Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 30 mai 2010


Fără nicio legătură cu postarea anterioară, vreau să vorbesc aici de Emil Boc. El a convocat o videoconferinţă cu prefecţii duminică, la ora 14:oo, pentru a susţine un recital TV politico-socio-economico-artistic, garnisit cu grafice, texte şi harfe referitoare la starea naţiunii. Din nefericire, naţiunea, aflată cu perfuzii la cap, nu mai avea nevoie de aceleaşi, şi aceleaşi, şi aceleaşi fraze fără cap şi coadă pe care premierul le turuie de luni de zile, ci de un tratament rapid. Programul TV prezentat, un fel de „Duminica-n familie”, cu Boc în rolul Mihaelei Rădulescu, şi cu reprezentanţii Guvernului în teritoriu, pe post de familie, poate fi văzut accesînd Prezentarea măsurilor de austeritate de către PM Emil Boc în cadrul videoconferinţei cu prefecţii – 30 mai 2010.

Primul ministru le-a cerut prefecţilor ca, asemeni lui, să spună mereu oamenilor din judeţ că vina pentru aplicarea acestor măsuri nu aparţine PDL, ci vine din perioada Guvernării Tăriceanu. Şi aici, are dreptate! Din graficul prezentat mai sus se poate vedea cum au crescut salariile şi pensiile de tot felul în anul electoral 2008. Fac apel către toţi cititorii de bună credinţă să răspundă la o întrebare: Dacă Tăriceanu nu creşetea nejustificat, fără acoperire financiară, veniturile către populaţie, PNL mai obţinea la alegeri aproape 21%? Eu zic că nu. Iar acum, Antonescu, Vosganian, Fenechiu, Adomniţei, Voicu, Gorghiu, Săftoiu şi alţi liberali televizaţi vin să critice PDL-ul şi să ţină lecţii de economiei, dîndu-se diafani şi neprihăniţi. Proştii să-i creadă, eu nu!

Să fiu bine înţeles, PDL are greşelile sale, cum ar fi risipirea banilor publici în investiţii neprioritare(ca să-şi mulţumească clientela politică avidă după contracte cu statul), schimbarea şefilor la deconcentrate care a dus la păgubirea statului cu miliarde de lei, retribuirea cu salarii şi îndemnizaţii de zeci de mii de euro a slujitorilor piloşi ai partidului, alte sinecuri. Dar, despre toate acestea voi scrie într-o postare viitoare, aşa că revin la programul duminical TV făcut de acest maestru emerit al demagociei.

La finalul videoconferinţei, Elena Udrea(cum să lipsească martie din post?) şi-a găsit şi ea ceva de transmis prefecţilor. Blonda a afirmat că primarii refuză să vîndă chiriaşilor ANL apartamentele în care aceştia stau, ceea ce este ilegal. Udrea a amintit că există o lege care permite achiziţionarea locuinţelor ANL  de către chiriaşii care le ocupă. De aceea, ea a cerut prefecţilor să avertizeze primarii că tergiversarea vînzărilor respective este ilegală.

De asemenea, Boc a atenţionat voalat profesorii grevişti să nu împiedice desfăşurarea examenului de bacalaureat.  „…dreptul la grevă este un drept recunoscut de Constituţie,  pe care nimeni nu-l contestă, dar statul trebuie să îşi asigure modalităţile şi mijloacele prin care trebuie să ducă până la capăt şi procesul educaţional şi celelalte procese(citeşte apelul primul-ministru adresat profesorilor)”.

Deşi Boc nu a spus ceva, eu am informaţii că greviştii din educaţie(cu „ajutoare” din afara sistemului educaţional) intenţionează blocheze accesul în instituţiile în care se va desfăşura examenul de BAC. Informaţiile mi-au fost confirmate indirect de către ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, care a cerut prefecţilor să asigure desfăşurarea în bune condiţiuni a BAC-ului, supraveghind liniştea şi ordinea publică nu numai în interiorul şcolilor, ci şi în spaţiul din jurul acestora(frază „uitată” de comunicatul Guvernului). Ţinând seama de informaţiile primite, citatul premierului, în înţelegerea mea, sună cam aşa: faceţi grevă cît vreţi, nimeni nu vă ţine, dar să nu vă pună naiba să împiedicaţi procesul educaţional că statul are ac de cojocul vostru.

După evoluţia televizată, demigogul demagogul Emil Boc a dezbrăcat haina de premier şi s-a îmbrăcat cu haina de preşedinte de partid. El a plecat la Parlament pentru a conduce lucrările Colegiului Naţional Director al PDL. Dar, pînă la 19:00, primul-ministru va reveni la  Palatul Victoria pentru a prezida şedinţa de Guvern în care se vor aproba legile privind reducerea cu 25% a salariilor şi reducerea cu 15% a pensiilor.

Read Full Post »


Atenţionare: Pudibonzii să nu lectureze acest mic eseu de psihologie comică, primit de la Carmen. 

Toate acțiunile unui om sunt determinate de mărimea penisului. După mărimea acestuia, oamenii se încadrează în patru tipologii.

I. Bărbații cu penis mare

Maxipenişii(!) se simt împliniți spiritual pentru simplul motiv că au ppenisul mare. Ei nu se străduiesc să facă nimic în viață. Nu vor nici bani, nici faimă, nici case, nici mașini. Ei nu au nimic de demonstrat. Au penisul mare și știu că au penisul mare. Le este suficient! Acest fapt le este de ajuns încât să ducă o viață liniștită, pașnică și veselă, străduindu-se în viață doar cât e necesar să supraviețuiască. Maxipenişii sunt pașnici și liniștiți. Nu vor nici războaie, nici ceartă nici nimic. Se vor înţelege cu toată lumea și vor căuta soluția de mijloc în orice conflict, pentru că nu au nevoie să se compare cu alții. Deja se știu superiori. Atitudinea lor generală față de restul oamenilor este de o superioritate detașată. Se uită de sus, cu blândețe. la restul oamenilor, înțelegând drama lor internă. Totuși sunt mărinimoși. Dacă ar fi după ei, toată lumea ar avea penisul mare, dar, din păcate, nu se poate. În relațiile cu femeile sunt calmi și tandri, capabili de o relație profundă și sentimentală, pentru că nu au nevoie de altceva.

II. Bărbații cu penis mic

Lumea s-a dezvoltat pe spatele bărbaților cu penisul mic. Toți cercetătorii, toți filozofii și artiștii au avut penisul mic. Minipenisul este un om muncitor. El știe că îl are sub-standard și va dori toată viața să compenseze. Va munci, se va zbate, va creea. Toate ca să pară că îl are mai mare decât e cu adevărat. În mintea lui, el are impresia că lumea va face o paralelă între succesul lui și mărimea penisului lui, deși, cu cât adună mai multe chestii, cu cât se zbate mai tare, cu atât dovedește că îl are mai mic. Minipenisul vrea tot timpul să iasă în evidență. Unul mai prost va cumpăra multe chestii, crezînd că va compensa diferenţa care-i lipseşte cu mașini mari, case mari, haine de lux, etc. Unul inteligent va compensa prin făcutul de lucruri noi, prin inovație în domeniul de care se ocupă, împingând lumea înainte. Se va simți tot timpul amenințat de oamenii cu penisul mare dar nu este destul de bazat pe mărimea propriului penis încât să caute conflictul cu aceștia. Îi va urî în tăcere. El este nefericit până la vârsta de mijloc, când, se va resemna cu penisul lui mic și va începe să se bucure de posesiunile lui materiale și să caute plăcere în munca sa. Minipenisul, până la faza de împăcare cu propriul său penis, va privi femeia ca un obiect. O va alege nu după sentimente, ci după valoarea superficială a ei. În faza a doua, de resemnare, va fi capabil de o relație profundă, dar minipenisul necopt niciodată nu va fi în stare de o relație adevărată.

III. Bărbații cu penis mediu

Medipenişii sunt caracterizați printr-o tensiune internă permanentă. Sunt oameni vehemenți și violenți. Știu că penisul lor nu are o dimensiune care să impună categorisirea în tipologiile anterioare, și de aceea vor fi toată viața blocați într-un permanent concurs de măsurare a penisului. Medipenisul va râde bucuros când va da de unul cu penis mic și îi va demonstra că al lui e mai mare. El îi va săpa pe la spate pe cei cu penisul mare ca să îi deruteze dar fără succes. Maxipenişii sunt imuni la răutăți și acest lucru îl va frustra pe medipenisl. Însă, cel mai violent va fi cu cei ca el, restul medipenişii. Știe că unul cu penisul mediu, ca al lui, este asemănător lui. Unul mai prost va încerca prin orice metodă să demonstreze că are juma’ de centimetru în plus și va face tot soiul de competiții cu ceilalți medipenişi pentru a realiza topuri și clasificări. Unul mai deștept va încerca să se distanțeze de ceilalți medipenişi printr-o personalitate unică, printr-un mod de a fi original. La vârsta mijlocie, medipenisul ori se va încadra singur în una din categoriile de mai sus, mimând comportamentul (pseudomaxipenis sau pseudominipenis) sau va rămâne toată viața un frustrat, un încrîncenat. Atâta timp cât va considera că are penis mediu, va fi o forță distructivă, un element negativ al societății. Medipenisul caută o femeie care să-l facă să se simtă cu penisul mare.. Va trece peste orice defect al acelei femei atâta timp cât ea va avea grijă de această simplă nevoie a lui. De aceea, relația lui cu femeile va fi una de simbioză, nu una profundă. Evident, până la faza pseudo.

IV. Femeile

Femeile nu au penis. E evident. De aia sunt apenis. Totuși, modul lor de gândire se centrează pe penis. Singure, sunt haotice. Comportamentul lor nu poate fi prevăzut, pentru simplul motiv că nu au un penis, fizic. Au în schimb o imagine a propriului penis în cap, care fluctuează. Ei bine, femeia într-un anumit moment se va comporta în funcție de cât de mare este penisul ei psihic, penisul imaginat de ea că îl are. Iar imaginea apenisei despre nepenisul ei este foarte fluidă. Poate fi de 10 cm acum și de 30 peste 10 minute. De aceea femeia este imprevizibilă și lipsită de logică. Din fericire, după ce se combină cu un bărbat, va adopta mărimea penisului acestuia ca fiind mărimea penisului ei. Atenție! Dacă va avea impresia că penisul masculului este mult mai mic decât penisul ei mintal, va încerca să îl domine și să îl țină sub papuc.

***

Read Full Post »

® Teorema banilor


Am primit de la Snake demonstraţia unei teoreme. Dacă aici am prezentat ecuaţiile care se referă la relaţia „bărbat-femeie”, acum este vorba despre bani(trebuie să recunoaştem că sunt inseparabile aceste noţiuni bărbat-femeie-bani).

TEOREMA BANILOR poate să fie demonstrată prin rezolvarea unei ecuaţii matematice simple care se bazează pe doua postulate foarte cunoscute:

Postulatul nr.1 : Cunoaşterea înseamnă Putere
Postulatul nr.2 : Timpul înseamnă Bani

Oricine ştie că : Puterea = Munca / Timp

De aici:  

Din formulă, prin aplicarea condiţiilor la limite (0 şi – respectiv – infinit)
obţinem:

în condiţiile în care constanta Muncă poate fi oricît de mică sau de mare.

Prin urmare:

Cînd Cunoaşterea tinde spre zero, Banii tind către infinit, oricare ar fi valoarea atribuită Muncii, aceasta putînd fi chiar şi foarte slaba.

Invers, cînd Cunoaşterea tinde spre infinit, Banii tind spre zero, chiar dacă valoarea Muncii este ridicată.

Rezultă:

Teorema Banilor = Cu cît cunoşti mai puţin, cu atît vei cîştiga mai mulţi bani

P.S.:

Cei care au avut unele dificultăţi în a înţelege raţionamentul de mai sus ar trebui să fie cel mai bine remuneraţi.

Read Full Post »