Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Ianuarie 2013


becali_meteo

Excepţia pomenită zilele trecute de latifundiarul moldovean Adrian Porumboiu a devenit realitate! El declarase că Gigi Becali stă toată ziua la televizor, numai la rubrica Meteo nu a apărut. Încă! De aseară, deputatul PNL îşi poate trece în CV, pe lîngă alte bazaconii, şi pe aceasta. Cu largul sprijin al coordonatorilor unui post TV, Becali a prezentat cum stăm cu codurile. Nu cele juridice! De acele ne vorbeşte la Parlament ca membru al comisiei juridice, post în care a fost căftănit de sultanul PNL-ului. De codurile meteorologice este vorba! Puteţi vedea  aici  halimaiul pe care liberalul de mucava l-a făcut în direct şi la maximă audienţă!

La începutul carierei mele în televiziune o vedetă cunoscută a domeniului(al cărui nume daţi-mi voie să nu-l dezvălui) mi-a spus: „Nu oricine te ajută îţi vrea şi binele!”.  În opinia mea, nici persoanele care pun la dispoziţia lui Gigi Becali studiouri TV şi spaţii temporale de televizare nu vor binele acestuia. De fapt, ţinta nu este Gigi Becali. El este ajutat să se facă de panaramă, să tăvălească prin derizoriu şi penibil sigla PNL lipită pe frunte sa de vrerea muşchilor lui Crin Antonescu. Becali este doar mantinela din care oprobiul public ricoşează lovind temelia din ce în ce mai părăginită a lui Crin Antonescu. Iniţial, am avut tendinţa să cred că doar goana după audienţă il scoate pe Gigi Becali în faţă ca păduchele pe fruntea omului, dar de un timp observ atent modul în care acesta este mediatizat şi mi-am fărmat o altă percepţie. Consumatorii de ştiri pot analiza singuri şi din această perspectiv comportamentul celor 4 televiziuni principale de ştiri: una nu-l mai prezintă de loc pe alesul PNL, două difuzează doar arar ştiri, iar alta este arena circului în care el face giumbuşlucuri. Zilnic şi în mod repetat! Iar dacă o să cădem de acord că Gigi Becali este pionul otrăvit din armata „regelui” Crin, întrebarea complementară pe care ar trebui să ne-o punem este: Qui prodest?

Anunțuri

Read Full Post »


cur

De cîteva săptămîni bîntuie eterul povestea unei poliţiste care şi-a înjunghiat superiorul pentru că o subjugase psihic şi sexual. După ce a primit vînt  în pînze dinspre mass-media,  imaginea doamnei întinse…pe targă s-a metamorfozat. În prezent vedem la TV o damă cu ochelari şi aer de profesoară(ca una din visele umede ale multora!) care dă sfaturi pe temă. Poliţista destăinuieşte oricui îi pune un reflector pe chipu-i angelic cum a abuzat-o şefu’. Şi-a abuzat-o, şi-a abuzat-o, şi-ar mai fi abuzat-o şi azi dacă nu băga şundreaua în el, la ceas de seară. Biata de ea, a fost „recomandată” şi altor barosani şi a trebuit să fie un suflet primitor. Pînă şi polcovnicul-şef la judeţ a siluit-o, iar şeful ei direct, plasatorul, privea(vezi aici! Nu filmuleţul XXX, perverşi mici, declaraţia!). Voayeur-istul nenorocit poate că se şi masturba, dar ea nu avea cum să vadă din cauza trupului matahalei borţoase care o…Care o!

În peisajul mediatic a apărut şi mutra morcovită a soţului încornorat. Candid, el povesteşte că de un timp bănuia ceva, dar atît! Vorba aia: „Ştie tot satul, nu ştie bărbatul”! Iată o filă de poveste spusă de el(an), timp în care clpiea des din ochii lui mari, de copil!

După episodul „în faţa porţii lui Barbu”, povestea a continuat la Spitalul Slatina. Aici a intrat în scenă şi Relu Renghea, soţul poliţistei „violate”, care a povestit cum i-a plecat nevasta din casă motivând că merge la farmacie şi s-a trezit la poarta lui Barbu, în Morunglav, parcurgând un drum de aproximativ 40 de kilometri. Soţul spune cum a rămas acasă, cu sarmalele pe foc, şi pentru că era preocupat de jocul cu fiica de cinci ani nu şi-a dat seama că deja Melania lipsea din casă de zeci de minute bune. Bărbatul spune că a sunat-o, dar nu avea semnal pe telefonul mobil. După alte multe minute, Melania Renghea l-a sunat plângând: „Mă omoară, mă omoară, scapă-mă că mă omoară!”.(citeşte tot aici)

Povestea continuă şi e arhi-cunoscută aşa că mă opresc aici cu relatarea. Am avut nevoie de acest intro ca un pretext pentru ceea ce vreau să spun mai departe.

  • Cred că oamenii aceştia, de la soţ pînă la ultimul profitor de nuri cu caschetă, au multe nespuse şi multe ascunse. Partea sexuală este doar vîrful…aisbergului. S-a spart o bubă, ei ştiu de ce, şi pentru că discuţia din maşină s-a lăsat cu vărsare de sînge atacatoarea a fost obligată să îşi justifice fapta. Citiţi povestea soţului postată mai sus. Descrie viaţa unei familii liniştite. Găteau sarmale, copilul se juca pe covor, era seară, cald, probabil miros de brad. Deodată, ea îşi dă capotul şos, sare în pantofi pretextînd că se duce la farmacie, dar de fapt o zbugheşte 40 km cu maşina. Cît de fraier să fii să nu te prinzi că nevastă-ta lipseşte de acasă mai mult decît ar fi trebuit? Dacă tu te luai cu jocurile de copii, te anunţau sarmalele care clocoteau pe foc. Se afumau, naibii, şi atunci te-eai fi prins că gospodina încă nu s-a întors de la farmacie. 
  • Mai am un semn mare de întrebare! De ce nu au apucat-o pandaliile pe duduie atunci cînd şeful ei o ghiduşea sau îi cerea să facă pe gheişa cu altcineva? I-a sărit ţandăra tocmai cînd era acasă, alături de familie, liniştită şi cu oala cu sarmale pe foc?

hartuire-sexuala

În urma valurilor făcute de acest caz şi alte dame cu epoleţi s-au jeluit că şefii lor le agresează, le şantajează, le fac propuneri indecente, le pipăie şi le bulănesc prin birouri sau pe unde le prind. Sunt convins că multe relatări sunt adevărate. În schimb, mă întreb de ce nu au semnalat aceste incidente pînă acum? Dacă au făcut raport către superiori şi nu s-a întîmplat nimic, ba chiar au fost mutate drept pedeapsă că n-au fost fetiţe cuminţi şi n-au stat cum le-a pus nenea, de ce nu s-au adresat presei sau asociaţiilor feministe?

De aceea, daţi-mi voie să mă întreb ca cetăţean: Pot apărara integritatea celorlalţi nişte cadre ale poliţiei care nu sunt capabile să se apere pe ele? Trăim în era digitală şi orice individ(ă) poate face rost de un reportofon sau o cameră ascunsă cu ajutorul cărora să strîngă probe pentru a dovedi că este supus(ă) unor hărţuieli sexuale. Dacă o poliţistă este incapabilă să facă aşa ceva trebuie să plece din sistem. Poate va fi o bună manichiuristă sau o croitoreasă senzaţională, de ce să-şi rateze cariera?

Nu sunt misogin şi cred că există nenumărate cazuri de şefi care îşi exploatează sau agresează sexual subalternele, iar Poliţia este una dintre instituţiile în care, şi sub aspect sexual, fărădelegea călăreşte legea. Sunt convins că există acolo indivizi frustraţi şi libidinoşi capabili să facă multe rele pentru a-şi bucura mădularul de trupul vreunei femei! Jeguri de oameni! Am auzit şoferiţe care se plîngeau că poliţişti de la rutieră le propuneau o clipă de amor în schimbul nesuspendării permisului de conducere. De prostituate aflate la produs ridicate de vreun echipaj noapte de pe stradă pentru a-şi exprima opţiunea: „Îţi dăm amendă sau ne faci şi nouă un scurt?” ştie toată lumea! Aceşti indivizi nu vor să afle că un bărbat adevărat cucereşte o femeie cu armele seducţiei, nu cu pulanul.

În concluzie, sper ca toţi perverşii dovediţi cu probe că exploatează sau hărţuiesc o altă persoană în scopuri carnale, în orice domeniu de activitate s-ar afla, ar trebui ejaculaţi la marginea societăţii. Totodată, cred că sunt persoane care doar li se pare că sunt hărţuite sexual, deşi ele sunt moartea pasiunii. De asemenea, sunt femei care profită de chestionarea pe tema hărţuirii pentru a plăti poliţe unor colegi sau şefi( uneori chiar pentru a-i pedepsi că nu au avut ochi şi pentru ele). Şi la fel de bine ştiu că există persoane care se lasă  „violate” pentru a obţine avantaje materiale şi profesionale. Să nu uităm: „Pînă nu-şi ridică căţeaua coada, cîinele nu o…”. Nu o!

Read Full Post »

® Cenuşiu


 

cer

Vă recomand să nu citiţi aceste rînduri. Alături de celelalte chestii bune, dar interzise, pot dăuna sănătăţii…mintale. Părăsiţi pagina înainte de a afla că am o stare de toată scîrba. De vreo două săptămîni m-a cuprins urîtul. În jurul meu văd doar tonuri de gri-şobolan. Viaţa-mi cenuşie metabolizează sub un cer la fel de cenuşiu. Nici orizontul nu pare a fi vopsit în altă culoare. Ca un naufragiat, mă zbat să supravieţuiesc în această mare de cenuşiu care îşi zbuciumă valurile împrejuru-mi. Uneori, sleit de puteri, înghit o gură, două de apă printre dinţii încleştaţi, iar cenuşiul intră în mine, cucerindu-mă. Dau haotic din mîini şi din neuroni, încercînd să supravieţuiesc. Sau nu?! Duşmanii să nu se bucure prematur acolo, în găurile lor, unde amalgamează roz, bleu, galben, violet, alb, purpuriu, auriu şi urzesc gri, după o alchimie a răului doar de ei ştiută. Doamne fereşte, nu am de gînd să mă sinucid! Doar constat! Constat şi recitesc poezii triste pe care le-am scris odată. Una o ofer lecturii voastre. Dacă n-aţi părăsit pagina, pierzîndu-vă în cenuşiul care ne înconjoară!

****************************

Înmormântare
E iarnă şi rece în cenuşiu amurg,
La fel de rece trupul ce zace în coşciug,
Prin fum de tămâie şi aburi de ceară,
Bocetul sparge acord de fanfară,
Iar negrul se-adună în cântare de popă,
Când moartea în viaţă mai face-o sincopă.

Oameni ce sunt, plâng omul ce a fost,
Plâng rudele, plâng, alţii plâng fără rost,
Şi voci cer în Cer iertarea-n păcat,
Când dricul porneşte pe uliţi de sat,
Dulăi latră-n curţi mârâind prin uluci,
Foşnesc haine, frunţi, sub închinare de cruci.

Cernit, alaiul saltă în mers valuri de colb,
Din pomi flămând se aude un croncănit de corb.
Cortegiul se opreşte la fiece răscruce,
Pe margini curioşii scad anii de pe cruce,
Copii se-mbrâncesc cătând prin praf bănuţi,
Zvârliţi de doi bărbaţi neraşi, trişti şi tăcuţi.

Din turla agăţată de cerul de granit,
Din ce în ce mai tare se-aude dăngănit,
Un clopot bate rar un timp ireversibil,
Doar mortul de pe dric rămâne impasibil,
În schimb, suflarea vie vibrând neliniştită,
Miroase moartea-n aer şi carnea putrezită.

Într-un final, defunctul ajunge la altar,
Bărbaţi îl duc pe umeri spre ultimul hotar,
Şi reci cum sunt pe ziduri doar sfinţii zugrăviţi,
Ţârcovnicul şi popa ţin slujba sictiriţi,
Şi încă mai răsună cuvinte din Prohod,
Când pe lângă coşciug trec umbre din norod.

Şi aplecaţi spre mort îi mormăie în taină,
Îl pupă pe obraji, îi bagă bani în haină,
Îi spun la revedere, îi jură neuitare,
Apoi cortegiul pleacă cu bocet pe cărare,
Tăind lan des de cruci spre groapa nou săpată,
Unde cioclii aşteaptă proptiţi în lopată.

Dumnezeu să-l ierte! zic unii către sus,
A fost ce-a fost, zic alţii, dar uite că s-a dus!
La mort, o babă-i trage cearceaful peste chip,
Groparii pun capacul, ia un ciocan un tip,
Şi-nfiorat aude tot omul încă viu,
Un zgomot sec de cuie bătute în sicriu.

Iar cei rămaşi afară îşi despletesc destinul,
Merg unii la pomană, alţii-şi doresc căminul,
Cu paşi grăbiţi, prin poartă, din cimitir se scurg,
Dar încă-aud pământul cum cade pe coşciug,
Şi-n mintea lor se-ntreabă captivi unei idei,
Dacă-au scăpat de mort sau el scăpă de ei.

Alexandru

 

 

Read Full Post »


raapps

Guvernul a pus la dispoziţia opiniei publice mai multe liste cu persoanele fizice care locuiesc în vile sau apartamente ale statului. Le postez mai jos, iar analiza o faceţi singuri. Propriile-mi semne de întrebare le ţin pentru mine!

Read Full Post »


Azi mi-am dereticat fişierele laptop-ului şi am găsit nişte fotografii pe care le-am făcut anul trecut şi pe care cred că merită să le vedeţi.

mãtãnii

În Parcul Izvor, vis-a-vis de Parlament, am văzut un anunţ care poate fi o idee de afacere: faceţi mătănii!

herastrau

Dacă doresti să faci un tur al Parcului Herăstrău în partea de Nord poţi travesra lacul doar pe podul CFR şi cu mare greutate, urcînd nişte poteci abrupte de pămînt, printre boscheţi folosiţi destul de des şi ca toaletă ecologică. Iar dacă eşti cu bicicleta nu ai de ales decît să mergi pe lîngă ea, alături de calea ferată, prin pietriş şi cu ochii roată ca să nu vină acceleratul de Constanţa. Înainte să facă autostrada aia suspendată, Oprescu ar trebui „să-şi facă mîna” cu o pasarelă de cîţiva metri.

jeep

Ca să blochezi ieşirea din parcarea Guvernului trebuie să fii idiot, cu tupeu sau cu „spate’?

bici

Noul Cod rutier impune amendarea bicicliştilor care nu folosesc banda destinată lor acolo unde aceasta există. Dar nesimţiţilor care parchează asemeni celui din imagine ce li se face? În depărtare se mai vede o maşină care staţionează pe pistă, iar asta se întîmplă (şi)pe B-dul. Kiseleff!

paleologul

Toader Paleologul şi-a pus la gît cravată Burberry. Ultimul politician pe care l-am văzut cu un produs Burberry la gît a fost Bombonel. Sper ca „Pleaşcă” să ştie să aleagă tabăra cîştigătoare din PDL (a lui Blaga, a lui Udrea-Falcă, a lui Boc?!). Se apropie congresul şi dacă dă chix s-ar putea să se sinucidă…politic!

cint

dans

Graţie şi…paralizie în Centrul Vechi. Lîngă Hanul lui Manuc primăria a organizat  toată vara fel şi fel de spectacole cu artişti cunoscuţi, necunocuţi şi „pîrîţi”. Doamna din imagine dansa tocmai cînd treceam eu pe acolo. Cu graţie! Iar cînd a început să cînte, am şi paralizat!

fire

La festivalul de gătit în aer liber nu a fost foc de artiificii. Dar ceva, ceva tot a luat foc. Mîncarea unui bucătar-concurent. Sau aşa era reţeta? Cu spumă de extinctor!

batoza

În final, mă întorc la chestii cu adevărat…grele. La tîrgul de utilaje şi maşini agricole, desfăşurat astă-toamnă la Romexpo, am văzut o…batoză.

Fotografii aş mai avea, dar mă opresc aici că m-a luat foamea!

Read Full Post »


funebrutv

Dacă nu ar fi aproape sarcină de serviciu zău! dacă m-aş mai uita la ştiri! Cum pornesc televizorul, la prima oră a dimineţii, aflu doar de moarte. Polmenicul de azi conţine o biată fetiţă căzută de la etaj, un bolnav de peritonită care s-a sfîrşit în sanie, prin nămeţi, pînă să ajungă la spital,  un individ care a murit carbonizat. Deocamdată! Este abia ora 15:00. Pînă diseară mai pot apărea nişte „morţi” calde. În răstimpuri, telespectatorii vor fi  satisfăcuţi cu  înmormîntarea fratelui manelistului Guţă şi cu cea a prietenului acestuia, un puşcăriaş care s-a spînzurat de gratiile celulei. Desigur, şi pe mai departe, cenuşa abia răcită a lui Sergiu Nicolaescu se va vîntura prin marele imperiu TV.

Moartea se vinde bine într-o ţară care agonizeză pe marginea gropii! Ne-curatul Dan Diaconescu s-a miruit primul  din banii aruncaţi la răscruci de audienţe. Posturile TV priveau din raiul profesionalismului şi criticau feul drăcesc în care DDD făcea presă. Dar, fariseii, la dulceaţa colivei jinduiau şi ei. Aşa că, deşi strigau mai ieri: „Ucigă-l toaca CNA-ului!”, azi au înălţat OTV-evizarea la ceruri, pe norişorii perfecţiunii.  Violurile, tîlhăriile, scandalurile sexuale  şi „Jos Băsescu!” au fost afurisite spre finalul jurnalelor. Acum, prezentatori îmbujoraţi şi zîmbitori încep alert citirea veştilor aproape invariabil cu :„Bună dimineaţa! Un om a murit şi alţi trei…!”. Ochii le sticlesc hulpav, ca la corbi, amuşinînd carnea în putrefacţie. Alert şi cu aer doct, profesoral, ei intră în dialog direct cu anumiţii, specialişti în orice. Dacă îi ajută Dumnezeu şi au cu adevărat o „bună dimineaţă”, numărul morţilor poate creşte pe parcursul jurnalului.

Ca milioane de români, îmi beau cafeaua matinală şi privesc necrologuri televizate. Poate unii se uită cu plăcere, pentru divertisment. Eu o fac greu, din obligaţie. Sufletul îmi cade de plumb sub apăsarea relelor  şi necazurilor lumii aflate din gurile zîmbitoare ale fătucilor rujate şi ale băieţaşilor spilcuiti. „Unde o să ajungem?”, mă întrebam odată, sătul de morbid. Am scris şi o poezie. Zilele acestea, asediat de valul de ştiri funebre, mi-am amintit de ea şi o supun umil atenţiei voastre.

***********************************

Încă sunt

 E multă moarte,

prea multă moarte-n jurul meu

încât, în fiecare dimineaţă,

mă pipăi să văd dacă mai exist

şi trist,

mă simt.

Fumul de tămâie,

aburul colivei cu nuci,

mirosul de ceară topită,

îmbâcsesc aerul irespirabil,

în mod repetabil,

şi tragic.

Popii fac ore suplimentare,

prohod răsună peste tot,

oamenii cer de la stat subvenţii

pentru dricuri, haine de doliu,

şi linţoliu

de tras peste ochi.

Cimitirele sunt pline

şi se zvoneşte că în curând

ciocli uceniciţi la locul de muncă

or să îngropa morţii vertical,

în spaţiul vital,

lor.

Până şi fanfarele mortuare

sunt copleşite de cereri,

ele trebuie arvunite cu luni înainte,

ca şi lăutarii la nuntă,

dar cântă,

când e…

E atâta moarte-n jurul meu

încât, în fiecare dimineaţă,

citesc rubrica “Decese”

ca să văd dacă mai exist

şi aflu, trist,

cã da…

Alexandru/2009

Read Full Post »


sergiu_nicolaescu_in_ny_times

Am primit această „captură” prin email, de la un prieten. Că sunt incompetenţi pînă şi la NYT nu mă miră! Că Sergiu Nicolaescu nu este chiar atît de cunoscut precum cred unii exaltaţi televizaţi, nu mă interesează! În schimb, m-am săturat ca Bucureştiul să fie confundat mereu şi mereu cu Budapesta! Poate ar trebui să facem ceva de răsunet ca să fixăm mai bine relaţia „România-Bucureşti”  în mentalul mondial. O nouă revoluţie, de exemplu!

PS: Totuşi, sper ca în cazul unei nelegiuiri făcute de vreun budapestan, prin Vest, să nu apară scris „from Bucharest”!

________________________

UPDATE:

Ha!Ha!Ha! Trebuie să recunosc faptul că am căzut de papagal! Captura de mai sus a fost „prelucrată” de cei de la Times New Roman, iar cine mi-a trimis-o nu a menţionat sursa. Îi mulţumesc lui @Star că mi-a atras atenţia şi al cărui comentariu îl puteţi vedea mai jos.

Ca să fiu sincer, nu am citit tot ceea ce scria sub fotografia cineastului, ci doar titlurile filmelor amintite. Am avut o tresărire cînd am văzut <<„The Mormons” aka „Moromeţii”>>, dar atît. Eram convins de superficialitatea autorului. Dacă aş fi continuat lectura poate că îmi dădeam seama că e o farsă( Sau nu!). Oricum, după cum s-au comportat capii BOR poate că ar merita ca să fie bîntuiţi de vampiri.

Totodată, vreau să îmi cer scuze pentru cele afirmate despre NYT, incompetent am fost eu. Celelalte referiri rămîn aşa pentru că sunt valabile. Textul original îl puteţi citi aici.

Una peste alta, chiar dacă eu am rîs amar, sper ca voi să fi rîs din tot sufletul!

Read Full Post »

Older Posts »