proteste mult mai violente ca pînă acum(de unde ştie el ce se va decide luni?-n.a.). Se pare că numai violenţa face legea în România. Orice cale de a încerca construcţia unui dialog social normal constatăm că nu are eficienţă. Se pare că numai protestele sau ieşirea lumii cu pietre şi bîte în stradă sunt singurele forme care pot rezolva în România de astăzi, pentru ca guvernanţii au rămas la mentalitatea feudală, neînţelegînd că pacea socială înseamnă construcţia unui dialog social.”(vezi aici tot)

Dragi sindicalişti, cine spune toate acestea? Un individ semi-agramat care a părăsit, după 5 minute, dialogul cu Puterea. Cine vă incită la violenţă şi la utilizarea bîtelor şi pietrelor, ca în Comuna primitivă? Un personaj fără grija zilei de mîine care probabil vrea să îşi apere averea cu „sîngele” vostru! Oare merită să vă lăsaţi manipulaţi? Guvernul Boc, unul profund imperfect, în scurt timp va deveni istorie. Doar Hossu şi alţii de teapa lui vor dăinui pe mai departe. Iar voi, masa de manevră pe care ei o ridică să le apere interesele, veţi rămîne cu aceleaşi probleme ca şi pînă acum, angajaţi într-o luptă cotidiană cu sărăcia şi nevoile, jinduind la un trai decent. Şi asta o spune un biet simbriaş ca şi voi!

Read Full Post »

® Totul despre primul acord cu FMI, BM şi CE

Pe site-ul  cogitus.ro  am citit un articol edificator despre acordul României cu FMI, CE şi BM(sunt şi grafice şi anexe) care explică în amănunt atît contextul macroeconomic, cît şi nevoia financiară a ţării. Nu recomandam aceste rînduri dacă ele nu ar fi fost scrise de un participant la discuţii, consilierul de stat pe probleme economice al premierului, Dan Lazăr, actualmente secretar de stat la Ministerul de Finanţe. Fariseii politici tot întreabă retoric din răutate, dar şi din prostie, unde s-au dus miliardele de euro primite în urma acestui acord. Cu excepţia unei mici tranşe direcţionată către plata salariilor şi pensiilor, cînd statul a trecut milimetric pe lîngă faliment, banii s-au dus la BNR pentru susţinerea monedei naţionale aflată sub spectrul prăbuşirii(se previziona 7,5-8 lei pentru un euro). Pe de altă parte, Lazăr explică faptul că România, în afară de bani, avea nevoie de credibilitate în faţa investitorilor străini, iar girul FMI era necesar. Din nefericire, PSD şi PNL în loc să pună umărul la sprijinirea căruţei care se afla pe marginea prăpastiei, ţopăiau în ea din dorinţa abjectă de a dărîma un Guvern, recunosc, imperfect, dar care ar fi căzut odată cu noi toţi. Bicisnicii, mînaţi de ură şi de interese politicianiste mici, au dovedit că, deşi se văitau la TV de grija neamului românesc, urmăreau doar propria lor parvenire. 

***

Dan Lazăr: Acordul României cu FMI şi CE | Un remediu sau o exacerbare a crizei prin care trece economia României?

Guvernul României a încheiat un acord financiar pe o perioadă de 2 ani (2009-2011) cu FMI, CE şi alte instituţii financiare internaţionale (IFI – BERD, BM, BEI) pentru un pachet de finanţare în valoare de 19,95 mld euro.

Din punct de vedere al procesului de finanţare a deficitului bugetar, pachetul financiar a reprezentat soluţia optimă la momentul respectiv, evitându-se acumularea unui risc crescut de refinanţare prin emiterea unui volum foarte mare de titluri de stat pe termen scurt.  Împrumuturile externe contractate de la FMI, CE şi BERD, la un nivel favorabil al ratelor de dobândă, contribuie la realizarea obiectivelor de minimizare a costurilor aferente datoriei pe termen mediu şi lung, de reducere a riscului de refinanţare şi de diminuare a riscului valutar.

La finele anului 2008 deficitul bugetului general consolidat a fost de 5,4% din PIB, conform metodologiei europene, nivel de aproape 2 ori mai mare decât ţinta bugetară stabilită. Criza economică mondială care a determinat o reducere drastică a resurselor financiare disponibile pe pieţele de capital, precum şi percepţia ridicată de risc în ceea ce priveşte economia României au făcut ca acest deficit să fie dificil de finanţat...(citeşte tot)

Read Full Post »

® Idioţi sau obsedaţi de sex oral?!

Un prieten mi-a trimis captura de mai sus. Prea multe nu sunt de spus. Eu am doar două variante prin care aş putea explica titlul:

1. Ori sluga-şefă a mogulului a comis o greşeală „intenţionată”, pentru a mai trimite un mesaj de ură la adresa Guvernului, dar ambalat în aşa fel încît să poată fi justificat ca o eroare de scriere(deşi ar mai fi trebuit un „i””
2. Ori lucrătorul de la calculator care scrie aceste „burtiere”, cum se numesc ele în limbaj televizionistic, era dus cu gîndul la un sex oral cu accese sado-maso.

Dar, poate că voi aveţi altă părere!

Read Full Post »

® D’aia nu mai cred eu în Moş Crăciun!

Condiţii spitaliceşti create de Guvernarea Boc la Spitalul de urgenţă Sf. Ioan din Iaşi

Am observat că în ultima perioada, din ce în ce mai des, la începutul postărilor simt nevoia să mă explic. Poate devin enervant(dacă nu s-a şi întîmplat deja!), dar o fac din dorinţa intimă, plecată din sufletul meu de copil, că scriu ceea ce ştiu, simt, gîndesc, sincer şi nemînat de angoase, frustrări sau comenzi preplătite. Avînd în vedere cele arătate anterior, înainte ca freza să îmi fie umplută de scuipaţi, doresc să le spun prietenilor şi cititorilor mei din Cluj că la fel aş fi gîndit dacă era favorizat Bucureşti, oraşul meu natal.

Luni seara, un coleg, simbriaş al concurenţei, m-a sunat să mă întrebe de ce a pus Emil Boc şedinţa săptămînală a Guvernului marţi şi nu miercuri, aşa cum este prestabilit. „Probabil că mai are nişte bani păstraţi la cureaua lată a fondului aflat la dispoziţia sa şi vrea să îi împartă clientelei”, am spus eu răutăcios. „E sfîrşit de an şi pănă se publică actele normative în Monitorul Oficial, pînă se transferă banii din Fond la trezorerii, pînă îi trag fericiţii „aleşi” şi pînă cînd aceştia fac plăţile către clientelă politică, trec zile, iar pînă la sfîrşitul anului fiscal mai sunt doar 3 zile. Deci, o zi contează”, i-am zis eu colegului. Şi am avut dreptate!

 Ştiţi unde s-au dus cele peste 400 de milioane de euro din Fondul de rezervă bugetară aflat la dispoziţia primului ministru? La ministerele Elenei Udrea, Ancăi Boagiu, Laszlo Borbely şi Cseke Attila. Boagiu a plătit arieratele „drumarilor”, simpatizanţi declaraţi ai PDL. Udrea a virat banii firmelor constructorilor simpatizanţi ai PDL. Miniştri maghiari au virat bani clienţilor lor politici. Iar din banii trimişi primăriilor, peste 50% au avut ca destinaţie edilii PDL. Dacă nu mă credeţi pe mine, citiţi ştirea următoare:

Conform calculelor MEDIAFAX, 46,9 milioane lei din suma totală au fost acordate pentru un număr de 210 primării PDL.

Reprezentanţii PSD au primit 22,3 milioane lei pentru 101 primării, iar PNL a încasat 20,8 milioane lei pentru 106 primării.

UDMR a primit 8,7 milioane lei pentru 53 primării, restul banilor fiind alocaţi pentru administraţii conduse de alte formaţiuni politice sau independenţi.

Astfel de hotărâri au mai fost aprobate de Guvern atât în 2010, cât şi pe parcursul anului trecut, când sume defalcate din TVA pentru echilibrarea bugetelor locale au fost suplimentate din Fondul de rezervă bugetară, iar banii au fost alocaţi mai multor primării, preponderent de la PDL, tot pentru finanţarea unor cheltuieli curente şi de capital.

În urmă cu un an, Guvernul PSD-PDL a repartizat autorităţilor locale fonduri de 662 milioane lei din sume defalcate din TVA pentru finanţarea proiectelor de dezvoltare a infrastructurii şi a unor baze sportive, cei mai mulţi bani fiind alocaţi primăriilor conduse de cele două partide.

Hotărâri similare de distribuire a sumelor defalcate din TVA au fost aprobate şi de Guvernul PNL, pe finalul anului 2008, iar banii au fost alocaţi atunci în principal către primării conduse de PNL şi PSD.

Avînd în vedere cele arătate, voi mai credeţi în Moş Crăciun? Înţeleg! Unii, nu. Alţii, da. Hai să fiu nesuferit pînă la capăt şi să distrug mitul celor care încă mai cred. Aşa că, aduc în discuţie dovada irefutabilă(sună naşpa dar e în DEX) care ne dovedeşte că Emil Boc e la fel de mic(moral) ca şi predecesorii săi de la PNL sau PSD.

Tot ieri, Guvernul a alocat 14 milioane de euro stadionului municipal din Cluj-Napoca, astfel încît acesta să fie renovat conform standardelor FIFA şi UEFA. Nu cînt în corul idioţilor care susţin că nu avem nevoie de stadioane şi săli de sport. Nu fac parte nici din corul imbecililor care cer ca banii pentru investiţii şi dezvoltare să fie daţi pe salarii, deci trimişi în consum. Aici, fac o paranteză ca să exemplific, reducînd totul la o familie. Una este ca aceasta să cumpere o maşină care va deservi interesele membrilor, alta este ca familia respectivă să cumpere fripturi şi beri ca să tragă un chiolhan. Cu bunul cumpărat se poate crea plusvaloare şi locuri de muncă, în timp ce mîncare şi băutura, după tranzitul intestinal, se duce la canal. Deci, avem nevoie de investiţii. Dar mă întreb: cele 14 milioane de euro de ce nu s-au alocat Spitalului de urgenţă Sf. Ioan, din Iaşi, unde bolnavii sunt căraţi cu targa şi perfuzoarele prin curte de la o secţie la alta? De ce nu s-a folosit purcoiul de bănet la repararea aeroporturilor din Iaşi şi Bacău, aeroporturi ale căror piste sunt numai dîmburi, astfel încît la aterizare sau decolare îţi sar proteza dentară, ochiul de sticlă sau, după caz, piciorul de lemn?

Macheta stadionului municipal Ioan Moina din Cluj-Napoca.

Prieteni dragi din Cluj, am fost de acord că oraşul vostru avea nevoie de o centură ocolitoare. Am trecut cu vederea că Boc, concitadin cu voi, a virat milioane de euro pentru renovarea aeroportului. M-am făcut că nu văd cînd premierul a dat mulţi bani administraţiei publice locale clujene. Dar cînd el sparge discreţionar alte zeci de milioane pentru un stadion municipal, în condiţiile în care alte centre urbane importante ale ţării se zbat în nevoi, nu mai înţeleg! Ştiu! Mi-aţi spus de atîtea ori că şi ceilalţi premieri au făcut la fel. Dar majoritatea românilor a ales PDL tocmai sperînd că acest partid nu va proceda la fel ca PNL sau PSD. Din nefericire, în dorinţa lor de dreptate, adevăr, cinste şi corectitudine, naivii cetăţeni români au sperat în minuni. După trei ani de guvernare Boc, ei şi-au dat seama că acestea nu există. Au crezut că PDL e mai cu moţ. După ultimele decizii, şi-au dat seama că acest partid este la fel ca celelalte, adică un mare bullshit. E adevărat, cu moţ!

Read Full Post »

® Lazăre, ridică-te şi umblă!

Spuneam aici că printre cei mai pregătiţi, serioşi, capabili, discreţi şi modeşti sfătuitori ai prim-ministrului Emil Boc este consilierul de stat Dan Lazăr. Nu obişnuiesc să ridic osanale cuiva şi cu atît mai puţin celor aflaţi la Putere, dar nici nu pot critica orice, oricînd şi oricum numai de dragul criticii. Revenind la Dan Lazăr, doresc să precizez că îi ştiu convingerile şi am multe argumente pentru susţinerea spuselor mele, dar minima confidenţialitate mă determină să nu le fac publice. O bună dovadă poate constitui şi faptul că acesta, tot la cererea lui Boc, a condus mai toate grupurile de lucru constituite la nivelul Guvernului.

Aş dori să mă opresc la povestea mutării consilierului de stat al premierului în funcţia de secretar de stat la Ministerul Finanţelor Publice, decizie publicată, luni, în Monitorul Oficial, precum şi la scopul urmărit de şeful Executivului.

Emil Boc l-a surprins pe Lazăr atunci cînd i-a propus transferul la MFP. Iniţial, consilierul de stat a refuzat învestirea, dar premierul a insistat, în mod repetat. Dan Lazăr a şovăit mult timp între „DA” şi „NU”, fiind conştient atît de importanţa funcţiei cît şi de faptul că va deveni „o ţintă vie” pentru presa aservită mogulilor. Pînă la urmă, „nebunia” tinereţii l-a determinat să îşi dea acordul, el încercînd să privească noua funcţie ca pe o provocare, mai ales că pregătirea sa profesională îl recomanda pentru acest post. „Dacă pleacă Lazăr suntem distruşi! Era singurul de pe aici care ştia despre ce e vorba în ecuaţie”, mi s-a destăinuit un funcţionar din aparatul de lucru al premierului. Dacă e aşa, de ce a ţinut morţiş Emil Boc să-l „înstrăineze” pe cel mai bun consilier economic al său?  

De aici, încep speculaţiile mele. În ce mă priveşte, cred că premierul şi-a dat seama de incapacitatea ministrului Gheorghe Ialomiţianu de a conduce o instituţie atît de importantă. Mai cred că Boc doreşte să aibă un om al său, loial şi capabil, la teşchereaua cu arginţi a neamului. Şi, nu în ultimul rînd, (parcă) eternul făuritor de bugete anuale, secretarul de stat Gheorghe Gherghina, cred că are zilele numărate. S-au succedat guvernări, s-au schimbat miniştri de finanţe, dar Gherghina e de neclintit. „El e singurul care ştie să facă bugetul”, a lămurit cineva mirarea mea referitoare la nemurirea acestui „zeu” al veniturilor şi cheltuielilor!

Cunosc calităţile lui Dan Lazăr la fel de bine cum cunosc incapacităţile lui Ialomiţianu, la fel cum ştiu gîndirea îmbîcsită a lui Gherghina şi la fel cum am verificat teama de a avea iniţiative personale a „pilosului” Bogan Drăgoi(al treilea secretar de stat de la MFP). Faptul că un tînăr plin de avînt, capabil, fără carnet de partid, bun profesionist, conferenţiar universitar(care predă efectiv studenţilor de la UBB) a fost „infiltrat” în bîrlogul de la Finanţe este îmbucurător. Acum, mai rămîne ca „sistemul” să-l lase pe Dan Lazăr să pună în practică iniţiativele pe care le are. Pentru a confirma, este nevoie nu numai de pricepere şi dorinţă, ci şi de curaj. De aceea, păstrînd proporţiile, noului secretar de stat nu pot decît să-i adresez un îndemn biblic: „Lazăre, ridică-te şi umblă!”

Read Full Post »

® UPDATE: Hipopotamul

Zilele acestea, am revăzut un scheci cu marele actor Toma Caragiu în care este vorba de o fabulă al cărei subiect era inspirat din viaţa unei întreprinderi din vremea comunistă. Elefantul, vrăbiuţa, bursucul şi tigrul erau de fapt directorul, secretara, contabilul şi şeful de la Centru. Cei care stau bine cu vederea, pe lîngă titanul Toma Caragiu pot observa şi pe minusculul Mircea Diaconu, un actoraş care în cariera sa nu ştiu să fi jucat decît roluri de naiv, tîmp, rudimentar, băiat de la ţară, doctoraş, scriitoraş, UTC-ist etc. Mereu dornic de parvenire şi degrabă dădătoriu din coate, Mircea Diaconu a ajuns, azi, director de teatru, senator PNL şi critic acerb al lui Traian Băsescu, ultima postură asigurîndu-i o promovare permanentă la televiziunile antinaţionale. Dar, nu doresc să vorbesc aici de Toma Caragiu sau de actoraşul cu ţîfne de damă aflată în perioada menstruală, crizat rău de cînd Guvernul a interzis cumulul de funcţii plătite cu bani de la buget(el luînd de la noi, contribuabilii, şi leafă de director, şi indemnizaţie de senator), ci vreau să mă refer la hipopotam.

Bine, bine- ar zice un privitor al scenetei- dar nu există un asemenea personaj în fabulă! E adevărat, în fabulă nu, dar în mintea mea, da, răspund eu. Văzînd din ce în ce mai des un anume domn la televizor, imaginaţia mea bogată(sau bolnavă, dacă vreţi!), rămasă sub imperiul scheciului, l-a asemuit cu un hipopotam. Chiar nu ştiu de ce! Priviţi fotografiile şi spuneţi-mi şi mie dacă aşavea motiv să fac o asemenea comparaţie. Eu nu cred! Dar, o fac!

Iată fabula mea:

Un mare hipopotam

A făcut în Cluj tam-tam

Într-un nu ştiu care an

C-o s-ajungă barosan.

Şi plecat cu vai, cu chiu,

A aflat pe la Sibiu

Că s-a dat funcţia-naltă,

Şi-a rămas cu curu-n baltă.

Dar, să las fabula la o parte şi să spun o poveste. Acum cîţiva ani, cînd trebuia să se formeze un nou guvern, Theodor Stolojan a trecut pe listă ca propunere pentru preluarea funcţiei de ministru al Educaţiei pe rectorul Universităţii Babeş-Bolyai, Andrei Marga. Hipo…Personajul a fost anunţat şi, dornic de preamărire, a plecat pufăind spre Bucureşti. Între timp, jocurile politice şi Traian Băsescu au făcut ca nominalizarea iniţială să nu mai fie de actualitate. Theodor Stolojan i-a comunicat lui Marga, cu păreri de rău, că a fost şters de pe listă. Nominalizatul, care ajunsese deja la Sibiu, a făcut cale întoarsă cu coada între picioare. Uman este de înţeles ridicolul situaţiei. Omul se lăudase prin Cluj că va prelua ministeriatul Educaţiei, îşi luase rămas bun de la prieteni, colegi şi studenţi, se pupase cu neamurile pe bucile obrajilor, încălecase pe un cal alb şi s-a dat dus. Pînă la Sibiu!

După ce pleci din cetate în triumf e dureros să te întorci pe şalele măgarului, furişîndu-te pe sub ziduri. Ce să le spui celor de care abia te despărţisei? Că ai fost ministru doar de la Cluj la Sibiu? Repet! Din punct de vedere uman, este regretabil că Andrei Marga a trăit o mică dramă interioară. Dar asta nu justifică comportamentul ulterior al unui cadru didactic situat la un nivel înalt. Rectorul UBB a rămas nu doar cu orgoliul rănit, ci şi cu o ură nemărginită faţă de Traian Băsescu, Theodor Stolojan, PDL, Emil Boc şi consilierii premierului care sunt profesori, lectori sau asistenţi la Babeş-Boylai. Iar Andrei Marga îşi revărsă ura, aproape seară de seară, pe ecranele Realităţii TV sau/şi Antenei 3, cot la cot cu saltimbancii de serviciu ai mogulilor.

Parafrazînd un citat celebru, aş putea spune că dacă ţara a pierdut un ministru, studenţii au cîştigat un profesor. Dar, la naiba! Andrei Marga şi-a dat măsura talentului său pe cînd făcea parte din Guvernul Convenţiei Democrate. Dacă atunci făcea scofală după scofală, de ce acum ar fi fost altfel? Personajul, deşi nu o recunoaşte, tînjeşte să ajungă iarăşi ministru al Educaţiei. Pe hîrtie a şi ajuns, el făcînd parte din guvernul format în penumbră de Crin Antonescu. Aşa că, dacă PNL o să  vină la guvernare, Andrei Larga Marga are şanse să mai fie ministru. Măcar de la Cluj pînă la Braşov, ca să nu zic Băicoi, că sună urît.

****

UPDATE: Un cunoscãtor al situaţiei care a dus la ştergerea lui Andrei Marga de pe lista miniştrilor mi-a spus că nu Traian Băsescu s-ar fi aflat în spatele acţiunii, ci Călin Popescu Tăriceanu. Fostul premier, văzînd împărţirea ministerelor pe care o conveniseră, în 2004, Teodor Stolojan şi Traian Băsescu, a vrut să scape de nominalizatul Andrei Marga pentru că nu-l suferea. Ca să iasă elegant din această problemă, fostul prim-ministru i-a cerut preşedintelui să facă o rocadă de ministere. Astfel,  PNL a dat Educaţia democraţilor, iar PD le-a dat liberalilor, la schimb, Apărarea.

Read Full Post »