Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘pamflet’ Category


Ponta si Crin

Pentru observatorii scenei politice e clar că în aceste zile se fac mari jocuri de strategie a căror bătaie lungă ajunge pînă la alegeriile prezindenţiale din 2014. Azi, 3 aprilie, Premierul Victor Ponta a trimis CSM nominalizările pentru procurorii-şefi. Ataşat postez scrisoarea(dată 2 aprilie) trimisă de premier preşedintei Hăineală, iar unul dintre numele conţinute de ea este: Laura Coduruţa Kovesi. Prin aceste nominalizări Victor Ponta îi lasă într-un mare off-side pe Crin Antonescu şi Dan Voiculescu. Prin această mişcare  curajoasă el are numai de cîştigat, mai ales pe plan internaţional. Nu doar primul-ministru va trage beneficii, ci şi România. Faptul că forţele retrograde şi anti-europene reprezentate, în opinia occidentalilor, de liderii PNL şi PC, au pierdut lupta pentru controlul Justiţiei, va fi bine primit la Bruxelles.

În ce mă priveşte, nu mă interesează numele procurorilor, ci profesionalismul şi neimplicarea lor politică. Nu m-ar fi deranjat nenominalizarea Codruţei Kovesi dacă în fruntea DNA ar fi fost numit un alt procuror competent. În schimb, m-a speriat înverşunarea, furia dusă la paroxism, disperarea, atacurile mîrlăneşti inclusiv la adresa lui Ponta, dezinformarea, mahalagismul cu care Crin Antonescu, Dan Voiculescu şi slugile lor televizate s-au opus acesteidesemnări. În plan justiţiar, nu ştiu ce mare brînză va face Kovesi la şefia DNA, dar în plan personal trăiesc o mare bucurie. Abia aştept să le văd clăbucii în colţul gurilor lui Crin, Voiculescu, Gâdea, Badea, Grecu,  Ciuvică, Chireac, Dumitrescu, Tudor &Co. E o bucurie neremunerată şi meschină, recunosc, dar o simt, ea a mea! Şi pentru asta vreau să îi mulţumesc public lui Victor Ponta!

Read Full Post »


Azi mi-am dereticat fişierele laptop-ului şi am găsit nişte fotografii pe care le-am făcut anul trecut şi pe care cred că merită să le vedeţi.

mãtãnii

În Parcul Izvor, vis-a-vis de Parlament, am văzut un anunţ care poate fi o idee de afacere: faceţi mătănii!

herastrau

Dacă doresti să faci un tur al Parcului Herăstrău în partea de Nord poţi travesra lacul doar pe podul CFR şi cu mare greutate, urcînd nişte poteci abrupte de pămînt, printre boscheţi folosiţi destul de des şi ca toaletă ecologică. Iar dacă eşti cu bicicleta nu ai de ales decît să mergi pe lîngă ea, alături de calea ferată, prin pietriş şi cu ochii roată ca să nu vină acceleratul de Constanţa. Înainte să facă autostrada aia suspendată, Oprescu ar trebui „să-şi facă mîna” cu o pasarelă de cîţiva metri.

jeep

Ca să blochezi ieşirea din parcarea Guvernului trebuie să fii idiot, cu tupeu sau cu „spate’?

bici

Noul Cod rutier impune amendarea bicicliştilor care nu folosesc banda destinată lor acolo unde aceasta există. Dar nesimţiţilor care parchează asemeni celui din imagine ce li se face? În depărtare se mai vede o maşină care staţionează pe pistă, iar asta se întîmplă (şi)pe B-dul. Kiseleff!

paleologul

Toader Paleologul şi-a pus la gît cravată Burberry. Ultimul politician pe care l-am văzut cu un produs Burberry la gît a fost Bombonel. Sper ca „Pleaşcă” să ştie să aleagă tabăra cîştigătoare din PDL (a lui Blaga, a lui Udrea-Falcă, a lui Boc?!). Se apropie congresul şi dacă dă chix s-ar putea să se sinucidă…politic!

cint

dans

Graţie şi…paralizie în Centrul Vechi. Lîngă Hanul lui Manuc primăria a organizat  toată vara fel şi fel de spectacole cu artişti cunoscuţi, necunocuţi şi „pîrîţi”. Doamna din imagine dansa tocmai cînd treceam eu pe acolo. Cu graţie! Iar cînd a început să cînte, am şi paralizat!

fire

La festivalul de gătit în aer liber nu a fost foc de artiificii. Dar ceva, ceva tot a luat foc. Mîncarea unui bucătar-concurent. Sau aşa era reţeta? Cu spumă de extinctor!

batoza

În final, mă întorc la chestii cu adevărat…grele. La tîrgul de utilaje şi maşini agricole, desfăşurat astă-toamnă la Romexpo, am văzut o…batoză.

Fotografii aş mai avea, dar mă opresc aici că m-a luat foamea!

Read Full Post »


beeca

Exclusivitatea TV l-a lansat azi pe Gigi Becali (şi)în cinematografie. O oră, deputatul PNL a fãcut criticã de film, ne-a vorbit despre viziunile lui bune pentru un studiu medical amănunţit, ne-a destăinuit că Sergiu Nicolaescu i-a propus să joace într-un film, dar nu ne-a spus care era acela! Probabil că nu era un rol de războinic al luminii(stinse), ci unul compatibil cu apucăturile, grobianismul şi condiţia sa. În schimb, Gigi Becali ne-a spus ce rol vrea el să interpreteze. Ei bine, deputatul PNL era dispus să finanţeze un film despre viaţa lui Sf. Pavel, iar el să primească rolul personajului principal. Nu vreau să comit o blasfemie, însă nu mă pot abţine să nu zîmbesc gîndit că ar fi ieşit ce-a mai bună comedie a regretatului Sergiu Nicolaescu. Faceţi un exerciţiu de imaginaţie şi îmbrăcaţi-l pe domnul Becali în straiele apostolilor, apoi integraţi-l în peisajul Asiei Mici, Galileei, Antiohiei, Romei antice(vezi aici viaţa Sf. Pavel).

Pentru că marele regizor murise şi era vorba de filme, reprezentantul PNL a profitat de ocazie şi l-a bãlãcãrit un pic pe Cristian Tudor Popescu, „un ipocrit şi un cel mai mare fals de om”. Crainica Exclusivitatea TV nu a ratat nici ea momentul şi a adus în discuţie subiectul preferat al postului la care prestează: Traian Băsescu. Şi-a adus aminte cu mintea ei că şi Preşedintele a folosit o expresie dintr-un film al defunctului: „Un fleac. I-am ciuruit!”. Parafraza i-a adus vînt în…pînze domnului Becali care a făcut imediat o analiză comparată a spuselor regizorului-actor în film, ca „un cel mai bun creştin” , şi spusele lui Traian Băsescu în noaptea alegerilor prezidenţiale, nişte vorbe „ale lui Satana”.

nicolaescu
Dumnezeu să-l ierte! Pe maestrul Nicolaescu! Din nefericire, cred că memoria lui nu trebuia să fie sacrificată nici măcar pentru puncte de audienţă şi nici să fie asociată cu fiştecine. Uneori, dacă te laudă cineva de o anume teapă este mai rau decît dacă te-ar fi jignit! Şi cînd scriu aceste rînduri îmi vin în minte versurile lui Eminescu din Scrisoarea I:

„Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormântare,
Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare…
Iar de-asupra tuturora va vorbi vrun mititel,
Nu slăvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el
Sub a numelui tău umbră”…

Read Full Post »


2013

Fiind un om căruia în seara de An Nou casiera unui hipermarket i-a înapoiat cardul spunând:„Fonduri insuficiente!”, am petrecut un revelion de criză. Deşi aveam variante, am ales-o pe cea în care stăteam lăţit în faţa televizorului. Ulterior, mi-am spus că este păcat să nu particip măcar la spectacolul străzii. Aşa că, cu chiu cu vai, m-am ridicat de pe poalele cămăşii, m-am înfofolit şi am plecat spre Piaţa Constituţiei. Alte variante disponibile erau: Piaţa Revoluţiei, Parcul IOR sau Parcul Sebastian, dar mi-am zis să aleg „miezul”. Conducînd anevoie prin şleaurile de zăpadă pietrificată aflate pe strada mea, ocrotite pînă la primăvară de primărie, jinduiam la asfaltul deja uscat din restul oraşului. Cinci este singurul sector care nu are contracte de deszăpezire cu firme specializate. În schimb, are contracte de înmuiere. Trec stropitorile chiar şi pe ploaie. Pachidermele de metal pufăie stropi din trompele lor în orice anotimp şi pe orice vietate aflată în trecere pe lăngă ele. Am văzut o dihanie borţoasă care „spăla” Calea 13 Septembrie într-un miez de noapte cînd termometrul maşinii îmi arăta cîteva grade sub zero. Cred că nu mai trebuie să spun că apa îngheţa instant în urma magaoaiei?! <<Totuşi, Marean Vanghelie este destoinic şi de aceea locuitorii Sectorului 5 l-au ales primar(era să greşesc şi să scriu cu „t”, adică „primat„) pentru a patra oară! Merită! Munţi mai frumoşi de gunoi unde găseşti? Şi iată! Acum a organizat 2 „vanghelioane”: unul „maxi” şi contra-cost, pentru cetăţeni „mijlocaşi”, la Romexpo, altul „mini” pentru săraci şi asistaţi, cu zgîire gratis, în Parcul Sebastian. La anul poate face 3…sau 4, cine ştie? Nu sunt răutăcios să cred că îşi ia comisioane din astfel de organizări sau că pe acte sunt trecute nişte sume, iar „ad labam” se încasează altele!>> Şi uite aşa, gîndind pozitiv, am trecut de gropile, şleaurile, bezna şi cîinii cartierului şi în scurt timp căutam loc de parcare pe lîngă Mînăstirea Antim. Era 22:50.

piata

Odată ajuns în Piaţa Constituţiei mi-am găsit un loc în mulţimea colorată, la propriu şi la figurat, care se agita la poalele Casei Poporului ceauşist, devenită Palat al Parlamentului(USL-ist). Pe scenă behăia Horia Brenciu. Şi când spun „behăia” chiar asta vreau să spun! Fostul animator de matinal, ajuns între timp mare vedetă, falsa îngrozitor, se chinuia să cânte melodii vechi, noi, româneşti sau de aiurea, făcea glume penibile, se forţa să interacţioneze cu privitorii. Ca să nu ucidă singur muzica, el şi-a luat complici cîţiva participanţi la concursurile televizate în care tinichigii, spălători de maşini, ospătari-bucătari, coafeze, prelucrători prin aşchiere, ţiitoare de barosani etc. au vrut să ne arate ce talent(e) au. Ora pe care am petrecut-o în piaţă aşteptând focul de artificii a fost un supliciu. Pentru mine, 2012 nu se putea încheia mai prost decît cu glumele răsuflate, chiotele maladive şi rîsul de proastă-n tîrg ale celor care se dădeau în stambă pe scenă. Doar o negresă a meritat aplauzele mulţimii, dar din nefericire şi pe ea o tot încurca Brenciu încercînd să-i ţină isonul. Nici spectacolul străzii nu era mai acătării! Lumea pestriţă din jurul meu se perpelea de colo-colo, ca într-o forfotă intestină şi din cînd în cînd, vreunul ieşea în evidenţă nedorit, ca un pîrţ în lift. Nenumăraţi indivizi mi-au lăsat impresia  că au venit în piaţa să urle, să se înghesuiască, să spună trivialităţi, să scuipe şi să sufle mucii, să se frece de alte persoane, şi nu să privească, să cînte, să danseze sau să discute cu companionii. Acum pe bune! Degeaba eşti beat, prost şi nesimţit dacă stai în casă şi nu te vede nimeni! De aceea, o adunare populară este prilejul ideal pentru a te arăta lumii!

Minutele trăite în piaţă pînă la miezul nopţii mi s-au părut lungi cît tot anul 2012. Dar iată că se apropia ora zero şi Brenciu a zbierat ceva ce s–a vrut a fi tonul Imnului României. Miile de voci au început să cînte cu patos însă glasul mulţiimii se pierdea pe măsură ce curgea textul. La al şaselea vers avîntul interpretativ spectatorilor s-a fîsîit. Nici saltimbacul de pe scenă şi nici românaşii care-i ţineau tira n-au mai ştiut textul. Bine că ce era de spus s-a spus şi gloata a rămas în minte cu ultimul vers, abia mieunat: „Clădeşte-ţi altă soartă”. Măcar de ar înţelege ceva! După recentele alegeri am (şi mai)mari îndoieli! Pentru că intonarea imnului a fost un fiasco şi mai erau vreo două minute de „umplut”, a mai urlat Brenciu un pic. Deodată, pe ecranul uriaş apare cronometrul, ca o izbăvire. Spre disperarea mea, lui Horia Brenciu nu i-a ieşit nici măcar numărătoarea ultimelor secunde ale fostului an, cifra zbierată de el fiind cu o secundă, două în urma celei afişate şi murmurate de piaţă.

00 2013

„A venit 2013! La mulţi ani, popor minunat!” N-am zis asta, dar mi-aş fi dorit! Eh! Ce-a fost, a fost! Autoflagelarea mea a luat sfîrşit odată ce răgetele de pe scenă au fost eliminate de bubuitul artificiilor. Dansul luminiţelor colorate era însoţit de o muzică minunată. Totul era atît de frumos încît m-am întrebat de ce zeci de persoane continuau să se mişte prin piaţă, împingîndu-te şi călcîndu-te pe bombeuri în trecerea lor, neuitîndu-se la amalgamul de lumină şi culoare. Cu priviri pierdute şi neuroni înecaţi de alcool, indivizi spărgeau de caldarîm sticle abia golite. Cînd îndreptată spre înaltul cerului, cînd orientată către cioburile care săreau zglobii pe lîngă picioare, atenţia mea pendula neobosită între senzaţiile de dulce şi amar.

Bucuros că am scăpat întreg, la finalul spectacolului cromatic, călcînd cu grijă pe gunoaie şi sticle, m-am îndreptat anevoie către locul unde îmi parcasem maşina. Speram să o găsesc întreagă. Era! Blocată, dar era! Un conaţional a parcat în spatele a trei maşini. Pe bord lăsase un bilet cu un număr de telefon. Nu mă grăbeam şi oricum strada era blocată de zeci de maşini pline de petrecăreţi care acum părăseau zona. Posesorul unui autovehicul parcat lîngă mine şi prietenii care-l însoţeau se grăbeau. Au început să apeleze disperaţi numărul de telefon afişat pe bordul maşinii care ne bloca. Fără succes! Era greu să prinzi o celulă GSM liberă în concentraţia de telefoane mobile din preajmă. Plini de nervi şi înjurînd cu talent, vecinii au încercat să împingă maşina parcată nesimţit. N-au putut! Eu, împăcat cu gîndul, am pornit motorul ca să am căldură, am dat drumul la radio şi am ascultat muzică, aşteptînd. După vreo 20 de minute, apare o pereche de vreo 60 de ani. Bătrîneii, zîmbitori, după ce mai şovăiesc un pic, dau un ocol maşinii,  se urcă alene în ea şi ne deblochează. Ce le-o fi spus şoferul vecin, nu am auzit, dar avînd în vedere că tocmai sosise Noul An, cred că au fost numai urări de bine.

vanghelie

    Cu greu, am reuşit să ies din zona aglomerată şi am plecat spre casă. Drumul trecea prin apropierea Parcului Sebastian. Era trecut de 1:00 noaptea şi mini-”vanghelionul” se terminase. Oamenii se scurgeau, grupuri, grupuri, spre locuinţele lor, gălăgioşi şi fericiţi. Ici, colo, printre gunoaie şi resturi de artificii aruncate pe stradă, grămăjoare de cioburi sclipeau în lumina farurilor. Semne ale bucuriei empirice, neevoluate. E bine că lumea sărbătoreşte intrarea într-un nou an uitînd că acesta vine cu taxe, impozite, preţuri şi accize mai mari. Cîntăreţii, animatorii şi focul artificiilor te fac să mai uiţi de necazuri. Primarii Bucureştiului au cheltuit milioane de euro cu organizarea spectacolelor, dar merită, nu? Ce dacă oraşul, capitală europeană, are străzi încă neasfaltate, iar altele sunt „asfaltate” cu gropi? Nu contează nici că sunt sute de străzi neluminate pentru că rămîi în minte cu focul artificiilor de sute de mii de euro arse în văzduh, ca un fum, cu ocazia diferitelor evenimente orăşeneşti! Ce dacă oraşul are străzi şi cartiere necanalizate, iar în unele curţi şi case intră apă doar la inundaţii? Bucureştenii care încă îşi fac nevoile la closet, în fundul curţii, trebuie să se bucure şi ei de ceva făcut de primărie pentru ei! Măcar atăt! Bine, plus o pungă cu ceva cînd e cazul, de obicei la alegeri. Ştiu bucureşteni care atunci cînd stau pe vine la privată aud muzica specacolelor organizate de Vanghelie în Parcul Sebastian. Iar peste vîrfurile blocurilor, dacă lasă uşa deschisă la closet, văd şi artificiile.

paula

Odată ajuns acasă, am dorit să văd ce prezintă televiziunile. Prosteli! Pungaşi îmbogăţiţi, pseudovedete, parveniţi, dame de consumaţie cu aere de călugăriţe, agramaţi, borfaşi imuni la lege, puşcăriaşi care ţin lecţii de morală, perverşi politici, limbi de catifea pentru dosurile puterii, analişti „echidistanţi” vopsiţi pe interior în culori de partid, mincinoşi cu diplomă, profitori, neamuri proaste sau pur şi simplu idioţi. Un carusel ciudat se învîrtea pe un ecran uriaş compus ca un ochi de insectă din suita de transmisii a tuturor televiziunilor(iată aici o părere similară).  Ferindu-mă de zoaiele ce mi se mi picurau în creier, am fugit de la un post TV la altul, oprindu-mă în final la Antena 3. Este televiziunea aflată pe ultimul loc în preferinţele mele, dar acum trebuie să o felicit pentru că a prezentat înregistrarea concertelor susţinute de Tudor Gheorghe şi Ştefan Hruşcă la Sala Palatului(iar aseară, concertul „Phoenix-50”, de la Atheneul Român). A fost clipa de spirit şi curăţenie spirituală de care avem nevoie. Nu sunt un sociopat, un neintegrat, un om ursuz supărat pe lume, dar simt cum mă înconjoară, cu fiece zi ce trece, urîţenia socio-morală a unei naţiuni de care aparţin. Sunt adeptul trăirii vieţii cu intensitate maximă, sunt un sclav al plăcerii, sunt un transfug care mai trec graniţa libertinismului. Să fie clar! Nu critic faptul că lumea chefuieşte, bea, se bucură, trăieşte din plin. Afurisesc doar lipsa măsurii, a bunului simţ, golăneala, manipularea maselor, agresiunea audio-vizuală, prostul gust. Un om este liber să facă orice atîta timp cît libertata lui de a face acel lucru nu încalcă libertatea altuia de a nu fi deranjat de libertatea cuiva, şi bineînţeles dacă nu încalcă legea. Ori ceea ce văd în ultima vreme mă umple de deznădejde. Fie că e vorba de viaţa politică, fie că e vorba de distracţie, fie că e vorba de civism şi civilitate, fie că e vorba de domnia legii, fie că e vorba de sistemul medical, şcoală şi educaţie, fie că e vorba de echidistanţa şi profesionalismul mass-media, fie că vorbim de statul de drept şi democraţie, comportamentul naţiunii mele devine din ce în ce mai deviant. În opinia mea! Poate că eu sunt „defect”! Cine ştie? Oricare ar fi cauza, din păcate încep să simt că nu mai aparţin unei mulţimi care-şi găseşte valori false, spirite răsturnate care ies din tiparul gîndirii mele. Agresat permanent din exterior, mă încăpăţînez să nu mă refugiez în mine, dar din cînd în cînd am nevoie de reconfirmări. Şi acestea îmi pot fi date doar de valorile spirituale, civice, morale, toate autentice. Altfel, mă tem că într-o zi am să uit că nemul românesc poate fi şi altfel!

*************************************

PS: Am postat aici versurile melodiei pe care Tudor Gheorghe o cînta exact atunci cînd am comutat pe A3. De fapt, era exact penultima strofă în care poetul se întreba domnii ce-au făcut cu ţara”. Mai sus, iubitorilor de poezie, melos şi spirit românesc le dăruiesc concertul „Iarna simfonic”, care include şi „Vin colindătorii”.

Vin colindătorii

Vin colindatorii, cum veneau odata, leru-i ler

Sa colinde-n seara asta minunata leru-i ler

Dar li-i gura arsa si li-s ochii-n lacrimi leru-i ler

Prea degeaba sange, prea degeaba patimi, leru-i ler,

 

Gazdelor crestine sa-i primiti in casa leru-i ler

Si cum se cuvine sa-i poftiti la masa leru-i ler

Ni-i trimite sfantul sa ne-ncerce mila leru-i ler,

Domnii mari de astazi sa-si deschida vila leru-i ler,

Sovaielnic pasu, mainile plapande leru-i ler,

Tremurat li-i glasu,nu stiu sa colinde leru-i ler,

Daca stau la poarta si nu zic nimica leru-i ler

Domnilor de astazi sa va apuce frica leru-i ler,

 

Muta-i intrebarea ce rasuna afara leru-i ler,

Am murit degeaba, ce-ati facut din tara leru-i ler

Tot in frig si-n foame, tot cu maini intinse leru-i ler

Pe la porti straine, ce ne stau inchise leru-i ler,

 

Vin colindatorii cum veneau odata leru-i ler

Sa colinde in seara asta minunata leru-i ler

Dar li-i gura arsa si li-s ochii-n lacrimi leru-i ler

Prea degeaba sange, prea degeaba patimi leru-i ler.

Read Full Post »


Un prieten(multumesc, Th!) mi-a trimis poza de mai jos. În prima fază am rîs pînă n-am mai avut lacrimi. După ce m-am liniştit, mi-am zis: „Iată mutra de desene animate care l-a inspirat pe creatorul lui Bart Simpson!” La o privire mai atentă, am observat că Bart a împrumutat de la respectivul individ nu numai moaca, ci şi alte însuşiri fizice şi morale(vezi foto de mai sus). Din nefericire, în timp ce priveam hlizind mutra de desen animat, pisica mea a văzut şi ea fotografia afişată pe desktop. Imediat a început să latre, să se tăvălească pe jos ca apucată şi în scurt timp a avortat în chinuri. De atunci, sărmana mîţă nici că a mai rămas gravidă!

De aceea, pun fotografia la dispoziţia iubitorilor de animale şi poate că o vor utiliza pentru moartea pasiunii.

Contraindicaţii: A se feri de privirile femeilor gravide. Chiar dacă în 99,999999% din cazuri, mecla individului ajută la contracepţie inhibînd ovarele şi gonadele, există riscul ca ea să fie şi molipsitoare. Proporţia este mică, de 1 la aproximativ 7 miliarde. Dar şi unul este arhisuficient pentru a umple omenirea de scîrbă. Deci, să nu ne riscăm, zic!

Read Full Post »


Slavă Domnului că cel arătat cu degetul de Romanescu are la figurat „36820 de copii”. Ce s-ar fi făcut omenirea dacă era adevărată varianta „copii” sau varianta „còpii”?! Deja tatăl(sau originalul) e greu de suportat!

Cei care nu au înţeles ce am dorit să spun referitor la simbolistica fotografiei postată la finalul articolului de aici mai au dreptul la o încercare. Poate-i sugestivă îmbinarea panourilor electorale amplasate la intersecţia Căii Rahova cu str. Progresului(Trafic Greu). Uneori, întîmplarea potriveşte lucrurile mai bine decît o pot face oamenii!

Dacă nici din a doua încercarea nu s-a înţeles, fotografia de sus pune punct şaradei. Ea reprezintă mesajul aflat pe reversul unui flyer electoral aruncat din goana maşinii, în ceas de seară, alături de alte mii, prin intersecţiile Sectorului 5.

 Pe(r) vers, ne zîmbeşte contracandidatul lui Vanghelie, Corin Romanescu. L-aş întreba pe acest domn cum de permite oamenilor săi să facă gunoi prin cartier?! Nu cumva are afecţiunea psihică a pompierului care dă foc la ceva ca să aibă apoi ce stinge, arătînd astfel importanţa rolului său în societate? Romanescu ne invită să-l votăm pe el că ne scapă de gunoi. Păi, nenică Corinică, încearcă să ne convingi prin a începe să nu mai faci matale mizerie!

Flyer-ele chiar că zboară de colo-colo prin intersecţie, vînturate de maşini. Naiv, mă bucur că mutra zîmbitoare a lui Romanescu e călcată de roţi. Merită!

Pentru că drumurile mele din aceste zile au ajuns şi în Sectorul 4, acum sunt în măsură să mai postez cîteva fotografii cu iz electoral întîlnite prin peregrinări.

Sulfinica, avînd şanse cît furnica, are o mulţime de bannere agăţate de stîlpii din fieful lui Piedone.

La Cuţitul de Argint, într-un banner, Sulfina Barbu, ca şi ceilalţi candidaţi, stă cu mîna întinsă(la ea e cea stînga, poate ca să fie originală) către globii noştri oculari! De remarcat faptul că pe marele gospodar Piedone îl doare-n bască(el chiar poartă aşa ceva!) că unele panouri publicitare, dar şi staţii RATB, chioşcuri etc. sunt amplasate pe culoarul pentru biciclete. Ce? Era mai  bine să fie gura de canal fără capac? În unele cartiere se practică!

Peste drum de Sulfina, Piedone este amplasat regulamentar, pe un stîlp care nu are pe el creieri de biciclist.

Cristian Popescu Piedone are afişe electorale cu o grafică bine aleasă de cei care i-au gîndit campania. Faptul că nu s-au pus banner electorale cu actualul primar pe stîlpi amplasaţi pe culoarul destinat bicicliştilor dovedeşte că Piedone beneficiază de serviciile unei firme de imagine competente. Şi ştiţi de ce? Pentru că el plăteşte bine, nu face rabat la calitate şi cînd e treabă serioasă nu lucrează cu lăutari. Totuşi, obsesia mea! mîna întinsă către cetăţean, nu lipseşte nici aici. „Cu mîna asta am dat(examen?) pentru carnetul de şofer, la Piteşti. Şi tot cu mîna asta am luat(şi-o să mai ia-n.a.). (De la)Toate categoriile. Inclusiv camion cu remorcă!”, parcă ne spune Piedone din fotografie. E de înţeles! Cari ce cari cu geanta, dar cînd îţi intră un camion cu remorcă, se cunoaşte!

Trebuie să recunosc că primarul Sectorului 4 a făcute cîte ceva în zona sa de competenţă. În comparaţie cu Vanghelie, care n-a făcut nimic(bun!), el este ireal, e de basm, e mirific! Totuşi, ca dovadă că şi Piedone mai are multe probleme de rezolvat stă fotografia de mai sus. În piaţa de vechituri aflată lîngă blocul turn de pe Giurgiului am văzut un maidanez care dormita pe o tarabă. În răstimpuri, el se lingea pe…pulpă. Exact acolo unde-l durea de paznicul de la firma de securitate AXIS care trebuia să vegheze la păstrarea ordinii şi curăţeniei. „E de vînzare cîinele?” am întrebat un vînzător aflat la o tarabă vizavi. „Nu e!” mi-a răspuns el serios, nesesizînd ironia. „Ăsta e cîinele pieţei şi aşa face. Se urcă pe tarabe şi doarme. Nu e de vînzare, dar dacă-l vreţi, luaţi-l!” s-a arătat el generos. „Dacă era de vînzare îl cumpăram, dar gratis nu-l iau!” am spus eu. Într-un final, precupeţul de vechituri s-a prins că vorbeam la mişto. Sau poate nu! Aşa că-l întreb pe Piedone(cu care mă ştiu din 2003): „Cristi, cu cît mai dai kilu’ de cîine în viu?”

Read Full Post »


Antonescu şi Ponta dau bani pentru covrigi, dar se aleg cu gaura.

    În ultimele zile vedem încercarea fribundă a liderilor USL de a convinge protestatarii că ei sunt alternativa neprihănită  pentru schimbarea „bandiţilori” aflaţi azi la guvernare. Sprea nefericirea lor, dar spre binele acestui popor, românii rejectează toţi politicienii actuali, indiferent de coloratura politică.  Pentru cititorii care au semne de întrebare asupra a ceea ce se întîmplă, azi, prin ţară, încerc o biată lămurire. Dar trebuie să încep de la ’48, vorba lui Caragiale.

$$$

Crin Antonescu, visează cu ochii deschişi la un viitor luminos. Al lui!

      Liderii USL, Antonescu, Ponta, Voiculescu&  Co. au stabilit, din decembrie anul trecut, ca să declanşeze un război total(deci şi murdar) cu Puterea, încă de la începutul lui 2012, cu scopul declanşării alegerilor anticipate şi organizarea acestora de către un guvern de tehnocraţi. Motivul nu este nici pe departe soarta grea a ţărişoarei noastre sub regimul Băsescu, ci raţiuni electorale pe care le voi explica într-un articol viitor.  Sponsorii USL s-au arătat dispuşi să cheltuiască zeci de milioane de euro( fără exagerare) pentru plata instituţiilor, slugilor, facturilor şi persoanelor care sunt/pot fi de folos cauzei lor. „Ne facem sărbătorile de iarnă liniştiţi, iar după 20 ianuarie începem bătălia”, şi-au spus ei. Dovada verităţii spuselor mele este faptul că de dinainte de Crăciun şi pînă la declanşarea protestelor(12 ianuarie) nu s-a mai auzit vreo veste despre liderii USL. Şi în ţară, şi în străinătate, cei doi au petrecut clipe minunate alături de familie. Şi cu costuri pe măsură. De Ponta s-a „răsuflat” că a participat la Viena, pe 1 ianuarie, la vestitul concert de Anul Nou(un bilet costă pînă la 5.000 de euro şi rezervarea se face cu ani buni înainte). Scandalul izbucnit în urma golănelii făcute de Traian Băsescu faţă de Raed Arafat a căzut ca o mană cerească peste interesul USL-ului. Văzînd că pe lîngă susţinerea medicului au apărut revendicări anti Băsescu şi anti-Guvern, liderii USL au decis că trebuie să speculeze situaţia şi şansa apărută pe negîndite. Pentru că Antonescu şi Ponta erau încă prin vacanţă reacţia lor a venit abia după 2-3 zile de proteste pro-Arafat. Mai mult, Victoraş era pe la Monte Carlo pentru că plătise 40.000 de euro pentru a participa la raliul monegasc. Iată ce scria un site-ul auto www.automarket.ro  (pe care nu-l putem bănui că face jocuri politice) înainte de începerea raliului:

Pe listă există şi două echipaje care vor reprezenta România: italianul Marco Tempestini şi copilotul său Dorin Pulpea vor concura în Raliul Monte Carlo la volanul unui Subaru Impreza R4, în timp ce echipajul format din Edwin Keleti şi copilotul Victor Ponta se vor alinia la start cu un Mitsubishi Lancer Evo X.”(vezi aici)

     Doar Crin Antonescu şi-a dat cu părerea în cazul Arafat, strîns cine ştie de pe ce coclauri abia duminică(15 ian). Întrebat de ce est singur la conferinţa de presă, liberalul a fraierit lumea spunînd că Ponta este la Strasbourg cu treburi politice(vezi aici). De fapt, Victoraş era la Monte Carlo de cîteva zile şi a ajuns la Strasbourg abia duminică seara, pe la 20:00. Sincer, eu îl înţeleg pe liderul USL. Ponta a visat să participe la raliu, a plătit, a aranjat to, dar scandalul Arafat, apărut pe negîndite, i-a stricat ploile. „Deşi nu mai pot participa la raliu, măcar la standuri să mă arăt şi eu cu o zi înainte de startul competiţiei„, şi-o fi zis liderul USL. Sunt om şi respect pasiunea lui, în schimb mă deranjează falsitatea. De ce nu-şi asumă faptele şi răspunde la mişto jurnaliştilor care îl întreabă pe acest subiect? Probabil din acelaşi motiv pentru care Ponta critică poşetele scumpe ale Elenei Udrea, în timp ce el poartă un ceas de 120 de milioane delei vechi. De plîngăcioşi care-şi fac concediile afară, trăiesc în lux şi vaită  amărăciunea poporului, m-am săturat! Şi protestatarii s-au săturat. Iar aici ajung la ideea care a dat numele postării.

    Strategii USL, profitînd de valul de nemulţumire populară, au declanşat mai devreme războiul anti-Băsescu şi anti-PDL. Resursele au fost canalizate spre protestatari, atît în ceea ce priveşte televizarea lor, cît şi pentru incitarea, agitarea şi întreţinerea protestelor lor. Au fost mobilizate inclusiv celulele externe astfel încît filialele PSD, PNL şi PC au făcut gălăgie în faţa ambasadelor României din Italia, Anglia, Spania etc. Costurile materiale sunt fantastice(probabil că USL gîndeşte că odată ajunsă la putere va pune banii la loc din artificii cu bugetul ţării). Să iau un domeniu la care mă pricep. Ca să transmiţi aproape zi şi noapte cu zeci de care TV, cu zeci de reporteri şi cameramani, cu echipamente auxiliare închiriate, cu trafic imens pe satelit, cu consum de carburanţi şi electricitate, costă enorm! Şi totul pus în slujba lui „Jos Băsescu”!

Mircea Badea, deşi e vineri seara, adică una din zilele lui libere, este în piaţă ca să facă prozeliţi stăpînului său.

   Stupoare! De trei zile, în piaţa publică şi-a făcut apariţia un curent antisistem. Publicul nu doreşte doar îndepărtarea actualului preşedinte şi a PDL, ci a întregii clase politice. „PDL=USL=Aceeaşi mizerie” a devenit un slogan central. Protestatarii şi-au dat seama că dacă-l înlocuieşti pe Boc cu Ponta şi pe Băsescu cu Antonescu nu faci decît să iei puterea de la nişte corupţi şi să o dai altora. Cetăţenii inteligenţi nu vor să se mai lase folosiţi de o Opoziţie care le plînge pe umăr doar pentru a deveni Putere cu ajutorul lor. Românii s-au săturat ca să mai fie minţiţi. De 22 de ani, aceeaşi indivizi vin sau pleacă de la caşcaval, odată la patru ani. Apariţia curentului (şi)anti-USL a produs frisoane lui Voiculescu, Ponta şi Antonescu. Cine a urmărit palavrele televizate a observat că otrepele de la A3 încercă să convingă lumea că USL are politicieni buni. „Aveţi încredere în noi şi promit că o să vă fie bine”, cerşea, ieri, susţinere fostul lustragiu de pantofi al lui Traian Băsescu, azi liberal, Claudiu Săftoiu. „PDL trebuie să plece, dar USL trebuie să vină la putere pentru că nu avem alte partide care să intre în jocul democratic. Altfel, România are doar două variante: dictatură sau anarhie”, spunea alt analist televizat şi bine plãtit. Gîdea, Badea, Ciutacu, Tudor, Stoicescu, Grecu, Ciuvică, Dumitrescu, Chireac etc. fac clăbuci la gură tot încercînd să explice „idioţilor” de la Universitate că nu se poate striga „fără USL” sau „nu mai vrem politicienii de pînă acum”. Presimt că slugile lui Felix şi activiştii USL vor lansa o campanie furibundă pentru a convinge protestatarii că PSD şi PNL chiar dacă au furat şi au protejat mafia, au făcut-o mai cu ruşine, mai cu milă, mai cu frică de Dumnezeu decît hoţii de la PDL.

  Eu chiar înţeleg disperarea liderilor USL şi pe cea a acoliţilor lor. Oricine ar turba de oftică dacă ar investi sume uriaşe în creşterea unui copil care odată ajuns la maturitate îi deveni călău!

Read Full Post »


"Protestatari", parte integrantă a grupului statuar din spatele lor, Căruţa cu paiaţe

        Vreau să trimit un strigăt disperat către partea sănătoasă  moral, dar şi mintal, a poporului român. De ce spun şi mintal? Pentru că uneori am impresia că unele televiziuni de ştiri netrebnice au deformat creierele multora. Să fim sinceri cu noi înşine şi să ne uităm în jur, poate şi în interiorul nostru. Suntem sufocaţi de prostie, ignoranţă, invidie, falsitate, frustrare, lene, parvenitism, incultură, potlogărie, ingratitudine, răutate, mercantilism, şmecherie, suficienţă, mediocritate, demagogie, aroganţă, golăneală, În ce mă priveşte, de doi ani spun pe acest blog că Emil Boc este un premier slab care ar fi trebuit să plece demult din fruntea Guvernului. Deşi susţin reformarea statului declanşată de Traian Băsescu(pentru că m-am săturat să plătesc din munca mea ajutoare sociale şi pensii puturoşilor şi şmecherilor), am afirmat de nenumărate ori că decizia preşedintelui de a-l reinstala pe Boc premier, în 2010, m-a dezamăgit. Încă de la prima învestire, în 2009, ca şef al Executivului PDL-PSD, am fost conştient şi chiar am spus-o în mod repetat că fostul primar de Cluj este prea mic pentru pălăria de prim-ministru. Din nefericire, timpul mi-a dat dreptate! Voi vorbi pe larg despre acest subiect altădată. Acum doar vreau să subliniez că unele revendicări ale actualilor protestatari, cei de bună credinţă, sunt pe deplin justificate. În schimb, eu nu sunt de acord cu demisia lui Traian Băsescu şi cu alegerile anticipate.

Conu Iancu, păzit de cîini scăpaţi de eutanasiere de alţi cetăţeni indignaţi(sau de aceeaşi?) priveşte protestatarii din Piaţa Universităţii invidios că imaginaţia sa a fost inferioară comportamentului viitorimii.

  Preşedintele a fost ales de popor, iar cele cîteva zeci de mii de nemulţumiţi vocali şi manifestanţi(plătiţi sau strînşi de USL) din pieţele oraşelor ţării nu reprezintă poporul. Fac această menţiune pentru că mă deranjează atunci cînd indivizi precum Ponta, Antonescu şi acoliţii lor televizaţi afirmă că strigă „Jos Băsescu” şi „Vrem alegeri anticipate” ŞI în numele meu. Pînă una alta, ei nu  reprezintă TOT poporul, ci doar pe membrii partidului lor, precum şi cercurile de interese ale lui Voiculescu, Vîntu, Patriciu, Hrebenciuc etc. Am făcut aceste menţiuni pentru a înţelege mai bine poziţia mea şi de ce doresc să fac un apel disperat către partea sănătoasă, moral şi mintal, a societăţii: NU VĂ LĂSAŢI MANIPULAŢI! Orice schimbare de regim se poate face în mod democratic şi nu prin distrugerea ordinii sociale, a echilibrului economic, a părţii sănătoase care încă mai munceşte şi mai produce ceva în ţara asta. Nu te poţi vindeca de SIDA îmbolnăvindu-te de cancer.

ψψψ

RTV, Antena şi Realitatea au concentrat zeci de reporteri şi tehnică impresionantă ca să poată beneficia de cît mai multe imagini pe care apoi să le exploateze jurnalistic, dar mai ales propagandistic. Şi pentru că tot nu era de ajuns, au mai închiriat, cu un milion de lei pe oră, trei maşini de la firme din domeniul reţelelor electrice.

Antena 3, Realitatea TV şi RTV fac parte dintr-un scenariu odios la care mai participă şi indivizi dubioşi, plătiţi să provoace zîzanie, agitaţie şi violenţă. Cine îi plăteşte? Cine mă apără pe mine, român care muncesc şi plătesc taxe şi impozite, de incitarea la revoltă şi anarhie pe care o practică aceste televiziuni aservite politic? Cu excepţia serii de marţi, am fost prezent mereu printre manifestanţii de la Universitate. Sunt cutremurat că puţinii oameni inteligenţi, cu bun simţ şi revendicări reale sunt sufocaţi de prezenţa multor indivizi turbulenţi, ciudaţi, unii părînd că suferă cu capul. Nu vreau să jignesc pe nimeni, ci doar să subliniez acest fapt. Camerele televiziunilor lui Voiculescu, Vîntu şi Ghiţă, vîndute cauzei USL(care e « Jos Băsescu ») feresc chipurile dubioase de ochii telespectatorilor. Din nefericire pentru ei, atunci cînd Piaţa Universităţii este goală trebuie să-i filmeze şi pe aceşti indivizi pentru a se sugera  telespectatorilor că manifestaţia are continuitate, dar şi pentru a chema la protest oamenii aflaţi acasă. Spiritele malefice aflate în spatele acestei regii doresc să păstreze permanent la Universitate o celulă de agitatori. Întreb din nou: Cine plăteşte? Iată mai jos cîteva imagini elocvente!

    Pe purtătorul fesului cu dungi maron din fotografia de mai sus l-am fotografiat personal, joi. Acest individ stă de dimineaţa şi pînă noaptea, de 7 zile, pe treptele din faţa Teatrului Naţional. El apare în relatările matinale televizate ale A3, RTV, Realitatea. Filmările se fac în aşa fel încît să pară că sunt mai multe persoane decît în realitate. Astfel, se transmite privitorilor mesajul că în piaţă sunt protestatari.

Violentul de seară, Căciulă maron, trei mămăi şi doi bun consumatori, sau nucleul impur care a asigurat permanenţa la Universitate, vineri dimineaţa.

Alături de Căciulă maro, vineri, mai erau cîteva persoane. „M-am săturat de jegoşii ăştia. Aceleaşi feţe, zi de zi. E cineva care plăteşte toţi beţivii, homleşii, babele şi moşii care cerşesc prin Centrul Vechi”, mi-a spus cameramanul uneia dintre televiziuni, îngheţat şi plin de obidă, zilele trecute.

    Azi, am fost surprins să văd un alt personaj dubios. Într-un articol din Adevărul(vezi aici) se semnala că există un individ care incită jurnaliştii şi jandarmii. În fotografia de seară(foto jos) apare şi dubiosul înfăşurat în steag de mai sus, coleg cu Căciulă maron la scandările de dimineaţă. Înţelegeţi cum se leagă?

Tipul cu barbă din mijloc este identificat de "Adevărul" că incită la violenţă şi şicanează jandarmii. "Amicul" meu este tipul cu căciulă din dreapta.

    Duminică, am văzut în piaţă un ţigan infirm aşezat într-un cărucior pe care-l împigeau pe rînd un el şi-o ea, tot ţigani. Ştirbi şi cu feţe de boschetari, respectivii strigau(ce altceva) „Jos Băsescu”. Ieri, la prînz, eram în faţa Teatrului Naţional(cînd i-am făcut poză lui Căciulă). Nu erau decît vreo 20 de protestatari, unii cu feţe de buni consumatori(n-am zis beţivi, da?!). Ţiganii care împingeau, duminică, scaunul cu rotile vin la mine şi mă întreabă: „Ştii cine e domnul Rîsu? Chiar aşa îl cheamă. Ne-a trimis la el domnul…”, a ţinut femeia să-mi spună, ca nu carecumva să cred că mă-ntreabă la mişto. I-am răspuns repede că nu ştiu pentru că mi-era silă de soioşi şi doream să plece de lîngă mine. Ulterior am regretat. Mai bine le spuneam că eu sunt ca să văd cine i-a trimis şi de ce.

În spatele agitatorilor mereu se află nişte persoane care organizează protesatele "spontane". Şi plătesc...

     După un timp, i-am văzut pe cei doi însoţiţi de un cetăţean care le-a dat nişte cearceafuri scrise cu lozinci iar ţiganii s-au urcat şi le-au legat de grupul statuar „Căruţa cu paiaţe”. Seara, cînd jandarmii alergau turbulenţii a apărut şi infirmul. A sărit din cărucior în mijlocul Bulevardului Magheru, ca să mai reţină atenţia forţelor de ordine. Antena 3 deplîngea soartea „bietului om” şi modul în care jandarmii l-au luat pe sus de pe carosabil şi l-au pus pe trotuar pentru a-l feri din calea maşinilor. Un jurnalist mi-a spus că grupul de ţigani „cînd nu este convoacat de USL la miting” cerşeşte în zona Patria-Scala.

Ologul s-a aruncat din scaunul cu rotile în mijlocul bulevardului

    Dar rolul principal în scenetă în care se joacă soarta României pentru mult timp(trăim o mineriadă de catifea) o au tot televiziunile. Unde este CNA-ul sau chiar procuratura? Cine şi cînd va opri dezinformarea? Unde sunt mitingurile făcute de partea sănătoasă şi lucrativă a societăţii care pierde bani şi este afectată de aceste tulburări antistatale? Joi, am fost şi la mitingul USL de la Arcul de Triumf. Pot jura că nu au fost 10.000 de oameni, ci maximum 8.000, dar Antena 3 anunţă că au fost 20.000. Deşi Antonescu şi Ponta se vaită că au fost amendaţi de Jandarmerie pentru nerespectarea înţelegerii legale, ei ştiau că o parte dintre manifestanţi pleacă la final spre Piaţa Universităţii, chiar dacă nu exista autorizaţie. Televiziunile aveau care de reportaj instalate la Guvern şi pe traseu. De aceea s-a şi modificat cu puţin timp înainte ora de începere a mitingului de la Arcul de Triumf. Iniţial a fost 13,00, apoi 15,00 şi în final s-a decis 16,00, astfel încît membrii de partid ai USL să ajungă la Universitate în jurul orei 19,00, ora în care s-a observat că se atinge un vîrf de participare. Nimic nu este întîmplător!

O băbuţă cu o faţă care inspiră milă este exploatată propagandistic şi e pasată de la o televiziune la alta ca să se plîngă telespectatorilor că are pensia mică şi moare de foame. Dar nu o întreaba nimeni dacă şi cît a muncit în viaţa ei? Fotografia surprinde momentul cînd una dintre reporteriţe o trimite celeilalte, tocmai aflate în direct.

    Stimaţi concetăţeni care mai munciţi în ţara aceasta, cam asta e! Dacă incitarea anarhică va reuşi, iar USL va ajunge la putere cu ajutorul mafioţilor, vînduţilor, frustraţilor, incapabililor, puturoşilor, oamenilor fără căpătîi, cerşetorilor, pregătiţi-vă să daţi mai mult din veniturile dumneavoastră pentru ca acestora să li se suplimenteze pensiile, ajutoarele sociale, ajutoarele de şomaj, îndemnizaţiile de revoluţionari şi alte stipendii. Şi, pentru că văd acum la TV un grup de profesori abia ajuns în Piaţa Universităţii, îmi aduc aminte că pe pancarta unui protestatar, cadru didactic la Liceul Viilor, profesor de Alimentaţie şi management alimentar, era scris „A-ŢI”. Mi-au trebuit vreo 5 minute să-l conving că în acel context „aţi” se scrie legat. El cerea un salariu mai mare. Credeţi că dacă-l va avea, el va fi mai gramat? Eu nu! Dar sper ca măcar Dumnezeu să ne mai ajute!

 

Read Full Post »


        Urăsc! Da, urăsc! Nu este creştineşte ceea ce spun, dar urăsc. Sunt atîtea chestii pe care le urăsc încît, dacă le-aş enumera aici, nu v-ar ajunge viaţa asta ca să le citiţi. Aşa că, nu vă voi chinui cu înşiruirea tuturor  resentimentelor mele, ci doar cu cîteva. Să le iau pe rînd:

  • Mă urăsc pe mine

Am devenit mai leneş, mai je m’en fiche-ist, mai fără speranţă, mai dedulcit la rele şi mai dospit ca pînă acum, iar pentru asta nu pot decît să mă înciudez. Prin mesaje pe blog, prin email, la telefon sau prin viu grai m-aţi somat luni în şir să postez ceva nou, dar nu am făcut-o. Aveam multe de spus, dar mi-a lipsit cheful de a scrie. Noroc că Ion Cristoiu m-a mai invitat la emisunea lui de la B1 şi am mai refulat acolo. Ruginit de vremuri, nu mai cred în binele acestei ţări, ba mai mult, în binele omenirii. Goana după bani a luat minţile maimarilor planetei şi se pare că lumea a scapat de sub control. Imbecilii care ne domină nu-şi dau seama că,dacă noi pierim, nu mai au pe cine domina. În ceea ce o priveşte pe „ţărişoara noastră, România, de!”, vorba lui Caragiale, situaţia este chiar fără ieşire. Avem un preşedinte cvasi-dictator, un premier lipit de fotoliu cu gum arabica şi o Opoziţie de toată jena condusă de doi indivizi a căror statură politică este inferioară celei a lui Farfuridi şi Brînzovenescu. Domnii Ponta şi Antonescu nu scapă nicio ocazie ca să intre în istoria mondială a cuplurilor de tot rîsul, liderii USL fiind comparabili cu Pat şi Patachon, Lolek şi Bolek, Păcală şi Tîndală, Tanţa şi Costel. Tragedia naţiunii noastre este aceea că, deşi poporul nu îl mai vrea, Băsescu ar fi votat din nou pentru că lume vede cã nu are cine să-l înlocuiască. Din nefericire, el nu mai poate fi ales, iar o alternativă, chiar şi de avarie, nu se prefigurează. Dureros!

  • Îl urăsc pe Ion Iliescu

Nu-mi vine să cred ochilor că la 22 de ani de la ce naiba o fi fost în decembrie 1989, nişte parlamentari români, fie ei şi de stînga, ies din aula Legislativului pentru cã un revoluţionar(!) spune despre fostul preşedinte că este un criminal. După preluarea puterii de către acest individ şi şleahta lui rusofilă au murit 1.000 de români. Este normal să te întrebi de ce au murit mai mulţi după victoria aşa zisei revoluţii decît înaintea fugii dictatorului. Nu cumva cineva a avut interes să se legitimeze ca fiind noua putere? Oare cine a vrut ca Ceauşescu să fie executat urgent, nemaicontînd că era ziua Naşterii Domnului, pentru a închide astfel o gură care putea spune multe? Ion Iliescu prin modul în care a gestionat trecerea României de la dictatură la democraţie, cu ajutorul minerilor şi a membrilor fostei Securităţi, a trimis România înapoi în timp cu zeci de ani.

Aproape că ai trece cu vederea aceste trădări, minciuni, neajunsuri şi le-ai pune pe seama şovăelilor unui nou început. Din nefericire, acest bolşevic nenorocit continuă să ne învenineze viaţa şi să ghidoneze creierele inevoluate. Nu puteam cred ochilor că tineri precum Ponta, Bănicioiu şi care naiba or mai fi pe la PSD părăsesc aula Parlamentului din solidaritate cu Ion Iliescu. De la aceşti indivizi aşeptăm noi schimbarea în bine a ţării? Domni din aceştia cu idoli în trecutul comunist sunt viitorul ţării? Mulţumesc, pentru mine, nu! Eu nu mai vreau bolşevism şi dictatura proletară, nici burghezi roşii. Nu am avut vreodată părere bună despre Victor Ponta, un ciocoi care şi-a stricat familia ca să se „înamoreze” de fata unui „greu” din PSD ca să parvină, dar acum, pentru scutul creat în jurul lui Iliescu, individul a cîştigat scîrba mea eternă.

  • Urăsc jigodismul

În ultima perioadă, vedem din ce în ce mai multe persoane care trec din stînga în dreapta şi invers. Sunt indivizi care ieri înjurau regimul, iar azi îl pupă cu zgomot prin părţile ascunse. La fel, otrepe care lingeau mîna Opoziţiei care le hrănea, acum o muşcă. Pe sens invers traficul e mai mic. Puţini pleacă de la urdinişul Puterii ca să treacă la pelinul Opoziţiei. Românul are o vorbă: Unde scuip, nu ling! Pentru jigodii ea nu este valabilă. Ei scuipă, ling, sug, mîngîie, de-a valma, banul să iasă! În perioada declinului său, Roma antică nu mai ştia din ce să aducă bani la bugetul unui stat decadent. Printre soluţiile de creştere a veniturilor bugetare găsite de împaratul Vespasian (69-79 d.C) a fost şi construirea a sute de latrine publice (vespasiene). În uşa acestora s-au pus taxatori care percepeau cîţiva firfirei cetăţenilor prididiţi de nevoi şi care abia se mai ţineau. Unii senatori romani au luat în tărbacă decizia împăratului, dar Vespasian le-a replicat: „Pecunia non olet„(Banii nu au miros). „Mîncătorii de căcat” ştiu asta şi indiferent de prestaţia lor profesională, jeep-urile, vilele şi traiul în lux nu le pute. Put doar sufletele lor năclăite!

  • Urăsc fariseismul

Săptămîna trecută am fost la un dineu. Un individ băga pe sub mustaţă la greu. Înfuleca dumicat după dumicat, hulpav, cu icneli înfundate şi ghiorţăieli care mă făceau să cred că e gata, gata să rămînă fără aer. Mă uitam scîrbit la el şi cînd privirile ni s-au întîlnit, Fomilă a bîguit o explicaţie. „Sunt de post”, a flencănit el cu gura plină, timp în care capul i s-a înclinat către mormanul de delicatesuri din farfurie. Cu dispreţ în glas i-am pus o întrebare la care nu aşteptam şi nici nu am primit vreun răspuns: „Cînd ai aflat tu, prietene, că brînza e de post?” În ce mă priveşte, recunosc! Nu ţin post. Nu pot. În zilele de post, scot şi bag în gură şi în…ce-o mai fi, ca oricînd. În schimb, văd în jurul meu oameni care se laudă că ţin post. Unii poate respectă canoanele, dar alţii bîrfesc, mănîncă de toate şi…treaba lor ce-or mai face sub plăpumi. Nu îi preamăresc pe habotnici aşa cum nici nu-i afurisesc pe neputincioşi, dar nu îi pot înţelege pe ipocriţi. Cine îmi poate explica de ce se laudă unii oameni că ţin post deşi nu ţin? Odată ce nu există o lege care te obligă, de ce să minţi gratuit? Doar nu-ţi taie nimeni buzele, limba sau…alte părţi cu care păcătuieşti?

Să mai rămînem puţin în zona ipocriziei absolute. Domnii Ponta şi Antonescu cereau respect în urmă cu vreo trei săptămîni. Ei s-au arătat deranjaţi că Traian Băsescu şi Emil Boc nu-i respectă îndeajuns şi nu pun substantivul „domnul”, ca formulă de politeţe, înainte să le rostească numele. Într-o lume civilizată, pretenţiile lor ar fi normale, dar în cloaca noastră politică acestea te trimit cu gîndul la înţelepciunea populară. Şi nu mă refer aici la „Capra rîioasă ţine şi coada pe sus” sau la „Prostul nu e prost destul pînă nu e şi fudul”, ci la „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”. Domnii-şefi ai USL, dar mai ales Victor Ponta, cu trei zile înainte de Craciun au adresat jigniri fără precedent premierului.

“Uitaţi-vă cît de mult seamănă Emil Boc cu Emil Bobu, la fel de stupid, la fel de incapabil,(…)Noi astăzi vorbeam despre comasarea alegerilor şi el vorbea ca prostu’ în continuare despre nu ştiu ce marete realizări economice are”, a zis domnul(?!) Ponta, umplîndu-l de „respect” pe premier.

Vai de cozonacul nostru dacă acest Rică Venturiano de PSD va ajunge vreodată să ne conducă! Dar, mai bine nu! El nu ştie să conducă pentru că e doar copilot.

  • Urăsc colindele

Nu o luaţi în sens propriu. Colindele fac parte din moştenirea culturală a poporului nostru. Cum aş putea urî zestrea spirituală a înaintaşilor?! Doream doar să spun că m-am săturat de cei care cîntă colinde. Orice piţipoancă băgată în seamă de televiziuni, orice manelist, orice lăutar, orice ins cu o chitară la gît prestează colinde. La început, a fost Hruşcă. A fost frumos! În anii următori, au mai apărut cîţiva(Fuego, Benone, Hora etc.). Pe unde mergeai, pe unde te-nvîrteai, răsunau lălăielile abia enumeraţilor. Amuşinînd banul, lor li s-au alăturat, an de an, alţi cantautori şi dizeuze care au început să cînte aceleaşi şi aceleaşi colinde, schingiuindu-ne auzul, răbdarea şi nervii. „Leru-i ler”, „Asta-i seara de ajun”, „Iată vin colindători”, „Florile dalbe” etc. încep să răsune în jurul nostru încă din noiembrie. Nefericirea este aceea că numărul colindelor rămîne acelaşi. Doar cel al interpreţilor creşte de la an la an. Aşa se face că un colind îl auzi de enşpe ori pe zi, cîntat în enşpe feluri, ba la chitară, ba la tobă, ba la piculină, ba la buhai, ba la silicoane.

Şi, dacă nu era destul, printr-o reuşită lovitură publicitară, Romtelecom îşi face cunoscută oferta de telefonie, televiziune şi internet pe melodiile unor vechi colinde româneşti. Mă aşteptam ca Biserica Română(BOR) să protesteze public şi să ceară CNA-ului interzicerea acestei reclame blasfemice care ne distruge memoria Craciunului. Pînă acum, cînd auzeai acordurile colindului „Domn, Domn să-nălţăm”, te duceai imediat cu gîndul la Naşterea Domnul Iisus, la Crăciun, la mirosul de cozonac. De acum încolo, ne va colinda creierii „Rom, Rom, Telecom”.

Dar BOR este una dintre cele mai profitabile companii ale acestei ţări. Probabil că preasfintele bărbi au închis ochii la blasfemie şi au invidiat managerial doar lovitura publicitară dată de compania amintită. Ar mai fi o variantă de luat în calcul, dar eu nu vvreau s-o cred. Preaneprihănitele burdihane patriarhale nu au protestat pentru că  fost colindate de reprezentanţii firmei în cauză, iar repectivii le-au cîntat :”Rom, Rom, Tele-Don”.

În imagine apare bucata de stîncă pe care am reuşit să o fotografiez prin orificiul din mijlocul discului de aur. Ulterior, cînd am privit pe ecran ce fotografiasem, părintele m-a întrebat ce văd; I-am răspus că pare a fi un cap de om, cu gura deschisă a urlet. Mi se creează în minte imaginea unui om mort în chinuri. Părintele mi-a zis că e capul lui Adam, care e îngropat acolo. De aceea locul se mai numeşte Muntele Căpăţînii. Nu toţi celor cărora le-am arătat fotografia au putut distinge ceea ce spun, dar poate şi asta are o explicaţie biologică şi nu mistică.

  • În loc de ură

Acum o lună am fost la Ierusalim, prilej cu care am vizitat şi Locurile Sfinte. Sunt multe de spus despre amalgamul de emoţii pe care l-am trăit acolo, nu toate pozitive. Poate că am să vă povestec vreodată. Acum, în prag de Craciun, vreau doar să mă refer la o fotografie pe care am făcut-o pe Golgota, în locul în care a fost răstignit Mîntuitorul. Acolo, acum, este un altar, iar stînca este protejată de un ghioc de marmură. În partea de sus, drept capac, s-a pus un disc de aur cu o gaură în mijloc, cît să îţi bagi braţul. Credincioşi din toată lumea stau la coadă permanent, aşa că nu poţi petrece mai multe de 30 de secunde sub altar. Îţi pui dorinţe, îţi faci cruci, atingi locul sfînt şi eliberezi spaţiul rapid. Un călugăr grec te atenţionează dacă stai mai mult şi cei de la coadă vociferează. Repezentantul BOR la Ierusalim care mă însoţea, un preot cu har, mi-a spus să îl las înaintea mea ca să bage mîna prin discul de aur şi să şteargă stînca de praf. După ce pleca el, eu trebuia să îngenuchez la rîndu-mi, să fixez aparatul foto paralel cu discul, chiar în deschizătura acestuia, să fac poză şi să eliberez locul rapid ca să nu mă afurisească popa-grecu. Am urmat sfaturile părintelui şi am făcut foto de mai sus. Jur că în momentul în care am văzut-o s-a zbîrlit pielea pe mine, iar inima a început să-mi bată mai tare. Să fie o întîmplare, o făcătură sau o năzărire favorizată de păşirea prin locurilor sfinte? Mie îmi place să cred că este doar o magie a Divinităţii. V-o ofer ca dar de Crăciun!

La mulţi ani, dragii mei!

Read Full Post »


În urmă cu ceva timp am început să aştern pe acest blog cîteva rînduri referitoare la evenimentele zilei. Din nefericire, cînd am ajuns la discursul ţinut de Emil Boc în faţa reprezentanţilor mediului de afaceri, la Clubul Diplomatic, m-a pălit somnul. Dom’le, aşa moleşeală şi pierdere a firii nu am mai trăit pînă acum în viaţa vieţii mele. Deodată, a început să mă doară psihicul de somn. Dacă îmi dădeai prafuri şi nu aveau efect într-un asemenea hal! Să fi fost tot din cauza lui Boc?(vezi mai jos de ce spun asta). Azi, avînd o zi mai uşoară, am răsfoit blogul şi am dat peste postarea întreruptă acum două săptămîni. Aducîndu-mi aminte cît de greu am scris ultimele rînduri ale ei mi-am spus că trebuie să o supun atenţiei voastre. Aşa că, trebuie să o citiţi, ce dacă subiectele sunt mai vechi. Păi ce, numai eu sa sufăr?!

PS: Pentru citiori, postez ca bonus, poza de mai sus. Aşa arată o casă de schimb valutar în Pakistan.

 ========================================

  • Unde dai şi ungur crapă

    Laszlo Borbely este victima colaterală a scandalului în care afacerile lui Ioan Ciocan sunt anchetate de DNA. Ţinta se pare că a fost managementul de la Apele Române care a dat mai multe lucrări de îndiguire şi stabilizare a falezelor litorale unei firme din…Negreşti-Oaş. Adică, o societate din Maramureş făcea lucrări în Constanţa. Măi să fie! Numai ca să se mute utilajele şi muncitorii ar costa un milion de euro! Patronul, Ciocan, fost parlamentar PSD, a primit 34 de lucrări de la Apele Române, jumătate din acestea sub ministeriatul lui Borbely. Se pare că DNA Oradea luase în cătare Apele Române. Ioan Ciocan, simţindu-se cu avionul pe căciulă, şi-a dat seama că e groasă. Ca să scape de pîrnaie a făcut înţelegere cu procurorii şi s-a autodenunţat, iar victimă colaterală a căzut ministrul Mediului. Duşmanii lui Traian Băsescu şi cei care vor ca UDMR să iasă de la guvernare aţîţă ungurimea pretextînd că în spatele operaţiunii se află preşedintele. „N-au vrut regionalizare, le arăt eu lor!”, afirmă USL-aşii că şi-ar fi jurat Băsescu-n barbă. Fie vorba într noi! Ungurii stau la putere de vreo 20 de ani, iar liderii lor sunt unii dintre cei mai bogaţi oamenii din România. Borbely, de exemplu, a vehiculat miliarde de euro din postura de ministru. Chiar să fi fost „agăţat” pentru un mărunţiş de 20.000 de ero? Dacă ar fi aşa, ar trăi o ironie similară celei suferită de Al Capone, celebrul mafiot american fiind arestat şi condamnat(a şi murit la Sing-Sing), dar nu pentru sutele de crime şi fărădelegi comise de el sau la comanda sa, ci pentru că a făcut fals în declaraţiile fiscale.

    Revenind la cazul nostru, constatăm că pînã una alta atît vocile care cer lămuriri de la DNA Oradea izvorîte din redacţia de ştiri a TVR(să mori de rîs!) cît şi ministrul Borbely au amuţit. Probabil că ambele tabere aşteaptă campania de toamnă-iarnă!

______________________________________

Hypnos

  • Boc e Ene pe la gene

   În urma cu ceva timp am fost cu premierul la Clubul Diplomatic unde s-a lansat carta albă a IMM-urilor. Emil Boc a cuvîntat aproape o oră despre chestiuni de mult ştiute, dar pe care le turuie oriunde este invitat şi cui vrea să-l asculte. Soarele dimineţii intra zglobiu pe ferestre. Afară, grădinarul tocmai tundea iarba terenului de golf, iar mireasma de fîn cosit parfuma aerul dimineţii. La cîteva sute de metri, lacul Herăstrău, irizat de razele astrului zilei, părea de aur. Pitite în frunzişul copacilor, păsărelele ciripeau fericite de răcoarea încă nerisipită a nopţii. Iar peste tot acest tablou idilic, Boc turuia molcom. Cum naiba să rezişti somnului?! Dulcea moţăială cuprinsese auditoriul, vrăjit de acest Hypnos(zeul somnului la greci) din Răchiţele.

     Sper că fotografiile sunt sugestive. Cele din sală, zic! Din nefericire, nu s-a găsit cineva care să îmi facă şi mie poze cînd moţăiam în cur, în faţa leptopului şi îmi cădea capul mai, mai să-mi rupă gîtul şi să-mi lovească fruntea(lată:)) de birou.

     Hai că m-a luat iar picoteala, numai gîndind la Hypnos…

Read Full Post »

Older Posts »