Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Ianuarie 2009


Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile. 

Anunțuri

Read Full Post »


ghe-lalaGheorghe Dumitru Lala

    Joi seara, în jurul orei 18.00, în centrul Braşovului, s-au auzit mai multe focuri de armă care au adus teama printre oamenii aflaţi în zonă. Un necunoscut înarmat cu un pistol de calibru mic a atacat doi angajaţi care tocmai preluau cu o maşină încasările de peste zi ale unei case de schimb valutar situată pe B-dul 15 Noiembrie, colţ cu strada Agrişelor. Agresorul i-a împuşcat pe cei doi angajaţi şi a furat una dintre cele două genţi cu bani în care erau puse încasările, apoi a fugit pe strada Agrişelor.  Casiera casei de schimb valutar, care văzuse scena petrecută în faţa imobilului, a început să strige după ajutor. Chiar în acel moment, un om care ieşea dintr-o farmacie aflată în vecinătate a fugit după bandit. Acesta, văzând că este urmărit, s-a întors şi a tras. Glonţul l-a nimerit direct în inimă pe urmăritor. Criminalul a abandonat geanta cu bani care-i încetinea alergarea şi a fugit pe o alee în pădurea de sub Tâmpa. Poliţia consideră că şi atacatorul este rănit pentru că un şofer aflat în trecere a vrut să-l oprească lovindu-l cu maşina.

     În ciuda eforturilor medicilor de la SMURD, chemaţi urgent la locul jafului armat, curajosul urmăritor a murit în ambulanţă, înainte să ajungă la spitalul de urgenţă. Trei ore mai tîrziu, unul dintre angajaţii firmei, în vârstă de 34 de ani, s-a stins din viaţă, tot la spital. Colegul lui, în vîrstă de 38 de ani, a fost împuşcat în orbită şi abdomen, pierzându-şi ochiul, dar încă se luptă cu moartea în secţia de terapie intensivă a Spitalului Judeţean Braşov.
   În prezent, peste 500 de poliţişti, jandarmi şi procurori, din Bucureşti şi Braşov colaborează pentru prinderea criminalului, înarmat şi periculos.

   Acesta este filmul evenimentelor. L-am prezentat aici doar pentru cei care nu au auzit încă despre această tragedie. Eu doresc să fac referire la bărbatul adevărat care, cu curaj şi simţ civic, şi-a pierdut viaţa pentru spiritul dreptăţii.

  • Câteva consideraţii personale         

    Câţi dintre noi am fi făcut aşa ceva? Câţi dintre noi întoarcem capul sau ne facem că nu vedem atunci când semenii noştri sunt furaţi în mijloacele de transport, pe stradă, în magazine, în restaurante, când sunt înjuraţi, scuipaţi, umiliţi, agresaţi sau bătuţi de elemente antisociale? Câţi dintre noi trecem mai departe când în preajma noastră se distrug bunurile publice comune(cabine telefonice, bănci, scaune, coşuri de gunoi), mediul înconjurător, spaţiile verzi sau se aruncă gunoi peste tot? De câte ori nu ne spunem în gând: „Ce să fac eu? Să mă pun cu nenorociţii?”

    Acest om, care îşi merită cu prisosinţă titlul de EROU, ar trebui să fie  un simbol al simţului civic. Sacrificiul său va fi zadarnic dacă nu va duce la renaşterea societăţii civile. Gestul său va rămâne doar un act de nesăbuinţă dacă nu va fi urmat de milioane de alte gesturi, ale noastre, mult mai neînsemnate, pentru apărarea bunului simţ, a bunei convieţuiri, a liniştii publice, a civismului, în general.

    Nu vreau să pun în cumpănă morţile soldaţilor români care au fost ucişi în teatrele de operaţiuni din Irak şi Afganistan, dar ei s-au dus acolo în misiune, contra unei solde. Şi-au asumat riscul, chiar pe cel suprem, dorind să obţină un beneficiu material. Dacă eroii militari merită onorul Armatei, acest civil este erou absolut şi merită onorul întregii lumi civilizate, pentru că şi-a dat viaţa gratuit, doar pentru o idee. 

    Imaginea lui Gheorghe Dumitru Lala, militar în rezervă, trebuie să urmărească  toţi poliţiştii, procurorii şi judecătorii şpăgari, vânduţi tâlharilor, mituiţi de infractori, parteneri ai hoţilor, sau pur şi simplu incapabili să apere legea, şi sporesc fărădelegea.

   Dacă prezenţa fizică şi afectivă a eroului este de neînlocuit pentru familia sa, statul, în semn de recunoaştere, are datoria să le asigure fiilor lui tot suportul material pentru desăvârşirea în viaţă. Dacă îmbuibaţii neamului călăresc Puterea bucurându-se de privilegii fără să facă ceva pentru popor, ci doar în scop personal, ar trebui forţaţi de opinia publică să se asigure resursele nelimitate măcar copiilor unui erou.

     În amintirea socială  Gheorghe Dumitru Lala va rămâne doar un „nebun frumos” pentru unii, un fraier care a păţit-o pentru alţii, un nume de stradă( probabil) din Braşov pentru viitorime, un om iubit şi de neînlocuit pentru familia sa.

   Iar societatea civilă va continua să fie un organism agonic în care va mai pâlpâi, o vreme, doar amintirea vie a unui erou.  

  •    Câteva cuvinte despre cetăţeanul-erou  

  Gheorghe Lala avea 55 de ani şi locuia în Răcădau, un cartier select al Braşovului, situat chiar sub poalele Tâmpei. El a fos cadru militar, acum pensionat, iar soţia sa este ofiţer al Jandarmeriei. Ei au doi copii, unul în clasa a-IX şi celalalt în a-X.

   Familia Lala o ducea foarte bine cu banii, după trecerea în rezervă Gheorghe deschizându-şi o afacere în domeniul maselor plastice.

   „Era foarte cumsecade. De pildă, când s-au tras gazele în bloc, a pus bani de la el din buzunar pentru toata scară şi dupa aceea şi i-a recuperat de la noi. M-a aşteptat câteva luni cu banii”, a spus una dintre vecine jurnaliştilor.

    Vineri, Gheorghe Lala a fost decorat post-mortem cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios”, în grad de Cavaler, „în semn de recunoştinţă şi apreciere pentru spiritul civic şi curajul de care a dat dovadă în încercarea de a prinde, cu preţul vieţii, infractorul de la Braşov în timpul atacului armat”, anunţă Preşedinţia României.

  • Sacrificiu, ca simţ al datoriei 

    Să nu-i uităm nici pe cei doi angajaţi ai casei de schimb valutar. Unul a plătit cu viaţa, altul a rămas infirm, făcându-şi datoria. S-au opus criminalului, pentru că aşa scria în fişa postului şi pentru asta erau plătiţi de un patron cu câteva sute de lei. De aceea revin la nesimţiţii care umplu Parlamentul, Guvernul, alte instituţii, care sunt plătiţi regeşte din banii publici, ai tuturor, şi nu fac nimic sau chiar acţionează împotriva intereselor noastre. Fotografiile celor doi tineri, unul decedat şi celălalt desfigurat, ar trebui să fie afişate în toate instituţiile statului ca un exemplu a ceea ce ar trebui să însemne simţul datoriei faţă de cel care te plăteşte. 

Read Full Post »


    varza-a-la-cluj

   La restaurantul care deserveşte angajaţii şi demnitarii care îşi desfăşoară activitatea la Palatului Victoria s-a putut consuma, joi, un preparat culinar specific zonei de baştină a actualului premier: varză a la Cluj. În caserole de plastic, acest preparat culinar  a fost pus în vânzare şi la bufetul amplasat în centru de presă al Guvernului, câţiva jurnalişti încumetându-se să deguste pentru prima oară acest preperat.

    Sortimentul varza a la Cluj a avut un succes deosebit atât în rândul celor câteva zeci de clujeni angajaţi în Guvern de noua administraţie, cât şi a  consumatorilor din alte zone geografice.

    Având în vedere cele arătate, bucătarul Palatului Victoria probabil că va găti mai des acest fel de mâncare.

 Deci, pot spune că „varza a la Cluj” a fost implementată cu cu brio în  Guvern.

Read Full Post »


image3

     O prietenă mi-a trimis un email rugându-mă să-l trimit mai departe. Am considerat că ar fi bine să-l postez şi aici. Imaginile sunt şocante, nerecomandate persoanelor sensibile. Şi mai şocant este faptul că ucigaşii îşi fotografiau victimele înainte, nu numai după…

„Corabia” nebunilor.

foca11

   În Norvegia şi Canada se practică un nou gen de „turism”: uciderea puilor de focă. Această „vânatoare” este considerată un fel de sport, campion fiind desemnat cel care omoară cele mai multe animale.

foca0

foca1

Ce mecansim interior poate declanşa atâta ură împotriva vieţii?

foca4

Ce brută se mândreşte cu acest „trofeu”?

pui-foca9

Se uită cu frică la ucigaşul care îl fotografiază înainte de a-i lua viaţa.

foca131

foca006

foca2

foca10

foca12

O suită de bestii cu chip de om.

foca9

Ucigaşii-turişti se mândresc cu o „recoltă” bogată.

foca18

foca16

Natura „lucrează” pentru conservarea speciei dar această statuie vie a maternităţii nu ştiu daca a fost iertată de ucigaşul care a şi fotografiat-o.

PS: Cine consideră că aceste crime trebuie oprite să militeze  popularizând fotografiile sau să îmi solicite trimiterea email-ului. 

Read Full Post »


boc-si-pogea    

       După discuţiile pe tema bugetului de stat de la Minsterul de Finanţe, ministrul de resort, Gheorghe Pogea, a zis şi el câteva cuvinte gâjâite.

   „În primul rând vreau să îmi cer scuze că vorbesc aşa, răguşit, pentru că am o laringită pe care am luat-o de la jurnalişti”.

     Aceştia, care aşteptau cifre, principii, rezolvări ale situaţiei din ţară, au rămas sideraţi.

  „Dar nu aţi luat boala de la noi, nu suntem bolnavi”, au zis câţiva reprezentanţi ai mass-media.

„Nu, nu! De la voi am luat-o”, a susţinut Pogea cu convingere.

     Cu câteva secunde înainte, Gheorghe „Hogea” tocmai îl condusese la maşină pe şeful său, Emil Boc, care s-a întors răcit de la Cluj (poate l-a tras curentul, sâmbătă seara, când a fost în piaţă ca să privească focul de artificii  organizat de primărie pe 24 Ianuarie.

    Domnul ministru a dat vina pe jurnalişti deşi bolnav era chiar premierul Emil Boc cu care a vorbit faţă-n faţă, zeci de ore, pe marginea bugetului. Probabil că până la finalizarea bugetului o să se îmbolnăvească tot Guvernul.

 Oricum, pentru Pogea a fost mai „steril” să dea vina pe presă decât pe şeful său de la partid şi de la Guvern.   

Read Full Post »


homlesi

      Azi, pe când toată floarea cea vestită a Puterii era la Ministerul de Finanţe şi se căznea în chinurile facerii să fete bugetul de stat, s-au auzit sirenele pompierilor. O familie de homleşi, cu copil, cu căţel şi cu… butelie de aragaz, a dat foc, din neatenţie, clădirii în care era aciuită.

pompieri2

   Imobilul este situat chiar in spatele Ministerului Finanţelor, lângă parcare, sub geamurile clădirii unde aveau loc discuţii despre bugetul 2009 între preşedintele Băsescu, premierul Emil Boc, miniştrii Gheorghe Pogea şi Marian Sârbu şi sindicate. Ca să fie treaba treabă, la acea oră erau în minister şi nişte reprezentanţi scrobiţi ai FMI.

pompieri1    Trei maşini de pompieri au venit imediat şi în 15 minute au stins incendiul dar nu au putut risipi şi fumul gros de zdrenţe arse care a îmbâcsit atosfera în toată zona.

    Familia de homleşi s-a refugiat pe terenul viran din spatele clădirii până când pompierii au stins focul, apoi şi-au luat catrafusele şi s-au reîntors în imobil. Homleşii au declarat că stau de 10 ani în acea clădire care ar aparţine Institutului Naţional de Statistică. Cu toate că este o ruină-nouă, clădirea nici nu este demolată, pentru extinderea parcării, nici refăcută, zăcând ca o amintire a trecutului chiar în centrul Capitalei.

fumHomleşii au spus că terenul nu are propietar care să-l revendice dar că mai mulţi rechini imobiliari au pus de mult ochii pe el, având în vedere că acesta este situat în Piaţa Constituţiei, vizavi de Parlament, deci poate fi evaluat la milioane de euro.

  „Păi, să vă facă vouă primăria acte pe teren”, le-a spus un jurnalist şugubăţ, homleşilor.

Read Full Post »


salarii, pensii şi investiţii

"Nastratin" Pogea, un pescar în ape tulburi, arătând cam cât de mare ar trebui să fie peştişorul de aur ca să poată îndeplini cele trei dorinţe ale bugetului: salarii, pensii şi investiţii

„Iar colo bãtrânul dascãl cu-a lui hainã roasã-n coate,
Într-un calcul fãrã capãt tot socoate şi socoate
Şi de frig la piept şi-ncheie tremurând halatul vechi,
Îşi înfundã gâtu-n guler şi bumbacul în urechi;
Uscãtiv aşa cum este, gârbovit şi de nimic,
Universul fãrã margini e în degetul lui mic,
Cãci sub frunte-i viitorul şi trecutul se încheagã,
Noapte-adânc-a veciniciei el în şiruri o dezleagã;
Precum Atlas în vehime sprijinea cerul pe umãr
Aşa sprijinã el lumea şi vecia într-un numãr.”

                                                                M. Eminescu-Scrisoarea I, fragment

Read Full Post »

Older Posts »