Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Ianuarie 2011


Vă invit să faceţi un exerciţiu de imaginaţie!

Îmtr-o noapte, mă furişez în casa celei mai mişto vecine de pe strada mea şi o violez. Nu intru în amănunte ce, cu ce, cum, unde. Apoi, eu dispar în noapte satisfăcut, iar victima sună la 112 ca să facă plîngere. Zilele trec, eu mă comport  pe stradă la fel de respectos ca mai înainte, poliţia şi procuratura cercetează. Cînd organele au suficiente dovezi, vin şi mă arestează.

  • Ce fac vecinii mei?

1. Cei care mă invidiază sau mă urăsc sincer vor spune că deşi încercam să par un om la locul meu, aveam o privire în care ei au văzut fiara.

2. Cei care au fost împrumutaţi cu bani şi ajutaţi de mine sau cei care sunt/au fost şi ei în conflict cu legea vor spune că se face un act de nedreptate şi că autorităţile sunt nenorocite şi pun în cîrcă oamenilor buni, cinstiţi şi onorabili, vinovăţii închipuite.

3. Cei cărora le sunt indiferent vor spune că dat fiind cã suntem într-un stat de drept, membru UE, probabil că procurorii au dovezi care prezumă vinovăţia, iar cea chemată să decidă este Justiţia, pe baza probelor.

  • Ce fac eu?

1. Accept cu bărbăţie situaţia şi îmi pun speranţa ca avocaţii ca să mă apere.

2. Cînd văd duba la poartă leşin pentru că îmi aduc aminte că am hemoroizi, palpitaţii la inimă, chelesc etc.

  • Ce spun eu?

1. Recunosc vina şi mă supun judecăţii.

2. Afirm că victima m-a chemat la ea şi din cauză că nu am corespuns aşteptărilor s-a dat violată ca să mă învăţ minte.

3. Declar că Puterea a dat comandă Parchetului să fiu arestat şi să mi se fabrice o vină închipuită pentru că am scris articole critice la adresa lor.

Avînd în vedere cele arătate, cam ce combinaţie de variante ar fi indicat să aplic?

PS: Orice asemănare cu cazurile preşedintelui CJ Argeş, Constantin Nicolescu, lui Sorin Ovidiu Vîntu, senatorului PSD Cătălin Voicu, lui Adrian Năstase şi alţii ca ei, este profund neîntîmplătoare. Parcă mai demn s-a comportat Elena Ceauşeascu în faţa plutonului de execuţie!

Read Full Post »

® Marea clismă


În 1054, Marea Schismă a împărțit creștinismul în două mari ramuri, una vestică (catolicismul) și alta estică (ortodoxismul). După aproximativ 1.000 de ani, două curente, aflate deja unul hăis şi altul cea, sunt gata să unească cretinismul, de această dată în Marea Clismă! Social-pederastia şi naţional-libertinismul, curente ale căror lideri s-au unit deja, pe 24 ianuarie, în muget şi nesimţiri, sunt gata să aibă o relaţie contra naturii, nu doar ideologice, ci şi lumeşti.

 Acum, serios! Glumă, glumă, dar nu e de rîs! Anunţata alianţă PSD-PNL+pc, din punct de vedere ideologic, uneşte pe hîrtie două filozofii politice diametral opuse. Dacă s-ar respecta dogmele ideologice politico-sociale, viitoarea înghesuială(la ciolan) va acoperi interesele naţiunii de la stînga la dreapta, trecînd prin centru, şi invers. Orice om cu mintea la el îşi dă seama că acest fapt nu este posibil. Nu poţi să fii şi cu buzele unse, şi cu slănina-n pod, aşa cum zice românul, sau cu „bip-bip” în „bip-bip” şi cu sufletul în Rai, aşa cum zice o damă de companie de pe strada mea. Conform fişei postului, în linii mari, social democraţia apără forţele de producţie(muncitori şi ţărani) de capitalistul sălbatic, ideile acesteia avînd ca scop luarea de la bogaţi pentru redistribuirea la săraci. Liberalismul încurajează libera iniţiativă şi nu are chef să-şi împartă capitalul cu plebea. Conservatorismul, ca să bag în seamă şi partidul condus de băieţăşul ăla…cum îl cheamă că mereu vreau să uit?!…marioneta lui Dan Voiculescu-Felix, conservă drepturile şi privilegiile lucrătorilor în fosta Securitate ceauşistă. Oricum amesteci această adunătură, ceva bun nu iese. Iar cel mai elocvent exemplu pentru a nu face aşa ceva este „visul” pe care şi l-a „văzut cu ochii” Traian Băsescu, adică monstruosul melanj PDL-PSD, terminat cu tigăi în cap şi trimiteri la mamă. În istoria modernă, curentele de stînga şi de dreapta alternau la putere. În guvernarea de stînga se consolida protecţia socială, creşteau pensiile, salariile şi privilegiile celor mulţi, şi se supraimpozita bogatul, iar în guvernarea de dreapta se încuraja investitorul, capitalistul, latifundiarul, manufacturierul, în condiţiile diminuării sau îngheţării veniturilor destinate păturilor sociale aflate la baza piramidei. Este ca şi cum doi atleţi aflaţi pe culoare diferite aleargă spre finiş şi se depăşesc pe rînd, într-o alternanţă care permite situarea interesului şi a celui din stînga, şi a celui din dreapta, într-un anume echilibru. Dacă atleţii ar alerga pe acelaşi culoar, este imposibil ca ei să nu se lovească din greşeală(sau nu) cu cotul, să nu se împiedice pentru ca, într-un final, unul să cadă. 

După ce am încercat să explic, ca în faţa blocului, nefirescul amestecului celor trei ideologii politice în filozofia unei guvernări, doresc să subliniez şi nepotrivirea omenească a acestei Coaliţii. Mai exact, nepoţii comuniştilor, politrucilor comsomolişti, securiştilor,  vînzătorilor ţării pe taraba Kremlinului şi miliţienilor torţionari din puşcării se împreunează cu urmaşii liberalilor ucişi în închisori, deposedaţi de averi, scoşi de la catedră, ministere, armată, biserici şi trimişi ca muncitori necalificaţi la Canal, la Bumbeşti-Livezeni sau domiciliaţi forţat între ciulinii Bărăganului, la propriu. Mai exact, victimă şi călău îşi dau mîna.

Ideologii diferite care vor fi puse în operă de urmaşi(dacă nu chiar membri încă în viaţă) ai unor persoane situate pe poziţii istorice antagonice. Iată reţeta pe care Crin Antonescu şi Victor Ponta o propun electoratului, nu pentru propăşirea neamului, ci pentru mătrăşirea „neamului” lui Traian Băsescu. Acesta ar fi un raţionament simplist cu aere de analiză politică. Dar revin la tipul de discuţiei din faţa blocului, la băncuţa pe care stau vecinii şi sparg seminţe, mai beau o bere şi aşteaptă ajutorul de şomaj, pensia socială minimă sau pensia(nesimţită sau nesimţit de mică). Negocierea dintre PSD şi PNL nu are la bază nepotrivirile doctrinare şi găsirea unor soluţii de mijloc, ci cît iau unii, cît iau alţii şi cum să-i fraierească pe cei de la pc. PSD zice că e partid mai mare şi vrea cam 60%-70% din posturile unei viitoare guvernări. PNL+pc zice că fără o coaliţie cu ei, Ponta şi ai lui vor ajunge la putere cînd şi-or vedea ceafa, aşa că posturile trebuie să fie făcute fifti-fifti. Antonescu, pentru a da un exemplu de mărinimie social-democrată, a declarat că renunţă la cota de 16%, ceea ce încalcă grav principiile liberalismului amintite mai sus, adică de neimpozitare excesivă a profitului. Cam aceştia sunt termenii în care se negociază.

Stăpîne, eu stau cu ochii pe ce fac Ponta şi Crin, apoi îţi dau repede SMS, că d-aia m-ai şi pus şef la PC, că butonez repede IPhone-ul! Numai mirosul n-am cum să-l trimit, da-l ştii de la matale!

Se zice în popor că cele mai bune idei îţi vin în momente de maximă intimitate. Avînd în vedere că Antonescu şi Ponta vor avea nevoie de multe idei pentru că vor forma conducerea bicefală, arogantă şi palavragie a viitoarei coaliţii, grupul sanitar care o deserveşte ar trebui să arate ca în fotografia de mai sus. Din nefericire, băiatului ălă de la pc…a lui Voiculescu(cum naiba-l cheamă că mereu uit?…În fine, nu contează!), nu are rezervat nici măcar un bideu, darmite un scaun de „împărat”. Totuşi, dacă nu vrea să piardă aerele de conducători pe care şi le dau Ponta sau Antonescu, fiind mic, omuleţul lui Voiculescu poate sta între ei cu jumătate de buci pe coşul de gunoi. Măcar în poză să iasă şi el!

Read Full Post »


Hora Unirii -Theodor Aman, pictură în ulei pe pînză

Acum 152 de ani, o delegaţie de lideri moldoveni respectabili(ex. Mihail Kogălniceanu, Costache Negruzzi) a venit la Bucureşti pentru a asista la alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Ţării Româneşti de către Adunarea Electivă(după ce la 5 ianuarie acesta fusese ales, la Iaşi, domnitor al Moldovei). La finalul votului, pe tăpşanul din faţa clădirii situată în locul în care acum se află hipermarketul din spatele magazinului Unirea, electorii şi reprezentanţii regiunilor s-au prins mînă de mînă în timp ce muzicanţii interpretau melodia compusă de Alexandru Flechtenmacher, pe versurile poeziei „Hora Unirii” scrisă de Vasile Alecsandri în 1856.

Azi, o delegaţie  formată din lideri politici de toată jena(ex. Ponta, Antonescu) a făcut drumul invers, de la Bucureşti la Iaşi, pentru a dezbina. Relu Fenechiu(PNL), Gheorghe Nechita(PSD) şi alţii ca ei au strîns de prin satele Moldovei oameni fără căpătîi, i-au adus cu autobuzele la Iaşi, le-au dat bani şi băutură şi i-au pus să huiduie. De Ziua Unirii. Nu puteam crede vreodată că acest popor, indiferent de cît a suferit sau a primit din partea politicienilor va ajunge să huiduie Imnul Naţional, prezentarea onorului de către Garda de Onoare, Hora Unirii. Nu credeam că politicieni care vor să ajungă Preşedintele României(Antonescu) şi Premierul României(Ponta) vor rîde în barbă ca doi puberi puerili care au pus pioneze pe scaunul profesoarei, atunci cînd tembelii huiduiau însemnele statului român, fie că e vorba de Preşedinte, de Imn sau de Tricolor! Nu credeam că militari de carieră, fie ei şi pensionari, vor pîngări drapelul sub care se laudă că au slujit, pentru că li s-a luat un pumn de arginţi dintr-o pensie oricum prea mare comparativ cu cît cîştigă majoritatea salariaţilor! Nu credeam că românii adevăraţi se vor simţi străini în ţara lor din cauza jigodiilor, se pare, din ce în ce mai numeroase! Sunt trist. Foarte trist! 

Primarul Iaşului, Ghe. Nechita, probabil că îi asigură pe Antonescu şi Ponta că totul este pregătit conform planului

Pot accepta că Traian Băsescu este un arhetip de nonpreşedinte. Pot accepta că Guvernul de care ştiţi că am o părere proastă a făcut greşeli şi în cazul metodei de recalculare a pensiilor, asa cum a greşit introducînd plata CAS la pensiile sub 1.000 de lei. Chiar sunt de acord că ministrul Apărării, Gabriel Oprea, un mafiot ajuns general de armată într-un mod scandalos, ar trebui să demisioneze imediat. Cred că Elena Udrea nu avea ce să caute, moţ, în delegaţia care l-a însoţit pe preşedinte la Iaşi, chiar dacă ea s-a făcut că are treabă şi a înmînat autorităţilor locale cheile a 14 maşini de salvare SMURD. Sunt de acord cu multe dintre revendicările şi acuzele aduse de populaţie şi adversarii politici  actualei puteri. Însă, nu pot fi de acord cu modul antistatal, care răneşte grav fiinţa naţională şi memoria înaintaşilor, prin care politicieni abjecţi de teapa lui Antonescu şi Ponta s-au folosit de nemulţumirea populară pentru a-şi atinge scopurile mîrşave.

Îmi aduc aminte un 24 Ianuarie din copilăria mea. Eram pionier. Comunismul, dezumanizant cum a fost el, cultiva totuşi dragostea de patrie, popor, valori naţionale. Alexandru Ioan Cuza era voievodul meu preferat şi citisem tot ce găsisem despre Mica Unire, atît în cărţile de istorie(unele antebelice) cît şi în literatură. Apropos! Întrebaţi acum un exponent al tinerei generaţii dacă ştie ceva de „Moş Ion Roată şi Unirea”, Ocaua lui Cuza etc.? Eu eram fascinat de respectivele istorii romanţate. Revenind la acea zi de 24 Ianuarie, îmi aduc aminte cum, la auzul Horei Unirii, copilul a plîns de emoţie. Lacrimile lui de atunci, azi, au fost spurcate de huiduielile celor care nu au neam, nu au ţară, nu au simboluri, nu au ruşine, nu au onoare, nu au decît un dumnezeu: banul! Şi parcă nicicînd ţara aceasta nu a fost mai plină de slugi şi trădători care se închină lui!

Read Full Post »


Aşa cum am mai scris pe acest blog şi cum am să repet cîte zile voi avea, nu sunt susţinătorul lui Traian Băsescu, al PDL sau, cu atît mai puţin, al lui Emil Boc! Susţin doar ideile care, după mintea mea de „femeie proastă de la ţară”, cum spunea o sintagmă misogină, reformează statul şi reformează sistemul de valori. Mai neaoş spus, m-am săturat să muncesc din greu, la stăpîn, fără fiţe, drepturi, weekend şi sărbători legale, prime şi bonusuri, tichete de masă şi de vacanţă etc. ca din taxele şi impozitele plătite de mine să fie acoperite salarii, ajutoare, pensii, fel şi fel de foloase incorecte, celorlalţi concetăţeni. Patronii au pierdut. Angajaţii lor, le fel. Statul încasează mai puţin. Criza economică a lovit la rădăcin statului. Guvernul nu are soluţii de relansare. În acest mediu nefavorabil, cînd toată lumea pierde, sunt categorii sociale care se cred mai cu moţ şi vor nu numai să-şi conserve privilegiile, dar să primească mai mult dacă se poate. Platforme ale încurajării nemuncii sunt televiziunile antinaţionale patronate de Voiculescu, un securist dovedit cu acte al cărui nume de cod era Felix, şi Vîntu, securist bănuit cu nume conspirativ Nuş. Liota de lătrăi găzduită de coteţele sus-amintite încurajează nemunca, traiul fără de grijă al beţivanilor care, în zori, cînd eu plec la serviciu, ei dorm mahmuri după ce şi-au băut ajutorul social. Pe ecranele TV apar lideri agramaţi ai cadrelor didactice, „profesionişti” din sistemului educaţional care scot idioţi cu diplome. Să fim sinceri şi să ne uităm în jurul nostru, la copiii şi nepoţii noştri, şi să recunoaştem gradul de incultură, superficialitate şi nepregătire cu care ies de pe băncile şcolii. În schimb, dascălii vor salarii mai mari. Să fim cinstiţi şi să numărărm oamenii cît de cît sănătoşi care se întorc în patru scînduri după ce au fost „trataţi” de cadrele sistemului medical care vor şi ele salarii mai mari. Mai nou, recalcularea pensiilor militare, speciale, repet, speciale, nebazate pe contributivitate, a produs o isterie fără margini. Televiziunile antinaţionale au plîns de mila rezerviştilor cu pensii cuprinse între 20 şi 100 de milioane de lei vechi. Cîţi oameni care muncesc din greu azi, la stat sau patron, beneficiază de asemenea venituri?! Sumedenie de Moş Teacă vin la TV şi ne spun cum au servit ei patria şi au pus soldaţii să se lupte cu sacii de cartofi, cum plutonul condus de ei a scos din tranşeele inamice sfecla, ceapa şi cartofii, cum regimentul lor a pus la pămînt şiruri, şiruri, ciocălăii de porumb, cum divizia lor a dinamitat munţii duşmănoşi aflaţi în calea Canalului Dunăre-Marea Neagră. Eroii de mucava ai neamului nu spun însă cîte privilegii aveau în vreme vechiului regim. Case de la stat, haine de la stat, abonamente gratuit pe transport,  masa asigurată, plocoane de la soldaţi etc. Nu mai spun că se pensionau în  floarea vîrstei şi se reangajau la „civil”, uneori pe acelaşi post ocupat ca militari, beneficiind şi de pensie, şi de salariu. Cîte neveste de ofiţeri aveau servici şi cîte se plîng, azi, reclamînd că le-a diminuat Boc pensia de urmaş?

Dar nu ar conta aceste aspecte şi aş vrea ca statul să le dea pensii încît să nu poată fi cheltuite în două vieţi, nu într-una! Doar întreb: Este firesc ca un cetăţean care le plăteşte lor pensia specială din cotizaţii, îi tratează în spital, le asigură serviciile, le asigură securitatea, să primească 8 -10-15  milioane şi să se chinuiască trăind, timp în care ei huzuresc cu pensii de 20-100 de milioane? Nu sunt radical, nici obraznic, nici meschin! Doar pun şi îmi pun nişte întrebări.

 Actualul Guvern este impotent şi am mai zis-o! Dar oricine va veni la putere, fie PNL, fie PSD, fie Duhul-Sfînt, situaţia acestei ţări va fi la fel. Hai să ne imaginăm că mîine va fi şi mai rău. Ce e de făcut? Statul va trebui să se împrumute şi mai mult, iar cei care muncesc trebuie să aducă bani de acasă(dacă au) pentru a plăti pretenţiile nesimţite ale acestor concetăţeni care nu vor să fie solidari cu nevoile prin care trece ţara? Dreptul lor patrimonial este la pensie, însă situaţia economică a statului, la un moment dat, trebuie să stabilească nivelul acestui drept. Sentinţa dată de ÎCCJ, astăzi, mă face să bănuiesc două chestiuni. În primul rînd, pot crede că în rîndul judecătorilor sunt mulţi ofiţeri acoperiţi, iar în al doilea rînd, magistraţii au hotărît astfel pentru a nu mai fi acuzaţi că au protejat doar veniturile lor prin deciziile luate.

Alt scandal al zilei este creat de sindicatele care propun un Cod al muncii nerealist, ce încurajează nemunca. Eu, slugă la patron, dacă nu îmi fac treaba, sunt dat afară imediat, fără mîngîieri pe creştet şi fără cîteva salarii compensatorii. În sistemul bugetar, un incapabil odată intrat este veşnic.  Un ministru al vechii guvernări mi se plîngea că are o directoare proastă, dar proastă rău, şi nu o poate da afară că este funcţionar public. „I-am făcut un birou şi i-am dat ceva de lucru, la mişto, că nu e în stare să facă ceva, dar măcar nu mai stă în picioarele mele să mă încurce”, mi-a zis fostul demitar. Trist, nu? Femeia aia era/o mai fi încă plătită de noi degeaba! Liderii de sindicat şi patronii aserviţi intereselor politice al PSD şi PNL s-au făcut zid în apărarea trîtorilor, proştilor şi neprofesioniştilor care ţin mersul societăţii pe loc. Am spus de atîtea ori că eii nu servesc interesele României, ci ale unor caste care macină această ţară de 21 de ani. Cea mai recentă dovadă în acest sens este trista figură apărută de nicăieri a preşedintele Federaţiei „Energetica”, Ion Pisc Scrădeanu, a fost timp de opt ani informator al Securităţii, sub numele de cod DRAGNEA. Informaţia a fost făcută publică de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, la cererea a două persoane care l-au cunoscut. Citiţi aici ce scrie gazeta Pandurul şi minunaţi-vă!

Acum 21 de ani nu a fost o revoluţie, ci o preluarea a puterii de către eşalonul doi al PCR sub oblăduirea Securităţii. Figuranţii care au ieşit în stradă mînaţi de dorinţa de libertate şi ajunşi la capătul răbdării au fost doar carne de tun într-un război care nu era al lor şi în care, actualii beneficiar ai pensiilor speciale au tras cînd în stînga, cînd în dreapta, pentru că s-au decis mai greu dacă sunt cu poporul sau cu dictatorul. Un individ fără scrupule, Ion Iliescu, s-a aşezat în capul mesei şi a împărţit bucatele în aşa fel încît să împace pe toată lumea. Lumea lui! De atunci, nu s-a schimbat mare lucru. Aceiaşi oameni sau copiii lor continuă să facă jocurile în această ţară, opunîndu-se din răsputeri reformării statului. Eternul Ion Iliescu, acum retras după cortină, la arlechin, trage de sforile unor maimuţoi de teapa lui Felix, Nuş, Porumbacu, Dragnea şi cîţi or mai fi. Chiar dacă nu pare, aţa fiecărei păpuşi, prin oricîte mîini ar trece, capătul ei tot la Iliescu ajunge. Acest om malefic a adunat şi adună în jurul lui toate forţele răului. Din fericire, încet, dar sigur, am impresia că societatea românească se dezmeticeşte, iar nemernicii, fie că sunt şefi sau executanţi, au devenit vizibili oricărei persoane cu ceva glagorie, indiferent de simpatia politică. Pe vremea lui Ceauşescu, dacă erau în vreo misiune, securiştii îmbrăcaţi civil, avînd costume ponosite, cravate şuchii şi pantofi, toate identice, patrulau în zona, respectivă amestecaţi prin mulţime. Cînd treceau unul pe lîngă altul şi mai schimbau o vorbă, din plicitseală, vreun şefuleţ de-al lor, tot sub acoperire, îi atenţiona, de frică să nu fie recunoscuţi de cetăţeni că sunt la filaj. Acele cuvinte le spun şi eu, azi, securiştilor de tip nou infiltraţi printre noi: „Mai răsfiraţi, băieţi!”

Read Full Post »

® Lupta interioară


Într-o seara, un bãtrîn indian îi explica nepotului său ce luptă teribilă se dă in interiorul fiecărei persoane. El spunea:

– „Există în fiecare dintre noi doi lupi. Unul este Lupul Răului. El reprezintă furia, gelozia, invidia, tristeţea, regretele, aroganţa, vinovăţia, minciuna, orgoliul, superioritatea şi egocentrismul. Altul, este Lupul Binelui. El reprezintă bucuria, pacea, iubirea, speranţa, liniştea, modestia, bunătatea, bunăvoinţa, generozitatea, adevărul şi compasiunea. Aceşti lupi se luptă în interiorul nostru permanent!”

După o clipă de gîndire, nepoţelul il intreabă pe bătrîn:

– ”Bunicule, şi care lup cîştigă?”

Indianul îi răspunde cu blîndeţe: 

– ‘Cel pe care îl hrăneşti!”

Read Full Post »


O punem?

Motto: Catârul (în latină Equus mullus) este un animal hibrid obținut prin încrucișarea dintre iapă și măgar

             Trăitorii pe plaiurile mioritice au auzit cu siguranţă de catîr. Animalul, apărut din întîmplare în vechime, nu este nici cal, nici măgar, ci un amestec de însuşiri ale părinţilor. Natura nu şi-a dus gluma pînă la capăt astfel încît rodul „iubirii” sălbatice dintre iapă şi măgar este steril. Mai pe şleau spus, în zadar este iapa arătoasă şi degeaba măgarul are cea mai mare „frînă”! Mînzul lor, catîrul, va fi un fătălău fără sămînţă-n instalaţie.

    Zilele acestea, văzînd cum „iapa”(PNL) se giugiuleşte cu „măgarul”(PSD), am asociat imaginea viitoarei alianţe care stă  să se nască, în februarie, cu imaginea catîrului. Bine, bine, poate spune vreun liberal ofuscat, dar de ce să nu fie „iapa” PSD-ul? Îi spun că aşa m-a dus gîndul, poate influenţat în subconşient de imaginea bretonului cabalin al actualului lider PNL. Pe de altă parte, toată lumea ştie  că PSD o are de două ori mai mare decî PNL. Şi mă refer aici la intenţia de vot a electoratului.

    Aşa dar, doctrina liberală, doctrina socialistă şi programul TV al Antenelor(PC) se vor împreuna pentru  fătarea unui cal-măgar ce  ar urma să pună copita peste islazurile patriei. Pînă atunci, colbul gliei este spulberat de picioarele unui mustang fără frîu care, din nefericire, a împins în fruntea hergheliei un biet ponei.

Read Full Post »


Asemeni lui Făt-Frumos, preţul carburanţilor a crescut într-o lună cît altele într-un an. Un litru de benzină aditivată şi cu cifră octanică mare este aproape 6 lei(60.000 lei vechi). Odată cu creşterea preţului carburanţilor explodează şi costul produselor care îl au în structură. De fapt, aşa se întîmplă în cazul calculelor economice pure. Nu şi în România! Aici, „haiducii” care produc sau vind ceva fixează preţul în funcţie de cît de repede vor să se îmbogăţească, de cît de mare e tunul pe care jinduiesc să-l dea sau de ce maşină bengoasă, bijuterii, excursii, ţoale sau fiţe vrea amanta plină de vino-ncoa(daca-i bani la teşcherea)! În acest „Land of choice” al frunzei madamei Udrea, e suficient ca un idiot televizat să abereze că se va majora preţul unui orice că, a doua zi, pînă şi precupeţii de zarzavat au  adăugă un ban, doi, la legătura de păstîrnac.   

În cazul scumpirii alarmante a carburanţilor, cea mai rapidă reacţie a avut-o partea mică, dar vioaie, a societăţii- băieţii care fac „liniuţe”, noaptea, prin oraş, spre disperarea părţii pasive a societăţii, care nu poate să doarmă şi să facă amor din cauza motoarelor turate la maximum. Tinerii au blocat benzinăriile, alimentînd puţin şi plătind cu mărunţişul adunat din cutia milei părinţilor. O formă de protest tembel, în opinia mea. Ca să ajungă la staţia situată la un capăt al străzii, să zicem Petrom, unde era organizat protestul, respectivii alimentau maşinile la staţia Rompetrol din capătul celălalt al străzii. Nu mai spun că preumblările lor de colo-colo, statul la coadă cu motorul pornit, pentru că e destul de frig afară, au sporit consumul de carburnat, deci au băgat mai mulţi bani în buzunarul petroliştilor. În plus, pungile cu mărunţiş cu care au plătit au fost numărate de nişte salariaţi amărîţi, nu de afaceriştii veroşi pe care, după mintea lor, băieţii de cartier ar dori să-i pedepsească. La fel de imbecil este şi demersul care se desfăşoară în această perioada şi anume necumpărarea de carburanţi trei zile.

Şi în a patra zi ce facem? Păi, facem cozi la benzinării că avem rezervoarele goale! Dacă m-ar întreba cineva(dar uite că nu mă întreabă!) ce ar trebui făcut, aş sugera o altă formă de protest. Prin intermediul unui site de socializare(Facebook. Hi5) aş propune conducătorilor auto să boicoteze un anumit distribuitor. Aş alege, de exemplu, OMV-Petrom, companie care deşi deţine bogăţiile solului şi subsolului românesc vinde carburanţii la acelaşi preţ cu Lukoil, Agip etc. companii care aduc motorină şi benzină din străinătate. Probabil că după un timp, observînd că vînzările, implicit profitul, scad vertiginos, mahării care deţin OMV-Petrom vor scădea preţurile pentru a evita falimentul. Avînd în vedere că benzinarii s-au constituit într-un cartel tacit şi ilegal, toţi fixînd preţul carburanţilor cam la acelaşi nivel, dacă unul scade preţul(pentru a scăpa de boicot), şi ceilalţi vor trebui să facă la fel. Simplu, nu?

Văzînd la TV perpelirea socială, telespectatorul Emil Boc a cerut Agenţiei Naţionale de Protecţia Consumatorului, Consiliului Concurenţei şi Autorităţii Naţionale de Reglementare în Energie să analizeze situaţia şi să îi facă rapoarte. Ce au descoperit aceste instituţii ale statului care ard milioane de euro pe an pentru salarii şi îndemnizaţii babane ca să apere interesul cetăţeanului? O să vă uimesc!

1. Benzina şi motorina conţin apă, impurităţi şi sunt de proastă calitate!(vezi aici) Hai, nu mă înnebuni! Chiar aşa? Nici că bănuiam! Păi, băi, vînduţilor sau/şi incompetenţilor care ne conduceţi, şi nou-născuţii din România ştiu asta! Voi, ori ne luaţi de fraieri, ori sunteţi proşti! Înclin să cred că ne consideraţi nişte papagali cu ciungă-n păr. Interesele voastre şi ale lor cer ca să vă faceţi că nu ştiţi. Ei ne vînd scump gunoaie şi apă drept carburant, iar o parte din banii plătiţi de fraieri la pompă acoperă para-ndărăt costul neştiinţei voastre.

2. Statul nu poate stabili preţul carburanţilor, acesta fiind fixat de fiecare companie în funcţie de legile economiei de piaţă. Altă noutate de cînd lumea. Este un principiu de bază al oricărei democraţii şi mai ales al UE. Boc nici nu trebuia să ceară lămuriri pe acest aspect, trebuia să-l ştie de cînd păştea gîştele la Răchiţele. Prin instituţiile sale, statul trebuia să dovedească faptul că unele companii petroliere acţionează conform cartelului şi nu economiei de piaţă. Mai exact, deşi au costuri de producţie şi achiziţie diferite, îşi stabilesc preţurile la acelaşi nivel. Orice agramat guvernamental îşi poate da seama că o tonă de benzină adusă din străinătate, produsă în străinătate, din ţiţei extras din străinătate şi cărată din străinătate, este mult mai scumpă decît una produsă şi adusă de la Ploieşti, cracată din ţiţei românesc. Deci, cel puţin Petrom trebuia să aibă preţuri mai mici decît companiile care comercializează carburanţi aduşi din import. Doar Boc nu-şi dă seama de asta, aşa că mă aştept ca, mîine. Boc să ceară un raport referitor la poziţia Soarelui pe timp de iarnă şi de ce ziua e mai mică decît noaptea. Îi răspund eu de pe acum: D-aia!    

3. Dar cea mai abjectă minciună a premierului este una prin omisiune. El se arată fals indignat de creşterea preţului carburanţilor deşi ştie că doar 31% din acesta merge în buzunarul petroliştilor, iar restul, adică 69% ia statul. Prezint mai jos structura preţului pe tona de benzină:

  •   – acciza este de 467 EUR/tonă

  – taxa de drum este de 125 EUR/tonă

  •   – taxa de solidaritate(un cent/litru) este de 10 EUR/tonă şi are drept     scop acoperirea prejudiciului creat de falimentul Bancorex
  • costul companiei aproximativ 370 EUR / tonă.

Deci, preţul pe tona de benzină este: 370+467+125+10=972 EUR/tonă la care se adaugă TVA de 24%, adica 233.28 EUR → Total 1205.28 EUR/tonă

Un litru de benzină este 1,205 EUR (aproximativ 5.15 RON), din care companiile încasează 370 EUR / tonă şi statul încasează 835.28 EUR/tonă. 

După prezentarea celor de mai sus, putem trage următoarele concluzii:

  1. companiile pot pune orice preţ doresc(format din costuri de producţie plus profit), ele avînd ca scop să obţină profit, scopul fiecărei afaceri, fie că e vorba de cultura napilor, fie că e vorba de construcţia de avioane; apoi, producătorul poate face ce vrea cu banii lui atîta timp cît plăteşte taxe, impozite şi respectă legea. Conform pricipiilor UE, capitalul este liber să circule asemeni persoanelor. Deci, profitul companiilor pot fi ţinuţi în România sau trimişi oriunde în lume. Declaraţai lui Ialomiţianu că unii şi-au exportat banii în paradisuri fiscale este una cel puţin naivă, ca să nu zic prostească.
  2. statul, deci Guvernul, i-a grosul banilor pe care românii îl plătesc pentru un litru de carburant. Accizele sunt impuse de UE, TVA să zicem că e acceptată, ea fiind aplicată la nivel naţional în cadrul unei politici fiscale. Dar taxa de drum? De ce nu renunţă Guvernul la această impunere pitită în preţul carburanţilor atîta timp cît eu plătesc rovinietă pentru circulaţia pe drumurile naţionale şi taxe locale ptr circulaţia din oraş? De ce să plătească taxă de drum un om care cumpără benzină pentru maşina de tuns iarbă, pentru pompa de udat grădina, pentru aprins grătarul la care vrea să facă mici sau pentru a îşi dea foc în piaţă sătul de prostia, incompetenţa şi hoţia celor care ne conduc? 
  3. din informaţiile pe care le am, taxa de solidaritate a acoperit deja prejudiciul produs de Bancorex, ba a depăşit suma cu aproximativ 40 de milioane de euor. Nu mai amintesc că banii din această bancă au ajuns tot la şmecherii pe care îi vedem azi pe toate canalele media ca fiind politicieni sau afacerişti de succes, iar prejudiciul trebuia recuperat prin confiscarea averilor lor, nu prin suprataxarea posesorilor de Dacia 1300 şi alte „bidoane” pe patru roţi.

Sper că am convins cititorul(mai puţin pe Dora, o fană Boc) că ingrijorarea primului-ministru, vezi, Doamne, atent la problemele românilor, este doar una de faţadă. Guvernul nu are voie să ceară socoteală companiilor pentru modul în care îşi stabilesc preţul atîta timp cît acestea respecte legea. Pe de altă parte, la foamea în gît actuală, statul nu va scădea sau elimina taxele şi accizele prezente în structura preţului carburanţilor, una dintre sursele cele mai sigure de venit la buget. Singurii care vor face sacrificii materiale şi vor renunţa la alte cheltuieli pentru a-şi permite un plin de rezorvor sunt tot simplii cetăţeni. Odată ce autoturismul a devenit parte a vieţii sociale a unei familii este greu să se renunţe la el. Din nefericire, cei puşi să se ocupe de traiul românilor nu sunt în stare să-şi facă datoria într-un mod cel puţin satisfăcător. Prin tarantela televizată, Emil Boc a făcut nişte figuri de balet doar pentru ochii şi urechile fraierilor. Dacă mai e cineva să-l creadă?! În ce mă priveşte, cînd a cerut instituţiilor statului să analizeze preţul carburanţilor ştiam că premierul a făcut-o doar pentru imagine, ca să nu zicem noi că arde gazul(şi lumina) degeaba!

Legendă

  •  LOL  – Laugh out loud
  • OMG –  Oh, my God!
  • WTF – What the fuck?!

Read Full Post »

Older Posts »