® De Crăciun

Dragi prieteni,Vă ofer în dar o poezie pe care am scris-o acum patru ani, dar care din nefericire a fost şi rămîne actuală.

Crăciun fericit!

*************************************************************

În noaptea de Crăciun

În noaptea de Crăciun e zumzet de petreceri

Miasme de mâncăruri, şampanie şi vin,

Voi vă distraţi, eu nu, în miile de treceri

Ofer cadouri lumii şi mie-mi dau suspin.

Plecat prin iarnă sunt la uşi ca să colind

Daruri să pun sub brazi împodobiţi cu stele

Şi-aud în urmă râset şi oamenii iubind,

Când mă pierd în noapte cu dorurile mele.

Să mai devin ferice, demult e prea tîrziu

Rămîn un solitar înconjurat de voi

Sunt Moş Crăciun acum, dar cînd n-o să mai fiu

Blestemul se va sparge în lumea de apoi.

Dar pînă atunci, să ştiţi, în Noaptea de Lumină

Când amorezi în braţe cu patimă s-or strânge

De lacrimi barba dalbă o să îmi fie plină,

Iar eu, biet Moş Crăciun, însingurat, voi plânge!

Bucureşti/14 Decembrie 2008

 Alexandru

Reclame

Read Full Post »

® Tâmplarul

Este o perioadă în care ar trebui să încercăm să devenim mai buni. În asemenea timpuri de restrişte, de negură politico-economico-socială, este greu, dar merită încercat! In sensul celor spuse, repostez aici o pildă pe care mi-a trimis-o un prieten.

***************************************

      Doi fraţi care trăiau în gospodării alăturate au avut un conflict. A început cu o mică neînţelegere şi totul a luat amploare până când cei doi au întrerup relaţia definitiv, după un schimb de cuvinte dure.

 După o lungă perioadă de timp, într-o dimineaţă, cineva a bătut la uşa fratelui mai mare. Când a deschis uşa a văzut un bărbat cu unelte de tâmplărie.

– “Caut de lucru pentru câteva zile, a zis străinul. Poate aveţi nevoie de mici reparaţii aici, în gospodărie, eu v-aş putea ajuta”.

– “Da, a zis fratele mai mare. Am ceva de lucru pentru dumneata. Vezi acolo, pe partea cealaltă a râului, locuieşte vecinul meu. Mă rog, de fapt este fratele meu mai mic. Vreau să construiesc un gard de doi metri înălţime pentru că nu vreau să-l mai văd. Eu plec la câmp, la treburile mele, dar aş vrea ca până mă întorc diseară, dacă se poate, gardul să fie gata”.

Zis şi făcut! Tâmplarul a muncit mult, măsurând, tăind, bătând cuie. Aproape de asfinţit, când omul s-a întors de la câmp, tâmplarul tocmai terminase treaba. Uimit de ceea ce vede, fermierul a făcut ochii mari şi a rămas cu gura căscată. Nu era deloc un gard de doi metri. În locul lui era un pod care lega cele două gospodării peste râu. Tocmai în acel moment vecinul lui, fratele cel mic, venea dinspre casa lui şi, copleşit de ceea ce vedea şi-a îmbrăţişat fratele mai mare şi i-a spus:

– “Eşti un om deosebit, să te gândeşti tu să construieşti un pod aşa de frumos după tot ce ţi-am spus şi ţi-am făcut! Iartă-mă, frate!”

Şi s-au iertat. Tâmplarul, văzându-şi treaba terminată, începu să-şi adune uneltele ca să plece întru ale sale.

– “Aşteaptă, stai, i-a zis fratele cel mare, recunoscător. Mai stai câteva zile. Am mult de lucru pentru dumneata”.

– “Mi-ar plăcea să mai rămân, a spus tâmplarul, dar mai am multe poduri de construit!”

Post Scriptum:

„OAMENII CONSTRUIESC PREA MULTE ZIDURI ŞI PREA PUŢINE PODURI. ” (Isaac Newton)

Read Full Post »