Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘boc’ Category


     Am primit un email parcă venit de nicăieri. O veni din Lună pentru că expeditoarea(pe care nu o cunosc) are ID „selena”. Nu ştiu ce m-a făcut să supun atenţiei voastre textul?! Să fie ironia amară? Să fie performanţa acestor adolescenţi minunaţi? Să fie gîndul că într-o zi  fiii, finii, nevestele, amantele, nepoţii şi afinii  potentaţilor zile vor fi înlocuiţi pe listele parlamentare şi ministeriale de tineri valoroşi? Sigur, nu cred ce spun acum! Semidocţii, clanurile, lichelele şi golănaşii vor continua să conducă această ţară de pripas, iar geniile, satistite de rău, vor apuca cele drumuri ale străinătăţii. Îmi este greu să o spun, dar cu o astfel de tagmă politică şi cu asemenea  votanţi spălaţi pe singura circumvoluţiune, România nu are şansă! Evident, nici cei care au ceva glagorie şi conştientizează ceea ce se întîmplă în jurul lor! Mîntuirea noastră, ca popor, poate veni odată cu binefăcătorul sfîrşit al Pământului, programat în decembrie a.c., pe seară. Să trăim cu speranţa că într-o eventuală viaţa următoare pe aceste plaiuri vor prima valoarea, profesionalismul şi cinstea, nu suficienţa, jigodismul, minciuna şi hoţia! Vise!!!

Acum, dîndu-mi doctoratul în „Copy/Paste”, redau textul în forma în care l-am primit.

**********
„Stiri care (nu) intereseaza..
Dar daca nu o retransmit, as fi ipocrita !!!!!!!!!!!
 
             ”  –   Am luat aur la Olimpiada Internaţională de Mate!!!
–             –   Aşa, şi?!   „
 
data: 08 august 2012
ora: 8 deîmpărţit la 05
 
    Sunt vreo şase. Cinci băieţi si-o fată. Doi dintre ei au benoacle.
    „Feţe de tocilari”, aşa gîndeşte lumea despre ei!
Plus vreo doi-trei profesori, dintr-ăia de au 15şpe milioane de lei vechi si halesc conserve în deplasările peste graniţă, ca să pună deoparte diurna şi s-o utilizeze la „trei stele”, ultra all inclusive, în Grecia, alături de soţia sa, o „mîhnită” de profă de biologie.
    La aeroport nu-i bagă nimeni în seamă, dar deasupra capului, unul dintre dascăli ţine o tăblie pe care scrie: „România”. Aeroportul se întrebă: „Ce e, mă, cu amărîţii ăştia?” Au nişte tricouri galbene pe ei, iar la gît le atîrnă medalii. La unii, de aur.”Dacă sînt sportivi, de ce nu e ciorchinele de camere TV pe ei?” continuă întrebările. Aaaa, uite, au şi-un steag. Un tricolor! Cînd îl afişează, o fac cu mîndrie.”Bă, esti nebun?! Ăştia chiar mai cred în chestia asta cu reprezentarea cu cinste a ţării, cu… Cine sînt?”
     Da, chiar aşa, cine sînt de nu-i bagă nimeni în seamă, în afară de rude?
 
1. Omer Cerrahoglu
    Primul cu benoacle. Clasa a XI-a, vine din Maramu’, din Baia Mare.
Avea 14 ani cînd cucerea prima medalie de aur, la Bremen, Germania, în 2009.
N-a vrut să dezamăgească, aşa că acum a venit tot cu cel mai preţios metal la gît.
 
2. Radu Bumbăcea
    Fără benoacle. A luat – culmea nesimţirii! – BAC-ul, la „Tudor Vianu”, în Bucureşti. Aur la Amsterdam şi în Kazahstan. Adoră literatura, ştiinţele si-a fost, deja, acceptat la Cambridge. Pentru cei care n-au timp să caute pe Google, băieţii de aici au pornit la drum Universitatea în 1209, cam pe vremea cînd noi ne apucam de cnezate si voievodate.
    
3. Ioana Tamaş 
   La 18 ani a primit premiu pentru întreaga activitate
   Singura fată din lot – fără nici o legătură cu fotbalistul! De cînd era în şcoala generală, la Nr. 79, rupea pe matematică. În primăvară a primit premiul „Laurenţiu Panaitopol” pentru întreaga activitate de olimpic pe parcursul şcolii! „Poftiiiim???!!! N-are nici 20j de ani şi primeşte diplome pentru „întreaga activitate”?!
    A, şi ea are benoacle. Unii poartă ochelari din cauza jocurilor pe calculator sau Wii. Ei, pentru c-au citit prea multe cărţi.
 
4. Tavi Drăgoi
    E pasionat de chitară, informatică şi electronică. A luat doar „argint”, dar a fost acceptat, deja, la Harvard!
    Completare. „Harvard” desemnează o Universitate din SUA, fondată la 1636, cu 140 înainte ca americanii să se pună pe făurit state. Pur statistic, pe aici au trecut 75 de omuleţi care au luat premiul Nobel la diferite discipline!
 
5.  Fane (Ştefan) Spătaru
     Alt benoclist, from Alexandria – atenţie, Alexandria de Teleorman, nu de Egipt! S-a „încălzit” pe plan local, la Balcaniada din Turcia, de unde a venit cu aur. Acum a coborît o treaptă, a luat doar argint, dar e mezinul trupei, are şanse.
 
6.  Fane (Ştefan) Ivanovici
    Vine din Bacău . Cei mai buni prieteni ai lui? Newton , L’Hospital, Gauss…
 
7. Radu Gologan 
    E coordonatorul. Prof în Poli, în Bucuresti. 10 ani ca preşedinte al Comisiei Naţionale a Olimpiadei de Matematică. 40 de articole de cercetare, peste 30 didactice, cărţi, bla-bla-bla. Le-a vorbit unor studenţi din Rusia, Franţa, SUA, Germania .
 
     În concluzie, nişte tocilari! Iată Delegatia României participantă la Olimpiada Internaţională de Matematică. Locul 1 pe Europa şi locul 10 în lume (din 100 de ţări, într-un clasament neoficial). Două medalii de aur luate în Argentina , la Mar del Plata, la cea de-a 53-a ediţie.
    Pe cine interesează, însă, o astfel de ştire? În ţară avem 120.000 denebacalaureaţi. „Pacyno” se dă cu gel cînd merge să afle rezultatele la BAC. La Iaşi , de trei ani, la acelaşi liceu, NIMENI n-a luat examenul. Iar noi vorbim despre nişte puşti de 16-18 ani care uimesc lumea!
    Gata, şi aşa povestea e cam lungă… Apropo, aţi aflat că nea Gigi s-a suit pe maşină şi-a dirijat circulaţia, la trei dimineaţa, în Mamaia? Wow!…N-o dati mai departe ca, oricum, nu intereseaza!
  

Caius „

Eu am dat-o!

Read Full Post »


În urmă cu ceva timp am început să aştern pe acest blog cîteva rînduri referitoare la evenimentele zilei. Din nefericire, cînd am ajuns la discursul ţinut de Emil Boc în faţa reprezentanţilor mediului de afaceri, la Clubul Diplomatic, m-a pălit somnul. Dom’le, aşa moleşeală şi pierdere a firii nu am mai trăit pînă acum în viaţa vieţii mele. Deodată, a început să mă doară psihicul de somn. Dacă îmi dădeai prafuri şi nu aveau efect într-un asemenea hal! Să fi fost tot din cauza lui Boc?(vezi mai jos de ce spun asta). Azi, avînd o zi mai uşoară, am răsfoit blogul şi am dat peste postarea întreruptă acum două săptămîni. Aducîndu-mi aminte cît de greu am scris ultimele rînduri ale ei mi-am spus că trebuie să o supun atenţiei voastre. Aşa că, trebuie să o citiţi, ce dacă subiectele sunt mai vechi. Păi ce, numai eu sa sufăr?!

PS: Pentru citiori, postez ca bonus, poza de mai sus. Aşa arată o casă de schimb valutar în Pakistan.

 ========================================

  • Unde dai şi ungur crapă

    Laszlo Borbely este victima colaterală a scandalului în care afacerile lui Ioan Ciocan sunt anchetate de DNA. Ţinta se pare că a fost managementul de la Apele Române care a dat mai multe lucrări de îndiguire şi stabilizare a falezelor litorale unei firme din…Negreşti-Oaş. Adică, o societate din Maramureş făcea lucrări în Constanţa. Măi să fie! Numai ca să se mute utilajele şi muncitorii ar costa un milion de euro! Patronul, Ciocan, fost parlamentar PSD, a primit 34 de lucrări de la Apele Române, jumătate din acestea sub ministeriatul lui Borbely. Se pare că DNA Oradea luase în cătare Apele Române. Ioan Ciocan, simţindu-se cu avionul pe căciulă, şi-a dat seama că e groasă. Ca să scape de pîrnaie a făcut înţelegere cu procurorii şi s-a autodenunţat, iar victimă colaterală a căzut ministrul Mediului. Duşmanii lui Traian Băsescu şi cei care vor ca UDMR să iasă de la guvernare aţîţă ungurimea pretextînd că în spatele operaţiunii se află preşedintele. „N-au vrut regionalizare, le arăt eu lor!”, afirmă USL-aşii că şi-ar fi jurat Băsescu-n barbă. Fie vorba într noi! Ungurii stau la putere de vreo 20 de ani, iar liderii lor sunt unii dintre cei mai bogaţi oamenii din România. Borbely, de exemplu, a vehiculat miliarde de euro din postura de ministru. Chiar să fi fost „agăţat” pentru un mărunţiş de 20.000 de ero? Dacă ar fi aşa, ar trăi o ironie similară celei suferită de Al Capone, celebrul mafiot american fiind arestat şi condamnat(a şi murit la Sing-Sing), dar nu pentru sutele de crime şi fărădelegi comise de el sau la comanda sa, ci pentru că a făcut fals în declaraţiile fiscale.

    Revenind la cazul nostru, constatăm că pînã una alta atît vocile care cer lămuriri de la DNA Oradea izvorîte din redacţia de ştiri a TVR(să mori de rîs!) cît şi ministrul Borbely au amuţit. Probabil că ambele tabere aşteaptă campania de toamnă-iarnă!

______________________________________

Hypnos

  • Boc e Ene pe la gene

   În urma cu ceva timp am fost cu premierul la Clubul Diplomatic unde s-a lansat carta albă a IMM-urilor. Emil Boc a cuvîntat aproape o oră despre chestiuni de mult ştiute, dar pe care le turuie oriunde este invitat şi cui vrea să-l asculte. Soarele dimineţii intra zglobiu pe ferestre. Afară, grădinarul tocmai tundea iarba terenului de golf, iar mireasma de fîn cosit parfuma aerul dimineţii. La cîteva sute de metri, lacul Herăstrău, irizat de razele astrului zilei, părea de aur. Pitite în frunzişul copacilor, păsărelele ciripeau fericite de răcoarea încă nerisipită a nopţii. Iar peste tot acest tablou idilic, Boc turuia molcom. Cum naiba să rezişti somnului?! Dulcea moţăială cuprinsese auditoriul, vrăjit de acest Hypnos(zeul somnului la greci) din Răchiţele.

     Sper că fotografiile sunt sugestive. Cele din sală, zic! Din nefericire, nu s-a găsit cineva care să îmi facă şi mie poze cînd moţăiam în cur, în faţa leptopului şi îmi cădea capul mai, mai să-mi rupă gîtul şi să-mi lovească fruntea(lată:)) de birou.

     Hai că m-a luat iar picoteala, numai gîndind la Hypnos…

Read Full Post »


Liniştea dimineţii a fost spartă de soneria telefonului mobil care a început să-mi zgîrme în creier pe cînd dormeam dus! Azi-noapte, mă deşteptasem pe la 3:00 ca să văd meciul de fotbal Brazilia-România. Nu aş fi pierdut ceva dacă nu-l vedeam, dar din nefericire am aflat asta abia la finalul partidei, adică pe la 6:00. Cu gustul amar al omului care şi-a irosit timpul degeaba, am încercat să recuperez ceva din somnul pierdut. M-am întors cu spatele la zorii dimineţii care se mijeau la geam şi m-am scufundat în aşternuturi. Aşa m-a găsit sunetul criminal al telefonului de la ora 9:00. În prima fază, aflat între vis şi realitate, nu ştiam ce se întîmplă. Apoi, rătutit, căutam telefonul, bineînţeles prin locuri unde nu l-aş fi pus vreodată. Într-un final, l-am găsit. Era la locul lui, pe birou. Am tras clapeta şi am bolborosit un „alo” ca venind dintr-un fund de butoi, dar apelantul deja închisese. L-am sunat eu imediat şi fără alte cuvinte de salut acesta mi-a spus cu o voce gîfîită: „Vine Băsescu la Guvern!”. wow! Ce mai! Am intrat în panică gîndind că îmi trebuie o oră ca să ajung în Piaţa Victoriei. Noroc că în secundele următoare am fost salvat de la infarct de un SMS trimis de Guvern, care mă anunţa oficial că premierul „l-a invitat” pe Traian Băsescu la şedinţa Executivului de azi. Dar la ora 16:00!!! M-am relaxat ca prin farmec, iar odată cu mine sfincterele mele. Pe cînd eram aproximativ în poziţia gînditorului de la Hamangia, pentru un pishu mic, am realizat că odată cu mine a aflat şi Emil Boc(aflat la acea oră pe Centura Clujului) că l-a invitat pe Traian Băsescu la şedinţa Guvernului. După spaimele trăite în doar cinci minute, sosise timpul ca pe chip să-mi înflorească şi un zîmbet larg.  Nu ştiu dacă s-a datorat gîndului ghiduş sau susurului ce reverbera abia auzit în liniştea băii.

Dar să las gluma la o parte, că nu e de glumit! Ce caută preşedintele la Guvern? Potrivit Constituţiei, şeful statului poate participa la şedinţele Executivului, prezindîndu-le, atunci cînd se discută probleme de politică externă, de siguranţă a statului şi apărare naţională sau probleme de interes naţional. Prin extrapolare, orice discuţie a Guvernului poate îmbrăca una din formele enunţate mai sus. Tot Constituţia spune că premierul îl poate invita pe preşedinte să participe la şedinţa Executivului, dar şi preşedintele poate trimite o scrisoare primului-ministru în care îşi exprimă dorinţa de a participa la una dintre şedinţe. Deci, şi aici este un talmeş-balmeş constituţional, pentru că oricine poate orice.

În ce mă priveşte, nu cred că vreo problemă actuală este atît de stringentă încît să necesite prezenţa lui Traian Băsescu la discuţiile Guvernului. De ce ar adăsta Măria-sa la Palatul Victoria? Emil Boc oricum face tot ce îi spune preşedintele, indiferent dacă acesta îl sună, i dă SMS, îi trimite vreun mesager sau bileţele prin porumbei voiajori. Cel mai recent exemplu este numirea lui Sebastian Lăzăroiu la Ministerul Muncii, considerată a fi cea mai rapidă schimbare de sex(Boc s-a dus la Cotroceni cu o femeie şi s-a întors cu un bărbat). Stadiul reformelor în MAI şi angajamentul cu FMI, regionalizarea, justiţia, taxa auto şi sistemul medical vor fi probleme aruncate la înaintare de propaganda guvernamentală, dar eu cred că Traian Băsescu vine azi la Palatul Victoria pentru a da un mesaj. Anume acela că are încredere totală în Guvern şi în primul-ministru.

În ultima perioadă, mass-media, dar mai ales cele două trusturi de presă aservite USL-ului, Realitatea TV şi Intact-Antena 3, au vehiculat aproape zilnic aceeaşi idee: Traian Băsescu vrea să scape de Emil Boc. Presiunea mediatică şi socială la care este supus premierul au fost favorizate şi de declaraţiile critice făcute inclusiv de lideri ai PDL sau de persoane aflate în siajul preşedintelui(vezi Lăzăroiu). „Demisia lui Boc” şi „necesitatea unui premier tehnocrat”, „guvern erodat”, sunt sintagme nelipsite în dezbaterile publice. Sătul de ele, nu exclud ipoteza ca chiar Emil Boc să-i fi cerut preşedintelui să declare deschis, direct şi explicit că îl susţine în funcţia de prim-ministru, pentru a elimina sau cel puţin estompa aceste speculaţii. Mai mult decît atît, în situaţia economică de azi şi cu o imagine făcută praf, Boc are nevoie de un transfer de popularitate(oricît mai este ea) din partea preşedintelui, precum şi de reconfirmarea publică a încrederii lui Traian Băsescu. Premierul poate crede că aşa mai peticeşte incompetenţa pe care ne-o arată de ceva vreme. Incapacitatea de a comunica, modul de lucru haotic, limbajul de lemn, lipsa unei minime diplomaţii în relaţionare, secretomania exacerbată, ura faţă de cei care-l critică şi au altă viziune decît el, ţîfna, sunt tot atîtea găuri ale hainei publice pe care o poartă Boc. În opinia mea, orice încercare de reşapare a imaginii premierului este zadarnică şi sortită eşecului. Să fim realişti! Indiferent cîte petice i-ar aplica Traian Băsescu, lui Emil Boc tot i se vede goliciunea.

Read Full Post »


Nu ştiu alţii cum sînt, dar eu cînd mă gîndesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Bucureşti, la ecranul televizorului pe care stătea un prichindel de parcă-l legase mama cu şfară de mureau ţaţele blestemînd la dînsul, la cum se juca el cu legile de-a mijoarca, la bugetul ţării cel jumulit şi la alte şi alte nebunii făcute de piţiponcii aflaţi la guvernare, parcă-mi saltă şi acum saliva în vîrful limbii. Doamne, frumos era înaintea lui cînd părinţii, fraţii şi surorile îmi erau bănoşi şi casa ne era îndestulată, iar copiii şi copilele megieşilor erau de-a pururea în petrecere cu noi, şi toate îmi mergeau după plac! Şi eu eram vesel ca vremea cea bună şi şturlubatic şi copilăros ca vântul etnobotanic, cu rezervorul plin de benzină şi salariul întreg. După ce a apărut mititelul, totul s-a dus de rîpă, a dat strechea în preţuri şi în loc de bani, ne-am umplut de rîie precum caprele mătuşii Mărioara. Mama, plină de năzdrăvenii, îmi spunea că nu-l mai suportă şi vrea să îl scot naibii de pe ecran precum scoteam odată mâţele de prin ocniţe şi cotruţă şi le flocăiam şi le şmotream, de le mergea colbul.

PS:

Eu cam atîtea amintiri din sufragerie am avut de spus. Cred că am fost explicit! Totuşi, poate citesc şi Neluţu Ioan Botiş, şi Valerian Vreme, şi Gheorghe Ialomiţianu, şi alţi demnitari actuali, aşa că detaliez.

Sursele mele din Radio şi TVR îmi spun că şefii lor s-au săturat de insistenţele lui Emil Boc de a apărea în emisiunile informative, dîndu-le programul peste cap. De exemplu, în această săptămînă, premierul s-a cerut de două ori la TVR1(luni şi joi), în jurnalul de seară. Dacă ar avea ceva de comunicat, ar fi bine, dar, din nefericire, el pirogravează aceleaşi vorbe traforate cu o limbă de lemn ce l-ar făcea invidios pe orice colhoznic al defunctului Partid Comunist al Uniunii Sovietice. Creştere economică, creştere salarială, creşterea pensiilor, ieşirea din recesiune sunt cuvinte de dînsul inventate, cu a lor putere să ia faţa la proşti. Boc chiar nu şi-o da seama că fiecare se uită în buzunar şi vede că azi este mai sărac şi o duce mai prost decît ieri, iar mîine ştie că o va duce mai rău decît azi, şi tot aşa?

Dar, îl las în plata lui Nichipercea cu laudele sale sterpe şi revin la ceea ce doream să arăt. Adică, faptul că premierul nu se teme de ridicol şi adoră să atragă energii negative şi trimiteri prin curierat rapid la origine. Mintea şi ochii a milioane de români nu-l mai suportă. De ce-o mai ţine el să se etaleze în spaţiul public, în boxe şi pe ecrane, zgîrîind retine şi timpane? Eterul este suprasaturat de minciunile lui, asemeni cutiei mele poştale de facturi şi înştiinţări de plată a taxelor şi impozitelor. Pentru conformitate, prezint dovada că Boc se autoinvită la TVR1(la fel şi la Radio), deşi el ne crede fraieri şi minte că este invitat.

Cravata violet, purtată joi, se pare că l-a ars la creieri cu flacăra ei pe realizator, astfel încît că acesta a dat din casă.

  • Realizator: Premierul Emil Boc este în studioul „Telejurnalului”. Bună seara şi bine aţi venit!
  • Emil Boc: Bună seara şi mulţumesc pentru invitaţie!
  • Realizator: A doua oară în patru zile. Sunteţi în campanie electorală, să înţeleg.
    (sursa: Site-ul Guvernului, vezi aici)   

Cine este atent la nuanţă, pricepe! Pe realizator l-a luat de gură pe dinainte şi l-a dat în primire pe Emil Boc pentru că, în patru zile, s-a autoinvitat de două ori la TVR1. De asemenea, am înţeles că premierul îşi face campanie electorală pentru alegerile din partid, iar aburelile cu erecţiile economico-salariale sunt pentru urechile „portocalii” care votează la Congresul PDL. Această interpretare, recunosc, îmi mai mîngîie orgoliul! Deci, noi, ceilalţi, suntem luaţi de proşti doar ca victime colaterale.

Read Full Post »


Deşi din fotografia de mai sus nu-ţi dai seama, Boc are două capete. La care joacă, normal! Asumarea răspunderii Guvernului pe Codul muncii nu va fi neapărat şi o asomare a vietăţilor care compun actualul Executiv. Premierul are o strategie bine gîndită, iar scopul său primordial este rămînerea în fruntea PDL. În ce mă priveşte, nu cred că Emil Boc va intra în istorie( şi Guiness Book) cu un record aproape imposibil de egalat, anume acela de a fi singurul prim-ministru demis de două ori de Parlament. De asemenea, cred că nici Traian Băsescu nu vrea sã fie singurul preşedinte din Univers care a desemnat aceeaşi persoană de trei ori la rînd în funcţia de şef al Guvernului. Aºa dar, angajarea răspunderii Guvernului nu este nici pe departe un act sinucigaş al actualului premier, ci un demers care, în opinia lui, îi va aduce doar beneficii. Mînat de aceste gînduri vesele, Boc îşi va umfla muşchii în faţa Parlamentului cu seninătatea unui kamikadze care poartă la brîu cureaua lată cu grenade, dar ştie că respectivele grenade sunt de jucărie. 

***

Varianta 1Moţiunea de cenzură a grupului roşu, socialist, PSD-PNL(USL) este respinsă şi Guvernul nu este demis 

Pentru a trece, moţiunea de cenzură dospitã de minţile înfierbîntate ale USL-aşilor trebuie să fie votată de 236 parlamentari. Spre bafta noastrã şi nenorocul nostru, actuală structură a celor două Camere este următoarea:

  • Senat – din 137 senatori, 69 sunt ai PDL+UDMR+UNPR, iar 68 ai USL;
  • Camera Deputaţilor – din 333 deputaţi, 179 sunt ai PDL+UDMR+UNPR+Minorităţi, 149 sunt ai USL şi 5 independenţiş
  • Total parlamentari – 470, deci ca o moţiune de cenzură să fie adoptată, ea trebuie să fie votată de jumătate plus unu din numărul total al aleşilor(470:2=235 → 235+1=236);
  • Diferenţa dintre totalul parlamentarilor Opoziţiei şi majoritatea necesară(236 voturi) este de 20 voturi, dar avînd în vedere că senatorul PSD Cătălin Voicu este în detenţie şi nu poate vota, doar 19 parlamentari ai Puterii pot fi corupţi de USL să voteze contra Guvernului.

Avînd în vedere cele arătate mai sus, dacă se respectă proporţia teoretică, moţiunea de cenzură a Alianţei roşii va fi respinsă cu felicitări. Emil Boc va rămîne tot ceea ce a fost, ba mai mult decît atît, va avea şi susţinerea reconfirmată de Parlament. Noua aura aşezată pe fruntea-i plină de vînătăile ciocănirilor ouălelor lui taică-su îl va înţeleni şi mai bine pe Boc în fruntea Guvernului, dar mai ales, îi va crea un avantaj greu de surmontat de către contracandidaţii săi la şefia PDL. Portocalii din teritoriu cititori de Aristotel vor parafraza celebra zicere a acestuia şi vor recunoaşte că „Blaga le este drag, dar mai drag le este banul adevărat” a cărei distribuire stă în vîrful pixului lui Boc.

***

  Varianta 2Moţiunea de cenzură a grupului roşu, socialist, PSD-PNL(USL), trece şi Guvernul este demis

Conform datelor de mai sus, ca moţiunea de cenzură să treacă, ea trebuie să fie votată şi de 19 parlamentari ai Puterii. UDMR-iştii nu au niciun interes să pice acest Guvern, Emil Boc fiind cel mai serios partener cu care au negociat pînă acum. Ce au cerut, aia li s-a dat! Iar visul oricărui etnic al descălecătorului Attila este adoptarea statutului minorităţilor. Miercuri, premierul tocmai a semnat un protocol echivalent cu un jurămînt pe gresie şi coasă că acesta se va aproba. De ce s-ar certa UDMR cu PDL abia acum? Ce alternativă ar avea, intrarea într-o într-o alianţă cu două partide care au avut un limbaj agresiv la adresa maghiarilor şi a statutului minorităţilor? La fel, UNPR, un partid despre care PSD şi PNL spune că e format din „trădători” şi care nu are viitor politic dacă iese din umbra PDL-ului. Minorităţile naţionale, altele decît cea maghiară, aproape că nu contează. Deci, grosul celor care ar putea trăda, ar fi din mijlocul parlamentarilor PDL, mai exact cei aflaţi sub influenţa grupărilor anti-Boc. În cazul în care Guvernul va fi demis, premierul va folosi demiterea sa în lupta pentru şefia partidului. Perceput ca un „om cinsitit” şi „împăciuitor”, el va poza în victima grupărilor obscure din PDL care îşi pun interesele mai presus de cele ale partidului, „exact acum cînd România iese din crize”. „Şomer”, Emil Boc va fi degrevat de grijile Executivului şi va face turul ţării arătînd, cu argumente, cine şi de ce a tras sforile ca el să fie debarcat, adică exact cei care vor să pună mîna pe PDL. Nu exclud ca în scandalul vămilor să apară chiar numele unor cotracandidaţi ai săi la şefia partidului, precum şi alte elemente care vor veni în sprijinul reconfirmării sale în fruntea partidului de guvernămînt. Sper că se înţelege strategia?

Am prezentat nişte argumente şi fiecare cititor poate trage o concluzie proprie. În ce mă priveşte, cred că Boc va rămîne în fruntea Guvernului, probabil şi în fruntea PDL, iar după consumarea alegerilor din acest partid vom asista la o remaniere guvernamentală cu intrări din UNPR(Marian Sîrbu, Cristian Diaconescu). Deşi voi continua să spun că Emil Boc nu este premierul pe care mi-l doresc, consider că acum nu este momentul socio-economic ca el să fie schimbat. Oricum, mai presus de toate cîte sunt şi rîd în soare, mai rămîne să vrea şi Zeus. O sã vedem dacã el s-a înduioşat de versurile rugăciunii: „Eu sunt mic, tu fă-mă mare/Eu sunt slab, tu fă-mă tare”, auzite, miercuri, pe la 21:00, cînd Emil Boc vizita în tainã Palatul Cotroceni.

Read Full Post »


Guvernările Boc, de doi ani şi jumătate, ne-au demonstrat cum nu trebuie să comunici, atît cu populaţia, cît şi cu parlamentarii care te susţin. Limbajul de lemn, minciuna pură sau prin omisiune, incoerenţa, chiar agramatismele, s-au simţit ca acasă atît în discursurile premierului, cît şi în comunicatele expediate de la Palatul Victoria. O persoană care ştie adevărul, de cele mai multe ori, simte furie şi dezamăgire cînd una se fumează şi alta se spune, dar sunt situaţii cînd trăieşte şi momente de veselie. Amară, ce-i drept!

Iată trei mostre de umor involuntar, înmugurit din limba de mesteacăn cu care ne-a blagoslovit Guvernarea Boc.

  1. Miercuri, 23 februarie, Emil Boc s-a întîlnit, la sediul Guvernului, cu Jean-Claude Mignon, şeful delegaţiei Franţei la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE). Iată un fragment din comunicatul emis la finalul reuniunii.

În cursul întrevederii, şeful Executivului a menţionat bunele relaţii dintre România şi Franţa, apreciind că Parteneriatul strategic dintre cele douã ţãri a consolidat cooperarea bilateralã, atât în plan economic, cât şi în plan politic(vezi aici documentul).

Cred că nu mai trebuie spus că Franţa este vîrful de lance al grupului de state care se opun aderării României la Spaţiul Schengen. Deci, de ce consolidare a parteneriatului franco-român vorbeşte Guvernul? Poate de una negativă!

__________________________

 

2. Duminică, la 0ra 14:00(!), 20 februarie, Emil Boc i-a informat pe prefecţi, convocaţi la videoconferinţă, despre obiectivele Guvernului, atît în domeniul socio-economic, cît şi în plan politic.

„Pe componenta economică, câteva date. După cum puteţi observa, cu cât semnele bune apărute în economie încep să se multiplice, cu atât adversarii noştri politici devin mai disperaţi. Din punctul nostru de vedere, este treaba lor”. (citeşte tot documentul)

La auzul acestor cuvinte, jurnaliştii prezenţi, şi cei incorecţi, dar şi cei corecţi în raport cu adevărul, au izbucnit în rîs, ca la un semn, sub privirile mirate, dar superioare, ale demnitarilor prezenţi în sala de şedinţă a Guvernului. Adversarii politici ai actualei Puteri sunt disperaţi, recunosc, dar pentru că nu mai rabdă să stea departe de banii ţării, cîţi or mai fi ei prin visterie, şi nu pentru că România a ieşit din criză. Cu toate că şi acesta este un motiv care pune pe jar Alianţa Roşie, USL. Reprezentanţii mass-media au rîs de altceva! Ce semne bune vede premierul în economie? Creşterea de 0,1% este mai mică decît marja de eroare „±” a oricărei evaluări, indiferent că vorbim de parametrii macroeconomici sau de un borcan cu iahnie de fasole cu ciolan? Jurnaliştii au părinţi şi soţi bugetari, trăiesc în lumea reală şi văd că trîmbiţatele creşteri de salarii şi pensii nu s-au produs. Dimpotrivă, sunt situaţii în care cetăţeni cu salarii de 1.000 de lei cîştigă mai puţin din cauza reîncadrărilor, în ciuda majorării cu 15% a salariului brut, nu net. Atît timp cît simplu cetăţean nu va vedea pe fluturaşul de salariu sau pe talonul de pensie o mărire a veniturilor, ba chiar una superioară indicelui de creştere a  preţurilor de consum şi inflaţiei, Boc poate se poate lãuda cu orice. Dar, e doar o glumã!   

______________________________

 

3.  Emil Boc, pe 28 ianuarie, a avut convorbiri cu omologul său croat, Jadranka Kosor, care a efectuat o vizită de lucru în România. Iată un fragment din comunicatul Guvernului emis la finalul discuţiilor dintre cei doi premieri.

„De asemenea, cei doi şefi de guvern au stabilit să colaboreze şi în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor europene, dată fiind experienţa României, care ar putea fi valorificată de Croaţia. „Suntem dispuşi să împărtăşim experienţa României atât în ceea ce priveşte procesul de pre-aderare cât şi în privinţa aspectelor de post aderare la Uniunea Europeană”, a declarat premierul Emil Boc(vezi aici documentul).

Mai trebuie să spun că România are cea mai slabă absorţie, din toate timpurile, a unei ţări a UE şi că a luat mai puţini bani decît plăteşte ca şi cotizaţie de stat membru?! Ce să-i învăţăm noi pe croaţi? Poate doar cum nu ar trebui să procedeze!

Hai, recunoaşteţi! Nu-i aşa că ăsta micu e simpatic?

Read Full Post »

® Mizerabilii


Azi, pe la 12:30, o persoană foarte apropiată premierului Emil Boc mă sună şi, plină de revoltă, îmi spune că sindicaliştii au plecat de la negocierile pe care le aveau la Palatul Victoria.

Aveam informaţii că sindicaliştii vor veni pentru cîteva minute şi apoi vor găsi un pretex să părăsească discuţiile, ca semn de protest că ANI le cercetează averile. Cel mai vehement a fost liderul Cartel Alfa, Bogdan Hossu, care a început să facă scandal din senin şi a dat semnalul plecării de la discuţii fără vreun motiv anume. La întîlnirea precedentă, premierul îi ceruse acestuia să vină cu propuneri de modificare şi completare a proiectului de Cod al muncii propus de Guvern. Hossu nu a venit cu nicio propunere concretă. Avea în mînă doar o foaie A4 cu cîteva însemnări şi atît. Degeba l-a rugat premierul să ia din nou loc şi să se discute concret pe problemele ridicate de sindicate pentru că decizia de a face tărăboi era deja luată, înainte ca liderii sindicali să vină la Palatul Victoria„, mi-a spus colaboratorul premierului.

Informaţia m-a luat pe nepregătite. La acea oră încă mă aflam la sediul CNSAS unde îl însoţisem pe Emil Boc la ceremonia de lansare a programului care implementează cardul de sănătate, fişa electronică a pacientului şi reţeta electronică. În jur de ora 12:00, premierul a plecat în grabă pentru că avea programat discuţii cu sindicatele pe tema Codului muncii. Pe cînd mă pregăteam să plec şi eu spre Guvern pentru a ajunge la finalul negocierilor cu sindicaliştii am primit telefonul la care am făcut referire anterior. Succesiunea prea rapidă a evenimentelor a făcut să nu mai ajung la timp în Piaţa Victoriei pentru a asista la declaraţia făcută de Bogdan Hossu la poarta Guvernului. Întîlnirea  precedentă dintre premier şi sindicalişti a durat aproximativ 2 ore, de aceea cînd mi-am organizat munca am considerat că am timp să ajung din Piaţa Muncii(unde e sediul CNSAS) în Piaţa Victoriei(la Guvern). 

Postez aici aceste informaţii pentru a arăta încă odată mizeria morală a acestor lideri sindicali pe care îi tot vedem, pe unii de peste 15, în fruntea salariaţilor. Membrii de sindicat ar trebui să ştie că Hossu, Costin, Petcu, Marica etc. pun interesele lor înaintea celor pe care se laudă că îi reprezintă. Prin plecarea de la negocieri, în semn de frondă pentru că averile lor sunt controlate de ANI, liderii de sindicat văduvesc salariaţii de o reprezentare instituţională în raport cu Guvernul, iar din cauza respingerii unui dialog constructiv cu Puterea problemele celor ce muncesc rămîn nerezolvate.

Dar ce alternativă oferă Bogdan Hossu în locul negocierilor oneste, aplicate, constructive, cu Guvernul? Iată:

Luni, toate confederaţiile vor decide proteste mult mai violente ca pînă acum(de unde ştie el ce se va decide luni?-n.a.). Se pare că numai violenţa face legea în România. Orice cale de a încerca construcţia unui dialog social normal constatăm că nu are eficienţă. Se pare că numai protestele sau ieşirea lumii cu pietre şi bîte în stradă sunt singurele forme care pot rezolva în România de astăzi, pentru ca guvernanţii au rămas la mentalitatea feudală, neînţelegînd că pacea socială înseamnă construcţia unui dialog social.”(vezi aici tot)

Dragi sindicalişti, cine spune toate acestea? Un individ semi-agramat care a părăsit, după 5 minute, dialogul cu Puterea. Cine vă incită la violenţă şi la utilizarea bîtelor şi pietrelor, ca în Comuna primitivă? Un personaj fără grija zilei de mîine care probabil vrea să îşi apere averea cu „sîngele” vostru! Oare merită să vă lăsaţi manipulaţi? Guvernul Boc, unul profund imperfect, în scurt timp va deveni istorie. Doar Hossu şi alţii de teapa lui vor dăinui pe mai departe. Iar voi, masa de manevră pe care ei o ridică să le apere interesele, veţi rămîne cu aceleaşi probleme ca şi pînă acum, angajaţi într-o luptă cotidiană cu sărăcia şi nevoile, jinduind la un trai decent. Şi asta o spune un biet simbriaş ca şi voi!

Read Full Post »


Un prieten mi-a trimis captura de mai sus. Prea multe nu sunt de spus. Eu am doar două variante prin care aş putea explica titlul:

  1. Ori sluga-şefă a mogulului a comis o greşeală „intenţionată”, pentru a mai trimite un mesaj de ură la adresa Guvernului, dar ambalat în aşa fel încît să poată fi justificat ca o eroare de scriere(deşi ar mai fi trebuit un „i””
  2. Ori lucrătorul de la calculator care scrie aceste „burtiere”, cum se numesc ele în limbaj televizionistic, era dus cu gîndul la un sex oral cu accese sado-maso.

Dar, poate că voi aveţi altă părere!

Read Full Post »


Sunt evenimente ale vieţii noastre pe care nu le uităm pînă murim. O astfel de întîmplare am trăit eu, azi. Neferictul care s-a aruncat de la unul dintre balcoanele sălii de plen a Parlamentului a dat noroc cu mine înainte să se arunce în gol. Nu este jurnalist, dar îl ştiam din vedere, el fiind unul dintre electricienii care asigură transmisiunile TVR din Parlament. Cînd a venit la mine ca să mă salute era vesel şi nu părea măcinat de vreun gînd rău. Mi-a strîns mîna zîmbitor şi după 5, maximum 10 minute, a sărit de la balcon. Am încercat, ulterior, să-mi aduc aminte dacă i-am zărit tricoul alb pe care scria „Ne-aţi ciuruit. Ne-aţi ucis viitorul copiilor noştri” şi „Libertate”, dacă avea în mînă bila portocalie pe care scria „13”, dacă era mistuit de vreun gînd. Nu reuşesc să-mi amintesc decît faţa lui zîmbitoare şi modul jovial, chiar exaltat, în care mi-a spus „Hai, noroc!”.

Imaginile sunt elocvente şi cred că le-a văzut toată lumea. Pe lîngă fotografiile de mai sus, postez şi un link către filmul care prezintă gestul unui om, zic eu, bolnav(vezi aici). Legat de aceasta, fac următoarele consideraţii:

  • Sinucigaşul are 40 de ani şi doi copiii, unul dintre ei autist. Pentru acesta din urmă, statul plătea indemnizaţia de însoţitor de peste 400 RON, diminuată de la 500 RON, din vară. În rest, atît salariul cît şi alte drepturi pe care le primea de la TVR nu i-au fost afectate. Conform unor informaţii transmise de către ministrul Muncii lui Emil Boc, venitul lunar al lui era de 3.000 de lei(30 de milioane lei vechi). Informaţia vehiculată de televiziunile mogulilor, conform căreia pe el l-a cuprins disperarea din cauza unor nevoi financiare acute nu se justifică. 3.000 lei pentru funcţia de luminist TV(electrician) mi se pare un venit lunar foarte bun. Cîţi bugetari se pot lăuda cu un asemenea salariu?
  • Am discutat cu ministrul Sănătăţii şi acesta mi-a spus că sinucigaşul este în afara orcărui pericol. I s-a făcut un control computerizat cu tomograful şi nu sunt lezate organele interne. Individul are un picior fracturat şi, ce este mai grav, oasele feţei(pomeţi, orbite, osul nasului), ceea ce va necesita o operaţie ulteiroară. El a lovit cu faţa, în cădere, o măsuţă-pupitru. Ministrul mi-a mai spus că îl va introducre şi într-un program de consiliere psihologică.
  • Deşi se dezbătea moţiunea de cenzură introdusă de Opoziţie, liderii acesteia nu erau la lucrări. Deputatul Victor Ponta şi senatorul Crin Antonescu au venit val-vârtej de pe unde chiuleau de la Parlament, unul după 30 minute, altul după vreo 45 de minute. Cât de serioşi sunt Ponta şi Antonescu dacă nu participă la votul propriei moţiuni? Ei, la televizor, spun că vor să dărîme Guvernul, dar la vot, lipsesc! Cine şi cît îi mai crede pe aceşti mincinoşi?
  • Emil Boc a fost profund marcat de eveniment, mai ales că l-a privit în ochi pe respectivul chiar înainte să se arunce. Sinucigaşul s-a urcat, în picioare, pe balustradă, a privit către tribună şi a strigat:”Pentru tine Boc! Aţi luat drepturile copiilor!”. În acel moment, primul-ministru se afla chiar la tribună şi saluta asistenţa la începutul discursului său. Cînd a ridicat capul din foi spre locul de unde a venit strigătul ca să vadă ce se întîmplă, privirea sa şi a sinucigaşului s-au întîlnit. A urmat căderea. Cîteva deputate au început să ţipe, Mircea Geoană a cerut să se apeleze urgent „112”, alţi parlamentari au ieşit din sală ca să nu vadă sîngele ce se întindea pe mochetă. Premierului i-a mai venit inima la loc după ce a auzit că victima este în afara oricărui pericol.
  • Parlamentarii au acţionat diferit. Unii au fost profund marcaţi. Alţii, au ieşit din sală. Dar, au fost şi unii din zona Opoziţiei care au început să facă remarci politice idioate.

Televiziunile mogulilor şi unii reprezentanţi ai PNL şi PSD folosesc gestul nefericit al unui om în lupta lor cu Traian Băsescu şi Emil Boc. Pot spune de pe acum că Adrian Sobaru, cum se va reface, va deveni vedeta RTV şi A3. Sinucigaşul va fi purtat de la o televiziune la alta ca moaştele sfinte. Un timp, grijile lui financiare probabil că se vor rezolva. Timpul îmi va da sau nu dreptate. Oricum, gestul său va face să încolţească idei identice şi în mintea altor sinucigaşi, mai ales că şedinţele Legislativului sunt publice. Orice cetăţean, pe baza buletinului şi a locurilor disponibile în balcoane, poate asista la lucrări. La intrare, SPP te caută la corp nu şi la creier. „Ce e mai frumos decît să te sinucizi în plenul Parlamentului”, ar putea gândi un om bolnav la cap care se visează vedetă post-mortem.

De aceea, cred că, deşi sinuciderea a fost una ratată, consecinţa ei rea este una reuşită!

Read Full Post »


Spuneam aici că printre cei mai pregătiţi, serioşi, capabili, discreţi şi modeşti sfătuitori ai prim-ministrului Emil Boc este consilierul de stat Dan Lazăr. Nu obişnuiesc să ridic osanale cuiva şi cu atît mai puţin celor aflaţi la Putere, dar nici nu pot critica orice, oricînd şi oricum numai de dragul criticii. Revenind la Dan Lazăr, doresc să precizez că îi ştiu convingerile şi am multe argumente pentru susţinerea spuselor mele, dar minima confidenţialitate mă determină să nu le fac publice. O bună dovadă poate constitui şi faptul că acesta, tot la cererea lui Boc, a condus mai toate grupurile de lucru constituite la nivelul Guvernului.

Aş dori să mă opresc la povestea mutării consilierului de stat al premierului în funcţia de secretar de stat la Ministerul Finanţelor Publice, decizie publicată, luni, în Monitorul Oficial, precum şi la scopul urmărit de şeful Executivului.

Emil Boc l-a surprins pe Lazăr atunci cînd i-a propus transferul la MFP. Iniţial, consilierul de stat a refuzat învestirea, dar premierul a insistat, în mod repetat. Dan Lazăr a şovăit mult timp între „DA” şi „NU”, fiind conştient atît de importanţa funcţiei cît şi de faptul că va deveni „o ţintă vie” pentru presa aservită mogulilor. Pînă la urmă, „nebunia” tinereţii l-a determinat să îşi dea acordul, el încercînd să privească noua funcţie ca pe o provocare, mai ales că pregătirea sa profesională îl recomanda pentru acest post. „Dacă pleacă Lazăr suntem distruşi! Era singurul de pe aici care ştia despre ce e vorba în ecuaţie”, mi s-a destăinuit un funcţionar din aparatul de lucru al premierului. Dacă e aşa, de ce a ţinut morţiş Emil Boc să-l „înstrăineze” pe cel mai bun consilier economic al său?  

De aici, încep speculaţiile mele. În ce mă priveşte, cred că premierul şi-a dat seama de incapacitatea ministrului Gheorghe Ialomiţianu de a conduce o instituţie atît de importantă. Mai cred că Boc doreşte să aibă un om al său, loial şi capabil, la teşchereaua cu arginţi a neamului. Şi, nu în ultimul rînd, (parcă) eternul făuritor de bugete anuale, secretarul de stat Gheorghe Gherghina, cred că are zilele numărate. S-au succedat guvernări, s-au schimbat miniştri de finanţe, dar Gherghina e de neclintit. „El e singurul care ştie să facă bugetul”, a lămurit cineva mirarea mea referitoare la nemurirea acestui „zeu” al veniturilor şi cheltuielilor!

Cunosc calităţile lui Dan Lazăr la fel de bine cum cunosc incapacităţile lui Ialomiţianu, la fel cum ştiu gîndirea îmbîcsită a lui Gherghina şi la fel cum am verificat teama de a avea iniţiative personale a „pilosului” Bogan Drăgoi(al treilea secretar de stat de la MFP). Faptul că un tînăr plin de avînt, capabil, fără carnet de partid, bun profesionist, conferenţiar universitar(care predă efectiv studenţilor de la UBB) a fost „infiltrat” în bîrlogul de la Finanţe este îmbucurător. Acum, mai rămîne ca „sistemul” să-l lase pe Dan Lazăr să pună în practică iniţiativele pe care le are. Pentru a confirma, este nevoie nu numai de pricepere şi dorinţă, ci şi de curaj. De aceea, păstrînd proporţiile, noului secretar de stat nu pot decît să-i adresez un îndemn biblic: „Lazăre, ridică-te şi umblă!”

Read Full Post »

Older Posts »