Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for februarie 2012


Joi, 23 februarie, agenţia de presă MEDIAFAX a sărbătorit, la Radisson Hotel, 20 de ani de activitate. Oamenii informaţi ştiu că o agenţie de ştiri este ziarul, radioul şi televiziunea jurnaliştilor, adică un furnizor de ştiri scrise, înregistrări audio, video şi fotografie destinate televiziunilor, radiourilor şi ziarelor. MEDIAFAX este de departe cea mai bună, corectă, credibilă şi rapidă sursă de ştiri pentru mass media română, dar nu numai! Materialele de presă produse de jurnaliştii acestei agenţii sunt destinate pentru uzul celorlalţi jurnalişti ai trusturilor de presă, precum şi unei pleiade de clienţi care sunt abonaţi la unul sau mai multe fluxuri de ştiri. Instituţii publice şi private, politicieni, oameni de afaceri, artişti, chiar unele persoane fizice care doresc a se informa direct de la sursã, primesc online, în timp real, ştirile pe care şi le doresc, din domeniile politic, social, cultural, life, economic, sportiv, externe etc., în funcţie de prevederile contractului semnat cu departamentul de vînzari al agenţiei.

     MEDIAFAX(ca şi ProTV) este un produs marca Adrian Sîrbu, ambele fiind de excelenţă şi lidere de piaţă! Mă onorează faptul că fac parte dintr-un asemenea colectiv de profesionişti, neimplicaţi politic, echidistanţi, care preiau informaţia în stare pură, la prima mînă, şi o dau mai departe. Ceea ce fac clienţii(abonaţii) cu „produsele” noastre nu ne mai priveşte. Fiecare instituţie media foloseşte, comentează sau adaugă elemente ştirii de  bază. De exemplu, o ştire de agenţie sună aşa: „Preşedintele Traian Băsescu se va adresa, pe 7 martie, Parlamentului”. Clientul meu X poate spune: „Băsescu iar se duce în Parlament ca să vorbească slugilor lui, schiţînd democraţia”. La fel cum un alt client, Y, poate spune: „Preşedintele va merge în Parlament ca să încerce soluţionarea  blocajul politic, dar chiulangii de la USL nu vor participa la şedinţă deşi sunt plătiţi din banii poporului.” Ştirea de agenţie este echidistantă şi rece, dar beneficiarii o folosesc după bunul lor plac. Şi al patronului!

De 20 de ani, MEDIAFAX este cel mai mare furnizor de ştiri, are surse pe care nu le are altcineva în presa română şi se bucură de respectul tuturor oamenilor politici, vedetelor, VIP-urilor şi consumatorilor de ştiri. MEDIAFAX este lider pe piaţa ştirilor şi, iertată fie-mi lipsa de modestie, în următorii 2 ani nu are cine să o detroneze din fruntea presei române. Gata cu laudele! De fapt, nu a fost o laudă. Evidenţa nu are nevoie de confirmări. Am simţit nevoia să explic aceste aspecte pentru cei care sunt mai puţin familiarizaţi cu maşinăria mass-media. Mai departe, am să mă refer la Gala MEDIAFAX(vezi aici ştirea de la ProTv, la min.35).

Sărbătoarea agenţiei a fost onorată de prezenţa a zeci de personalităţi culturale, sportive, politice, economice etc. ale României contemporane. Deşi i-am criticat de nenumărate ori pe blog, vreau să subliniez aprecierea mea pentru foştii preşedinţi ai ţării, Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, care au răspuns invitaţiei. De asemenea, au fost prezenţi şi un rege, Gică Hagi, şi o prinţesă, Angela Gheorghiu. Apreciez în mod deosebit prezenţa lui Vasile Blaga, a lui Alexandru Paleologu, a lui Adriean Videanu, a Sulfinei Barbu şi a Elenei Udrea, singurii lideri PDL prezenţi. Indiferent de ce se poate spune despre ei, s-a dovedit din nou că respectivii sunt persoane cu care poţi dialoga, oameni de lume. Informaţii şi fotografii puteţi vedea aici  pe alte produse ale trustului nostru, respectiv Gândul şi Ziarul Financiar.

    Din nefericire, au strălucit prin absenţă Traian Băsescu şi Mihai Răzvan Ungureanu(MRU). Premierul şi-a contramandat participarea la 18:30, cu puţin timp înainte de începerea galei. SPP-ul se aşezase deja în dispozitiv şi a rămas aşa pînă la 20:30, de teamă ca MRU să nu se răzgîndească iar şi să apară la festivitate. Din punct de vedere profesional este chiar mai bine că acesta nu a venit, astfel încît subconştientul meu nu va fi afectat de subiectivism în relaţia demnitar-jurnalist. Dimpotrivă! Am adăugat încă o dezamăgire la impresia  generală pe care abia mi-o formez faţă de actualul premier. El nu era obligat să vină, dar dacă a promis că o va face, trebuia să fie prezent. Scuza a fost penibilă şi am să o devoalez vreodată. Pot să spun(universal valabil pentru politicieni) că oamenii aceştia sunt plini de umori. Se urăsc definitiv şi nu mai pot sta alături. Nici măcar sub acelaşi acoperiş nu le place să se ştie. În tinereţe, aveam prieteni care nu veneau la o petrecere dacă urma să fie prezent şi un/o fost/ă amic/ă de-a/l lor, dar cu care se „stricaseră”. „Aaaaa! Dacă vine şi Cutare eu nu mai vin!”. Copilăresc şi, mai ales, penibil!

       Traian Băsescu nu a vrut să stea pe scenă în fotografia de la final(vezi la început) lîngă Ion Iliescu, Mihai Răzvan Ungureanu a fost deranjat că nu primeşte vreun premiu, Adrian Năstase nu suportă să se afle în sala în care e şi Daniel Morar . Nici noi, poporul, nu mai suportăm de mult pe aceşti politicieni plini de fiţe care, 20 de ani, ne-au ţin în sapă de lemn. Dacă am aplica raţionamentul lor ce ar trebui să facem? Să plecăm? Noi suntem prea mulţi. Nu mai bine pleacă ei?!

M-a surprins neplăcut şi faptul că evenimentul „MEDIAFAX 20” nu a fost reflectat decît de televiziunile şi publicaţiile trustului nostru. Era un semn de recunoaştere a muncii jurnaliştilor agenţiei dacă beneficiarii noştri din mass-media popularizau gala. Ziarele(care mai sunt), site-urile şi televiziunile de ştiri „trăiesc” din munca noastră. I-aş invita pe colegii mei de breaslă să renunţe o săptămînă să se ajute de fluxul MEDIAFAX. Ştiu că nu vor putea aşa cum nici eu nu puteam să o fac atunci cînd eram jurnalist, editor sau redactor şef în alte trusturi. Majoritatea ştirilor cu care mass-media se împăunează(de multe ori uitînd să citeze MEDIAFAX) sunt produse de această agenţie. O simplă biată ştire a MEDIAFAX stă la baza a sute de ştiri care sunt difuzate de zeci de televiziuni, ziare, site-uri, radiouri. Subiectele talk-show-urilor televizate se bazează în procente majoritare tot pe ştirile acestei agenţii. Colegii noştri, jurnalişti ai altor trusturi, ar fi trebuit să înţeleagă faptul că noi nu suntem concurenţa lor. Noi doar producem grîul din care ei îşi fac pîinea zilnică!

Read Full Post »

® Mi-a fătat căţeaua


Desene animate

    ¶ Victor Ponta s-a întors din SUA. S-a dus…şi a venit…! Nu! Tot cum a plecat! Cică ar fi găsit uşile închise, dar nu numai la madam Clinton, ci şi la cei aflaţi  mai jos în ierarhia Casei Albe. Singura persoana care se pare că totuşi a fost dispusă să dialogheze cu micuţul Titulescu ar fi fost portarul de la White House, Washington D.C. „Don’t cross the line!”, i-ar fi zis puşcaşul marin afro american lui Ponta, timp în care îşi mîngîia patul armei. „Excuse me!”, ar fi răspuns şeful PSD-ului, în timp ce-o ştergea voiniceşte. Din această cauză el nu s-a putut lăuda cu vreo fotografie făcută alături de un oficial american al Casei Albe, aşa cum i-au cerut colegii de partid şi jurnaliştii(cei adevăraţi, nu slugile lui Felix şi Ghiţă). „Nu m-am dus în SUA ca să fac poze”, le-a răspuns Victoraş arţăgos răutăcioşilor care-l întrebau cu cine s-a văzut şi fotografiat. Fiţi convinşi că dacă avea vreuna, Antena 3 şi RTV o lăsau pe ecran cîteva zile, mititică sub ceas, unde afişează Dan Diaconescu „Senzaţional”. Sursele mi-au mai spus că, ieri, a fost mare halimai la şedinţa BP al PSD, clevetitorii făcînd mişto pe la colţuri şi chicotind. „Ponta şi-a făcut poze cu Mickey Mouse cînd a fost primit la Disneyland”, rîdeau ei. „Pînă şi Vanghelie a avut mai mult succes peste Ocean(vezi aici). Cînd mai pleacă şefu-n SUA să-i organizeze Marean vizita”, ar fi făcut caterincă lideri ai PSD. Nişte pricinoşi! Eu cred că Ponta are fotografii. Cu obeliscul!(vizita pe larg, aici)

Sală, sală, vrem ostaşi!, a strigat ofiţerul în kaki. Pe cine? Pe cei trei, restul mai aşteptaţi la uşă.

 Ieri, am participat la Bilanţul Ministerului Apărării Naţionale, eveniment la care a fost prezent primul-ministru. Totul a fost pliciticos, ca la fiecare şedinţă de acest fel. Laude, felicitări, promisiuni, mici critici. Dar nu vreau să mă refer la discursurile oficialităţilor, ci la două aspecte organizatorice.

Φ Pentru a nu fi locuri goale în sală, organizatorii pregătiseră la uşă mai mulţi ofiţeri „de rezervă”. „Mai trebuie trei aici”, a ordonat un şefuleţ din minister cînd a observat că unele scaune ale sălii erau goale. Întîmplarea m-a dus cu gîndul la congresele PCR de la Sala Palatului. Tovarăşul Ceauşescu nu trebuia să vadă scaune goale în faţa ochilor, de aceea se proceda la fel. Pe lîngă invitaţi, organizatorii partidului aduceau nişte tovarăşi de rezervă, un fel de Stan-păpuşă, gata să fie puşi pe locurile libere. Aşa au procedat şi subalternii to’arăşului Gabriel Oprea. Bunele deprinderi nu se uită niciodată!

Φ Al doilea aspect se referă la, mă scuzaţi, nevoia mea la baie. De vreo 7 ani tot particip la bilanţurile ministerelor, deci inclusiv la MApN. Niciodată nu am întîlnit condiţii de securitate atît de stricte  ca acum. Cineva m-a însoţit de la poartă pînă la locul din sală, drum pe care odinioară îl parcurgeam singur. Însă, surpriza cea mai marea a fost în momentul în care am fost nevoit să merg la WC. Am întrebat un ofiţer unde este toaleta şi m-am îndreptat spre ea în paşi vioi. Am urcat cele cîteva scări în fugă şi fără să privesc înapoi. Uşurat, m-am spălat alene pe mîini, mi-am aranjat freza şi cînd ies…o domnişorică mă aştepta la uşă. Ruşinată ea, stingherit eu! Am reuşit să bîgui o scuză pentru că am stat prea mult în toaletă, dar i-am spus că nu ştiam că sunt aşteptat. Pe de altă parte, m-am abţinut cu greu să nu rîd pentru că mi-am adus aminte de bancul cu Bulă, copil. Năzdrăvanul nu vrea să meargă la pipi decît cu bunica, altfel plîngea. Cînd a fost întrebat de părinţi de ce vrea doar cu bătrîna, el a răspuns: Pentru că-i tremură mîna. Respectiva m-a urmărit pînă la uşă, fără să ştiu. Nu credeam că pînă şi la WC trebuia să te însoţească cineva. Poate că şefii Apărării doreau să se asigure că nu ai jet radioactiv şi gaze de luptă…biologice!

Cu mînuţele astea două cu care am muls măgăruşul(de bani), bricolez şi la gaze. Cînd simt că explodează mă strîng aşa, mă screm şi gata! Apoi mă detectez cu senzorul olfactiv.

           ¶ În ţara noastră dragă avem mulţi oameni care se pricep la toate, aşa cum avem alţii care, deşi nu se pricep la ceva, vorbesc ca şi cum s-ar pricepe. De duminică dimineaţă am intrat în „era gazelor”. Pînă acum am traversat „era infecţiilor intraspitaliceşti”, „era pedofiliei”, „era glaciară”, „era înzăpezirii”, „era deszăpezirii” şi prevăd că va urma „era dezgheţului”. Revenind la gaze, pot afirma că am devenit doctor în domeniu. La televiziuni s-au perindat atîţia specialişti încît ştiu totul despre ţevi, supape, senzori, contoare, mercaptan, etan, burlan, sighet-marmaţian. Printre atîta amar de lume (ne)pricepută s-au intercalat şi veşnici pricepuţi la toate de care vorbeam mai sus. Nu am urmărit toate televiziunile ca să văd dacă pînă şi madam Tatoiu şi-a dat cu părerea despre gaze(nu intestinale, ci naturale), aşa că mă voi referi doar la doi dintre multi-specialiştii Antenei 3. Unul este partenerul măgăruşului dintr-o emisiune televizată acum peste 20 de ani. M-am obişnuit ca actorul să comenteze orice şi oricînd, dar chiar şi la gaze nu visam că se pricepe. Un alt megaspecialist este un profesoraş sindicalist ajuns vedetă la televiziunea lui Voiculescu-securistul. A fost suficient ca educatorul să facă,  acum vreo 2 ani, un protest anti Traian Băsescu, pentru a-şi cîştiga un loc forever în studioul televiziunii lui Felix. Cred că profesoraşul a devenit specialist în gaze în urmă cu vreo trei săptămîni pe cînd se fîsîia prin Piaţa Universităţii şi îşi dădea aere într-un megafon,  dirijînd un cor de urlători „jos băsescieni”.

           ¶ Nu ştiu dacă are sau nu vreo legătură cu cele povestite mai sus, dacă a auzit vreun comentariu TV şi a fost străbătută de emoţie sau a zărit într-un colţ de ziar viscolit pe Mickey dînd noroc cu Ponta, dar este cert că mi-a fătat căţeaua! Că nu e doar o vrăjeală stricată ci, aşa cum v-am obişnuit, doar purul adevăr, îmi stau mărturie fotografiile de mai jos! Uitaţi-vă la ei ce frumuşei sunt, bătu-i-ar norocu’! Dacă ajung javre, comentatori îi fac, pupa-i-aş eu de păpuşei!

Read Full Post »


CSM a primit 2 jeep-uri Infiniti şi unul Mercedes Brabus

ANAF confiscă, anual, bunuri ale contribuabililor, persoane fizice şi juridice, care nu-şi achită datoriile către fisc. Apoi, bunurile confiscate trebuie să urmează una dintre căile următoare. Ori sunt evaluate la preţul pieţei şi la respectiva sumă sunt vîndute(licitate) prin magazinele ANAF, ori sunt repartizate de o comisie a Secretariatului General al Guvernului (SGG). Atunci cînd este vorba de maşini, bărci, yahturi, alte produse de valoare şi interes, ANAF este obligat să trimită lista bunurilor respective Guvernului pentru ca acesta să-şi exprime interesul, dacă există, pentru anumite bunuri.

Pe de altă parte, autorităţile publice, instituţiile statului etc. de-a lungul timpului trimit diverse solicitări către Guvern, o comisie a SGG le analizează oportunitatea, le centralizează, iar cînd există posibilitatea(şi voinţa politică), le satisface.

Prin mijloace specifice, am pus mîna pe listele cu fericiţii cîştigători ai darurilor guvernamentale şi am observat că una e calea corectă de alocare şi alta e vrerea muşchilor lui Boc! Aşa că, în 2010 şi 2011, unele repartizări de automobile confiscate au fost făcute pe ochi frumoşi, în funcţie de relaţia afectivă cu instituţia respectivă, iar uneori fără să existe o neapărată nevoie de acel mijloc de transport. Analizînd listele se poate vedea că majoritatea primăriilor care au primit maşini au primari PDL, UDMR şi UNPR. De asemenea, cele mai multe sunt din judeţul (aţi ghicit!) Cluj. Să fie doar o simplă întîmplare? Să se fi nimerit aşa? Cred că suntem prea inteligenţi ca să mai credem în astfel de coincidenţe. Boc şi-a arătat din nou goliciunea morală. Vreau să fie clar! Să nu creadă cineva că USL, dacă ar fi fost la Putere, făcea altfel! Nu! Dar românii de aceea au dat încredere PDL-ului la alegeri, pentru că sperau să fie altfel decît PSD şi PNL. Din nefericire, aşteptările lor au fost înşelate, iar PDL a devenit o mare dezamăgire chiar şi pentru „portocaliii” înfocaţi.

Sfinţiile lor s-au dedulcit la lucruri catolice.

Revenind la listele pe care le voi afişa mai jos, vreau să felicit Garda de Mediu şi prefectul de Sălaj care au refuzat maşinile repartizate pentru că sunt „prea luxoase şi costă mult întreţinerea”, respectiv „jeep-ul consumă 20 de litri la 100 km”. Salvarea ţării de la manageri ai statului cu asemenea mentalitate va veni, nu de la profitori abjecţi de teapa lui Boc! Faptul că el nu a făcut averi(cel puţin nu ştim noi) din poziţia de premier este pozitiv, dar pentru că a patronat nepotismul, favoritismul, căpuşarea bugetului naţional, este la fel de condamnabil ca şi cum ar fi furat.

Poate că mai sunt instituţii care au renunţat la maşinile repartizate, dar nu le-am aflat. Cînd voi avea confirmări, voi reactualiza postarea. De asemenea, voi urmări destinaţia pe care o vor lua maşinile de lux refuzate de Garda de Mediu.

Sunt creştin ortodox, dar, să mă ierte Dumnezeu!, parcă prea multe beneficii se îndreaptă către Biserica Ortodoxă Română! Clerului i s-au majorat salariile, averile şi veniturile bisericeşti nu se impozitează, construcţia Catedralei Mîntuirii Neamului şi înălţarea sau repararea de biserici primesc bani de la buget etc. Deşi BOR este o întreagă industrie care face bani(deţine chiar şi un trust de presă) nu plăteşte taxe şi impozite la stat, în schimb primeşte alocaţii bugetare importante. Başca, după cum se vede din liste, îi sunt date gratis autoturisme, dubiţe, camioane. În relaţia Guvernului cu Patriarhia nu se vede criza economică. Să fie frica de Dumnezeu sau doar un păcătos interes electoral?

La final, am cîteva întrebări pentru făţarnicul Emil Boc:

  • De ce a repartizat maşini unor instituţii care nu au nevoie şi acum zac prin garaje?
  • De ce a direcţionat maşinile după culoarea politică?
  • De ce a făcut plocoane Bisericii Ortodoxe Române?
  • De ce le cerea românilor să strîngă cureaua, iar el nu a valorificat prin licitaţie maşinile confiscate?

Nu aştept vreun răspuns de la fostul premier. Pentru asta ar trebui să ai bărbăţie. Emil Boc a plecat pe uşa din dos, aşa cum a venit, tot prin dos, după ce Parlamentul l-a trimis la plimbare. De aceea, cred că singura amintire notabilă despre el va fi doar…un dos!

**********

LISTELE CU MAŞINI

Read Full Post »

® Doar un exemplu


Strada mea, Bucureşti.

Nămeţii sunt cît gardul. Uliţa este plin de zăpadă şi niciun utilaj nu a deszăpezit-o. Cu greu, jurnalistul reuşeşte să-şi facă drum pînă la poarta unei case a cărei cuşmă abia se mai zăreşte din noianul de omăt. Omul îndepărtează cu picioarele zăpada îngrămădită în dreptul unei uşi verzi, cu vopseaua scorojită. Viscolul o aşezase acolo într-o geometrie doar de el ştiută. Răspunzînd într-un tîrziu chemărilor repetate ale musafirului nepoftit, prin ochiul mic de geam se iţeşte un chip răvăşit de băbuţă. Părul îi iese dezordonat pe sub o căciulă din lînă, îmbrobodită la rîndul ei cu o basma spălăcită de ani. În picioare, ea are tîrlici împletiţi iar trupul plăpînd îi stă pitit sub o droaie de ţoale, puse de-a valma. Ai impresia că femeie s-a îmbrăcat cu toate hainele din şifonier, ca la final să le acopere cu un halat gros din molton, ca de spital. Sufletul puţin al bătrînei are 85 de ani.

-Ce faci, tanti? Eşti bine?, întreabă jurnalistul.

-Nu sunt, maică, răspunse ea şi instantaneu începu să plîngă. E văduvă şi singurătatea o copleşeşte. De cînd a început să ningă nu a mai ieşit din casă. Cine să îi dea zăpada urcată de viscol pe pereţii cocşcoviţi ai casei bătrîneşti de paiantă? Cine să-i coboare troienele aşezate pe culmea acoperişului gîrbovit de ani? Nici apă nu are aşa cum nu are nicio persoană care să stea cu ea şi să o ajute. Dacă mai ţine vremea rea, băbuţa poate fi găsită moartă în casă, la primăvară. Bătrîna se vaită că e oarba şi că nu mai are putere să se-ngrijească. Ascunşi în spatele unor ochelari de vedere cu ramă groasă, ochii ei aproape orbi  şiroiesc de lacrimi. De fier să fii, nu ai cum să rămîi insensibil la aşa ceva! Fiecare dintre noi are în minte imaginea unor rude bătrîne, a părinţilor sau a bunicilor, iar această „icoană” o asociăm cu bătrîna a cărei faţă e brăzdată de viscolele vieţii. Privindu-i şuviţele cărunte, mîinile tremurînde şi chipul zbîrcit, auzindu-i glasul sugrumat de plîns care îi rosteşte necazul, văzîndu-i lacrimile şiroind, nu putem sa fim insensibili sau chiar să nu lăcrimăm la rîndu-ne! Nu-i aşa?

Mobilizare pentru a depăşi nesimţirea unui primar care este ales de o anume parte a locuitorilor Sectorului 5, contra unor foloase, exact acea parte care nu plateşte impozite şi taxe sau care are aceste taxe foarte mici. A naibii democraţie!

Ei, bine! Uliţa de care vorbesc se află la 3 staţii de Parlament, în Sectorul 5. Vanghelie pierdut în amor şi nesimţire nu se oboseşte să deszăpezească străzile secundare ale cartierului. Nu a făcut-o de 8 ani de cînd e primar. Dacă cetăţenii nu ies la lopată sau nu strîng bani ca să şpăguiască vreun buldozerist, strada rămîne necirculabilă pînă la topirea zăpezii. Gunoierii, Salvarea sau Pompierii nu pot intra, aşa că fiecare locuitor se descurcă pe cont propriu, fie aruncînd gunoiul pe cine ştie unde, fie rugîndu-se la Dumnezeu să-l ferească de boli şi de foc.

Şi bătrînica există! E tanti Mimi de care vorbeam  aici. Ea are pensie de urmaş, pensie de nevăzător şi pensie de muncă. Totalul stipendiilor de la stat depăşeşte 20 de milioane lei vechi, mai mult decît pensiile cumulate ale părinţilor mei care au, adunat, 78 de ani de muncă. Tanti Mimi se vaită că nu vede(a făcut operaţie de cataractă) dar nu e chiar aşa. Exagerează! Apă curentă nu are pentru că i-a îngheţat o ţeavă, dar se va repara. Are şi copii, dar au grijă de ea „de la distanţă” pentru că nu se înţeleg. Tot ceea ce v-am spus la început este adevărat.!Tanti Mimi se vaită mereu, plînge, zice că n-are bani şi nici ajutor. Deşi spune că nu vede, ea se uită la telenovele, ştiri şi emisiuni de divertisment, zi şi noapte. Tanti Mimi îşi organizează timpul de somn şi masă în funcţie de programul TV. O simbioză mai bună între om şi televizor nu am mai întîlnit. Băbuţa e cel mai bun „pipălmetru” pentru agenţiile de rating, la grupa ei de vîrstă. Tanti Mimi, deşi nu a ajuns mai departe de capul străzii de mulţi ani şi are venituri mai mari decît unul care munceşte, a fost trecută pe lista persoanelor care beneficiază de ajutoare. Primăria, în răstimpuri, îi dă făină, zahăr, ulei etc. de la Uniunea Europeană. În plus, Vanghelie i-a mai scăpat nişte bani şi la alegeri. Dar tanti Mimi nu se duce să ia alimentele sau banii, ci dă buletinul unui ţigan care o vizitează din cînd în cînd. Ăla a trecut-o pe fel şi fel de liste de nevoiaşi, pentru a primi pomeni sociale, iar în schimbul „serviciului” el ia o parte din ceea ce primeşte bătrîna. Mama e puţin invidioasă că nu beneficiază şi ea de fel şi fel de foloase, dar nu se bagă în afacere pentru că nu-i place să se înhăiteze cu ţiganii.

Gîndiţi-vă că vreun reporter ajunge la o „tanti Mimi” care trăieşte oriunde în ţară. Netotul se va urca pe cea mai mare grămadă de zăpadă din curtea ei şi ar veni către cameră cu paşi rari, luptîndu-se cu nămetele şi văitînd necazul femeii. Respectiva, abia iţită în uşa casei, ar plînge şi ar blestema viaţa amară pe care o duce, s-ar plînge că nu are bărabat, ar spune că nu a trecut nimeni pe drum şi că este izolată, ar spune că pensia e mică,  şi-ar văita singurătatea, bolile şi bătrîneţea, poate chiar ar critica Guvernul şi pe Băsescu. Cameramanul i-ar filma de aproape părul alb, ochii în lacrimi, chipul zbîrcit şi din difuzorul televizorului s-ar auzi în surdină o melodie tristă, de înmormîntare. Telespectatorii vor fi impresionaţi la maximum, ar lăcrima şi ei, ar umple de sudalme autorităţile şi pe beţivul ăla de Băsescu care a nins şi a viscolit prea mult. Cei mai miloşi dintre telespectatori vor răspunde întrecerii de campanii de ajutorare a sinistraţilor. Unele alimente şi obiecte vor ajunge la cei care au cu adevărat nevoie de ele, altele, nu! O parte din donaţii vor umple cămările rudelor primarilor, persoanelor înstărite, şmecherilor şi băgăcioşilor cu gura mare. De exemplu, o babă înzăpezită s-a plîns unui reporter, în direct, că primarul a primit foi de dafin şi nu i-a dat şi ei. Cine mă lămureşte de ce i-ar trebui unei înzăpezite flămînde, înfrigurate şi care stă pe întuneric foi de dafin? Sunt frunze fermecate? La inundaţii o parte din ajutoarele date de români şi de Guvern au fost schimbate de beneficiari pe băutură. Altele au fost revîndute la jumătate de preţ, prin sat. Şi nu mă refer doar la ulei, conserve şi zahăr, ci şi la cherestea, fier beton, BCA, ciment. Nu mai spun că unii şi-au scos termopanele caselor abia construite de stat în locul bojdeucilor lor luate de apă şi le-au vîndut. Despre asta vorbesc!

Curte arătate în direct la RTV, titlul ştirii fiind "O comună de lângă Focşani, îngropată sub munţii de zăpadă". Măi, să fie! Eu văd doar o curte de om gospodar.

Atenţie! Nu spun că mereu este aşa sau că toţi procedează astfel! Nu refuz existenţa unor drame! Nu mi-am propus să tai elanul celor care răspund campaniilor umanitare. Vreau doar să atrag atenţia asupra unor aspecte pe care le cunosc pentru ca telespectatorii să nu cadă pradă manipulărilor. În activitatea mea, am văzut un reporter care stătea în singura baltă din zonă şi transmiteau cu răsuflarea tăiată că satul este inundat. Ştiu reporteri care aveau ketchup la ei pentru a mînji cu „sînge” locul accidentelor ca să pară mai „horror”. Aşa cum am văzut un plăvan tembel al Antenei 3 care a intrat dinadins cu maşina pe un drum închis circulaţiei şi televiziunea lui a emis un „Breaking News” că vai! vai! echipa ei a rămas înzăpezită. Ăla trebuia dat afară pentru că a pus o tehnică de sute de mii de euro în pericol, nu prezentat ca erou. A doua zi, Realitatea TV nu s-a lăsat mai prejos şi s-a lăudat că o echipă a ei a rămas şi mai înţepenită în nămeţi, chiar mai multe ore decît cea a concurenţei. Am mai văzut o grăsună de la RTV, anti-Băsescu şi fană a lui Vadim Tudor, cum ieşea de sub un morman de zăpadă şi păşea greoi ca Lazăr cînd ai ieşit din mormînt. Ea, la chemarea cameramanului, nu a lui Iisus. Dospita sugera telespectatorilor că acei locuitori sunt îngropaţi de vii şi ne  turna bocet în urechi despre viaţa grea a oamenilor de acolo. În fapt, o viaţă la fel de grea ca a oamenilor de pe aici. Şi exemplele ar putea continua! Repet! Nu minimalizez anumite tragedii întîmplate PUNCTUAL, ci critic doar exagerările, manipularea şi utilizarea nefericirii oamenilor şi a unui dezastru meteo în scop politic.

Curtea mea! Abia mai pot intra în casă. Nici nu mai ştiu ce să fac cu zăpada iar pe stradă nu se circulă. Să chem televiziunile? Primesc şi eu ajutoare?

De aceea,  cînd aceste televiziuni mincinoase încearcă să ne păcălească(adică mai mereu) să nu se scape din vedere cele arătate mai sus. Trebuie luat aminte dacă operatorul întoarce camera de jur împrejur(tur de locaţie), toate detalii legate de persoană şi ambient trebuiesc analizate vigilent, iar spusele intervievaţilor trebuie ascultate atent. Numai aşa se poate cerne minciuna de adevăr. Altfel, românii de bună credinţă vor continua să fie manipulaţi şi vor munci din greu, chiar sub cod portocaliu, pentru ca „tanti Mimi” să stea liniştită, fără griji, uitîndu-se la telenovele, sub cod verde.

Read Full Post »

® Javre


Emil Boc a fost fotografiat, pe şest, pe cînd se schimba de haine în vestiarul clubului unde făcea sport, IDM(UPDATE: un cititor mi-a spus că nu ar fi la IDM, ci la Radisson). În momentul respectiv, el încă era premier. Ştiu că în ultimele luni de mandat Boc a schimbat sala. Acum merge la SPA Radisson, hotelul afîndu-se la numai 2 minute de apartamentul în care locuieşte. În filmuleţul de mai sus, Boc este surprins cu spatele, pe cînd îşi baga chiloţii în geantă. Slavă Domnului că nu i s-a văzut „ciucurelu”! Dar nu despre goliciunea lui vreau să discut, ci despre javre.

1.  Prima javră este cea care l-a filmat pe ascuns. Individul este genul de pervers care face găurele între cabinele closetelor, este tipul care se urcă pe scaunul WC-ului ca să privească peste paravanul despărţitor, este cel care, în copilărie, îşi punea o oglindă pe bombeu ca să se uita sub fusta fetelor. Îmi este greu să calific gestul acestui  nemernic care vînează goliciunea şi screamătul omului care se uşurează. Cred că perversul a stat la pîndă zile în şir, făcînd probe, simulînd filmarea fără telefon, aşteptînd momentul, gîndind ce cîştig va avea. Nu este uşor să învingi vigilenţa SPP-iştilor care-l însoţeau pe fostul premier. De asemenea, Boc este destul de suspicios şi foarte atent la situaţii care l-ar pune în ipostaze stînjenitoare sau penibile. Dacă era prins, perversul o păţea rău(nici acum nu este scăpat de răspunderea legală)! De aceea, cred că individul era un obişnuit al acelui vestiar, iar figura lui era familiară premierului şi gărzilor sale. Doar aşa îmi pot explica faptul că Boc a fost prins descoperit, la propriu şi la figurat.

2.  O altă javră este cel care a pus în circulaţie filmuleţul, respectiv Atena 1. E clar că prima javră a vîndut imaginile şi nu cu bani puţini! Pereversul mai are imagini cu Boc(poate şi cu alţii), sunt convins! Poate are filmuleţ şi cu „ţuţurelul” fostului premier, dar i-a fost teamă să le scoată. Şi aşa javrei/javrelor i-a/le-a fost teamă să le vîndă sau difuzeze cît timp Emil Boc a fost prim-ministru. Oricum, realizatorii emisiunii respective au cerut acceptul superiorilor pentru a cumpăra şi difuza   posteriorul fostului premier. Am curaj să pariez că OK-ul l-a dat Dan Voiculescu. Nu poţi să te joci cu aşa ceva pentru că urmările punitive şi materiale pot fi grave. În sprijinul raţionamentului meu vine chiar intervenţia telefonică în cadrul emisiunii a lui Crin Antonescu(de otreapa Ciutacu nu mai spun! Dacă aş fi în locul fostului premier, le-aş transmite acestor voayer-işti libidinoşi disponibilitatea ca, după ce mi-au văzut spatele gol, să le arăt şi faţa.

3.  Preşedintele PNL trebuia să refuze comentarea unui subiect aflat sub demnitatea unui şef de partid ce se vrea civlizat. Antonescu nu a făcut-o! Probabil că îi ceruse chiar Voiculescu, liberalul fiind mult mai obedient securistului Felix decît Victor Ponta. Cel ce se vrea preşedinte al României a vorbit despre curul lui Boc şi despre faptul că directorul SPP, Lucian Pahonţu, un apropiat al lui Traian Băsescu, trebuie să-şi dea demisia. La miezul nopţii, un preşedinte de partid cu pretenţii, oricare ar fi el, nu face jocul unei emisiuni de scandal. Cu o singură excepţie! Cînd intervenţia sa telefonică face parte din strategie jegoasă.

     În ce mă priveşte, am şovăit în a răspîndi la rîndu-mi mizeria, postînd filmuleţul, sau doar să povestesc despre ea. Am decis să pun totuşi imaginile pentru că răul este deja făcut, adică presa română şi internetul fiind împînzite cu el. Doresc să se audă chiar din gura realizatorului că Crin Antonescu, preşedintele PNL, a comentat importanţa politică a feselor preşedintelui PDL, Emil Boc. Altfel, poate nu eram crezut că e una dintre javre!

********

PS: Pentru că tot vorbim de jegoşenii, vă mai prezint una. Individul de mai jos protestează. Poate îl vede Dan Voiculescu şi îi face transferul din bătătura proprie în Piaţa Universităţii. Dupe ce în filmuleţul cu Boc a văzut un cur, poate lui Felix i-ar plăcea să vadă şi o…mîţă!

Read Full Post »


Tinerii din spate nu sunt nişte leneşi care stau cu mîinile în buzunare în vîrful nămetelui. Am văzut eu la RTV şi Antena 3 că sunt doar nişte bieţi sinistraţi cărora trebuie să le dea jandarmii zăpada din bătătură.

Am criticat de nenumărate ori această televiziune şi probabil că am s-o mai fac, dar azi o felicit din toată inima. De cînd satele ţării au fost înecate de zăpadă, reporterii şi realizatorii Realitatea TV( managementul redacţional, de fapt) au decis că este mai important să se salveze viaţa decît să critice incapacitatea autorităţilor de a face faţă situaţiei. Aceasta televiziune, cu ajutorul Armatei Române şi a companilor Carrefour, Real, Boromir etc., a lansat campania „În realitate eşti mai bun”. Românii au răspuns chemării şi au ieşit din imobilism. Impresionant, de la patroni şi oameni înstăriţi pînă la pensionari nevoiaşi, nenumăraţi cetăţeni şi-au adus aportul la ajutorarea sinistraţilor. Andreea Marin, Alexandru Arşinel, Mircea Lucescu, Monica Iagăr, sunt doar cîteva dintre VIP-urile văzute de mine că au răspuns campaniei. M-au impresionat Prinţul Paul şi Prinţesa Lia care, vorbind stîlcit româneşte, au spus că ei sunt români şi „frigul nu le-a îngheţat inima de român”. L-am văzut pe „nebunul” de Gigi Becalii care a plecat cu 12 vole şi a strîns vreo 3.000 de persoane, el afirmînd că pleacă în Vrancea şi nu se întoarce acasă pînă nu deszăpezeşte tot judeţul. Chiar acum, văd la RTV că PDL-istul Gheorghe Flutur de la Suceava a trimis trei camioane cu ajutoare la Focşani, iar mîine va trimite alt transport, la Buzău. Dar mai presus de toate, îmi simt ochii în lacrimi cînd văd bătrîni, ei înşişi nevoiaşi, care din puţinul pensiei lor au dăruit ceva semenilor aflaţi în necaz. Aceşti anonimi nu vin ca să fie filmaţi de televiziune şi să-şi facă imagine, ci îmboldiţi de bunătatea inimii lor. Ei sunt românii cu care mă mîndresc!

Nu mai ninge, nu mai viscoleşte. Ude or fi tinerii satului? Să-i fi mîncat cîinele ăsta rău?

În schimb, nu l-am văzut pe ex-regele Mihai şi nici pe Margareta cu Duda ei. Nu l-am văzut pe patronul BOR, Daniel. Nu am văzut o iniţiativă a organizaţiilor PDL(UPDATE: Sulfina Barbu a declarat la TV că organizaţia lor a trimis cîteva tone de ajutoare), PSD, PNL, UNPR, UDMR, PRM etc.(singur PP-DD a dat cîteva sute de pîini şi zeci de litri de carburant(fiţi siguri că nu din banii lui Diaconescu sau ai partidului său, ci din pomenile sponsorilor; cunosc zgîrcenia personajului). Nu i-am văzut pe Ponta, Antonescu, Dan Voiculescu, Năstase, Patriciu, Ţiriac, Elena Udrea, iar lista poate continua cu alţi politicieni cu gură bogată şi milionari nesimţitori!

Nu l-am văzut nici pe Traian Băsescu! Ştiu că deszăpezirea nu ţine de Preşedinţie, ci de autorităţile locale, dar preşedintele şi-a arogat rolul de „jucător”. Dacă pînă acum a fost la inundaţii, la alunecări de teren, la reconstrucţii de poduri etc., de ce nu s-ar fi arătat îngrijorat şi la înzăpeziri? În opinia mea, chiar dacă simţea nevoia să se relaxeze la Predeal, putea ieşi cu un mesaj către ţară. Probabil că nu toate calamităţile naturale merită atenţia prezidenţială!

Comparativ cu strădania de coagulare a forţelor societăţii pentru depăşirea crizei a Realitatea TV, RTV şi Antena 3 continuă campania de învrăjbire. „Uite ce face spionul ăsta de Mihai Răzvan Ungureanu! Merge cu elicopterul şi jeep-ul şi se ia de sinistraţi că sunt leneşi”, urlau javrele televizate. „Morţii nu pot să mai dea zăpada, de aceea sunt nămeţi. Satele sunt pline de bătrîni neputincioşi”, găseau ei scuze pentru imobilismul locuitorilor. „Prima oară trebuia să demită prefecţii din Vrancea şi Buzău”, aberau comentatorii lui Felix Securistul, dorind ca premierul să lase corabia fără comandant în vreme de furtună. Oameni pe care i-am cunoscut, cu care am lucrat, pe care atunci i-am respectat pentru profesionalism, precum Corina Drăgotescu, Cătălin Striblea, Eugen Chelemen(toţi de la RTV) mă dezamăgesc azi pentru că nu sunt în slujba cetăţenilor şi Adevărului, ci în cea a unei Opoziţii nevolnice.

În final, doresc să mă refer la declaraţia lui MRU care a aruncat presa moguleană în aer.

Este inadmisibil să ajungi pe străzile unei localităţi în România şi să-i vezi pe militari desfundând drumuri, în timp ce beneficiarii direcţi, care sunt şi concetăţenii noştri, stau în casă la căldură. Nu putem plăti lenea la nesfârşit, a spus premierul Mihai Răzvan Ungureanu.

Nici bine nu s-a stins ecoul vocii premierului că haita dornică de sînge „băsist” s-a aruncat băloasă asupra lui. Fac o paranteza aici. Pînă să fie desemnat premier, MRU era lăudat de toată lumea. Ponta, Antonescu, otrpele mogulilor, oameni neimplicaţi politic, jurnalişti etc., toţi aveau numai cuvinte de laudă despre pregătirea, inteligenţa şi activitatea lui. În mitologia greacă, regele Midas al Pessinusului, o cetate din Frigia, dacă atingea ceva, acel lucru se transforma în aur. Asemeni legendei lui Midas, orice are atingere cu Traian Băsescu devine, în opinia Opoziţiei şi a servanţilor ei, ceva urît, rău, incompetent, un rahat! Nici Răzvan Ungureanu nu a scăpat! Cum a fost desemnat premier de către Preşedinte,  el a fost bălăcărit în tot felul: jidan, mason, spion şef, plătit de infractori, spion străin, corupt. Oamenii care ieri îl lăudau(vezi Ponta şi Antonescu). peste noapte au început să-l vadă cu alţi ochi şi au dat semnalul distrugerii lui. Aceasta este jigodia morală care mă determină să am repulsie faţă de USL. Nu doctrina politică, ci doctrina morală este greşită la această uniune. Închid paranteza!

Imagine surprinsă la inundaţii. Ăştia suntem!

MRU ne-a reamintit ceea ce au spus şi alţi premieri înaintea lui, fie că e vorba de Năstase, Tăriceanu sau Boc. Să ne uităm în interiorul conştiinţei noastre şi să recunoaştem: suntem o naţiune de asistaţi. Cîţi dintre noi(inclusiv eu) nu au stat după perdea privind cum jos, vreo doi, trei locatari dădeau zăpada de pe alei, vopseau gardul sau săpau grădina blocului?! Noi aşteptăm să facă mereu altcineva. Locuitorii aşteaptă de la primar, primarul, de la judeţ, judeţul aşteaptă să facă ministerul şi ministerul face dacă premierul îi dă bice  ministrului. Acesta este lanţul slăbiciunilor noastre.

Eram cu Tăriceanu la inundaţii, pe Ialomiţa, la Cosîmbeşti. Acolo nu a plouat mult, dar urma să vină o viitură. Jandarmii cărau saci cu nisip prin curţi, în fundul grădinii, ca să înalţe malurile rîului. Vă jur că localnicii stăteau pe mijlocul drumului, pe băncile de la porţi sau la o cîrciumă în apropiere şi se uitau. Ţin minte o întîmplare proverbială. Cineva s-a ridicat de pe şanţ şi s-a dus la privată. Cînd s-a întors din grădină, uşurată, persoana a început să certe militarii că i-au făcut potecă prin roşii şi i-au călcat vrejurile. Repet! Jandarmii carau saci cu nisip ca să înalţe malul Ialomiţei ca apa să nu se reverse peste casa acelei persoane. Tăriceanu a declarat atunci că „sătenii stau la bufet şi beau bere, iar soldaţii ridică diguri ca să le apere casele”. CTP şi alţii ca el nu l-au bălăcărit pentru că fostul premier se afla în duşmănie cu Traian Băsescu.

O altă întîmplare văzută cu ochii mei a fost la Miceşti, Argeş. Eram cu apa pînă la şold şi mergînd de-a lungul şoselei am ajuns la o răscruce unde drumul cotea şi urca o pantă. Puhoiul de apă se despărţea acolo de drum. În intersecţie era o cîrciumă cu o mică terasă. Ploua torenţial şi eram ud tot. M-am oprit sub copertina bufetului ca să-mi scutur puţin sufletul de apă. Vreo trei, patru săteni beau bere sau votcă şi priveau şuvoiul de apă care trecea prin casele aflate pe partea cealaltă a drumului, adică la 5, 6 metri de ei. Consătenii lor scoteau mobile, frigidere, televizoare etc. din casele prin care efectiv trecea pîrîiaşul ieşit acum din matcă şi le puneau vizavi, pe partea înaltă a şoselei, adică pe trotuarul aflat în rînd cu bufetul. Consumatorii se uitau la zbuciumul consătenilor lor ca şi cum erau în faţa televizorului, la ştiri. „Nu vă este teamă că vă ia apa?”, îl întreb eu pe unul, cu scîrbă, efectiv cu scîrbă, dar trebuia să o fac. Aveam de scris un reportaj. Munceam! „Nu! Nu mi-e teamă! Eu am casa pe deal”, mi-a zis el, arătînd din cap spre susul drumului cu o bucurie făţişă. „Aici, mă refer! Nu vă e teamă că vă ia apa de aici?”, l-am lămurit eu, uitîndu-mă către puhoiul care traversa şoseaua vijelios, prin casele oamenilor, la cîţiva metri de picioarele lui. „Aaaaaa! Nu mi-e frică! Dacă vine apa mă urc pe acoperiş că e placă de beton”, mi-a explicat el, uitîndu-se sugestiv spre tavanul sub care stăteam adăpostiţi. Atît el cît şi ceilalţi aflaţi în cîrciumă şi pe terasă au izbucnit în rîs. Ăştia suntem!

Domnul din imagine este primarul comunei. În spate, nişte cetăţeni jigniţi de premier. Nu sunt leneşi. Doar vor să se vadă la televizor.

Aşa se întîmplă şi acum. Ce nu ne afectează nu ne interesează şi mereu aşteptăm ca alţii să facă treaba. Primarii, asistenţii sociali, autorităţile locale şi forţa tînără a satelor ce au făcut? Au stat în case o săptămînă şi au aşteptat ca zăpada să îi îngroape cu totul? La tinerii şi oamenii în putere s-a referit MRU atunci cînd a spus că jandarmii le dau zăpada din bătătură şi ei stau la cădură. Aş vrea să facă cineva o statistică, peste nouă luni, ca să vedem dacă nu cumva, în localităţile înzăpezite, se va înregistra o explozie demografică, comparativ cu naşterile de pînă acum. Numai oamenii fără  caracter şi jurnalişti care urăsc tot ceea ce are atingere cu Traian Băsescu pot afirma că premierul a acuzat de lene  morţii, bolnavii, vîrstnicii. Trebuie să fii nebun ca să crezi aşa ceva. Sau doar jigodie!

Read Full Post »


Prin lovitura de maestru pamblicar a lui Traian Băsescu, Guvernul Boc a devenit istorie. Ca într-o partidă de şah, fiecare mutare a fost cîntărită cu luni înainte. Mentorul meu, Ion Cristoiu, mi-a spus că inclusiv protestele ar putea face parte din acest joc politic. Domn’e, cînd stai la Paris nu te duci în faţa ambasadei ca să strigi „Jos Boc”, „Jos Băsescu” şi „Alegeri anticipate”, ai altă treabă. Vizitezi Luvru, te plimbi pe Sena, asculţi orga din Notre Dame, eşti în Oraşul Luminilor, ce naiba! Ce treabă ai tu cu Boc? Şi Cristoiu are dreptate! Dar dacă SIE, fostul loc de muncă al actualului premier, vrea să o faci, ajungi şi în faţa ambasadei României de la Paris, fluturînd o pancartă în reflectoarele camerelor TV.

Unii lideri grei ai PDL se pare că nu ar fi acceptat schimbarea echipei guvernamentale dacă nu ar fi fost speriaţi cu bau-bau-ul protestelor din stradă. Pînă la urmă, cu chiu, cu vai, Băsescu a reuşit să-i convingă pe unii lideri anchilozaţi ai PDL că trebuie schimbată linia guvernamentală, ca la hochei. Astfel Boc, Udrea, Igaş, Funeriu etc. au devenit istorie, în locul lor apărînd noii miniştri, dar care sunt promovaţi tot de greii partidului. Că doar nu veneau din spuma mării! Nici prea multă curăţenie morală că strică! Petrescu, e omul Elenei Udrea, Nazare, a lui Boagiu, Baba, al lui Boc, Boghicevici, a lui Falcă şi Seculici, Drăgoi, a lui Videanu, Mustea, al lui taică-su, acesta fiind un important sponsor al PDL. În ce mă priveşte, mă sforţez să nu am idei preconcepute şi pentru început le acord prezumţia de bună-pricepere. Mă gîndesc să le acord un moratoriu de o lună.

În ceea ce-l priveşte pe Mihai Răzvan Ungureanu(MRU) a început guvernarea cu stîngul. Au trecut 2 zile şi el încă nu a intrat în contact cu jurnaliştii acreditaţi la guvern, adică exact cu acei oameni care îi vor populariza activitatea de premier, dar a fost în pelerinaj şi a vorbit jurnaliştilor acreditaţi la ministere. La rîndul său, Boc a plecat aşa cum a venit, pe uşa din dos, fără să-şi ia rămas bun. Pe unde a ieşit fostul premier, a intrat Ungureanu. Sper să am ocazia să îi spun direct, în faţă, că nu este bine să continue necomunicarea lui Boc. Pe MRU îl ştiu din perioada Tăriceanu, cînd era ministru de Externe. Atunci era un tip ok. Sper că munca la SIE nu l-a schimbat prea mult şi ermetismul pe care l-a arătat în aceste zile faţă de jurnaliştii acreditaţi la Palatul Victoria îl pun doar pe inerenta stîngăcie a începutului. Dar răbdarea are o limită!

Sagetile indica, incepind din plan apropiat, pe Berceanu, pe Ponta alături de socrul său, singurii aşezaţi în banca Opoziţiei, şi locul în care a stat MRU cînd făcea bezele şefului PSD.

Nu pot să trec fără a marca discursul lui Ponta din Parlament. Eram în sală lîngă Berceanu şi grupul lui cînd au apărut Victor Ponta şi socrul său, Ilie Sîrbu. PDL-iştii au început cu miştouri de genul „a venit familia Ponta”. Hop! apare şi Mircea Geoană, însoţit asemeni Sfîntului Sisoe a lui Eminescu, de un „suflet” de deputat fidel lui. Cei patru s-au aşezat pe primul rînd, despărţiţi de multe scaune. Ca din întîmplare, Ponta stătea exact în faţa premierului Ungureanu, pe aceeaşi linie, numai că unul era în sală, celălalt pe scenă. După discursurile reciproc prietenoase, cei doi îşi făceau bezele şi discutau cordial, fiecare aşezat la locul său. Unii susţin că ar fi prieteni vechi, alţii că ar fi rivali. Eu ce pot spune sigur este faptul că MRU a fost mesean la nunta lui Ponta cu Daciana Sîrbu. Nu cred că cineva îşi invită duşmanii la nuntă! Iar un alt amănunt interesant ar fi acela că naşul mare a fost George Cristian Maior, adică şeful SRI. Interesantă legătura lui Victoraş cu doi directori de servicii secrete, ambii oameni de încredere ai preşedintelui Băsescu. Atunci să ne mai mire discursul de la învestirea noului Cabinet cînd Antonescu a fost lăsat clar în offside? Totuşi, mă descumpăneşte faptul că Victor Ponta a fost chemat(şi s-a dus)după discursul din Parlament la Grivco, bîrlogul securistului dovedit Dan Voiculescu. Nu ştiu dacă acesta şi-a primit perdaful de la Felix, dar ştiu că slugile lui şi-au schimbat discursul faţă de liderul USL. Din idol politic Ponta a devenit dintr-o dată un gunoi. Ciuvică, Ciutacu, Tudor, Chireac, Grecu, pînă şi Badea, l-au bălăcărit cu clăbuci pe şeful PSD. Slugile şi-au dat iar arama pe faţă şi au scuipat unde pînă ieri pupaseră. Dacă tovarăşul Voiculescu plăteşte,  onoarea nu contează! Banu’ să iasă!

Antonescu, bietul de el, de ieri a devenit şi mai isteric şi are un comportament de damă la ciclu. E conştient că Ponta s-a distanţat pe culoar şi are un ecart în cursa politică pe care cei doi o aleargă, fără discuţie! Turbat şi devenit peste noapte vedeta Antenei 3, istericul Crin s-a luat pînă şi de Ion Iliescu(pentru că-l categorisise „cîrlan bătrîn”) şi i-a pus în vedere bătrînului să facă jocuri cu animale „la ferma lui PSD(vezi aici). Ups! La fermă sunt animale. Nu prea este un epitet camaraderesc, chiar şi în USL. În opina mea, dacă ceea ce se întîmplă acum între PNL şi PSD mai e dragoste, înseamnă că e una cu năbădăi!

Să mai rămînem un pic în aula Parlamentului. Trebuie să şi rîdem! Spuneam că am stat în apropierea lui Radu Berceanu şi a grupului lui de deputaţi olteni. Pe măsură ce uimirea creştea la auzul cuvintelor lui Ponta, unul dintre aceştia a întrebat: „Îl aplaudăm la final?” După o clipă de gîndire, un altul răspunde: „Îl aplaudăm, ca să mai băgăm şi noi băţul printre gard”. Pentru cei care nu ştiu, această expresie ar înţelesul de a întărîta, a irita. Dacă bagi băţul printre ulucile gardului la un cîine care apără o proprietate, acesta va lătra şi va deveni şi mai furios. În sens figurativ, grupul lui Berceanu a vrut să spună că aplaudîndu-l pe Ponta este ca şi cum ar băga băţul printre gard ca să-l irite şi mai tare pe Antonescu. Se pare că au reuşit!

În final, important este că avem un Guvern nou, plin de tineri. Din nefericire, nici ungurii, nici Gabi Oprea nuau dorit să plece din Executiv. S-au aşezat grobian în jilţuri şi prezenţa mutrelor lor obosite creşte media de vîrstă a Cabinetului Ungureanu. În ce mă priveşte, sper ca MRU să găsească forţa de a stăpîni codoaşele bătrîne gen Borbely, Marko, Oprea. De asemenea, ca să confirme, tinerii miniştri trebuie să-şi rupă cordonul ombilical care îi leagă de liderii PDL aflaţi în spatele lor. Altfel, această schimbare de Guvern va avea ca singur efect schimbarea pancartelor din Piaţa Universităţii.

Read Full Post »


Demisia lui Emil Boc era necesară de multă vreme. Nu de puţine ori am spus că pentru el,  pentru PDL, pentru români (dacă mai contează aceştia pentru politicieni), fostul premier trebuia să plece de acum un an, aşa cum spuneam aici. Dintr-un calcul politic pe care eu nu-l înţeleg, Boc şi Băsescu au ajuns la concluzia că este bine ca mandatul Guvernului să fie depus în plin cod portocaliu. Fostul premier intenţiona să demisioneze din decembrie 2011, dar preşedintele i-a cerut să aştepte pînă pe 6 februarie, adică pînă la finalizarea evaluării FMI, BM şi CE pentru că nu putea lăsa ţara „într-un moment dificil”. În schimb, Emil Boc a demisionat cînd ţara este sub nămeţi, congelată la -25 de grade, cînd vînturile spulberă zăpada cu 90 km/h, cînd milioane de suflete sunt prizonierele neajunsurilor vieţii şi noianurilor zăpezii, iar peste 350.000 de persoane supravieţuiesc fără energie electrică. Halal vreme potrivită pentru a lăsa ţara trasă pe dreapta şi cu luminile de avarie pîlpîind.

Azi, l-am întrebat pe premierul interimar, Cătălin Predoiu, dacă nu cumva statutul de provizorat impietează asupra managementului situaţiei de criză meteo, iar acesta mi-a spus că toată lumea încearcă să-şi facă treaba cît mai bine. În ce mă priveşte, nu cred în mobilizarea funcţionărească! Angajaţii la stat nu dau randament cînd traversează perioade de incertitudine, cînd nu ştiu cine pleacă, nu ştiu cine vine şi mai ales nu ştiu dacă mai rămîn în funcţie după…  Pot să fac pariu că personalul din prefecturi, ministere (Transporturi, Interne, Sănătate etc.) era cu un ochi la ceea ce avea de făcut în acţiunile de deszăpezire, salvare, reparare, iar cu un alt ochi urmărea ştirile de la televizor ca să vadă cine va fi numit ministru pe domeniul lor de (in)competenţă. Omeneşte e chiar de înţeles. Maieul îţi este mai aproape de piele decît cămaşa, spune înţelepciunea populară. Nevoile unuia care se luptă cu moartea cine ştie pe unde, pe cuprinsul alb al ţării, este mai departe de sufletul unui şef zonal de la drumuri(AND) care este îngrijorat pentru viitorul lui profesional.

Acum o săptămînă, însoţit de 2 miniştri, premierul Emil Boc a fost în mijlocul celulei de criză, a dat zăpada cu loptata, a făcut videoconferinţe cu prefecţii, zi şi noapte, a survolat ţara cu elicopterul, a servit TIR-iştii turci cu ceai pe Centură. El cerea autorităţilor responsabilitate şi se arăta preocupat de soarta ţării, a oamenilor, a sălbăticiunilor pădurii. După ce a dat un metru pătrat de zăpadă pe autostradă, mă aşteptam să-l văd cum sparge cu tîrnăcopul gheaţa care ţintuia vapoare în apele Dunării. Prezenţa primului-ministru în mijlocul operaţiunilor de deszăpezire şi salvare, deşi criticată de mulţi, a fost apreciată de mine pentru că energiza intervenţia autorităţilor. Şi atunci era cod galben. Luni, acelaşi luptător cu troienele şi imobilismul autorităţilor, a demisionat. Deşi era cod portocaliu! Îmi explică şi mie cineva ce se întîmplă pe lumea asta? Privesc cu ochi mari de copil şi nu ştiu care este adevărata imagine a politician Emil Boc(sau Traian Băsescu)? Cel care s-a declarat străbătut de grija ţării, amînîndu-şi demisia pentru a întocmi nişte hîrţogării cu FMI(pe care le putea face oricare directoraş din Finanţe) sau individul care a întors spatele de la nevoile reale ale ţării pentru interesul lui politic?

Teatru...al Absurdului!

De mult spun pe acest blog că instabilitatea, de orice formă, este dezastruoasă pentru o ţară plină de dezechilibre. Ca jurnalist, nu mă interesează cine vine la putere, ci doar ca alternanţa la caşcaval şi guvernarea să fie democratice. De aceea nu sunt de acord cu modul în care USL a ales să ocupe jilţurile puterii. Cultivînd şi întreţinînd dictatura unei minorităţi stradale şi vocale, Ponta şi Antonescu nu fac decît să crească la sîn un şarpe care mîîine îi va putea muşca pe ei. „Cine scoate spada, de spadă va pieri”. Ceea ce se întîmplă acum în pieţele televizate şi ceea ce încearcă să facă Antenescu şi Tonta nu este democraţie, ci politică de gang, un atac semi-mafiot la stabilitatea statului. La putere ajungi prin votul oamenilor, la finalul ciclului electoral, nu creînd dezechilibre sociale. A profita de nemulţumirea reală a oamenilor pentru a da jos cu forţa un guvern ce s-a dovedit că încă este susţinut de Parlament, nu este democratic. Ce să mai spun despre încercarea de a da jos Preşedintele ales de 5 milioane de oameni?! Tărăboiul făcut de ei în miezul iernii, cînd economia abia s-a întărit şi zona euro se află în prag de colaps, este un demers anti-popor. De asemenea, fără presiunea permanentă a grupurilor sponsorizate de USL cred că Boc nu şi-ar fi dat demisia în timpul codului portocaliu. Chiar şi aşa, ex-premierul nu are scuză, dar din cauza demersului USL care i-a cerut demisia, Boc descarcă o parte din vinovăţie în cîrca lui Ponta şi Antonescu.

O armată de...vară

O femeie gravidă este la Vintileasa şi nu poate ajunge nimeni la ea, de 2 zile. Nici armata nu a reuşit, pentru că e viscol. Ne-a zis premierul desemnat, Predoiu, în această seară, după comandamentul de urgenţă. Apropos! Să vorbim cu un eventual inamic să nu ne atace cînd e viscol că n-avem cu ce… Un tren cu 400 de persoane a rămas înzăpezit în cîmp, lîngă Făurei, de 29 de ore. În el se află o parte a echipei de fotbal Oţelul Galaţi, campioana României. A1, A2 şi vreo 50 de DN-uri sunt închise. Drumurile judeţene sau comunale nu le mai pun la socoteală. Sunt mii! Multe sate sunt izolate de lumea civilizată, viscolul egalizînd drumul cu streaşinile caselor. Inclusiv Bucureştiul este semiparalizat de nămeţi. Candidatul USL la primărie,  Sorin Oprescu, nu mai face comandamente pentru că nu mai e televizat. Păcat! E un bun actor! Aproape 500 de localităţi sunt în beznă pentru că s-au rupt firele de înaltă tensiune. Şcolile sunt închise. Sute de mii de români se zbat în frig, foame, întuneric. Codul portocaliu de ninsori şi viscol se termină miercuri. Din nefericire, românii nu se pot aşeza pe vine ca să-şi tragă un pic sufletul, de oboseală. Începe un cod galben de ger. Pînă pe 12 februarie. Ce va fi mai departe nu se ştie. Ca în filozofiile ciuce, spun că or  va fi mai bine, ori va fi mai rău! Domnul ştie! Oamenii încă nu pot face prognoza meteo exactă peste atîtea zile.

Şi în tot acest peisaj de suferinţă românească ce fac politicienii noştrii, indivizii care ne conduc sau care vor să ne conducă? Fac şi desfac guverne. Unii se bat pe funcţii, alţii îi înjură, salivînd, de pe margini. Pentru această instabilitate politică, socială şi mai ales emoţională trebuie să le mulţumim lui Traian Băsescu, Emil Boc, Antonescu, Ponta, slugilor şi profitorilor lor, deopotrivă! Ei ne-au surghiunuit într-o ţara care nu ne aparţine!

Un tren...o ţară...

Read Full Post »


Un băiat al străzii împărţea manfeste tocmai aduse. Credeţi că ideea, textul şi banii necesari tipăririi îi aparţineau?

Ce face un om fără iubită, fără nevastă, fără amantă, fără niciun rost sîmbăta după-amiază, pe la 17,00? Vă spun eu! Se duce în Piaţa Universităţii. Trecuseră mai multe zile de cînd nu am mai călcat pe acolo şi trebuia să văd ce mai e nou. Gerul se domolise şi, în ciuda lapoviţei şi a rafalelor sporadice de vînt, era plăcut. Oraşul părea pustiu şi din Calea 13 Septembrie pînă la Intercontinental am făcut vreo 10 minute. Am parcat maşina pe o stradă lăturalnică şi am intrat în zona de protest pe lingă agenţia de bilete a Teatrului Naţional(TNB). De mai multă vreme edificiul este supus unor lucrări de modernizare şi un spaţiul larg unde odată erau o parcare şi o alee, a ajuns doar un gang mărginit de gardul şantierului. Cînd veneam către protestatari, gonit de vînt, am trecut grăbit prin acel spaţiu strîmt fără să fiu atent la detalii. În schimb, la plecare am văzut ceva ce m-a uimit! Dar toate la timpul lor!

Samavoarele care furnizau GRATUIT o licoare colorată sunt înconjurate de inşi guralivi, cu limbi împleticite(de ger, cred! :))) cu pahare de plastic în mînă.

Piaţa nu mai era cum o ştiam. Urlătorii, mult mai organizaţi, aveau generator de curent cu motor pe benzină care alimenta o staţie de amplificare cu microfon şi două boxe cît vechiul frigider Fram. Mai în spate, erau şi două samovare electrice cu cafea fierbinte(aşa ziceau ei, deşi eu am mari îndoieli că ambele aveau cafea). Lozincile erau aceleaşi. La fel şi feţele. Recunosc, au apărut şi figuri noi. Este mai mult decît evident că oamenii sunt organizaţi şi întreţinuţi de cineva. Ca cetăţean român plătitor de taxe mi-aş dori ca SRI-ul să-mi spună cine şi de ce dă bani pentru ca nişte indivizi să urle zilnic în inima oraşului.

Doamna din imagine nu strigă, aşa cum aţi bănui, „…de bostan, de floare”, ci „Jos Băsescu”

Cît stăteam acolo, un copil al străzii a venit cu un teanc de manifeste. El a fost întîmpinat de un altul căruia  i-a dat jumătate din foi. Cei doi băieţi au început să împartă manifeste trecătorilor şi celor prezenţi. Şi eu am primit unul pe care-l puteţi vedea în fotografia de la începutul acestui articol. Sub titlul „Românii îi dau papucii Elenei Udrea!”, de mîine se lansează o campanie de strîns încălţări, unde credeţi, în rondul de la Universitate. Un papuc, pantof, galoş etc.  aruncat acolo reprezintă un vot împotriva ministrului Dezvoltării. Un fin analist constată că mintea din spatele campaniei anti-Udrea este inteligentă. A ales drept „urnă” rondul din centrul intersecţiei pentru a da posiblitate să „voteze” şi şoferilor care trec pe acolo, fără să oprească maşina. O altă şmecherie este echivalarea numărului încălţărilor cu cel a voturilor. Cine aruncă un pantof ce face cu celălalt? Nimic! Deci, e clar că vor fi aruncate perechi de pantofi, ceea ce înseamnă că un om nu echivalează cu un vot, ci cu două. Dar chiar şi aşa nu cred că vor strînge un milion de încălţări într-o săptămînă, asta dacă nu intervine iar „divinitatea” şi plăteşte.

Un copil al străzii cîntă la vuvuzelă, un ins dă peste cap paharul cu…cafea, iar un pensionar cu geantă şi aer de şef supraveghează.

În altă ordine de idei, mă întreb de ce trebuie să sufere bucureştenii, şi mai ales locuitorii zonei, mizeria ce se va crea într-un rond care de obicei este împodobit  cu flori, cu pomi de iarnă sau cu elemente de arhitectură urbană?! De asemenea, dacă această campanie va reuşi unde va fi depozitată încălţămintea? Bănuiesc că ea nu va fi lăsată pe unde o vor arunca „înţelepţii” care răspund campaniei, fie din imbold propriu, fie în urma primirii unei sarcini pe linie de partid.

Prin gangul situat în laterala stîngă a Teatrului Naţional Bucureşti a plouat cu sticle goale de vin.

După ce am stat vreo oră cu protestatarii, am plecat cînd m-a rebegit frigul. Am cedat pentru că nu „ciuguleam” cîte-o gură de „cafea” din paharele de plastic pe care le împărţea un individ roşu la faţă şi care abia mai vorbea. O Armată a lui Papuc continua să se agite prin frigul serii. Ros de dorinţa de a şti cine e Papuc, am făcut cale întoarsă şi în gang am descoperit mai multe pungi de plastic pline cu sticle goale de vin. Unii or să spună că exagerez dacă pun golirea sticlelor pe seama protestatarilor. Sã le fi golit jandarmii? Poate!

Dar nu pot crede că nişte beţivi care consumă pe stradă ar fi băut aproximativ 10 sticle de 1 litru de vin odată şi de la aceeaşi podgorie. În afară de asta, am găsit şi o seringă. Ea era pusă pe marginea zidului, cu grijă, ceea ce m-a făcut să cred că drogatul avea de gînd să o refolosească. Poate chiar mai era substanţă în ea şi nefericitul a pus-o acolo ca să nu intre cu ea în piaţă şi să-l depisteze jandarmi în cazul în care ar fi fost percheziţionat. Mă aştept ca mîine, poimîine, argaţii USL-ului din mass media să ne spună că „săracii oameni doar drogaţi mai pot suporta să-i vadă la Putere pe Băsescu şi Boc, precum şi lipsa alegerilor anticipate. Glumesc, glumesc, dar să nu le dau idei!

La capătul gangului dinspre parcul din faţa TNB am văzut o seringă aşezată cu fereală pe un detaliu al zidului.

Dacă pînă la sosirea frigului puteam crede că manifestanţii nu sunt plătiţi şi protestează din convingere, după zilele geroase nu mai încape tăgadă că aceşti papugii primesc bani(de la USL?). Cîţi dintre noi s-ar duce la -15° C, zilnic, să strige „Vreau alegeri anticipate” fără să fim plătiţi? Sunt convins că dacă ai ajunge dincolo de marginea răbdării, foamea şi disperarea te-ar împinge la un asemenea gest radical. Însă nu şi revendicările abstracte, generale, de filozofie electorală, cum ar fi „Vreau alegeri anticipate”. Un om care urlă în frig disperat este pragmatic, el strigă „Vreau ajutor social”, „Vreau pensie”, „Vreau salariu mărit” etc. USL şi televiziunile lui Tonta şi Antenescu spun că nucleul dur şi permanent al protestatarilor din pieţe strigă împotrica Puteri fără să fie plătit, doar din demnitate. În ce mă priveşte, vrăjeala lor nu ţine! Cine nu crede, să ia 10-15 savarine, de exemplu, şi  să lase pachetul cu prăjituri în mijlocul lor. O să vadă atunci cu cîtă demnitate îşi vor trage pumni în coaste şi s-ar îmbrînci unii pe alţii ca să apuce vreo savarină! Aşa că, să nu punem botu’…la savarină!

Credeţi că acest domn ştie ce înseamnă „anticipate”? 

Read Full Post »


Campania/campaniile de dezinformare continuă. Fie că e vorba de proteste ale nemulţumiţilor sau indignaţilor, unii chiar solitari, fie că sunt aruncate pe piaţă vrăjeli pe teme de interes general, românii sunt bombardaţi zilnic cu minciuni împănate cu bucăţele de adevăr. Cine a citit cîte ceva despre psihologia maselor ştie că în anumite momente(primejdie, furie, bucurie) o mulţime acţionează ca un singur individ. Chiar şi oamenii cu ceva glagorie se comportă prosteşte dacă mulţimea căreia îi aparţin în acel moment se comportă aşa. Individul nu mai trece prin filtrul propriu informaţia, nu o mai decelează, ci acţionează identic gloatei, mimetic.

Un exemplu concret am avut ieri. Posturile de televiziune mincinoase, precum şi mai multe virale pe internet, au propagat ştirea că este cod roşu de ninsoare şi viscol, dar Guvernul nu o spune ca să nu intre poporul în panică. Inclusiv eu am primit două informaţii de acest fel. Iată-le:

1. Ieri, la 16,00, Emil Boc a avut o videoconferinţă cu prefecţii la care am asistat integral. Ion Sandu, directorul Autorităţii Naţionale de Meteorologie(ANM), a făcut o informare cu privire la ceea ce va urma. Nimic senzaţional. Ninsoare şi viscol, cod galben, pînă sîmbătă-duminică, viteza vîntului la rafală 50-60km/h. Cine se pricepe, îşi dă seama că nici măcar vîntul nu e prea tare. Ca o paranteză, acum o lună, cînd a fost o furtună uscată în Bucureşti şi au căzut acoperişuri şi copaci, vîntul avea 80-90km/h. Revin! La vreo oră după terminarea videoconferinţei(încă mă aflam la Palatul Victoria) cineva îmi spune: „Cică Sandu nu ştia ce să facă, să-i spună sau nu lui Boc că vine o vreme nasoală.  E de rău!” Am liniştit cu greu persoana zicîndu-i: „Dacă ar fi urmat ceva atît de catastrofal pe cît zici, Sandu ar fi zis că e cod portocaliu, nu galben. A mai fost, de ploaie, de ninsoare, de ger… Chiar şi cod roşu a fost! De ce nu i-ar fi spus Sandu lui Boc adevărul? Eventual, în loc de roşu ar fi convenit instituirea codului portocaliu, dar nu galben.” Într-un final, persoana a înţeles raţionamentul meu şi s-a liniştit. În schimb, m-a luat pe mine neliniştea. „Ce repede a apărut zvonul alarmist şi mincinos, chiar în clădirea Guvernului?!”, m-am mirat în sinea mea.

2. Tot ieri, pe la 19,00, o prietenă a primit pe email un mesaj pe care şi ea l-a trimis prietenilor săi în forma primită, fwd. Menţionez că ea nu a adăugat o virgulă textului, acesta fiind trimis de la unul la altul ca înţelepciunea populară din gură-n gură. Mesajul este bine ticluit, ca şi cum o persoană împărtăşeşte cu prietenii ceea ce a primit o altă prietenă de ei. Iată-l:

Poate gasiti informatia utila in cazul in care viscolul va gaseste cu camara goala.
Nu vreau sa fac atmosfera, poate nu va fi cod rosu, dar mai bine sa fim precauti, nu ?
Pe Weather Channel zice totusi ca va ninge incontinuu pana miercurea viitoare.

„Sora Elei lucreaza intr-un minister si a sunat-o acum sa-i spuna ca este intr-o delegatie la Sibiu cu Murgeanu ala de la Transporturi si li s-a cerut sa se intoarca azi la Bucuresti, cu toate ca trebuia sa se intoarca saptamana viitoare, pentru ca se pare va fi cod rosu, va ninge f.mult si va fi viscol f.mare. Ne-a sugerat sa ne facem provizii de apa, paine……ca s-ar putea sa nu se iasa din casa cateva zile. Asa ca, nu stim daca asa va fi, dar va anunt si eu pe voi.”

Un om informat îşi dă seama că este o făcătură. „Murgeanu ăla de la Transporturi” este de fapt secretarul de stat de la Dezvoltare şi Turism, adică de la alt minister. Nu are treabă cu viscolul decît ca orice simplu cetăţean, el neavînd atribuţii de serviciu legate de deszăpezirea drumurilor şi căilor ferate sau cu spargera gheţii de pe Dunăre. Neinformaţii au intrat în panică. Zvonurile alarmiste s-au răspîndit cu repeziciune şi mulţimea a năvălit în hipermarketuri. Fiind o chestiune legată de  nevoile aflate la baza piramidei lui Maslow, cele care ţin de nevoile vieţii,  inteligenţii s-au luat după idioţi şi au tîrguit cot la cot cu aceştia, golind rafturile magazinelor într-o frenezie vecină cu demenţa.

Cîţiva meteorologi au precizat că psihoza de cod roşu este nefirească. Chiar eu am văzut la una din Realităţi o doamnă respectabilă care a cerut publicului să asculte ce spun meteorologii(a şi subliniat acest termen) şi nu neaveniţii. Viscolul este unul obişnuit, mai plăpînd decît cel de dinaintea gerului. La fel şi ninsoarea, stratul prognozat situîndu-se între 20 şi 30 de centimetri, inferior celui anterior gerului. Deci, nimic de speriat! Singura diferenţă ar fi aceea că autorităţile au decis să închidă preventiv autostrăzile şi drumurile aflate în pericol de înzăpezire. S-a constatat că este mai bine să previi blocarea maşinilor pe drum decît să recuperezi apoi oamenii rămaşi prizonierii zăpezii. O idee bună, după părerea mea, practicată în alte ţări, dar nu şi la noi. Pînă acum!

Între timp, populaţia s-a mai dumirit că a fost victima dezinformării. Totuşi, cine a generat această isterie? A fost creată  din prostie? A fost o încercare reuşiă de creştere a vînzărilor la produse alimentare şi băuturi? A fost o manipulare care face parte din strategia forţelor politice  care vor să ţină permanent sub presiune populaţia pentru a spori inconfortul creat de măsurile anticriză luate de Guvern? Deocamdată nu am un răspuns! Ceea ce ştiu sigur este faptul că ziarele şi televiziunile care au dezinformat încearcă să-şi recîştige credibilitatea dînd vina pe un acar Păun găsit în persoana abiacuvîntătorului Traian Igaş. Ministrul incult de Interne a spus, joi dimineaţă, că „Da, s-a anticipat că vor fi nămeți ca în 1954!”(vezi aici). Dar de la declaraţia idioată a unui neisprăvit şi pînă la a spune că „daca ştim că  Igaş are dreptate, putem băga mîna în foc că România va avea cod roşu de ninsori şi va fi blocată toată”,  este cale lungă(vezi aici). Dar oamenii mogulilor au partiturar lor de interpretat. Ei nu sunt în slujba adevărului, a cetăţeanului, a bunului simţ, ci a ideologiei stăpînului lor. Normal este să dăm crezare specialiştilor, nu unui incompetent care şi azi şi-a reconfirmat nonvaloarea.  Şeful suprem al miliţienilor care prind „branconieri”(vezi aici) a spus că este „impetuos necesar„(vezi aici). Eu aş spune că ar fi imperios necesar ca Igaş să plece impetuos din fruntea MAI. Dar minunea nu se va întîmpla pentru că nici primul-ministru nu are onoare. În schimb, el are încredere în ministrul său. De cînd îl ştiu, în relaţia cu subalternii Boc a pus bază pe fidelitatea faţă de propria-i persoană, nu pe competenţă. Aşa se explică submediocritatea care-l înconjoară.

Cînd lefegiii mogulilor spun că din cauza lui Igaş au dezinformat ei populaţia,  să nu-i credeţi! Agramatul lui Boc nu a rostit vreodată că „e cod roşu de ninsori” ci a transmis şi el neoficial o bîrfă care circula pe holuri(oare de cine lansată?) şi neconfirmată vreodată de directorul ANM, cel puţin pînă azi. Un motiv major de îngrijorare există, dar el este legat de lapoviţă şi ploi. Dacă masa de aer cald mediteraneean care va lovi, începînd de sîmbătă(vezi aici), România, se va transforma în ploaie, există riscul acumulării de gheaţă pe liniile de înaltă tensiune, pe cablurile electrice, telefonice şi TV, vor fi blocate macazurile, drumurile vor fi acoperite de polei etc. În 2009, jumătate din SUA au fost paralizate şi lăsate în beznă de o furtună de gheaţă(vezi aici).

La final, vreau să mai prezint o dovadă de dezinformare şi manipulare a opiniei publice. Pe 28 ianuarie am primit SMS-ul de mai sus. Atenţie la dată: 28 ianuarie! Menţionez că nu cunosc persoana care l-a semnat, cu nume şi prenume. Peste trei zile am primit  SMS-ul de mai jos, de la acelaşi nr de telefon. De această dată el a fost nesemnat.

Vă aduc aminte că pe 1 februarie, de la prima oră, televiziunile prezentau minerii din Valea Jiului care tocmai începuseră  o grevă spontană(vezi aici). Oprirea lucrului, acompaniată de revendicări salariale de tipul: Jos Băsescu! Jos Guvernul! a fost urmată de un marş către sediul RNLO Petroşani. Ei doreau să vină la Bucureşti pentru a 5 mineriadă şi pentru a face joncţiunea cu Piaţa Universităţii. La negocieri,  Guvernul a cedat, Boc i-a dat bani din fondul de rezervă ministrului Economiei, Ion Ariton,  şi revendicările ortacilor au fost satisfăcute. Astfel, s-au dejucat planurile USL care spera ca lămpaşele să lumineze trotuarul din faţa Teatrului Naţional deodată cu petardele galeriilor.

Pînă la urmă, minerii au rămas cu banii, USL cu buzele umflate, iar eu cu creierii încurcaţi. Ce grevă spontană este aceea care se pregătea(cel puţin) din 28 ianuarie, dată la care am primit primul SMS? În creuzetul combinatorilor care adună prin pieţe nemulţumiţi, ciudaţi, frustraţi şi plătiţi se vor tot amalgama fel şi del de proteste „spontane” aranjate de cîteva zile. Ăştia da alchimişti… de aur! Ca ăla de la Roşia Montană! Sau sunt alchimişti de euro?!

sursa foto: http://www.ziarmm.ro/wp-content/uploads/2012/01/jos-basescu-1.jpg

Read Full Post »

Older Posts »