Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Februarie 2011


Toată lumea ştie că Ildiko este o fată urîtă. Are picioare strîmbe şi păroase, este ştirbă şi vorbeşte stricat, e ţîfnoasă, se uită pieziş, are pieptul plat şi minus 1 la sutien. La pubertate, faţa i s-a umplut de coşuri purulente şi aşa a rămas. Degeaba s-a tăvălit cu cine a vrut şi cine n-a vrut, prin hambare, pe prispe, prin fundul curţii, pe sub covată sau pe izlaz, că de bubele cu puroi nu a scăpat. Ba a mai rămas şi gravidă, iar maică-sa a trebuit să o scape de plozi zgîrmînd-o cu coada lingurii de lemn sau dîndu-i să bea ceai de leandru, drămuit la cinzeacă pentru a nu da colţu’. Fetele mari, nevestele, divorţatele şi văduvele satului sunt geloase pe Ildiko şi, din ură, au poreclit-o „Lindiko”, dar una nu are curaj să o strige aşa în faţă! 

De ceva vreme, urîta satului s-a încurcat cu Imel, primarul, şi a ajuns consiliera lui. Edilul şef nu face nimic fără ca Ildiko să fie de acord sau fără să profite şi ea de te miri ce. Iute la vorbă şi mic la stat, Imel nu taie un pom fără să îi dea urîta voie, nu pietruieşte un drum fără să-i facă ei sau la vreun neam de-al ei vreo podişcă, nu cumpără o carte de Limba română pentru şcoală fără să ia cîteva manuale şi în Limba maghiară. Au fost cazuri cînd s-au mai şi certat, dar s-au închis în casieria primăriei, prin uşă au răzbit cîteva chiţăieli, „no, hai!” şi „ioi! ioi!”, iar cînd au ieşti de acolo, amîndoi erau roşii în obraji şi cu zîmbetul pe buze. Familia primarului a aflat despre legătura incestuoasă dintre cei doi şi unii membri ai ei, mai naţionalişti, au vrut să-i despartă. Într-un consiliu de familie, Imel a explicat neamurilor situaţia şi le-a ameninţat că, dacă rupe relaţia cu unguroaica, nu mai pupă un colţ de păşune, nu li se mai repartizează vreun loc de casă la uliţă, nu vor mai primi niciun ciob de termopan pentru acareturi. Iar rudele cîrcotaşe s-au liniştit ca prin farmec!

Nici Ildiko nu vrea să îl piardă pe Imel de amant. „Mică, mică, uite-aşa/Eu îmi fac treaba cu ea!”, glumeşte unguroaica atunci cînd o mai întreabă prietenele de ce stă cu o personalitate atît de măruntă. Ea nu mai ştie numărul celor cu care s-a întins, de cînd un moşulică, sărac şi cinstit, fost activist al comunei, a penetrat-o, folosindu-şi limba de duh şi luîndu-i fecioria, dar ştie că mai bine ca azi, cînd e cu Imel, nu i-a fost niciodată! 

Pe de altă parte, lumea se întreabă ce-o fi găsit mărunţelul la panarama de Ildiko, şi curvă, şi urîtă. În opinia bărbaţilor din sat, dacă nu eşti „beat muci şi nu îi pui ceva pe faţă nu poţi să-o…de, ca omu’! Toţi se minunează de faptul că urîta naibii trage iţele cum vrea, şi-a pus şogorii prin funcţii la sfatult popular, şi l-a făcut pe Imel să-i mănînce din palmă şi „să-i bea apă din…”, mă-nţelegi”.

    Pentru că vor fi alegeri în comună, Cirtov, nepotul fostului secretar comunist care a început-o de fată, îi trage clopotele lui Ildiko, vrînd să o cîştige de partea sa, împotriva lui Imel. I-a promis marea cu sarea, s-a lăudat că o are mai mare(averea) decît actualul primar, s-a oferit să îi lase neamurile în posturi, i-a promis postul de viceprimar, s-a îmbăţoşat că-i dă, vorba românească, „şi pe gură şi pe cur”. 

Rinc, alt pretendent la primărie, nepotul gestionarului benzinăriei din sat, dă şi el ochii peste cap, prefăcîndu-se atras de nurii sleiţi ai urîtei. Fătălăul îi trimite bileţele desenate cu o inimă străpunsă de o săgeată galbenă şi îi aduce aminte unguroaicei că el e mai frumos decît Imel, că are breton EMO, că nu e ochelarist ca ceilalţi, că în tinereţe s-au mai ghiduşit împreună, în toate poziţiile, şi jură că încă o iubeşte.

Imel a auzit că Rinc şi Cirtov se furişează, noaptea, prin fundul grădinii şi aruncă pietricele în geamul Ildikei, dar nu-şi face probleme. Ştie că urîta vrea numai prieteşugul lui. Păi, cine a făcut toate hatîrurile unguroaice, nu el?! Statut de cetăţean de onoare mai are să-i dea şi gata, poftele ei sunt îndeplinite! Ildiko, o fi curvă penală, dar are mîndria ei! Acum vreo cîţiva ani, Cirtov şi Rinc au făcut-o poştă pe malul gîrlii, au supus-o la perversiuni şi au ejaculat pe faţa ei, în batjocură. Cică i-ar fi zis: „Ia, fă, d’aici, să-ţi treacă bubele şi să faci tenul curat!”. Apoi, s-au lăudat la tot satul cu poveştile lor sexuale. Ba mai strigau şi după ea „Ciocolina! Ciocolina!” şi îi agăţau în parul porţii prezervative folosite. Nu mai spun că Rinc şi Cîrtov au strîns beţivii satului, neamurile şi nişte bogda-proste  în faţa primăriei şi i-au pus să ţipe: „Boccia să piară, ungurii afară”, au dansat Ceardaşul în pasul pinguinului, la mişto, timp în care arătau degetul mijlociu spre fereastra unde Ildiko şi Imel stăteau pitiţi după perdele. Ori, aşa ceva nu se iartă uşor!

Bîrfa satului spune că Ildiko s-a jurat că nu va uita vreodată cum a fost ruşinată de Critov şi Rinc care, după ce şi-au făcut poftele cu ea, au năclăit-o pe faţă şi au aruncat-o ca pe-o zdreanţă la marginea apei, în răchiţele. Cum s-a jurat că nu va uita niciodată cum Imel, care tocmai trecea pe acolo cu gîştele la păscut, a ajutat-o să se ridice, i-a aranjat rochiţia, a scuturat-o de praf şi a pupat-o apăsat pe obraji umezi, alinînd-o!

Dar, cîtă încredere să ai în jurămintele unei curve?!

 **********

PS: Orice ducere cu gîndul la personaje şi întîmplări reale dovedeşte că respectivul, deşi nu are treabă, are imaginaţie!

Anunțuri

Read Full Post »


Motto: Agresat de societatea consumistă care a dat-o zilele trecute din vals în tango, adică din Sf. Valentin în Dragobete, dedic această postare iubirii. De alcool şi sex!

*********

       În 1919, afişul de mai sus a fost folosit în timpul prohibiţiei în SUA. Mai multe dame tradiţionaliste avertizau bărbaţii că buzele care ating alcoolul nu vor mai atinge buzele lor. Văzîndu-le cum arată, e uşor de bănuit că cine a avut oportunitatea, a continuat să bea. E destul de greu să pupi aşa ceva dacă nu eşti beat criţă, conform zicalei „Nu există femei urîte, ci bărbaţi care nu au băut destul”. Din nefericire, tradiţionalismul femeii americane,  vieţuitoare(nu pot spune că a trăit) la sfîrşitului secolului XIX şi începutul secolului XX, nu a luptat doar cu dragostea bărbaţilor pentru alcool, ci şi cu dragostea acestora pentru…dragoste. În acest sens, au fost emise Codurile şi Procedurile despre Relaţii Intime şi Personale ale Statutului Marital întru Marea Sanctitate Spirituală a acestei Binecuvîntate Comuniuni întru Gloria lui Dumnezeu. Poveţele erau adresate tinerelor mirese de către Ruth Smythers, mult iubita soţie a Reverendului L.D. Smythers, Pastor al Bisericii Metodiste din Arcadia, Confederaţia Regională de Est şi au fost publicate în anul Domnului 1894, în Ziarul Ghid de Spiritualitate. Citiţi şi nu luaţi aminte, dar apreciaţi umorul involuntar. 

  • Pentru gingaşa tînără femeie care a beneficiat de o bun educaţie în Legile Domnului, ziua nunţii este, în mod ironic, atît cea mai fericită cît şi cea mai terifiantă zi din viaţa ei. Pe de o parte, este nunta în sine, în care mireasa este atracţia centrală într-o frumoasă şi inspirată ceremonie, simbolizînd triumful ei în a-şi asigura un bărbat care să îi îndeplinească toate nevoile pentru tot restul vieţii. Pe de altă parte, este noaptea nunţii, în cursul căreia mireasa trebuie să plătească tributul, ca să spunem aşa, înfruntînd pentru prima oară teribila experienţă a sexului. În acest punct, dragi cititoare, lăsaţi-mă să exprim un adevar şocant. Există cîteva tinere femei care aşteaptă noaptea nunţii cu plăcere şi curiozitate! Feriţi-vă de o asemenea atitudine! Un soţ egoist şi senzual ar putea uşor să profite de o astfel de mireasă. Să nu uitaţi niciodată una dintre cele mai importante reguli ale Bisericii în ceea ce priveşte Căsatoria: DĂRUIEŞTE PUŢIN, DĂRUIEŞTE RAR ŞI, MAI PRESUS DE ORICE, DĂRUIEŞTE CU ZGÎRCENIE. Altfel, ceea ce ar fi o căsătorie normală s-ar transforma într-o orgie a destrăbălării sexuale.
  • Pe de alta parte, teroarea miresei nu trebuie să fie extremă. Deşi sexul este, în cel mai bun caz, revoltator şi, în cel mai rău caz, dureros, trebuie îndurat şi aşa a fost de la începuturile timpului, deoarece este compensat de construirea unei relaţii monogame şi de copiii rezultaţi din aceasta.
  • Este inutil, în majoritatea cazurilor, ca mireasa să încerce să refuze o iniţiativă sexuală din partea mirelui. În timp ce bărbatul ideal s-ar apropia de soţia sa doar la cererea acesteia şi doar în scopul procreării, asemenea nobilitate şi lipsă de egoism nu poate fi aşteptată din partea bărbaţilor obişnuiţi. Majoritatea bărbaţilor va cere să i se ofere sex aproape în fiecare zi. Mireasa înţeleaptă va permite maxim doua scurte experienţe sexuale săptamînal, în timpul primelor luni de după căsătorie. Apoi, odată cu trecerea vremii, va trebui să facă orice efort pentru a reduce această frecvenţă. Să te prefaci că eşti bolnavă, somnolentă, durerile de cap sunt printre cele mai bune prietene ale nevestei în această problemă. Argumentele, certurile, muştruluielile şi cicălelile s-au dovedit de asemenea a fi foarte eficiente, dacă sunt folosite seara tîrziu, cam cu o oră înainte de momentul în care soţul ar putea începe procesul de seducţie. Soţiile isteţe sunt mereu în alertă, căutînd noi şi din ce în ce mai bune metode de a refuza şi descuraja pornirile amoroase ale soţului. O soţie bună trebuie să ajungă să reducă contactele sexuale la unul pe săptămînă înainte de încheierea primului an de căsătorie şi la unul pe lună pînă la sfîrşitul celui de-al cincilea an.
  • Pînă la a zecea aniversare, multe soţii au reuşit să încheie perioada de a purta în pîntece copii şi au atins cel mai înalt ţel, acela de a stopa definitiv contactele sexuale cu soţul lor. După atît timp petrecut alături de soţ, deja poate să se bazeze pe dragostea copiilor şi pe presiunile sociale pentru a-l ţine acasă.
  • Precum trebuie să fie mereu atentă să ţină cît mai jos posibil nivelul contactelor sexuale, mireasa înţeleaptă va fi cel puţin la fel de atentă şi cu limitarea modului şi gradului de desfăşurare a actului sexual. Majoritatea bărbaţilor are de la natură o înclinaţie spre perversiune, iar dacă li se oferă cea mai mică şansă vă vor angaja într-o mare varietate de practici mai mult decît revoltătoare. Aceste practici includ printre altele: practicarea actului normal în poziţii anormale, atingerea corpului femeii cu buzele şi limba, oferirea corpului lor gol pentru a fi explorat cu buzele sau limba de către soţie. Nuditatea, discuţiile despre sex, citirea unor povestiri despre sex, admirarea unor fotografii sau desene cu sugestii sexuale fac parte din obiceiurile adoptate rapid de bărbaţi dacă soţiile le permit. O mireasa înţeleaptă işi va face un ţel din a nu îi permite niciodata soţului să îi vadă corpul descoperit şi din a nu îl lăsa nici pe el să se descopere în faţa ei.

Domni şi doamne, în jurul anului 1900, care încă nu citiseră sfaturile lui Ruth

  •  Sexul, atunci cînd nu poate fi prevenit, va fi practicat doar în întuneric total. Multe femei au găsit util să doarmă îmbrăcate noaptea: ele purtînd cămăşi lungi din bumbac, iar ei pijamale. Acestea trebuiesc îmbrăcate în camere separate şi nu trebuiesc îndepărtate în timpul actului sexual. Astfel, doar o minimă parte din piele este expusă.
  • Odata ce şi-a pus cămaşa şi a stins toate luminile din cameră, mireasa trebuie să se întindă tăcută în pat şi să aştepte sosirea mirelui. Cînd acesta intră în odaie, bîjbîind prin întuneric, femeia nu trebuie să scoată niciun sunet pentru a-l ghida în direcţia ei, deoarece ar putea fi considerat un semn de încurajare. Trebuie să îl lase să se chinuie şi să spere că se va împiedica şi se va răni uşor, bun pretext pentru a-i refuza accesul la favorurile ei sexuale. În momentul în care soţul ajunge lîngă ea, mireasa trebuie să stea perfect nemişcată. Mişcarea corpului ar putea fi interpretată ca excitaţie sexuală de către soţul optimist. Dacă încearcă să o sărute pe buze, soţia trebuie să întoarcă uşor capul, astfel încît sărutul să fie pe obraz. Dacă încearcă sa îi sărute palmele, va trebui să strîngă pumnii. Dacă încearcă să îi ridice cămaşa şi să o sarute în orice alt loc, ea trebuie să îşi tragă rapid cămaşa la loc, să sară din pat şi să pretindă că trebuie să meargă urgent la toaletă. Aceste acţiuni îi vor tempera dorinţa de a o săruta în locuri interzise.

    Dispozitiv antimasturbare, element scăpat din atenţia doamnei,

  • Nevasta înţeleaptă îi va permite soţului să îi ridice cămaşa nu mai sus de talie, în timp ce el îşi va desface doar partea din faţă a pijamalei, pentru realizarea conectării. În timp ce el pufăie şi gîfîie, ea va ramane perfect tăcută sau va purta conversaţii plictisitoare despre treburile casnice. Mai presus de orice, soţia va rămîne perfect nemişcata şi, sub niciun motiv, nu va ofta sau geme în timpul actului sexual. Imediat ce soţul a încheiat treaba, soţia va începe să se plîngă de diferite probleme ce vor trebui rezolvate de către soţ. Mulţi bărbaţi simt o plăcere sexuală majoră în a se relaxa dupa comuniunea cu femeia lor, astfel încît soţia trebuie să se asigure că nu îi oferă nicio secundă de pace în această perioadă, de care el să se poată bucura. Altfel, bărbatul ar putea fi încurajat să încerce din nou în curînd.
  • Un factor pentru care mireasa trebuie să fie recunoscătoare este faptul că familia soţului, şcoala, biserica şi cadrul social au lucrat împreună de-a lungul vieţii acestuia pentru a însămînţa în el un profund sentiment de vinovăţie şi ruşine în ceea ce priveşte sentimentele sale sexuale. Femeia înţeleaptă va profita de acest avantaj şi îşi va urmări ţelul de a limita iniţial aceste porniri bărbăteşti, iar apoi de a anihila total dorinţele soţului de a se exprima sexual.

 Diabolică femeie! Vai de soţul ei! Dacă nu a murit de tînăr, poate că  l-a atins impotenţa aşa  încît supliciul la care a fost supus de frigida sa nevastă nu l-a afectat.

Decenţa mă împiedică să scriu aici ceea ce i-ar fi trebui tras doamnei Ruth Smythers, îmbrăcată, fără să i se ridice cămaşa de noapte pînă la brîu şi pe tăcute, ca să simtă gustul revoltei masculine.  

****

      Comparativ cu tortura sexuală descrisă mai sus, tăvăleala româncuţei şi românaşului prin fîn şi porumbişte este ceva de vis. Ca să nu mai vorbesc de dragostea împămîntenită a amîndurora pentru alcool. Din această cauză, dar şi din altele, sunt românaşi care se tăvălesc singuri feriţi de ochii lumii sau, şi mai extravagant, în lipsa Mioarei se dedau nebuniilor prin hambare cu oiţa. Dar, în opinia mea, simbolul suprem al iubirii este ilustrat în poza de mai jos. Din păcate, crucea fiind prea mică, lîngă dragobeat nu au avut loc în cadru şi lăutarii.    

 

––––––-

PS: Deşi doresc ca această postare să fie una comică, de dincolo de moarte mă urmăreşte privirea tristă a acestei femei, parcă împăcată cu soarta care o obligă să se întovărăşească pînă şi în eternitate cu un mare iubitor de alcool.

Read Full Post »

® Kuweit, 50


Oficiali români şi kuweitieni taie tortul aniversar care a fost ceva delicios din frişcă şi mascotă, de un metru lungime şi 50 de cm lăţime

Ambasadorul Kuweitului la Bucureşti, Excelenţa Sa Fahad H. Sh. Al Metairi(în centrul imaginii), m-a invitat, joi seara, la recepţia organizată, la Marriott Hotel, cu ocazia aniversării a 50 de ani de la înfiinţarea micuţului emirat, precum şi a sărbătoririi a 20 de ani de la eliberarea acestui stat de trupele de ocupaţie ale dictatorului irakian Saddam Hussein(vezi aici). Nu făceam referire la acest eveniment dacă nu aş fi fost plăcut surprins de organizarea excepţională. Şi nu mă refer aici la mieii rotisaţi puşi la odihnă pe orez cu stafide şi miez de migdale, la şaorma pregătită pe loc cu tot dichisul arăbesc, la salata de pătrunjel potrivită cu roşii tăiate în cuburi şi lămîie, la brînzeturile de oaie servite ca atare sau pitite în ghioace de cocă, la fel şi fel de delicatese orientale, ci mă refer la filozofia organizării. Am văzut o îmbinare de tradiţional şi modernism fascinantă chiar şi pentru un european. Dragostea pentru copii, respectul pentru tradiţie şi simboluri naţionale, patriotismul, lipsa de opulenţă, căldura prietenească faţă de oaspeţi, chiar o naivitate curată, au fost elemente care nu puteau trece neobservate unui fin observator. M-a mai surprins plăcut şi faptul că, după ce fetiţa de aproximativ 10 ani a ambasadorului a deschis evenimentul, s-au intonat imnurile de stat ale Kuweitului şi României(mă întrebam dacă la Congresul UDMR va fi la fel). De asemenea, ambasadorul a subliniat faptul că, în 1990, cînd Irakul a atacat Kuweitul, România deţinea preşedinţia Consiliului de securitate al ONU şi a condamnat imediat agresiunea asupra ţării sale. „Nu vom uita asta niciodată şi vă asigurăm de prietenia noastră durabilă”, a spus Mr. Al Metairi. Iar arabii ştiu să îşi respecte prietenii. Tot o dovadă de bun parteneriat între România şi micuţul stat din Golful Persic este şi vizita pe care Traian Băsescu o va face, sîmbătă, în Kuweit, pentru a participa la evenimentele prilejuite de cele două aniversări amintite mai sus. Sper că Preşedintele a luat această decizie ca urmare a unui calcul diplomatic şi nu pentru a evita să-şi frece coatele cu Victor Ponta şi Crin Antonescu la Congresul UDMR care are loc tot sîmbătă, unde de asemenea era invitat.

La mulţi ani, Kuweit!

Femei în costum tradiţional kuweitian serveau cafea arăbească şi ceai

În interiorul somptuoasei Săli a Diplomaţilor a fost montat un cort kuweitian tradiţional.

Sala, pavazoată în culorile drapelului kuweitian, a fost arhiplină de oficiali români şi străini. În ce mă priveşte, m-am întreţinut cu deputatul PDL, Wiliam Brînză, şi diplomatul director în MAE, Doris Mircea, o profesionistă desăvîrşită, care era apelată telefonic permanent de responsabilii cu evacuarea românilor aflaţi în mijlocul luptelor din Libia

Read Full Post »


Guvernările Boc, de doi ani şi jumătate, ne-au demonstrat cum nu trebuie să comunici, atît cu populaţia, cît şi cu parlamentarii care te susţin. Limbajul de lemn, minciuna pură sau prin omisiune, incoerenţa, chiar agramatismele, s-au simţit ca acasă atît în discursurile premierului, cît şi în comunicatele expediate de la Palatul Victoria. O persoană care ştie adevărul, de cele mai multe ori, simte furie şi dezamăgire cînd una se fumează şi alta se spune, dar sunt situaţii cînd trăieşte şi momente de veselie. Amară, ce-i drept!

Iată trei mostre de umor involuntar, înmugurit din limba de mesteacăn cu care ne-a blagoslovit Guvernarea Boc.

  1. Miercuri, 23 februarie, Emil Boc s-a întîlnit, la sediul Guvernului, cu Jean-Claude Mignon, şeful delegaţiei Franţei la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE). Iată un fragment din comunicatul emis la finalul reuniunii.

În cursul întrevederii, şeful Executivului a menţionat bunele relaţii dintre România şi Franţa, apreciind că Parteneriatul strategic dintre cele douã ţãri a consolidat cooperarea bilateralã, atât în plan economic, cât şi în plan politic(vezi aici documentul).

Cred că nu mai trebuie spus că Franţa este vîrful de lance al grupului de state care se opun aderării României la Spaţiul Schengen. Deci, de ce consolidare a parteneriatului franco-român vorbeşte Guvernul? Poate de una negativă!

__________________________

 

2. Duminică, la 0ra 14:00(!), 20 februarie, Emil Boc i-a informat pe prefecţi, convocaţi la videoconferinţă, despre obiectivele Guvernului, atît în domeniul socio-economic, cît şi în plan politic.

„Pe componenta economică, câteva date. După cum puteţi observa, cu cât semnele bune apărute în economie încep să se multiplice, cu atât adversarii noştri politici devin mai disperaţi. Din punctul nostru de vedere, este treaba lor”. (citeşte tot documentul)

La auzul acestor cuvinte, jurnaliştii prezenţi, şi cei incorecţi, dar şi cei corecţi în raport cu adevărul, au izbucnit în rîs, ca la un semn, sub privirile mirate, dar superioare, ale demnitarilor prezenţi în sala de şedinţă a Guvernului. Adversarii politici ai actualei Puteri sunt disperaţi, recunosc, dar pentru că nu mai rabdă să stea departe de banii ţării, cîţi or mai fi ei prin visterie, şi nu pentru că România a ieşit din criză. Cu toate că şi acesta este un motiv care pune pe jar Alianţa Roşie, USL. Reprezentanţii mass-media au rîs de altceva! Ce semne bune vede premierul în economie? Creşterea de 0,1% este mai mică decît marja de eroare „±” a oricărei evaluări, indiferent că vorbim de parametrii macroeconomici sau de un borcan cu iahnie de fasole cu ciolan? Jurnaliştii au părinţi şi soţi bugetari, trăiesc în lumea reală şi văd că trîmbiţatele creşteri de salarii şi pensii nu s-au produs. Dimpotrivă, sunt situaţii în care cetăţeni cu salarii de 1.000 de lei cîştigă mai puţin din cauza reîncadrărilor, în ciuda majorării cu 15% a salariului brut, nu net. Atît timp cît simplu cetăţean nu va vedea pe fluturaşul de salariu sau pe talonul de pensie o mărire a veniturilor, ba chiar una superioară indicelui de creştere a  preţurilor de consum şi inflaţiei, Boc poate se poate lãuda cu orice. Dar, e doar o glumã!   

______________________________

 

3.  Emil Boc, pe 28 ianuarie, a avut convorbiri cu omologul său croat, Jadranka Kosor, care a efectuat o vizită de lucru în România. Iată un fragment din comunicatul Guvernului emis la finalul discuţiilor dintre cei doi premieri.

„De asemenea, cei doi şefi de guvern au stabilit să colaboreze şi în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor europene, dată fiind experienţa României, care ar putea fi valorificată de Croaţia. „Suntem dispuşi să împărtăşim experienţa României atât în ceea ce priveşte procesul de pre-aderare cât şi în privinţa aspectelor de post aderare la Uniunea Europeană”, a declarat premierul Emil Boc(vezi aici documentul).

Mai trebuie să spun că România are cea mai slabă absorţie, din toate timpurile, a unei ţări a UE şi că a luat mai puţini bani decît plăteşte ca şi cotizaţie de stat membru?! Ce să-i învăţăm noi pe croaţi? Poate doar cum nu ar trebui să procedeze!

Hai, recunoaşteţi! Nu-i aşa că ăsta micu e simpatic?

Read Full Post »


Nu de puţine ori am spus pe acest blog că în redacţia Realităţii TV este o minte diabolică ce orchestrează permanent dezinformarea şi manipularea privitorilor. Reacţia rapidă, modul în care sunt editate ştirile, titlurile de pe ecran, informaţiile cu jumătăţi de adevăr, temele emisiunilor, alcătuirea programului sunt tot atîtea elemene care trădează mecanismul subversiv ce ticăie în această televiziune scîrbavnică. Otrava inoculată unui simplu telespectator nu poate fi strecurată şi profesioniştilor, iar aici, cu permisiunea dumneavoastră, m-aş include şi pe mine avînd în vedere că am peste zece ani de muncă în televiziune, majoritatea perioadei în funcţii de coordonare redacţională. Nu atingeam acest subiect(pentru a nu face şi eu jocul nemernicilor) dacă nu aş fi fost neplăcut surprins de faptul că non-ştirea prezentată de oficina lui SOV a fost preluată de toată presa, pro, contra sau echidistantă în raport cu Preşedintele sau Puterea. 

Această televiziune antinaţională continuă să arunce pe piaţă teme false, să inducă o stare de confuzie la nivelul societăţii şi al clasei politice, să creeze impresia existenţei unei tensiuni între Traian Băsescu şi Emil Boc, să trîmbiţeze iminenta schimbare a premierului, să extrapoleze conflictul dintre anumite facţiuni al PDL-ului. Mintea diabolică de care vorbeam se foloseşte în atingerea ţelului său murdar de jumătăţi de adevăr împănate cu frînturi de imagini şi declaraţii, legătura forţată dintre acestea făcînd-o comentariile redactorilor, reporterilor, moderatorilor sau analiştilor. Sloganul „calomniaţi, calomniaţi, că ceva tot va rămîne” este aplicat alături de cel „dezinformaţi, dezinformaţi, că trebuie să fie unii care să creadă” în toate emisiunile RTV. Ştiri adevărate sunt amestecate cu cele false pentru a ameţi privitorii mai puţin avizaţi. Dezinformarea, alături de cuvinte precum scumpire, chirie, majorare, dezastru, scandal, atac, minciuni, haos etc.(şi derivatele lor, dar toate cu nişte conotaţii negative în mentalul colectiv), fac să încolţească impresii false chiar şi în cele mai puternice şi de bună credinţă spirite. 

În ce mă priveşte, consider că aici ar trebui CNA să intervină, nu în chestii uşurele legate de devierile de limbaj sau prezentarea unor imagini nefericite. Insinuarea şi construcţia unui univers ireal sunt mai periculoase decît o înjurătură scăpată în eter.

Revenind la ceea ce, vezi Doamne, a surprins, ieri, un „stativ” cu microfon al RTV(citeşte aici), pot spune din experienţa pe care o am, zilnic, cu reporterii acestei televiziuni, că ei au sarcină de serviciu să raporteze în redacţie orice chiţibuş care ar putea fi exploatat de mintea diabolică enunţată mai sus. Un alt exemplu recent este cel Emil Boc şi preţul pîinii. Premierul face cumpărături în Piaţa Amzei(dar nu numai), situată în spatele blocului în care locuieşte, de cîteva ori pe săptămînă, deci este la curent cu preţul pîinii. Eram acolo cînd Boc pur şi simplu a refuzat să răspundă reporterului RTV cît costă o pîine, precizînd că „nu vrea să îi facă jocul”. Ce s-a văzut la TV ulterior? „Boc nu ştie cît costă o pîine!”. Profund neadevărat! Dar amalgamul dintre adevăr şi minciună a prins la minţile rudimentare. Ceva asemănător a fost şi ieri, cînd Preşedintele a plecat de la sediul MAI. De fapt, prin ceea ce a spus, „Stai să vedem cu premierul şi pe urmă…”, Traian Băsescu a arătat respect faţă de Boc şi nu că vrea să îl schimbe cît mai urgent. Secretarul de stat din MAI, Marian Tutilescu, i-a solicitat ceva Preşedintelui, iar acesta a dorit să-i spună că trebuie vorbit cu premierul înainte, adică şeful direct al celor de la MAI. Pe româneşte, Traian Băsescu la pasat pe Tutilescu şi i-a sugerat că trebuie să vorbească înainte cu Boc, nu cu el(vezi video). Celor care încă mai gîndesc cu mintea lor în această ţară le aduc şi două argumente:

  1. Preşedintele nu ar fi făcut niciodată aşa ceva pe scări, în mişcare, fiind vorba de o problemă foarte serioasă
  2. Cine va vedea înregistrarea video poate observa că în jurul demnitarilor erau multe alte persoane. Traian Băsescu este foarte secretos şi nu ar fi vorbit de o eventuală schimbare a lui Boc înconjurat de atîta lume.

De fapt, ulterior, purtătorul de cuvînt al Preşedinţiei a explicat contextul în care Traian Băsescu a rostit acele cuvinte.

Am sunat să exprim regretul preşedintelui că Realitatea Tv se menţine în continuare într-o cheie de manipulare şi de dezinformare şi spun acest lucru pentru că nu există niciun motiv relevant, real, care să justifice un titlu de genul „Băsescu are o problemă cu Boc” altul decât ura dvs faţă de preşedinte. Dacă aţi fi fost de bună credinţă ar fi trebuit să observaţi că era vorba de o discuţie pe picior de plecare, după bilanţul MAI (…) Referirea era la o decizie care trebuia luată în comun cu primul-ministru„, a spus Valeriu Turcan. Dar, cine să-l mai creadă?! Subiectul era deja rostogolit de toţi lătrăii televizaţi, titlurile şi breaking news-urile pulsau pe ecran cu litere de-o şchioapă, otrepele de serviciu intrau pe telefon ca să-şi dea cu părerea. Nici faptul că Traian Băsescu vorbea cu Tutilescu şi nu cu Traian Igaş(se vede clar în video) nu a contat pentru cei a căror intenţie era să dezinformeze şi să provoace tensiune la nivelul societăţii.

Sper că cine are puţină glagorie poate înţelege dezinformarea crasă a acestei oficine. De aceea, mă întreb şi eu acum: Ce să vedem cu imbecilii? Pe urmă, se va schimba şi premierul!

Read Full Post »


Motto:Mai multe minţi rătăcitoare care au poposit vremelnic pe acest blog m-au afurisit pentru că, după neuronul lor, aş fi portocaliu, pro-Boc sau fan al Preşedintelui. Cred că şi cei care au capete ce nu se pot rostogoli, pentru că sunt pătrate-ca să îl parafrazez pe prietenul <de-a dura lex>- s-au convins că am criticat PDL şi Guvernul de cîte ori a fost cazul. Iar azi, voi lua în cătarea pixului pe şeful statului.

Elicoptere poartă pe cerul patriei zeci de vameşi şi poliţişti bănuiţi de participare la contrabandă şi crimă organizată. Dis-de-dimineaţă, în locul lăptarului, pe la casele reţinuţilor a venit duba cu mascaţi. Liderii de sindicat, ghidonaţi pe la spate de PSD şi PNL, incită populaţia la război civil, arzînd rapid etapele dintre ţopăiala Dansului Pinguinului şi aruncarea de pietre în freză, ca în lupta de la Posada. Boc, un premier care stă într-un echilibru precar pe un scaun ce mai are doar trei picioare, şi alea şubrede, vrea să cadă la datorie, din nou, ca o Jenã d’Arac, asumîndu-şi Codul Muncii în Parlament. Televiziunile antinaţionale continuă să incite populaţia la anarhie, să distrugă speranţa amărîţilor care privesc, să tragă clopotul unei ţări care, deşi e cu perfuzii, încă nu a murit. Pentru că suntem periculos de virili, penetrînd-o prin buzunare şi livinguri pînă la Atlantic, Marea Baltică şi Marea Nordului, Uniunea Europeană nu-şi ridică fustiţa să-i pătrundem şi neprihănitu-i Schengen. Politicieni de doi bani, de la toate partidele, vorbesc de la diferite tribune pentru a ne convinge, o dată în plus, că sunt incapabili, că nu au soluţii şi că nu ei sunt speranţa unui popor năpăstuit. Infracţionalitatea este în creştere, şoferi slabi cu nervii se ucid pe stradă, sărăcia devine din ce în ce mai lucie, iar tot mai mulţi adolescenţi fără viitor se rătăcesc prin grădina etnobotanică. Preţurile cresc, carburanţii au atins tariful apei vii şi, ca să fie treaba treabă, iarna se instalează pînă pe 10 martie. De parcă nu era destul, peste acest peisaj minunat pentru un exeget în sociologie rezident în Hawaii, un ţigan nu îndeajuns de libidinos ca să devină cumătrul fratelui Preşedintelui ţine titlurile jurnalelor de ştiri.

Dar în tot acest timp şeful statului ce face? Rîde! Ca proasta-n tîrg, cum zice românul. O naţiune întreagă aştepta cu sufletul la gură conferinţa de presă, azi, la ora 17:00, iar Traian Băsescu şi-a început discursul hăhăind! „Idiotule, ar putea spune iubitorii de preşedinte, rîsul tîmp al lui Traian Băsescu este doar un tic, o manifestare nervoasă”. Nu mă interesează! Atunci cînde te situezi pe cea mai înaltă funcţie a statului se consideră că eşti un individ puternic, deci ai autocontrol. Dacă în loc de hăhăiala prostească el avea ca tic scărpinatul în cur sau în prohab, îl scuzaţi şi atunci, măi, băsescienilor? Voi continua să susţin toate iniţiativele care vizează modernizarea statului, deci pe Taian Băsescu şi actuala Coaliţie. Nu mă dau în lături să susţin PSD şi PNL dacă voi vedea că părăsesc limbajul populist, politicianist, plin de talaş. Din nefericire, aceste partide pun interesul lor mărunt de „Jos Băsescu!” înaintea interesului naţional şi tinerii lor mă surprind cu discursuri mai comuniste ca cele ale lui Ion Iliescu.

Revenind la discursul Preşedintelui, recunosc că mă aşteptam să se dezică de cumetriile fratelui său Mircea Băsescu, acest Cornel Palade al afaceriştilor români. Îmi doream ca Traian Băsescu să trimită ramburs Ludovicul de aur(şi nu salba de cocoşei cum afirmă otrepele mogulilor) primit de Maria Băsescu de la nevasta lui Bercea Mondial. Rîvneam să-l văd pe preşedintele ţării mele vorbind cu seriozitate de situaţia dificilă pe care o traversează România. Jinduiam ca şeful statului să-i spună premierului şi Elenei Udrea, public, că nu toate pensiile celor cu grupa de muncă I şi II s-au majorat si cã nici salariile bugetarilor nu au crescut cu 14%, aşa cum se laudã ei. Cauzele, în ce mă priveşte, le ştiu, dar poate că ar fi trebuit să le audă şi cetăţenii acestei ţări din gura cea mai avizată. Îmi doream să aud orice de la primul om în stat, dar nu o hăhăială imbecilă. Acum nu era momentul! Niciodată nu e momentul, în afară poate de situaţia în care ar fi fost la un şpriţ de vară, bătînd podeaua ca în „Şatra”, dar acum cu atît mai puţin. Rîsul de început de discurs prezidenţial a rezonat ca şi unul la căpătîiul mortului. „Hăhăhă, ce faci, mă, a murit măta?” 

Pot crede că el a rîs de un popor agonizat?! Poporul lui! Pot crede că Traian Băsescu însuşi i-a cerut fratelui său, pe care l-a apărat şi lăudat, să boteze nepotul lui Bercea Mondial, în contul său? Ţiganul dorea faimă şi protecţie, candidatul de atunci la funcţia supremă în stat, voturile ţigănimii. Era un schimb de influenţe. Tot în interes electoral a fost şi vizita familiei prezidenţiale la Costeşti, de ziua ţiganilor. Preşedintele ştia că orice pupătură de dinţi de aur, orice buric frecat, orice ghiul de bulibaşă strîns în palmã, orice atingere cu Vitrina, Mercedesa, Televizor, Judecător, Carburator, Aspirator, Storcător, Epilator sau Vibrator, îi aduc voturi. Şi videoclipuri! Se aude că manelele care îndemnau votarea sa au fost sposorizate de ţigani din tagma lui Bercea Mondial. „Eu nu pledez pentru asimilare, pledez pentru păstrarea obiceiurilor şi cred că la 99% dintre români le plac cîntecele ţigăneşti, nunţile ţigăneşti, le plac cîntăreţii, Adi Minune şi alţii, le plac manelele”, a spus preşedintele acum un an, proaspãt ales, ca un semn de recunoştinţă.

Atunci cînd te bagi în troacă te mănîncă porcii, spune un proverb. În goana sa după voturi, Preşedintele a făcut, direct sau indirect, şi alianţe underground. Păcatele trecutului îl prind din urmă. Acum plãteşte preţul tovărăşiei cu un interlop, iar susţinătorii săi, oricît de nepăsători s-ar arăta, trăiesc o ruşine intimă. Pentru a mai obţine un mandat de „şmecher” mondial, Traian Băsescu a trosnit din degete, s-a pupat pe bucile obrajilor, iar fratelo naş Mircea a văzut păsărica finei, nepoata lui Bercea, care urmărea, la rîndu-i, să fie tot şmecher. Naţional.

Read Full Post »

® Mizerabilii


Azi, pe la 12:30, o persoană foarte apropiată premierului Emil Boc mă sună şi, plină de revoltă, îmi spune că sindicaliştii au plecat de la negocierile pe care le aveau la Palatul Victoria.

Aveam informaţii că sindicaliştii vor veni pentru cîteva minute şi apoi vor găsi un pretex să părăsească discuţiile, ca semn de protest că ANI le cercetează averile. Cel mai vehement a fost liderul Cartel Alfa, Bogdan Hossu, care a început să facă scandal din senin şi a dat semnalul plecării de la discuţii fără vreun motiv anume. La întîlnirea precedentă, premierul îi ceruse acestuia să vină cu propuneri de modificare şi completare a proiectului de Cod al muncii propus de Guvern. Hossu nu a venit cu nicio propunere concretă. Avea în mînă doar o foaie A4 cu cîteva însemnări şi atît. Degeba l-a rugat premierul să ia din nou loc şi să se discute concret pe problemele ridicate de sindicate pentru că decizia de a face tărăboi era deja luată, înainte ca liderii sindicali să vină la Palatul Victoria„, mi-a spus colaboratorul premierului.

Informaţia m-a luat pe nepregătite. La acea oră încă mă aflam la sediul CNSAS unde îl însoţisem pe Emil Boc la ceremonia de lansare a programului care implementează cardul de sănătate, fişa electronică a pacientului şi reţeta electronică. În jur de ora 12:00, premierul a plecat în grabă pentru că avea programat discuţii cu sindicatele pe tema Codului muncii. Pe cînd mă pregăteam să plec şi eu spre Guvern pentru a ajunge la finalul negocierilor cu sindicaliştii am primit telefonul la care am făcut referire anterior. Succesiunea prea rapidă a evenimentelor a făcut să nu mai ajung la timp în Piaţa Victoriei pentru a asista la declaraţia făcută de Bogdan Hossu la poarta Guvernului. Întîlnirea  precedentă dintre premier şi sindicalişti a durat aproximativ 2 ore, de aceea cînd mi-am organizat munca am considerat că am timp să ajung din Piaţa Muncii(unde e sediul CNSAS) în Piaţa Victoriei(la Guvern). 

Postez aici aceste informaţii pentru a arăta încă odată mizeria morală a acestor lideri sindicali pe care îi tot vedem, pe unii de peste 15, în fruntea salariaţilor. Membrii de sindicat ar trebui să ştie că Hossu, Costin, Petcu, Marica etc. pun interesele lor înaintea celor pe care se laudă că îi reprezintă. Prin plecarea de la negocieri, în semn de frondă pentru că averile lor sunt controlate de ANI, liderii de sindicat văduvesc salariaţii de o reprezentare instituţională în raport cu Guvernul, iar din cauza respingerii unui dialog constructiv cu Puterea problemele celor ce muncesc rămîn nerezolvate.

Dar ce alternativă oferă Bogdan Hossu în locul negocierilor oneste, aplicate, constructive, cu Guvernul? Iată:

Luni, toate confederaţiile vor decide proteste mult mai violente ca pînă acum(de unde ştie el ce se va decide luni?-n.a.). Se pare că numai violenţa face legea în România. Orice cale de a încerca construcţia unui dialog social normal constatăm că nu are eficienţă. Se pare că numai protestele sau ieşirea lumii cu pietre şi bîte în stradă sunt singurele forme care pot rezolva în România de astăzi, pentru ca guvernanţii au rămas la mentalitatea feudală, neînţelegînd că pacea socială înseamnă construcţia unui dialog social.”(vezi aici tot)

Dragi sindicalişti, cine spune toate acestea? Un individ semi-agramat care a părăsit, după 5 minute, dialogul cu Puterea. Cine vă incită la violenţă şi la utilizarea bîtelor şi pietrelor, ca în Comuna primitivă? Un personaj fără grija zilei de mîine care probabil vrea să îşi apere averea cu „sîngele” vostru! Oare merită să vă lăsaţi manipulaţi? Guvernul Boc, unul profund imperfect, în scurt timp va deveni istorie. Doar Hossu şi alţii de teapa lui vor dăinui pe mai departe. Iar voi, masa de manevră pe care ei o ridică să le apere interesele, veţi rămîne cu aceleaşi probleme ca şi pînă acum, angajaţi într-o luptă cotidiană cu sărăcia şi nevoile, jinduind la un trai decent. Şi asta o spune un biet simbriaş ca şi voi!

Read Full Post »

Older Posts »