Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Basescu’ Category


Imagine

După ce şi-a anunţat demisia din fruntea Senatului, Crin s-a aşezat în sală, nu a mai mers la prezidiu. O fotografie surprinsă de Andreea Alexandru de la MEDIAFAX este foarte sugestivă. Nervii i-au luat-o înaintea minţii! În două săptămîni, Antonescu a pierdut totul. Puterea Executivă(atît cît îi mai lăsase Ponta din ea) şi puterea politică(din preşedinte al Senatului şi al doilea om în stat, cu birou, secretare, expunere mediatică etc)a rămas un simplu senator. În plus, aude din ce în ce mai acut hîrjiitul tocilei care ascute hangerele, în PNL. Nu s-a văzut la TV, dar imediat după ce a anunţat că demisionează, fostul ministru al Sănătăţii(propus la Finanţe) s-a dus la el cu o falcă-n cer şi una-n pămînt. Ce i-a reproşat acesta? „Ce să fie? Un fleac. Ne-ai ciuruit!”.

Pe de altă parte, anunţarea demisiei în acel moment poate fi speculată politic. Atenţia întregii opinii publice era aţintită spre şedinţa Parlamentului. Taberele strigau „Demisia”, fiecare cerîndu-i-o altei persoane. Antonescu şi-a dat-o, în aplauzele parlamentarilor Puterii. Ponta, nu, în huiduielile Opoziţiei. Ce o să înţeleagă electoratul USL? Pe cine va aprecia după această mişcare? Cine-i mai bărbat şi cine-i mai deştept? Numai timpul o va dovedi şi adevăratele sondaje de opinie.

Cînd Crin Antonescu a ieşit din sala de şedinţă, eram acolo. Jurnaliştii l-au înconjurat dorind să-i smulgă o declaraţie. El era împietrit, desfigurat, mai galben la faţă decît glodul de ceară. „Vreau să trec!”, a răspuns el noianul de întrebări adresate de nişte jurnalişti turbaţi şi din ce în ce mai mulţi, veniţi în meserie peste noapte, din stradă. Avalanşa de întrebări a continuat imperturbabilă. „Lăsaţi-mă să trec!”, a îngăimat Crin, livid, cu lehamite şi glas sfîrşit. Marea de microfoane, camere, reportofoane şi trupuri s-a despicat sub un toiag biblic imaginar, şi într-o tăcere lăsată ca prin farmec. „Fiarele” presei au simţit şi ele tulburarea profundă a celui care, cu o oră, două, în urmă, le răspunsese jovial la toate întrebările. 

Antonescu a trecut şi dus a fost! S-a pierdut în profunzimea unui hol imens care leagă Camera Deputaţilor de Senat. Altădată, lingăii partidului se strîngeau în jurul său ca muştele la…stup. Acum, fostul şef al USL, fostul preşedinte al Senatului, dar încă actualul şef al PNL, nu mai era însoţit nici măcar de zgomotul paşilor reverberat între pereţii de marmură. Glorie şi decădere!
Fotografia de mai sus, chipul său livid şi imposibilitatea de a îngăima două vorbe jurnaliştilor m-au făcut să cred că Crin Antonescu nu şi-a premeditat mişcarea. Ulterior, Cristina Pocora mi-a confirmat asta. Am înţeles că Crin a fost din nou, şi din nou, şi din nou victima propriei isterii. Izbucnirile necontrolate, erupţiile de orgoliu, istericalele androgene l-au costat enorm. A aflat şie el asta. Ieri. A cîta oară?

În zilele următoare vom afla dacă Antonescu poate să treacă peste toate acestea şi să revină. Un om puternic, care se vrea conducător de ţară, trebuie să aibă combustia necesară de a reveni şi de a controla PNL cu mînă de fier, adică să fie iarăşi ce-a fost, ba mai mult decît atît, ca să-l parafrazez pe Petru Rareş. Acum, omul şi liderul politic Crin Antonescu se află la o răscruce a existenţei sale. Sper că a aflat şi el asta, aşa cum şi noi vrem să aflăm dacă va alege drumul cel bun. Prima oară!

Read Full Post »


     Am primit un email parcă venit de nicăieri. O veni din Lună pentru că expeditoarea(pe care nu o cunosc) are ID „selena”. Nu ştiu ce m-a făcut să supun atenţiei voastre textul?! Să fie ironia amară? Să fie performanţa acestor adolescenţi minunaţi? Să fie gîndul că într-o zi  fiii, finii, nevestele, amantele, nepoţii şi afinii  potentaţilor zile vor fi înlocuiţi pe listele parlamentare şi ministeriale de tineri valoroşi? Sigur, nu cred ce spun acum! Semidocţii, clanurile, lichelele şi golănaşii vor continua să conducă această ţară de pripas, iar geniile, satistite de rău, vor apuca cele drumuri ale străinătăţii. Îmi este greu să o spun, dar cu o astfel de tagmă politică şi cu asemenea  votanţi spălaţi pe singura circumvoluţiune, România nu are şansă! Evident, nici cei care au ceva glagorie şi conştientizează ceea ce se întîmplă în jurul lor! Mîntuirea noastră, ca popor, poate veni odată cu binefăcătorul sfîrşit al Pământului, programat în decembrie a.c., pe seară. Să trăim cu speranţa că într-o eventuală viaţa următoare pe aceste plaiuri vor prima valoarea, profesionalismul şi cinstea, nu suficienţa, jigodismul, minciuna şi hoţia! Vise!!!

Acum, dîndu-mi doctoratul în „Copy/Paste”, redau textul în forma în care l-am primit.

**********
„Stiri care (nu) intereseaza..
Dar daca nu o retransmit, as fi ipocrita !!!!!!!!!!!
 
             ”  –   Am luat aur la Olimpiada Internaţională de Mate!!!
–             –   Aşa, şi?!   „
 
data: 08 august 2012
ora: 8 deîmpărţit la 05
 
    Sunt vreo şase. Cinci băieţi si-o fată. Doi dintre ei au benoacle.
    „Feţe de tocilari”, aşa gîndeşte lumea despre ei!
Plus vreo doi-trei profesori, dintr-ăia de au 15şpe milioane de lei vechi si halesc conserve în deplasările peste graniţă, ca să pună deoparte diurna şi s-o utilizeze la „trei stele”, ultra all inclusive, în Grecia, alături de soţia sa, o „mîhnită” de profă de biologie.
    La aeroport nu-i bagă nimeni în seamă, dar deasupra capului, unul dintre dascăli ţine o tăblie pe care scrie: „România”. Aeroportul se întrebă: „Ce e, mă, cu amărîţii ăştia?” Au nişte tricouri galbene pe ei, iar la gît le atîrnă medalii. La unii, de aur.”Dacă sînt sportivi, de ce nu e ciorchinele de camere TV pe ei?” continuă întrebările. Aaaa, uite, au şi-un steag. Un tricolor! Cînd îl afişează, o fac cu mîndrie.”Bă, esti nebun?! Ăştia chiar mai cred în chestia asta cu reprezentarea cu cinste a ţării, cu… Cine sînt?”
     Da, chiar aşa, cine sînt de nu-i bagă nimeni în seamă, în afară de rude?
 
1. Omer Cerrahoglu
    Primul cu benoacle. Clasa a XI-a, vine din Maramu’, din Baia Mare.
Avea 14 ani cînd cucerea prima medalie de aur, la Bremen, Germania, în 2009.
N-a vrut să dezamăgească, aşa că acum a venit tot cu cel mai preţios metal la gît.
 
2. Radu Bumbăcea
    Fără benoacle. A luat – culmea nesimţirii! – BAC-ul, la „Tudor Vianu”, în Bucureşti. Aur la Amsterdam şi în Kazahstan. Adoră literatura, ştiinţele si-a fost, deja, acceptat la Cambridge. Pentru cei care n-au timp să caute pe Google, băieţii de aici au pornit la drum Universitatea în 1209, cam pe vremea cînd noi ne apucam de cnezate si voievodate.
    
3. Ioana Tamaş 
   La 18 ani a primit premiu pentru întreaga activitate
   Singura fată din lot – fără nici o legătură cu fotbalistul! De cînd era în şcoala generală, la Nr. 79, rupea pe matematică. În primăvară a primit premiul „Laurenţiu Panaitopol” pentru întreaga activitate de olimpic pe parcursul şcolii! „Poftiiiim???!!! N-are nici 20j de ani şi primeşte diplome pentru „întreaga activitate”?!
    A, şi ea are benoacle. Unii poartă ochelari din cauza jocurilor pe calculator sau Wii. Ei, pentru c-au citit prea multe cărţi.
 
4. Tavi Drăgoi
    E pasionat de chitară, informatică şi electronică. A luat doar „argint”, dar a fost acceptat, deja, la Harvard!
    Completare. „Harvard” desemnează o Universitate din SUA, fondată la 1636, cu 140 înainte ca americanii să se pună pe făurit state. Pur statistic, pe aici au trecut 75 de omuleţi care au luat premiul Nobel la diferite discipline!
 
5.  Fane (Ştefan) Spătaru
     Alt benoclist, from Alexandria – atenţie, Alexandria de Teleorman, nu de Egipt! S-a „încălzit” pe plan local, la Balcaniada din Turcia, de unde a venit cu aur. Acum a coborît o treaptă, a luat doar argint, dar e mezinul trupei, are şanse.
 
6.  Fane (Ştefan) Ivanovici
    Vine din Bacău . Cei mai buni prieteni ai lui? Newton , L’Hospital, Gauss…
 
7. Radu Gologan 
    E coordonatorul. Prof în Poli, în Bucuresti. 10 ani ca preşedinte al Comisiei Naţionale a Olimpiadei de Matematică. 40 de articole de cercetare, peste 30 didactice, cărţi, bla-bla-bla. Le-a vorbit unor studenţi din Rusia, Franţa, SUA, Germania .
 
     În concluzie, nişte tocilari! Iată Delegatia României participantă la Olimpiada Internaţională de Matematică. Locul 1 pe Europa şi locul 10 în lume (din 100 de ţări, într-un clasament neoficial). Două medalii de aur luate în Argentina , la Mar del Plata, la cea de-a 53-a ediţie.
    Pe cine interesează, însă, o astfel de ştire? În ţară avem 120.000 denebacalaureaţi. „Pacyno” se dă cu gel cînd merge să afle rezultatele la BAC. La Iaşi , de trei ani, la acelaşi liceu, NIMENI n-a luat examenul. Iar noi vorbim despre nişte puşti de 16-18 ani care uimesc lumea!
    Gata, şi aşa povestea e cam lungă… Apropo, aţi aflat că nea Gigi s-a suit pe maşină şi-a dirijat circulaţia, la trei dimineaţa, în Mamaia? Wow!…N-o dati mai departe ca, oricum, nu intereseaza!
  

Caius „

Eu am dat-o!

Read Full Post »


"Protestatari", parte integrantă a grupului statuar din spatele lor, Căruţa cu paiaţe

        Vreau să trimit un strigăt disperat către partea sănătoasă  moral, dar şi mintal, a poporului român. De ce spun şi mintal? Pentru că uneori am impresia că unele televiziuni de ştiri netrebnice au deformat creierele multora. Să fim sinceri cu noi înşine şi să ne uităm în jur, poate şi în interiorul nostru. Suntem sufocaţi de prostie, ignoranţă, invidie, falsitate, frustrare, lene, parvenitism, incultură, potlogărie, ingratitudine, răutate, mercantilism, şmecherie, suficienţă, mediocritate, demagogie, aroganţă, golăneală, În ce mă priveşte, de doi ani spun pe acest blog că Emil Boc este un premier slab care ar fi trebuit să plece demult din fruntea Guvernului. Deşi susţin reformarea statului declanşată de Traian Băsescu(pentru că m-am săturat să plătesc din munca mea ajutoare sociale şi pensii puturoşilor şi şmecherilor), am afirmat de nenumărate ori că decizia preşedintelui de a-l reinstala pe Boc premier, în 2010, m-a dezamăgit. Încă de la prima învestire, în 2009, ca şef al Executivului PDL-PSD, am fost conştient şi chiar am spus-o în mod repetat că fostul primar de Cluj este prea mic pentru pălăria de prim-ministru. Din nefericire, timpul mi-a dat dreptate! Voi vorbi pe larg despre acest subiect altădată. Acum doar vreau să subliniez că unele revendicări ale actualilor protestatari, cei de bună credinţă, sunt pe deplin justificate. În schimb, eu nu sunt de acord cu demisia lui Traian Băsescu şi cu alegerile anticipate.

Conu Iancu, păzit de cîini scăpaţi de eutanasiere de alţi cetăţeni indignaţi(sau de aceeaşi?) priveşte protestatarii din Piaţa Universităţii invidios că imaginaţia sa a fost inferioară comportamentului viitorimii.

  Preşedintele a fost ales de popor, iar cele cîteva zeci de mii de nemulţumiţi vocali şi manifestanţi(plătiţi sau strînşi de USL) din pieţele oraşelor ţării nu reprezintă poporul. Fac această menţiune pentru că mă deranjează atunci cînd indivizi precum Ponta, Antonescu şi acoliţii lor televizaţi afirmă că strigă „Jos Băsescu” şi „Vrem alegeri anticipate” ŞI în numele meu. Pînă una alta, ei nu  reprezintă TOT poporul, ci doar pe membrii partidului lor, precum şi cercurile de interese ale lui Voiculescu, Vîntu, Patriciu, Hrebenciuc etc. Am făcut aceste menţiuni pentru a înţelege mai bine poziţia mea şi de ce doresc să fac un apel disperat către partea sănătoasă, moral şi mintal, a societăţii: NU VĂ LĂSAŢI MANIPULAŢI! Orice schimbare de regim se poate face în mod democratic şi nu prin distrugerea ordinii sociale, a echilibrului economic, a părţii sănătoase care încă mai munceşte şi mai produce ceva în ţara asta. Nu te poţi vindeca de SIDA îmbolnăvindu-te de cancer.

ψψψ

RTV, Antena şi Realitatea au concentrat zeci de reporteri şi tehnică impresionantă ca să poată beneficia de cît mai multe imagini pe care apoi să le exploateze jurnalistic, dar mai ales propagandistic. Şi pentru că tot nu era de ajuns, au mai închiriat, cu un milion de lei pe oră, trei maşini de la firme din domeniul reţelelor electrice.

Antena 3, Realitatea TV şi RTV fac parte dintr-un scenariu odios la care mai participă şi indivizi dubioşi, plătiţi să provoace zîzanie, agitaţie şi violenţă. Cine îi plăteşte? Cine mă apără pe mine, român care muncesc şi plătesc taxe şi impozite, de incitarea la revoltă şi anarhie pe care o practică aceste televiziuni aservite politic? Cu excepţia serii de marţi, am fost prezent mereu printre manifestanţii de la Universitate. Sunt cutremurat că puţinii oameni inteligenţi, cu bun simţ şi revendicări reale sunt sufocaţi de prezenţa multor indivizi turbulenţi, ciudaţi, unii părînd că suferă cu capul. Nu vreau să jignesc pe nimeni, ci doar să subliniez acest fapt. Camerele televiziunilor lui Voiculescu, Vîntu şi Ghiţă, vîndute cauzei USL(care e « Jos Băsescu ») feresc chipurile dubioase de ochii telespectatorilor. Din nefericire pentru ei, atunci cînd Piaţa Universităţii este goală trebuie să-i filmeze şi pe aceşti indivizi pentru a se sugera  telespectatorilor că manifestaţia are continuitate, dar şi pentru a chema la protest oamenii aflaţi acasă. Spiritele malefice aflate în spatele acestei regii doresc să păstreze permanent la Universitate o celulă de agitatori. Întreb din nou: Cine plăteşte? Iată mai jos cîteva imagini elocvente!

    Pe purtătorul fesului cu dungi maron din fotografia de mai sus l-am fotografiat personal, joi. Acest individ stă de dimineaţa şi pînă noaptea, de 7 zile, pe treptele din faţa Teatrului Naţional. El apare în relatările matinale televizate ale A3, RTV, Realitatea. Filmările se fac în aşa fel încît să pară că sunt mai multe persoane decît în realitate. Astfel, se transmite privitorilor mesajul că în piaţă sunt protestatari.

Violentul de seară, Căciulă maron, trei mămăi şi doi bun consumatori, sau nucleul impur care a asigurat permanenţa la Universitate, vineri dimineaţa.

Alături de Căciulă maro, vineri, mai erau cîteva persoane. „M-am săturat de jegoşii ăştia. Aceleaşi feţe, zi de zi. E cineva care plăteşte toţi beţivii, homleşii, babele şi moşii care cerşesc prin Centrul Vechi”, mi-a spus cameramanul uneia dintre televiziuni, îngheţat şi plin de obidă, zilele trecute.

    Azi, am fost surprins să văd un alt personaj dubios. Într-un articol din Adevărul(vezi aici) se semnala că există un individ care incită jurnaliştii şi jandarmii. În fotografia de seară(foto jos) apare şi dubiosul înfăşurat în steag de mai sus, coleg cu Căciulă maron la scandările de dimineaţă. Înţelegeţi cum se leagă?

Tipul cu barbă din mijloc este identificat de "Adevărul" că incită la violenţă şi şicanează jandarmii. "Amicul" meu este tipul cu căciulă din dreapta.

    Duminică, am văzut în piaţă un ţigan infirm aşezat într-un cărucior pe care-l împigeau pe rînd un el şi-o ea, tot ţigani. Ştirbi şi cu feţe de boschetari, respectivii strigau(ce altceva) „Jos Băsescu”. Ieri, la prînz, eram în faţa Teatrului Naţional(cînd i-am făcut poză lui Căciulă). Nu erau decît vreo 20 de protestatari, unii cu feţe de buni consumatori(n-am zis beţivi, da?!). Ţiganii care împingeau, duminică, scaunul cu rotile vin la mine şi mă întreabă: „Ştii cine e domnul Rîsu? Chiar aşa îl cheamă. Ne-a trimis la el domnul…”, a ţinut femeia să-mi spună, ca nu carecumva să cred că mă-ntreabă la mişto. I-am răspuns repede că nu ştiu pentru că mi-era silă de soioşi şi doream să plece de lîngă mine. Ulterior am regretat. Mai bine le spuneam că eu sunt ca să văd cine i-a trimis şi de ce.

În spatele agitatorilor mereu se află nişte persoane care organizează protesatele "spontane". Şi plătesc...

     După un timp, i-am văzut pe cei doi însoţiţi de un cetăţean care le-a dat nişte cearceafuri scrise cu lozinci iar ţiganii s-au urcat şi le-au legat de grupul statuar „Căruţa cu paiaţe”. Seara, cînd jandarmii alergau turbulenţii a apărut şi infirmul. A sărit din cărucior în mijlocul Bulevardului Magheru, ca să mai reţină atenţia forţelor de ordine. Antena 3 deplîngea soartea „bietului om” şi modul în care jandarmii l-au luat pe sus de pe carosabil şi l-au pus pe trotuar pentru a-l feri din calea maşinilor. Un jurnalist mi-a spus că grupul de ţigani „cînd nu este convoacat de USL la miting” cerşeşte în zona Patria-Scala.

Ologul s-a aruncat din scaunul cu rotile în mijlocul bulevardului

    Dar rolul principal în scenetă în care se joacă soarta României pentru mult timp(trăim o mineriadă de catifea) o au tot televiziunile. Unde este CNA-ul sau chiar procuratura? Cine şi cînd va opri dezinformarea? Unde sunt mitingurile făcute de partea sănătoasă şi lucrativă a societăţii care pierde bani şi este afectată de aceste tulburări antistatale? Joi, am fost şi la mitingul USL de la Arcul de Triumf. Pot jura că nu au fost 10.000 de oameni, ci maximum 8.000, dar Antena 3 anunţă că au fost 20.000. Deşi Antonescu şi Ponta se vaită că au fost amendaţi de Jandarmerie pentru nerespectarea înţelegerii legale, ei ştiau că o parte dintre manifestanţi pleacă la final spre Piaţa Universităţii, chiar dacă nu exista autorizaţie. Televiziunile aveau care de reportaj instalate la Guvern şi pe traseu. De aceea s-a şi modificat cu puţin timp înainte ora de începere a mitingului de la Arcul de Triumf. Iniţial a fost 13,00, apoi 15,00 şi în final s-a decis 16,00, astfel încît membrii de partid ai USL să ajungă la Universitate în jurul orei 19,00, ora în care s-a observat că se atinge un vîrf de participare. Nimic nu este întîmplător!

O băbuţă cu o faţă care inspiră milă este exploatată propagandistic şi e pasată de la o televiziune la alta ca să se plîngă telespectatorilor că are pensia mică şi moare de foame. Dar nu o întreaba nimeni dacă şi cît a muncit în viaţa ei? Fotografia surprinde momentul cînd una dintre reporteriţe o trimite celeilalte, tocmai aflate în direct.

    Stimaţi concetăţeni care mai munciţi în ţara aceasta, cam asta e! Dacă incitarea anarhică va reuşi, iar USL va ajunge la putere cu ajutorul mafioţilor, vînduţilor, frustraţilor, incapabililor, puturoşilor, oamenilor fără căpătîi, cerşetorilor, pregătiţi-vă să daţi mai mult din veniturile dumneavoastră pentru ca acestora să li se suplimenteze pensiile, ajutoarele sociale, ajutoarele de şomaj, îndemnizaţiile de revoluţionari şi alte stipendii. Şi, pentru că văd acum la TV un grup de profesori abia ajuns în Piaţa Universităţii, îmi aduc aminte că pe pancarta unui protestatar, cadru didactic la Liceul Viilor, profesor de Alimentaţie şi management alimentar, era scris „A-ŢI”. Mi-au trebuit vreo 5 minute să-l conving că în acel context „aţi” se scrie legat. El cerea un salariu mai mare. Credeţi că dacă-l va avea, el va fi mai gramat? Eu nu! Dar sper ca măcar Dumnezeu să ne mai ajute!

 

Read Full Post »


Liniştea dimineţii a fost spartă de soneria telefonului mobil care a început să-mi zgîrme în creier pe cînd dormeam dus! Azi-noapte, mă deşteptasem pe la 3:00 ca să văd meciul de fotbal Brazilia-România. Nu aş fi pierdut ceva dacă nu-l vedeam, dar din nefericire am aflat asta abia la finalul partidei, adică pe la 6:00. Cu gustul amar al omului care şi-a irosit timpul degeaba, am încercat să recuperez ceva din somnul pierdut. M-am întors cu spatele la zorii dimineţii care se mijeau la geam şi m-am scufundat în aşternuturi. Aşa m-a găsit sunetul criminal al telefonului de la ora 9:00. În prima fază, aflat între vis şi realitate, nu ştiam ce se întîmplă. Apoi, rătutit, căutam telefonul, bineînţeles prin locuri unde nu l-aş fi pus vreodată. Într-un final, l-am găsit. Era la locul lui, pe birou. Am tras clapeta şi am bolborosit un „alo” ca venind dintr-un fund de butoi, dar apelantul deja închisese. L-am sunat eu imediat şi fără alte cuvinte de salut acesta mi-a spus cu o voce gîfîită: „Vine Băsescu la Guvern!”. wow! Ce mai! Am intrat în panică gîndind că îmi trebuie o oră ca să ajung în Piaţa Victoriei. Noroc că în secundele următoare am fost salvat de la infarct de un SMS trimis de Guvern, care mă anunţa oficial că premierul „l-a invitat” pe Traian Băsescu la şedinţa Executivului de azi. Dar la ora 16:00!!! M-am relaxat ca prin farmec, iar odată cu mine sfincterele mele. Pe cînd eram aproximativ în poziţia gînditorului de la Hamangia, pentru un pishu mic, am realizat că odată cu mine a aflat şi Emil Boc(aflat la acea oră pe Centura Clujului) că l-a invitat pe Traian Băsescu la şedinţa Guvernului. După spaimele trăite în doar cinci minute, sosise timpul ca pe chip să-mi înflorească şi un zîmbet larg.  Nu ştiu dacă s-a datorat gîndului ghiduş sau susurului ce reverbera abia auzit în liniştea băii.

Dar să las gluma la o parte, că nu e de glumit! Ce caută preşedintele la Guvern? Potrivit Constituţiei, şeful statului poate participa la şedinţele Executivului, prezindîndu-le, atunci cînd se discută probleme de politică externă, de siguranţă a statului şi apărare naţională sau probleme de interes naţional. Prin extrapolare, orice discuţie a Guvernului poate îmbrăca una din formele enunţate mai sus. Tot Constituţia spune că premierul îl poate invita pe preşedinte să participe la şedinţa Executivului, dar şi preşedintele poate trimite o scrisoare primului-ministru în care îşi exprimă dorinţa de a participa la una dintre şedinţe. Deci, şi aici este un talmeş-balmeş constituţional, pentru că oricine poate orice.

În ce mă priveşte, nu cred că vreo problemă actuală este atît de stringentă încît să necesite prezenţa lui Traian Băsescu la discuţiile Guvernului. De ce ar adăsta Măria-sa la Palatul Victoria? Emil Boc oricum face tot ce îi spune preşedintele, indiferent dacă acesta îl sună, i dă SMS, îi trimite vreun mesager sau bileţele prin porumbei voiajori. Cel mai recent exemplu este numirea lui Sebastian Lăzăroiu la Ministerul Muncii, considerată a fi cea mai rapidă schimbare de sex(Boc s-a dus la Cotroceni cu o femeie şi s-a întors cu un bărbat). Stadiul reformelor în MAI şi angajamentul cu FMI, regionalizarea, justiţia, taxa auto şi sistemul medical vor fi probleme aruncate la înaintare de propaganda guvernamentală, dar eu cred că Traian Băsescu vine azi la Palatul Victoria pentru a da un mesaj. Anume acela că are încredere totală în Guvern şi în primul-ministru.

În ultima perioadă, mass-media, dar mai ales cele două trusturi de presă aservite USL-ului, Realitatea TV şi Intact-Antena 3, au vehiculat aproape zilnic aceeaşi idee: Traian Băsescu vrea să scape de Emil Boc. Presiunea mediatică şi socială la care este supus premierul au fost favorizate şi de declaraţiile critice făcute inclusiv de lideri ai PDL sau de persoane aflate în siajul preşedintelui(vezi Lăzăroiu). „Demisia lui Boc” şi „necesitatea unui premier tehnocrat”, „guvern erodat”, sunt sintagme nelipsite în dezbaterile publice. Sătul de ele, nu exclud ipoteza ca chiar Emil Boc să-i fi cerut preşedintelui să declare deschis, direct şi explicit că îl susţine în funcţia de prim-ministru, pentru a elimina sau cel puţin estompa aceste speculaţii. Mai mult decît atît, în situaţia economică de azi şi cu o imagine făcută praf, Boc are nevoie de un transfer de popularitate(oricît mai este ea) din partea preşedintelui, precum şi de reconfirmarea publică a încrederii lui Traian Băsescu. Premierul poate crede că aşa mai peticeşte incompetenţa pe care ne-o arată de ceva vreme. Incapacitatea de a comunica, modul de lucru haotic, limbajul de lemn, lipsa unei minime diplomaţii în relaţionare, secretomania exacerbată, ura faţă de cei care-l critică şi au altă viziune decît el, ţîfna, sunt tot atîtea găuri ale hainei publice pe care o poartă Boc. În opinia mea, orice încercare de reşapare a imaginii premierului este zadarnică şi sortită eşecului. Să fim realişti! Indiferent cîte petice i-ar aplica Traian Băsescu, lui Emil Boc tot i se vede goliciunea.

Read Full Post »


Deşi din fotografia de mai sus nu-ţi dai seama, Boc are două capete. La care joacă, normal! Asumarea răspunderii Guvernului pe Codul muncii nu va fi neapărat şi o asomare a vietăţilor care compun actualul Executiv. Premierul are o strategie bine gîndită, iar scopul său primordial este rămînerea în fruntea PDL. În ce mă priveşte, nu cred că Emil Boc va intra în istorie( şi Guiness Book) cu un record aproape imposibil de egalat, anume acela de a fi singurul prim-ministru demis de două ori de Parlament. De asemenea, cred că nici Traian Băsescu nu vrea sã fie singurul preşedinte din Univers care a desemnat aceeaşi persoană de trei ori la rînd în funcţia de şef al Guvernului. Aºa dar, angajarea răspunderii Guvernului nu este nici pe departe un act sinucigaş al actualului premier, ci un demers care, în opinia lui, îi va aduce doar beneficii. Mînat de aceste gînduri vesele, Boc îşi va umfla muşchii în faţa Parlamentului cu seninătatea unui kamikadze care poartă la brîu cureaua lată cu grenade, dar ştie că respectivele grenade sunt de jucărie. 

***

Varianta 1Moţiunea de cenzură a grupului roşu, socialist, PSD-PNL(USL) este respinsă şi Guvernul nu este demis 

Pentru a trece, moţiunea de cenzură dospitã de minţile înfierbîntate ale USL-aşilor trebuie să fie votată de 236 parlamentari. Spre bafta noastrã şi nenorocul nostru, actuală structură a celor două Camere este următoarea:

  • Senat – din 137 senatori, 69 sunt ai PDL+UDMR+UNPR, iar 68 ai USL;
  • Camera Deputaţilor – din 333 deputaţi, 179 sunt ai PDL+UDMR+UNPR+Minorităţi, 149 sunt ai USL şi 5 independenţiş
  • Total parlamentari – 470, deci ca o moţiune de cenzură să fie adoptată, ea trebuie să fie votată de jumătate plus unu din numărul total al aleşilor(470:2=235 → 235+1=236);
  • Diferenţa dintre totalul parlamentarilor Opoziţiei şi majoritatea necesară(236 voturi) este de 20 voturi, dar avînd în vedere că senatorul PSD Cătălin Voicu este în detenţie şi nu poate vota, doar 19 parlamentari ai Puterii pot fi corupţi de USL să voteze contra Guvernului.

Avînd în vedere cele arătate mai sus, dacă se respectă proporţia teoretică, moţiunea de cenzură a Alianţei roşii va fi respinsă cu felicitări. Emil Boc va rămîne tot ceea ce a fost, ba mai mult decît atît, va avea şi susţinerea reconfirmată de Parlament. Noua aura aşezată pe fruntea-i plină de vînătăile ciocănirilor ouălelor lui taică-su îl va înţeleni şi mai bine pe Boc în fruntea Guvernului, dar mai ales, îi va crea un avantaj greu de surmontat de către contracandidaţii săi la şefia PDL. Portocalii din teritoriu cititori de Aristotel vor parafraza celebra zicere a acestuia şi vor recunoaşte că „Blaga le este drag, dar mai drag le este banul adevărat” a cărei distribuire stă în vîrful pixului lui Boc.

***

  Varianta 2Moţiunea de cenzură a grupului roşu, socialist, PSD-PNL(USL), trece şi Guvernul este demis

Conform datelor de mai sus, ca moţiunea de cenzură să treacă, ea trebuie să fie votată şi de 19 parlamentari ai Puterii. UDMR-iştii nu au niciun interes să pice acest Guvern, Emil Boc fiind cel mai serios partener cu care au negociat pînă acum. Ce au cerut, aia li s-a dat! Iar visul oricărui etnic al descălecătorului Attila este adoptarea statutului minorităţilor. Miercuri, premierul tocmai a semnat un protocol echivalent cu un jurămînt pe gresie şi coasă că acesta se va aproba. De ce s-ar certa UDMR cu PDL abia acum? Ce alternativă ar avea, intrarea într-o într-o alianţă cu două partide care au avut un limbaj agresiv la adresa maghiarilor şi a statutului minorităţilor? La fel, UNPR, un partid despre care PSD şi PNL spune că e format din „trădători” şi care nu are viitor politic dacă iese din umbra PDL-ului. Minorităţile naţionale, altele decît cea maghiară, aproape că nu contează. Deci, grosul celor care ar putea trăda, ar fi din mijlocul parlamentarilor PDL, mai exact cei aflaţi sub influenţa grupărilor anti-Boc. În cazul în care Guvernul va fi demis, premierul va folosi demiterea sa în lupta pentru şefia partidului. Perceput ca un „om cinsitit” şi „împăciuitor”, el va poza în victima grupărilor obscure din PDL care îşi pun interesele mai presus de cele ale partidului, „exact acum cînd România iese din crize”. „Şomer”, Emil Boc va fi degrevat de grijile Executivului şi va face turul ţării arătînd, cu argumente, cine şi de ce a tras sforile ca el să fie debarcat, adică exact cei care vor să pună mîna pe PDL. Nu exclud ca în scandalul vămilor să apară chiar numele unor cotracandidaţi ai săi la şefia partidului, precum şi alte elemente care vor veni în sprijinul reconfirmării sale în fruntea partidului de guvernămînt. Sper că se înţelege strategia?

Am prezentat nişte argumente şi fiecare cititor poate trage o concluzie proprie. În ce mă priveşte, cred că Boc va rămîne în fruntea Guvernului, probabil şi în fruntea PDL, iar după consumarea alegerilor din acest partid vom asista la o remaniere guvernamentală cu intrări din UNPR(Marian Sîrbu, Cristian Diaconescu). Deşi voi continua să spun că Emil Boc nu este premierul pe care mi-l doresc, consider că acum nu este momentul socio-economic ca el să fie schimbat. Oricum, mai presus de toate cîte sunt şi rîd în soare, mai rămîne să vrea şi Zeus. O sã vedem dacã el s-a înduioşat de versurile rugăciunii: „Eu sunt mic, tu fă-mă mare/Eu sunt slab, tu fă-mă tare”, auzite, miercuri, pe la 21:00, cînd Emil Boc vizita în tainã Palatul Cotroceni.

Read Full Post »

® Kuweit, 50


Oficiali români şi kuweitieni taie tortul aniversar care a fost ceva delicios din frişcă şi mascotă, de un metru lungime şi 50 de cm lăţime

Ambasadorul Kuweitului la Bucureşti, Excelenţa Sa Fahad H. Sh. Al Metairi(în centrul imaginii), m-a invitat, joi seara, la recepţia organizată, la Marriott Hotel, cu ocazia aniversării a 50 de ani de la înfiinţarea micuţului emirat, precum şi a sărbătoririi a 20 de ani de la eliberarea acestui stat de trupele de ocupaţie ale dictatorului irakian Saddam Hussein(vezi aici). Nu făceam referire la acest eveniment dacă nu aş fi fost plăcut surprins de organizarea excepţională. Şi nu mă refer aici la mieii rotisaţi puşi la odihnă pe orez cu stafide şi miez de migdale, la şaorma pregătită pe loc cu tot dichisul arăbesc, la salata de pătrunjel potrivită cu roşii tăiate în cuburi şi lămîie, la brînzeturile de oaie servite ca atare sau pitite în ghioace de cocă, la fel şi fel de delicatese orientale, ci mă refer la filozofia organizării. Am văzut o îmbinare de tradiţional şi modernism fascinantă chiar şi pentru un european. Dragostea pentru copii, respectul pentru tradiţie şi simboluri naţionale, patriotismul, lipsa de opulenţă, căldura prietenească faţă de oaspeţi, chiar o naivitate curată, au fost elemente care nu puteau trece neobservate unui fin observator. M-a mai surprins plăcut şi faptul că, după ce fetiţa de aproximativ 10 ani a ambasadorului a deschis evenimentul, s-au intonat imnurile de stat ale Kuweitului şi României(mă întrebam dacă la Congresul UDMR va fi la fel). De asemenea, ambasadorul a subliniat faptul că, în 1990, cînd Irakul a atacat Kuweitul, România deţinea preşedinţia Consiliului de securitate al ONU şi a condamnat imediat agresiunea asupra ţării sale. „Nu vom uita asta niciodată şi vă asigurăm de prietenia noastră durabilă”, a spus Mr. Al Metairi. Iar arabii ştiu să îşi respecte prietenii. Tot o dovadă de bun parteneriat între România şi micuţul stat din Golful Persic este şi vizita pe care Traian Băsescu o va face, sîmbătă, în Kuweit, pentru a participa la evenimentele prilejuite de cele două aniversări amintite mai sus. Sper că Preşedintele a luat această decizie ca urmare a unui calcul diplomatic şi nu pentru a evita să-şi frece coatele cu Victor Ponta şi Crin Antonescu la Congresul UDMR care are loc tot sîmbătă, unde de asemenea era invitat.

La mulţi ani, Kuweit!

Femei în costum tradiţional kuweitian serveau cafea arăbească şi ceai

În interiorul somptuoasei Săli a Diplomaţilor a fost montat un cort kuweitian tradiţional.

Sala, pavazoată în culorile drapelului kuweitian, a fost arhiplină de oficiali români şi străini. În ce mă priveşte, m-am întreţinut cu deputatul PDL, Wiliam Brînză, şi diplomatul director în MAE, Doris Mircea, o profesionistă desăvîrşită, care era apelată telefonic permanent de responsabilii cu evacuarea românilor aflaţi în mijlocul luptelor din Libia

Read Full Post »


Nu de puţine ori am spus pe acest blog că în redacţia Realităţii TV este o minte diabolică ce orchestrează permanent dezinformarea şi manipularea privitorilor. Reacţia rapidă, modul în care sunt editate ştirile, titlurile de pe ecran, informaţiile cu jumătăţi de adevăr, temele emisiunilor, alcătuirea programului sunt tot atîtea elemene care trădează mecanismul subversiv ce ticăie în această televiziune scîrbavnică. Otrava inoculată unui simplu telespectator nu poate fi strecurată şi profesioniştilor, iar aici, cu permisiunea dumneavoastră, m-aş include şi pe mine avînd în vedere că am peste zece ani de muncă în televiziune, majoritatea perioadei în funcţii de coordonare redacţională. Nu atingeam acest subiect(pentru a nu face şi eu jocul nemernicilor) dacă nu aş fi fost neplăcut surprins de faptul că non-ştirea prezentată de oficina lui SOV a fost preluată de toată presa, pro, contra sau echidistantă în raport cu Preşedintele sau Puterea. 

Această televiziune antinaţională continuă să arunce pe piaţă teme false, să inducă o stare de confuzie la nivelul societăţii şi al clasei politice, să creeze impresia existenţei unei tensiuni între Traian Băsescu şi Emil Boc, să trîmbiţeze iminenta schimbare a premierului, să extrapoleze conflictul dintre anumite facţiuni al PDL-ului. Mintea diabolică de care vorbeam se foloseşte în atingerea ţelului său murdar de jumătăţi de adevăr împănate cu frînturi de imagini şi declaraţii, legătura forţată dintre acestea făcînd-o comentariile redactorilor, reporterilor, moderatorilor sau analiştilor. Sloganul „calomniaţi, calomniaţi, că ceva tot va rămîne” este aplicat alături de cel „dezinformaţi, dezinformaţi, că trebuie să fie unii care să creadă” în toate emisiunile RTV. Ştiri adevărate sunt amestecate cu cele false pentru a ameţi privitorii mai puţin avizaţi. Dezinformarea, alături de cuvinte precum scumpire, chirie, majorare, dezastru, scandal, atac, minciuni, haos etc.(şi derivatele lor, dar toate cu nişte conotaţii negative în mentalul colectiv), fac să încolţească impresii false chiar şi în cele mai puternice şi de bună credinţă spirite. 

În ce mă priveşte, consider că aici ar trebui CNA să intervină, nu în chestii uşurele legate de devierile de limbaj sau prezentarea unor imagini nefericite. Insinuarea şi construcţia unui univers ireal sunt mai periculoase decît o înjurătură scăpată în eter.

Revenind la ceea ce, vezi Doamne, a surprins, ieri, un „stativ” cu microfon al RTV(citeşte aici), pot spune din experienţa pe care o am, zilnic, cu reporterii acestei televiziuni, că ei au sarcină de serviciu să raporteze în redacţie orice chiţibuş care ar putea fi exploatat de mintea diabolică enunţată mai sus. Un alt exemplu recent este cel Emil Boc şi preţul pîinii. Premierul face cumpărături în Piaţa Amzei(dar nu numai), situată în spatele blocului în care locuieşte, de cîteva ori pe săptămînă, deci este la curent cu preţul pîinii. Eram acolo cînd Boc pur şi simplu a refuzat să răspundă reporterului RTV cît costă o pîine, precizînd că „nu vrea să îi facă jocul”. Ce s-a văzut la TV ulterior? „Boc nu ştie cît costă o pîine!”. Profund neadevărat! Dar amalgamul dintre adevăr şi minciună a prins la minţile rudimentare. Ceva asemănător a fost şi ieri, cînd Preşedintele a plecat de la sediul MAI. De fapt, prin ceea ce a spus, „Stai să vedem cu premierul şi pe urmă…”, Traian Băsescu a arătat respect faţă de Boc şi nu că vrea să îl schimbe cît mai urgent. Secretarul de stat din MAI, Marian Tutilescu, i-a solicitat ceva Preşedintelui, iar acesta a dorit să-i spună că trebuie vorbit cu premierul înainte, adică şeful direct al celor de la MAI. Pe româneşte, Traian Băsescu la pasat pe Tutilescu şi i-a sugerat că trebuie să vorbească înainte cu Boc, nu cu el(vezi video). Celor care încă mai gîndesc cu mintea lor în această ţară le aduc şi două argumente:

  1. Preşedintele nu ar fi făcut niciodată aşa ceva pe scări, în mişcare, fiind vorba de o problemă foarte serioasă
  2. Cine va vedea înregistrarea video poate observa că în jurul demnitarilor erau multe alte persoane. Traian Băsescu este foarte secretos şi nu ar fi vorbit de o eventuală schimbare a lui Boc înconjurat de atîta lume.

De fapt, ulterior, purtătorul de cuvînt al Preşedinţiei a explicat contextul în care Traian Băsescu a rostit acele cuvinte.

Am sunat să exprim regretul preşedintelui că Realitatea Tv se menţine în continuare într-o cheie de manipulare şi de dezinformare şi spun acest lucru pentru că nu există niciun motiv relevant, real, care să justifice un titlu de genul „Băsescu are o problemă cu Boc” altul decât ura dvs faţă de preşedinte. Dacă aţi fi fost de bună credinţă ar fi trebuit să observaţi că era vorba de o discuţie pe picior de plecare, după bilanţul MAI (…) Referirea era la o decizie care trebuia luată în comun cu primul-ministru„, a spus Valeriu Turcan. Dar, cine să-l mai creadă?! Subiectul era deja rostogolit de toţi lătrăii televizaţi, titlurile şi breaking news-urile pulsau pe ecran cu litere de-o şchioapă, otrepele de serviciu intrau pe telefon ca să-şi dea cu părerea. Nici faptul că Traian Băsescu vorbea cu Tutilescu şi nu cu Traian Igaş(se vede clar în video) nu a contat pentru cei a căror intenţie era să dezinformeze şi să provoace tensiune la nivelul societăţii.

Sper că cine are puţină glagorie poate înţelege dezinformarea crasă a acestei oficine. De aceea, mă întreb şi eu acum: Ce să vedem cu imbecilii? Pe urmă, se va schimba şi premierul!

Read Full Post »

Older Posts »