Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 15 mai 2010


Pe la începutul anilor ’90, lucram într-una din primele bănci private apărute în România, Banca Ion Ţiriac. Celor nefamiliarizaţi cu acest domeniu le spun că după închiderea programului cu publicul(13:00) şi pînă la sfîrşitul programului de lucru(16:00) erau de făcut nenumărate operaţiuni: arhivări, aprobări, raportări, actualizări etc. În acele vremuri, eram becher şi mă dedasem la nişte amoruri nebune cu o colegă, damă superbă şi…măritată, De aceea, nu puteam pleca împreună de la bancă pentru a nu da posibilitate lumii să clevetească. Aşa că, ea pleca înaintea mea cu transportul în comun, iar eu, avînd autoturism personal, o recuperam dintr-o staţie RATB şi o duceam acasă. Acasă la mine!

Pentru că duduia ajungea mai greu la locul de întîlnire, situat într-un loc mai ferit, îmi mai făceam de lucru pe la bancă. Azi aşa, mîine aşa, tot rămîneam peste programul de lucru. Într-o zi, şeful meu direct, un om de mare ispravă şi care „rupea uşa” la 16:05, m-a întrebat, prieteneşte, de ce stau mai mult la serviciu. Bineînţeles, nu i-am destăinuit adevărul, ci am bălmăjit o justificare pe care acum nu mi-o amintesc. În schimb, cuvintele lui nu am să le uit vreodată:

 „Cei care stau peste program ori sunt proşti şi incapabil să-şi facă treaba în intervalul 8:00-16:00, ori vor să braveze şi să arate şefilor cît sunt ei de dedicaţi muncii”.

De-a lungul vieţii mele profesionale, atît ca boss, cît şi ca ghe-bos, am încercat să-mi termin obligaşiile de serviciu în intervalul obligatoriu de muncă. De asemenea, am încercat să introspectez colegii care stăteau la serviciu mai mult decît trebuia pentru a înţelege de ce o fac: din incapacitate profesională sau pentru a demonstra că lucrează cu devotament.

 

Ajung, într-un final, la ceea ce vreau de fapt să spun,  De cînd a venit Emil Boc la Palatul Victoria, a lucrat nenmărate sîmbete, duminici şi sărbători legale. De asemenea, au fost zile cînd programul premierului începea la 7:00-8:00 şi se termina spre miezul nopţii. Nu mai vorbesc de emisiunile adio-televizate la care participa, pînă la miezul nopţii, şi pe care trebuia să le urmăresc din obligaţie profesională.

Emil Boc nu a înţeles că în jurul unui premier este un aparat de zeci, poate sute de persoane care acţionează la cea mai neînsemnată mişcare a sa. Emil Boc nu priveşte lucrătorul care-l deserveşte ca pe un om care are nevoi, bioritm, stări, obligaţii. Din cauza lipsei de comunicare şi a acestui pogram haotic mi s-au plîns funcţionarii Guvernului, SPP-işti, jurnaliştii chiar şi unii dintre miniştri.  Nu mai vorbesc de banii risipiţi pe energie electrică, ore suplimentare, carburanţi etc.

 Ţin minte că unele şedinţe de guvern erau programate de la 20:00 şi se terminau pe la 23:00. Pînă cînd cei implicaţi îşi terminau treaba, se făcea 1:00 noaptea la Palatul Victoria. Emil Boc, de cînd este premier, nu a fost în concediu de odihnă, nu şi-a luat liber mai mult de 3-4 zile la rînd. El dovedeşte că are forţă de muncă, dar cu ce folos? 

Pentru comparaţie, amintesc de  Guvernarea Tăriceanu. Au fost trei ani consecutivi de inundaţii catastrofale, Dunărea a atins un nivel istoric şi a măturat malurile, au fost alunecări de teren, au avut loc explozii cu mulţi morţi la mine, s-au petrecut alunecări de teren(Valea Oltului) şi viituri, ne-a lovit gripa aviară etc. În plus, în acea perioadă s-a aprobat un munte de documente necesare aderării României la UE. Cu toate acestea, s-a lucrat doar în două sau trei sîmbete, iar de vineri după amiază pînă luni dimineaţă rar dacă se mai anunţa vreo activitate.

Azi, este a nu ştiu cîta sîmbătă în care Emil Boc face o şedinţă(Programul Primului-Ministru Emil Boc in data de 15 mai 2010).  Acest comitet pentru combaterea evaziunii fiscale se tot întîlneşte în şedinţe săptămînale, iar evaziunea nu numai că nu a scăzut, ci chiar înfloreşte.

În weekendul trecut, am lucrat, de asemenea. În acest un an şi jumătate de guvernare a lui Emil Boc am muncit mai mult decît în cei patru ani de premierat Tăriceanu şi pe bani mai puţini(nouă ni s-au redus veniturile de mult). De cînd a venit actualul premier, nu mai ştii cînd să-ţi planifici o ieşire în oraş, un weekend cu familia, o seară tîrzie lîngă iubită, un şpriţ cu băieţii, o zi de lenevire în aşternuturi… Dacă România ar fi acum într-o situaţie înfloritoare, ai zice că acest hei-rup-ism şi-a arătat roadele. Din nefericire, ţara e prăbuşită economic şi moral.

De aceea, mă întreb: ce rost au toate acestea întîlniri făcute de Emil Boc peste program? Ele dovedesc incapacitatea sa de a rezolva problemele în timpul firesc de lucru sau sunt făcute doar de ochii lumii, pentru a se crea impresia că premierul lucrează asiduu la propăşirea neamului? 

 În ambele cazuri, e rău. Şi, am impresia că orice ar face, Emil Boc obţine efectul contrar. Văzînd unde au ajuns ţara şi nervii populaţiei, ori în timpul programului, ori peste program, Emil Boc nu ar mai trebui să lucreze.

Read Full Post »