® Crin, între a fi şi a nu fi

După ce şi-a anunţat demisia din fruntea Senatului, Crin s-a aşezat în sală, nu a mai mers la prezidiu. O fotografie surprinsă de Andreea Alexandru de la MEDIAFAX este foarte sugestivă. Nervii i-au luat-o înaintea minţii! În două săptămîni, Antonescu a pierdut totul. Puterea Executivă(atît cît îi mai lăsase Ponta din ea) şi puterea politică(din preşedinte al Senatului şi al doilea om în stat, cu birou, secretare, expunere mediatică etc)a rămas un simplu senator. În plus, aude din ce în ce mai acut hîrjiitul tocilei care ascute hangerele, în PNL. Nu s-a văzut la TV, dar imediat după ce a anunţat că demisionează, fostul ministru al Sănătăţii(propus la Finanţe) s-a dus la el cu o falcă-n cer şi una-n pămînt. Ce i-a reproşat acesta? „Ce să fie? Un fleac. Ne-ai ciuruit!”.

Pe de altă parte, anunţarea demisiei în acel moment poate fi speculată politic. Atenţia întregii opinii publice era aţintită spre şedinţa Parlamentului. Taberele strigau „Demisia”, fiecare cerîndu-i-o altei persoane. Antonescu şi-a dat-o, în aplauzele parlamentarilor Puterii. Ponta, nu, în huiduielile Opoziţiei. Ce o să înţeleagă electoratul USL? Pe cine va aprecia după această mişcare? Cine-i mai bărbat şi cine-i mai deştept? Numai timpul o va dovedi şi adevăratele sondaje de opinie.

Cînd Crin Antonescu a ieşit din sala de şedinţă, eram acolo. Jurnaliştii l-au înconjurat dorind să-i smulgă o declaraţie. El era împietrit, desfigurat, mai galben la faţă decît glodul de ceară. „Vreau să trec!”, a răspuns el noianul de întrebări adresate de nişte jurnalişti turbaţi şi din ce în ce mai mulţi, veniţi în meserie peste noapte, din stradă. Avalanşa de întrebări a continuat imperturbabilă. „Lăsaţi-mă să trec!”, a îngăimat Crin, livid, cu lehamite şi glas sfîrşit. Marea de microfoane, camere, reportofoane şi trupuri s-a despicat sub un toiag biblic imaginar, şi într-o tăcere lăsată ca prin farmec. „Fiarele” presei au simţit şi ele tulburarea profundă a celui care, cu o oră, două, în urmă, le răspunsese jovial la toate întrebările. 

Antonescu a trecut şi dus a fost! S-a pierdut în profunzimea unui hol imens care leagă Camera Deputaţilor de Senat. Altădată, lingăii partidului se strîngeau în jurul său ca muştele la…stup. Acum, fostul şef al USL, fostul preşedinte al Senatului, dar încă actualul şef al PNL, nu mai era însoţit nici măcar de zgomotul paşilor reverberat între pereţii de marmură. Glorie şi decădere!
Fotografia de mai sus, chipul său livid şi imposibilitatea de a îngăima două vorbe jurnaliştilor m-au făcut să cred că Crin Antonescu nu şi-a premeditat mişcarea. Ulterior, Cristina Pocora mi-a confirmat asta. Am înţeles că Crin a fost din nou, şi din nou, şi din nou victima propriei isterii. Izbucnirile necontrolate, erupţiile de orgoliu, istericalele androgene l-au costat enorm. A aflat şie el asta. Ieri. A cîta oară?

În zilele următoare vom afla dacă Antonescu poate să treacă peste toate acestea şi să revină. Un om puternic, care se vrea conducător de ţară, trebuie să aibă combustia necesară de a reveni şi de a controla PNL cu mînă de fier, adică să fie iarăşi ce-a fost, ba mai mult decît atît, ca să-l parafrazez pe Petru Rareş. Acum, omul şi liderul politic Crin Antonescu se află la o răscruce a existenţei sale. Sper că a aflat şi el asta, aşa cum şi noi vrem să aflăm dacă va alege drumul cel bun. Prima oară!

Read Full Post »

® Victor Ponta dă o mare lovitură de imagine

Pentru observatorii scenei politice e clar că în aceste zile se fac mari jocuri de strategie a căror bătaie lungă ajunge pînă la alegeriile prezindenţiale din 2014. Azi, 3 aprilie, Premierul Victor Ponta a trimis CSM nominalizările pentru procurorii-şefi. Ataşat postez scrisoarea(dată 2 aprilie) trimisă de premier preşedintei Hăineală, iar unul dintre numele conţinute de ea este: Laura Coduruţa Kovesi. Prin aceste nominalizări Victor Ponta îi lasă într-un mare off-side pe Crin Antonescu şi Dan Voiculescu. Prin această mişcare  curajoasă el are numai de cîştigat, mai ales pe plan internaţional. Nu doar primul-ministru va trage beneficii, ci şi România. Faptul că forţele retrograde şi anti-europene reprezentate, în opinia occidentalilor, de liderii PNL şi PC, au pierdut lupta pentru controlul Justiţiei, va fi bine primit la Bruxelles.

În ce mă priveşte, nu mă interesează numele procurorilor, ci profesionalismul şi neimplicarea lor politică. Nu m-ar fi deranjat nenominalizarea Codruţei Kovesi dacă în fruntea DNA ar fi fost numit un alt procuror competent. În schimb, m-a speriat înverşunarea, furia dusă la paroxism, disperarea, atacurile mîrlăneşti inclusiv la adresa lui Ponta, dezinformarea, mahalagismul cu care Crin Antonescu, Dan Voiculescu şi slugile lor televizate s-au opus acesteidesemnări. În plan justiţiar, nu ştiu ce mare brînză va face Kovesi la şefia DNA, dar în plan personal trăiesc o mare bucurie. Abia aştept să le văd clăbucii în colţul gurilor lui Crin, Voiculescu, Gâdea, Badea, Grecu,  Ciuvică, Chireac, Dumitrescu, Tudor &Co. E o bucurie neremunerată şi meschină, recunosc, dar o simt, ea a mea! Şi pentru asta vreau să îi mulţumesc public lui Victor Ponta!

• Scrisoare adresata de primul-ministru Victor Ponta CSM

Read Full Post »

® Mucegaiuri

Mai mulţi cititori ai acestui blog şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la absenţa postărilor mele. Fiecare lansa cîte-o ipoteză care explica dispariţia mea din blogosferă. Unii mă credeau plecat din ţară(ce bine ar fi!), alţii tresăreau gîndind că m-a mătrăşit actuala Putere, iar neprietenii spuneau că m-am oferit despletit şi fierbinte poftelor guvernării de azi. Nimic mai fals! Sunt acelaşi om(integru, zic eu!) şi în acelaşi loc. Lipsa timpului(dar mai ales simţul inutilităţii) m-a făcut să renunţ la a mai fi habotnic în ale blogărelii. „Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să faci treisprezece ani de temniţă pentru un popor de idioţi! De asta numai eu am fost în stare…”, spunea înainte de moarte românul absolut Petre Ţuţea. Fără a mă compara nici pe departe cu acest sfînt, dar condus de filozofia lui, îmi vine din ce în ce mai des gîndul că imi irosesc nervii, timpul, clipe din viaţă pînă la urmă, încercînd să fiu sluga umilă a unui popor care nu se vrea altfel decît aşa cum e. Românilor de azi(peste 70%, după cum arată sondajele) le place minciuna,  ştocăreala, promiscuitatea, neamul prost şi neamul de traistă, fac idoli din scursori. Pardon! Nu vreau să mă mai identific cu românii zilelor mele. Nici apatrid nu vreau să fiu, ci tînjesc să aparţin românilor care au fost, românilor de ieri şi alaltăieri, românilor care aveau un dram de bun simţ, de ruşine, de inteligenţă colectivă. Ori, contemporanii mei miros a mucegai şi îi văd cum sunt atinşi de putreziciune, descompunîndu-se spiritual.

********

• PDL l-a băgat pe Boc sub covorul istoriei

Cu un an mai tîrziu decît ar fi trebuit, congresul PDL l-a măturat pe Emil Boc din fruntea sa şi i-a spus să se ducă…de unde a venit! Sub conducerea sa (ne)înţeleaptă, un partid în care-şi puseseră speranţa milioane de români ca alternativă pozitivă la cîrdăşia PSD-PNL, a dezamăgit profund. BUBA(Boc, Udrea, Berceanu, Anastase) s-a dovedit a fi mai canceroasă decît liotele de vizihoţi care au trecut ţara prin foc şi şpagă înainte lor, migrînd de la un bîrlog ministerial la altul, pîrjolind tot în cale, şterpelind pînă şi ouăle de sub cloşca ce ar fi trebuit să fete pui vii, de aur. Dacă eram un fel de Liviu Mop al Universului, spălam de pe faţa Pămîntului nu doar o comisie antiplagiat, ci tot PDL-ul. Acest partid, în mare parte compus din rozătoare lihnite, a ucis speranţa în bine, a omorît credinţa că nu toţi politicienii sunt nemernici, a pietruit drumul USL-ului spre o majoritate de 70% şi o guvernare îndelungată. Venirea lui Vasile Blaga la conducere nu va schimba datele problemei, ci doar discursul liderilor USL. Fostul preşedinte al Senatului este/a fost cel mai lăudat PDL-ist, atît de liderii USL, cît şi de alte voci ale cetăţii. El era singurul portocaliu „frecventabil”, după cum preţios se exprimau politrucii PSD-işti şi PNL-işti. Prin preluarea şefiei partidului, Blaga anihilează discursurile liderilor USL care pînă ieri afirmau că PDL-ul este condus de Traian Băsescu, legat ombilical de excrescenţa-sa Emil Boc. Victor Ponta a înţeles asta şi, imediat după numărarea voturilor, l-a felicitat pe Vasile Blaga, i-a spus că speră să aşeze pe noi baze dialogul Putere-Opoziţie şi l-a asigurat că vrea să fie adversari nu şi duşmani. La 72 de ore de la momentul în care s-a făcut că trage un fum adînc în piept din pipa păcii, pielea roşie Pană-de Democraţie, după o bălăcăreală ca la uşa cortului, l-a dat la corbi pe Blaga, aruncîndu-l din înălţimilea Senatului.

*********

• Adio dar rămîn cu tine

Traian Băsescu rămîne uşor, uşor, fără jucării. A pierdut Guvernul,  l-a pierdut pe Boc(dacă asta poate fi numită o pierdere), a pierdut Parlamentul, în scurt timp îi pierde pe Zegrean de la CCR, pe procurorul şef, Laura Codruţa Kovesi, şi pe şeful DNA, Daniel Morar. Traian Băsescu va rămîne din ce în ce mai izolat în Palatul Cotroceni şi, dacă societatea civilă nu reînvie, va fi suspendat. Sper că există o mulţime mută constituită din oameni inteligenţi care ştiu ce înseamnă a plagia, care folosesc apa, săpunul, lama de ras şi pasta de dinţi, şi care vor ieşi în stradă ca să apere democraţia. Subliniez: trebuie apărat statul de drept, nu PDL-ul, nu Traian Băsescu.

Eu am crezut în spusele preşedintelui, dar acţiunile lui au fost departe de vorbe. Odată cu reînvestirea lui Emil Boc, dezamăgirea mea faţă de preşedinte a înlocuit încrederea pe care i-o acordasem. Traian Băsescu s-a dovedit la fel de perfid ca toţi ceilalţi. Şi-a aranjat fata a mică şi prostuţă „ca să ia şi ea un salariu bun”, după cum spunea, a vrut să conducă Guvernul, să coordoneze Parlamentul, să ordone armatei, poliţiei şi serviciilor, s-a certat cu toată lumea, inclusiv cu jurnaliştii corecţi. Mă uitam la el zilele acestea şi constatam că este depăşit de vremuri, e răsuflat, este consumat, este din alt tablou. Din cauza lui, a strategiei lui păguboase, a infatuării sale, USL zburdă vesel pe plaiul mioritic şi micţionează pe instituţiile fundamentale ale statului. El pare terminat, dar din nefericire ne-a terminat şi pe noi. Sper, în al doisprezecelea ceas, că s-a trezit din pumni animalul politic rănit care dormitează în Traian Băsescu şi va putea ieşi cu mesaje credibile menite să coaguleze forţele curate ale acestei ţări. În ce mă priveşte trăiesc nefericire că deşi l-aş vrea dus, nu am alternativă la Traian Băsescu. De aceea, sunt nevoit să mă înrolez în armata unui preşedinte profund imperfect, dar singurul capabil să mai apere plăpînda bătaie a inimii unui stat de drept aflat pe targă, la reanimare.

*********

• Despre activitatea lui Crin Antonescu

Nimic!

*******************

• Plagiaţi! Plagiaţi! Plagiaţi! Tot rămîne ceva în urmă

În final, cu voia dumneavoastră l-am lăsat ultimul pe listă pe Victor Ponta. E clar că el a plagiat. Nu trebuie să fii academician ca să îţi dai seama că două texte sunt identice. Şi nu e vorba de o pagină, două, ci de vreo 80! Am fost deranjat că a plagiat mai puţin decît am fost deranjat de faptul că nu a avut bărbăţia să-şi asume această vină. În loc să spună cu muşchii umflaţi: „Da, mă, şi!?”, Ponta a poruncit omului de servici, Liviu Mop, să cureţe urmele păcatului. Dacă violezi o femeie pe podea fărădelegea nu dispare dacă mai apoi speli locul. Ponta nu înţelege asta. Din minciună în minciună, premierul a intrat într-o fundătură la capătul căreia scrie mare DEMISIA! Chiar dacă mămăile din România nu pun mare preţ pe infracţiunea de furt intelectual, partenerii noştri din UE pun! Iar Ponta va simţi din plin asta! Odată cu izbucnirea acestui scandal, Crin Antonescu şi Dan Voiculescu-Varanu l-au avertizat pe Ponta că nu-l mai susţin dacă nu e de acord cu declanşarea suspendării preşedintelui. Asta explică toată nebunia zilelor noastre a cărei finalitate va fi ajungerea lui Antonescu la Palatul Cotroceni. Haraşo democraţie!

********

• Lămuriri

Textul acesta am început să-l scriu alaltăieri cînd doar intuiam ce avea să fie. Azi, doar am schimbat timpul cîtorva verbe şi am actualizat unele referiri. Cu siguranţă voi analiza evenimentele care tocmai se succed în zilele următoare. Acum doar sunt mîhnit! USL, aşa cum bănuiam şi am spus aici de multă vreme, sperînd să mă-nşel, dă la gioale statului de drept. Este o zi tristă pentru democraţia din România. Dar nu s-ar fi ajuns aici dacă Traian Băsescu şi PDL nu ar fi guvernat execrabil, arogant, jignind şi minimalizînd importanţa multor categorii socio-profesionale, luînd decizii idioate şi neconstituţionale. Antonescu şi Ponta sunt doi şerpi care au ajuns balauri pentru că au fost hrăniţi cu ura oamenilor născută din comportamentul tembel al preşedintelui şi al oamenilor săi. Iar cine hrăneşte monştri ar trebui să ştie că va veni o zi cînd va sfîrşi prin a fi devorat de ei!

Read Full Post »

® Scos din peisaj

Guvernul Tariceanu

Guvernul Boc1

 

Guvernul Boc 2

 

Guvernul Ungureanu

Între fotografiile de mai sus şi cea postată mai jos sunt multe diferenţe. Nu vă cer să le găsiţi pe toate, aşa cum procedează editorii revistelor de divertisment, ci vă rog să identificaţi măcar una dintre ele! Diferenţa poate că este mică pentru noi, dar va fi uriaşă pentru viitorime. Hai că puteţi,  ştiu că puteţi!!!

Guvernul Ponta

 

 

Read Full Post »

® Un erou ne_bun

 

foto: arhiblog.ro

    Presa anti-românească, cea care doreşte destabilizarea politico-socio-economică a ţării pentru a veni la putere USL şi grupurile de interese ale PSD, PC şi PNL, continuă să prezinte nebuni drept eroi naţionali. Panoplia cu capete de „duşi”(autoincediatori, urcaţi pe stîlp, aruncaţi în cap, grevişti ai foamei, ş.a.m.d.) s-a completat şi cu un „semi-rege”. Ofiţeraşul prezentat seri de-a rîndul ca erou al neamului, un fel de Ecaterina Teodoroiu varianta masculină, se dovedeşte a fi plecat de acasă. Cu mintea! El doreşte desfiinţarea Parlamentului şi instaurarea monarhiei, operaţiuni ce ar trebui să se desfăşoare sub control militar. Iar el, Alexandru-cel-(ne)Bun, crede că trebuie să deţină 50% din putere. Mai jos postez un comunicat al MApN referitor la acest subiect.

  Decăzuţii morali care au prezentat un lunatic drept mare erou al neamului au adus cumva la cunoştinţa telespectatorilor că omul este nebun şi că ne-au înşelat cu prezenţa lui în piaţă şi studiouri? Dar pe cei cîţiva ofiţeri rezervişti puşi de şeful lor sindicalist, Dogaru, să-l susţină pe Gheorghe Alexandru cu pancarte, la poarta unităţii, în ziua judecăţii militare, i-aţi mai văzut? Nu! Mucles! Pentru ei şi stăpînii lor a fost suficient că l-au folosit politic pe bietul suferind. Mămăile care l-au văzut la TV şi l-au crezut, damele cu păr pe ele neliniştite hormonal care-l sărutau pe dilimache îmbăloşînd ecranul, chiar oamenii de bună credinţă, vor rămîne în minte cu informaţia difuzată, ei nu vor şti de comunicatul MApN. În schimb, eu ştiu. De aceea, mi-aş dori ca să-i văd măcar un minut pe aceşti manipulatori în Piaţa Universităţii cu pancarte pe care să fie scris un singur slogan: „Suntem nişte javre!”

 

ωωωωωωωωωωωω

Ministerul Apărării Naţionale
Direcţia Informare şi Relaţii Publice

Comunicat de presã

„Conducerea Statului Major General a luat la cunoştinţă, cu consternare, de activităţile locotenentului Gheorghe Alexandru, precum şi de datele cuprinse în raportul înaintat de comandantul Flotilei 71 Aeriană din Câmpia Turzii, privind „soluţiile locotenentului Gheorghe Alexandru pentru administrarea ţării în această perioadă”. 

După cum a declarat reprezentanţilor mass media, locotenentul Gheorghe Alexandru a fost primit, în data de 25 ianuarie a.c., la raportul comandantului unităţii militare în care este încadrat, pentru a-i expune acestuia gestul participării sale la mitingul de protest organizat în Piaţa Universităţii şi pentru a-i prezenta „viziunea sa asupra administrării statului român” şi „soluţiile sale pentru situaţia actuală”. Locotenentul Gheorghe Alexandru a solicitat ca, potrivit regulamentelor militare, această problematică să fie considerată un raport, să fie înaintată ierarhic conducerii Statului Major General şi să i se răspundă până la data de 26 ianuarie, ora 16.00.

Dintre aşa-zisele „soluţii” prezentate de locotenentul Gheorghe Alexandru şi făcute publice de către acesta, sub forma unor declaraţii susţinute în faţa reprezentanţilor mass media, în data de 26 ianuarie, amintim: 

„1. Dizolvarea sau desfiinţarea Parlamentului;
2. Invocarea stării de urgenţă în ţară;
3. Conducerea ţării şi administrarea statului român de către Armată; locotenentul Gheorghe Alexandru să facă parte din Consiliul Militar care, în viziunea sa, ar urma să gestioneze destinele ţării, iar ofiţerului să îi revină 50% din puterea de decizie;
4. Aducerea regelui ca şef al statului şi instaurarea monarhiei constituţionale; Monarhia constituţională este o soluţie, având Armata ca garant al democraţiei şi suveranităţii, potrivit Constituţiei.”

În urma acţiunilor ofiţerului din data de 23 ianuarie a.c., în conformitate cu art. 55 din „R.G.-3, Regulamentul disciplinei militare”, comandantul Flotilei 71 Aeriană din Câmpia Turzii a ordonat, la data de 25 ianuarie 2012, constituirea Consiliului de judecată al ofiţerilor şi judecarea locotenentului Gheorghe Alexandru, în temeiul prevederilor art. 35 din Legea nr. 80/1995 şi ale art. 9 alin. (1) şi art. 11 din „R.G.-8, Regulamentul consiliilor de judecată”. 
La aceeaşi dată, ofiţerul a refuzat să ia la cunoştinţă, prin semnătură, de conţinutul ordinului comandantului unităţii prin care este trimis în faţa Consiliului de judecată, deşi acesta i-a fost citit şi prezentat spre semnare.

Evaluarea Consiliului de judecată va cuprinde elementele cerute de R.G.-8, iar în cadrul şedinţei de judecată analiza va viza încălcarea de către locotenent a prevederilor Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare şi a regulamentelor militare.

Toate acţiunile şi declaraţiile făcute de ofiţer se vor constitui ca elemente ale procesului de evaluare. 

Hotărârea Consiliului de judecată al ofiţerilor din Flotila 71 Aeriană Câmpia Turzii va fi făcută publică, după pronunţarea acesteia. 

Precizăm că Armata este o instituţie cu reguli şi norme foarte clare, cu regulamente militare care trebuie respectate de toţi militarii, iar încadrarea în serviciul militar impune asumarea respectării cu stricteţe a legilor ţării, a regulamentelor militare şi a normelor de disciplină specifice Armatei Române. 

În toate armatele statelor membre NATO există acte normative care trebuie respectate, disciplina militară constând în respectarea de către militari a normelor de ordine şi comportament obligatorii”.

Read Full Post »

® De urat aş mai…urâ

        Urăsc! Da, urăsc! Nu este creştineşte ceea ce spun, dar urăsc. Sunt atîtea chestii pe care le urăsc încît, dacă le-aş enumera aici, nu v-ar ajunge viaţa asta ca să le citiţi. Aşa că, nu vă voi chinui cu înşiruirea tuturor  resentimentelor mele, ci doar cu cîteva. Să le iau pe rînd:

• Mă urăsc pe mine

Am devenit mai leneş, mai je m’en fiche-ist, mai fără speranţă, mai dedulcit la rele şi mai dospit ca pînă acum, iar pentru asta nu pot decît să mă înciudez. Prin mesaje pe blog, prin email, la telefon sau prin viu grai m-aţi somat luni în şir să postez ceva nou, dar nu am făcut-o. Aveam multe de spus, dar mi-a lipsit cheful de a scrie. Noroc că Ion Cristoiu m-a mai invitat la emisunea lui de la B1 şi am mai refulat acolo. Ruginit de vremuri, nu mai cred în binele acestei ţări, ba mai mult, în binele omenirii. Goana după bani a luat minţile maimarilor planetei şi se pare că lumea a scapat de sub control. Imbecilii care ne domină nu-şi dau seama că,dacă noi pierim, nu mai au pe cine domina. În ceea ce o priveşte pe „ţărişoara noastră, România, de!”, vorba lui Caragiale, situaţia este chiar fără ieşire. Avem un preşedinte cvasi-dictator, un premier lipit de fotoliu cu gum arabica şi o Opoziţie de toată jena condusă de doi indivizi a căror statură politică este inferioară celei a lui Farfuridi şi Brînzovenescu. Domnii Ponta şi Antonescu nu scapă nicio ocazie ca să intre în istoria mondială a cuplurilor de tot rîsul, liderii USL fiind comparabili cu Pat şi Patachon, Lolek şi Bolek, Păcală şi Tîndală, Tanţa şi Costel. Tragedia naţiunii noastre este aceea că, deşi poporul nu îl mai vrea, Băsescu ar fi votat din nou pentru că lume vede cã nu are cine să-l înlocuiască. Din nefericire, el nu mai poate fi ales, iar o alternativă, chiar şi de avarie, nu se prefigurează. Dureros!

• Îl urăsc pe Ion Iliescu

Nu-mi vine să cred ochilor că la 22 de ani de la ce naiba o fi fost în decembrie 1989, nişte parlamentari români, fie ei şi de stînga, ies din aula Legislativului pentru cã un revoluţionar(!) spune despre fostul preşedinte că este un criminal. După preluarea puterii de către acest individ şi şleahta lui rusofilă au murit 1.000 de români. Este normal să te întrebi de ce au murit mai mulţi după victoria aşa zisei revoluţii decît înaintea fugii dictatorului. Nu cumva cineva a avut interes să se legitimeze ca fiind noua putere? Oare cine a vrut ca Ceauşescu să fie executat urgent, nemaicontînd că era ziua Naşterii Domnului, pentru a închide astfel o gură care putea spune multe? Ion Iliescu prin modul în care a gestionat trecerea României de la dictatură la democraţie, cu ajutorul minerilor şi a membrilor fostei Securităţi, a trimis România înapoi în timp cu zeci de ani.

Aproape că ai trece cu vederea aceste trădări, minciuni, neajunsuri şi le-ai pune pe seama şovăelilor unui nou început. Din nefericire, acest bolşevic nenorocit continuă să ne învenineze viaţa şi să ghidoneze creierele inevoluate. Nu puteam cred ochilor că tineri precum Ponta, Bănicioiu şi care naiba or mai fi pe la PSD părăsesc aula Parlamentului din solidaritate cu Ion Iliescu. De la aceşti indivizi aşeptăm noi schimbarea în bine a ţării? Domni din aceştia cu idoli în trecutul comunist sunt viitorul ţării? Mulţumesc, pentru mine, nu! Eu nu mai vreau bolşevism şi dictatura proletară, nici burghezi roşii. Nu am avut vreodată părere bună despre Victor Ponta, un ciocoi care şi-a stricat familia ca să se „înamoreze” de fata unui „greu” din PSD ca să parvină, dar acum, pentru scutul creat în jurul lui Iliescu, individul a cîştigat scîrba mea eternă.

• Urăsc jigodismul

În ultima perioadă, vedem din ce în ce mai multe persoane care trec din stînga în dreapta şi invers. Sunt indivizi care ieri înjurau regimul, iar azi îl pupă cu zgomot prin părţile ascunse. La fel, otrepe care lingeau mîna Opoziţiei care le hrănea, acum o muşcă. Pe sens invers traficul e mai mic. Puţini pleacă de la urdinişul Puterii ca să treacă la pelinul Opoziţiei. Românul are o vorbă: Unde scuip, nu ling! Pentru jigodii ea nu este valabilă. Ei scuipă, ling, sug, mîngîie, de-a valma, banul să iasă! În perioada declinului său, Roma antică nu mai ştia din ce să aducă bani la bugetul unui stat decadent. Printre soluţiile de creştere a veniturilor bugetare găsite de împaratul Vespasian (69-79 d.C) a fost şi construirea a sute de latrine publice (vespasiene). În uşa acestora s-au pus taxatori care percepeau cîţiva firfirei cetăţenilor prididiţi de nevoi şi care abia se mai ţineau. Unii senatori romani au luat în tărbacă decizia împăratului, dar Vespasian le-a replicat: „Pecunia non olet„(Banii nu au miros). „Mîncătorii de căcat” ştiu asta şi indiferent de prestaţia lor profesională, jeep-urile, vilele şi traiul în lux nu le pute. Put doar sufletele lor năclăite!

• Urăsc fariseismul

Săptămîna trecută am fost la un dineu. Un individ băga pe sub mustaţă la greu. Înfuleca dumicat după dumicat, hulpav, cu icneli înfundate şi ghiorţăieli care mă făceau să cred că e gata, gata să rămînă fără aer. Mă uitam scîrbit la el şi cînd privirile ni s-au întîlnit, Fomilă a bîguit o explicaţie. „Sunt de post”, a flencănit el cu gura plină, timp în care capul i s-a înclinat către mormanul de delicatesuri din farfurie. Cu dispreţ în glas i-am pus o întrebare la care nu aşteptam şi nici nu am primit vreun răspuns: „Cînd ai aflat tu, prietene, că brînza e de post?” În ce mă priveşte, recunosc! Nu ţin post. Nu pot. În zilele de post, scot şi bag în gură şi în…ce-o mai fi, ca oricînd. În schimb, văd în jurul meu oameni care se laudă că ţin post. Unii poate respectă canoanele, dar alţii bîrfesc, mănîncă de toate şi…treaba lor ce-or mai face sub plăpumi. Nu îi preamăresc pe habotnici aşa cum nici nu-i afurisesc pe neputincioşi, dar nu îi pot înţelege pe ipocriţi. Cine îmi poate explica de ce se laudă unii oameni că ţin post deşi nu ţin? Odată ce nu există o lege care te obligă, de ce să minţi gratuit? Doar nu-ţi taie nimeni buzele, limba sau…alte părţi cu care păcătuieşti?

Să mai rămînem puţin în zona ipocriziei absolute. Domnii Ponta şi Antonescu cereau respect în urmă cu vreo trei săptămîni. Ei s-au arătat deranjaţi că Traian Băsescu şi Emil Boc nu-i respectă îndeajuns şi nu pun substantivul „domnul”, ca formulă de politeţe, înainte să le rostească numele. Într-o lume civilizată, pretenţiile lor ar fi normale, dar în cloaca noastră politică acestea te trimit cu gîndul la înţelepciunea populară. Şi nu mă refer aici la „Capra rîioasă ţine şi coada pe sus” sau la „Prostul nu e prost destul pînă nu e şi fudul”, ci la „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”. Domnii-şefi ai USL, dar mai ales Victor Ponta, cu trei zile înainte de Craciun au adresat jigniri fără precedent premierului.

“Uitaţi-vă cît de mult seamănă Emil Boc cu Emil Bobu, la fel de stupid, la fel de incapabil,(…)Noi astăzi vorbeam despre comasarea alegerilor şi el vorbea ca prostu’ în continuare despre nu ştiu ce marete realizări economice are”, a zis domnul(?!) Ponta, umplîndu-l de „respect” pe premier.

Vai de cozonacul nostru dacă acest Rică Venturiano de PSD va ajunge vreodată să ne conducă! Dar, mai bine nu! El nu ştie să conducă pentru că e doar copilot.

• Urăsc colindele

Nu o luaţi în sens propriu. Colindele fac parte din moştenirea culturală a poporului nostru. Cum aş putea urî zestrea spirituală a înaintaşilor?! Doream doar să spun că m-am săturat de cei care cîntă colinde. Orice piţipoancă băgată în seamă de televiziuni, orice manelist, orice lăutar, orice ins cu o chitară la gît prestează colinde. La început, a fost Hruşcă. A fost frumos! În anii următori, au mai apărut cîţiva(Fuego, Benone, Hora etc.). Pe unde mergeai, pe unde te-nvîrteai, răsunau lălăielile abia enumeraţilor. Amuşinînd banul, lor li s-au alăturat, an de an, alţi cantautori şi dizeuze care au început să cînte aceleaşi şi aceleaşi colinde, schingiuindu-ne auzul, răbdarea şi nervii. „Leru-i ler”, „Asta-i seara de ajun”, „Iată vin colindători”, „Florile dalbe” etc. încep să răsune în jurul nostru încă din noiembrie. Nefericirea este aceea că numărul colindelor rămîne acelaşi. Doar cel al interpreţilor creşte de la an la an. Aşa se face că un colind îl auzi de enşpe ori pe zi, cîntat în enşpe feluri, ba la chitară, ba la tobă, ba la piculină, ba la buhai, ba la silicoane.

Şi, dacă nu era destul, printr-o reuşită lovitură publicitară, Romtelecom îşi face cunoscută oferta de telefonie, televiziune şi internet pe melodiile unor vechi colinde româneşti. Mă aşteptam ca Biserica Română(BOR) să protesteze public şi să ceară CNA-ului interzicerea acestei reclame blasfemice care ne distruge memoria Craciunului. Pînă acum, cînd auzeai acordurile colindului „Domn, Domn să-nălţăm”, te duceai imediat cu gîndul la Naşterea Domnul Iisus, la Crăciun, la mirosul de cozonac. De acum încolo, ne va colinda creierii „Rom, Rom, Telecom”.

Dar BOR este una dintre cele mai profitabile companii ale acestei ţări. Probabil că preasfintele bărbi au închis ochii la blasfemie şi au invidiat managerial doar lovitura publicitară dată de compania amintită. Ar mai fi o variantă de luat în calcul, dar eu nu vvreau s-o cred. Preaneprihănitele burdihane patriarhale nu au protestat pentru că  fost colindate de reprezentanţii firmei în cauză, iar repectivii le-au cîntat :”Rom, Rom, Tele-Don”.

În imagine apare bucata de stîncă pe care am reuşit să o fotografiez prin orificiul din mijlocul discului de aur. Ulterior, cînd am privit pe ecran ce fotografiasem, părintele m-a întrebat ce văd; I-am răspus că pare a fi un cap de om, cu gura deschisă a urlet. Mi se creează în minte imaginea unui om mort în chinuri. Părintele mi-a zis că e capul lui Adam, care e îngropat acolo. De aceea locul se mai numeşte Muntele Căpăţînii. Nu toţi celor cărora le-am arătat fotografia au putut distinge ceea ce spun, dar poate şi asta are o explicaţie biologică şi nu mistică.

• În loc de ură

Acum o lună am fost la Ierusalim, prilej cu care am vizitat şi Locurile Sfinte. Sunt multe de spus despre amalgamul de emoţii pe care l-am trăit acolo, nu toate pozitive. Poate că am să vă povestec vreodată. Acum, în prag de Craciun, vreau doar să mă refer la o fotografie pe care am făcut-o pe Golgota, în locul în care a fost răstignit Mîntuitorul. Acolo, acum, este un altar, iar stînca este protejată de un ghioc de marmură. În partea de sus, drept capac, s-a pus un disc de aur cu o gaură în mijloc, cît să îţi bagi braţul. Credincioşi din toată lumea stau la coadă permanent, aşa că nu poţi petrece mai multe de 30 de secunde sub altar. Îţi pui dorinţe, îţi faci cruci, atingi locul sfînt şi eliberezi spaţiul rapid. Un călugăr grec te atenţionează dacă stai mai mult şi cei de la coadă vociferează. Repezentantul BOR la Ierusalim care mă însoţea, un preot cu har, mi-a spus să îl las înaintea mea ca să bage mîna prin discul de aur şi să şteargă stînca de praf. După ce pleca el, eu trebuia să îngenuchez la rîndu-mi, să fixez aparatul foto paralel cu discul, chiar în deschizătura acestuia, să fac poză şi să eliberez locul rapid ca să nu mă afurisească popa-grecu. Am urmat sfaturile părintelui şi am făcut foto de mai sus. Jur că în momentul în care am văzut-o s-a zbîrlit pielea pe mine, iar inima a început să-mi bată mai tare. Să fie o întîmplare, o făcătură sau o năzărire favorizată de păşirea prin locurilor sfinte? Mie îmi place să cred că este doar o magie a Divinităţii. V-o ofer ca dar de Crăciun!

La mulţi ani, dragii mei!

Read Full Post »

® S-a dus ca un fum

   De vreo două luni m-am lăsat de fumat!(Mulţumesc! Mulţumesc pentru aplauze. Mulţumesc! Acum luaţi loc.) După ce am investit de pe la 18 ani în mahoarcă şi articole din tutun(ţigarete obişnuite, ţigări de foi, trabucuri, tutun de pipă sau tutun de înfăşurat) am ajuns la concluzia că trebuie să-mi pun tabachera, aparatele de făcut ţigări, brichetele, pipele şi futacul* în pod. Iar poftele, în cui! De mult îmi ziceam că ar trebui să renunţ la această sinucidere lentă şi costisitoare, dar nu mă ţineam de cuvînt. Uneori încercam să micşorez frecvenţa ţigărilor, dar după cîteva ore reveneam la fumatul profesionist. Nu mă laud spunînd că am renunţat la acest viciu conştient că îmi afecta sănătatea. Răul este făcut. După atîţia ani de fumat am în plămîni o colecţie de produse tabacice impresionantă, care conţine de la Plugar, Naţionale, Mărăşeşti, Carpaţi, pînă la Romeo&Juliet sau Cohiba. Am fumat în viaţa mea cam tot ce se putea fuma.

      Motivul principal care m-a făcut să renunţ la fumat a fost preţul ţigărilor. În ultimii ani am devenit fan al mărcilor Davidoff, roşu, şi Sobranie, negru(îmi plac ţigările, cafeaua, băuturile şi… tari!!!). Calitatea ţigaretelor făcute în România este inferioară mărcii originale. Cine circulă în Occident poate face comparaţie între Kent-ul cumpărat din Germania, de exemplu, şi cel luat de la noi. Nu contest faptul că preţul pachetelor cu ţigarete este aproape dublu(4, 5 euro), dar merită. Davidoff şi Sobranie nu sunt manufacturate în ţara noastră, de aceea nu se găsesc la toate chioşcurile şi sunt mai scumpe cu 2, 3 lei decît celelalte mărci, dar gustul şi aroma lor sunt deosebite.

    Spuneam mai sus că motivul principal care m-a determinat să renunţ la a mai fuma(două pachete de ţigări zilnic) a fost cel economic. Deşi salariile noastre au scăzut, preţurile în România-ţară-de-vis, cresc mereu. „Wow! Merdeneaua s-a scumpit cu 50 de bani. Nu mai cumpăr 3, ci 2,” mă minunam în faţa galantarului cînd doream să mînînc ceva. Dar cînd luam ţigări nu mai conta cît costă. Dădeam 25-30 de lei fără să clipesc. Dacă mai pun la socoteală faptul că la un şpriţ, nuntă, tăiere de moţ, paranghelie sau ieşire în oraş mă  spărgeam în figuri şi luam ţigări de foi sau trabucuri, cheltuiam lunar pe produse din tutun aproximativ 1.000 de lei. De aceea am zis: Stop fumatului! Odată cu fumurile, au dispărut şi aburii cafelei. Beam Jacobs verde, tare, fără zahăr şi mereu. Cana de cafea sau sticluţa, alături de pachetul de ţigări, îmi erau prieteni nedespărţiţi oriunde m-aş fi aflat, dar mai ales în momentele de creaţie. Noaptea, dacă mă trezeam aşa, ca omu’, nu adormeam la loc decît după ce fumam o ţigare şi luam două, trei guri din cana cu cafea care era pusă pe noptieră. Spun toate acestea ca să fie clar ce fumător şi cafegiu înrăit am fost. Am renunţat la toate, brusc! Şi azi ultimul pachet de ţigări şi bricheta stau la capătul patului, ca un bibelou. Alt pachet este prin torpedoul maşinii. Sper să rămînă doar nişte biete relicve ale trecutului meu de fumător!

   Spre surprinderea mea, abstinenţa nu a fost chiar aşa de grea precum auzeam de la unul şi altul. Nu contest că îmi mai vine, din ce în ce mai rar, pofta de a trage, cu sete, un fum care să îmi ajungă în vîrful unghiilor de la picioare, mai visez că savurez vreun trabuc, dar doar atît. A fost greu să renunţ şi la ţigarea de după…! M-am vindecat văzînd partea plină a paharului. Dacă partenerea ta fumează, după… te duci primul la duş. Zîmbesc! Dar zău! că momentele în care ma bucur că nu mai fumez sunt infinit mai numeroase decît cele în care îmi este dor să o fac. Părul, hainele, casa şi maşina nu mai miros a tutun rece, ca să dau doar un exemplu.

   Ca să mă laud că nu mai fumez, am început să-mi tachinez amicii care încă o fac. „Bey, acum o să treci în tabăra celor care urăsc fumătorii”, mă întrebau ei contrariaţi. Le-am spus lor, o spun şi aici: NU! Voi continua să cred că fumătorii sunt discriminaţi. De aceea, consider că în instituţii, spaţii publice etc. trebuie să li se creeze locuri speciale pentru fumat, trenurile şi avioanele să aibă compartimente destinate fumătorilor, iar restaurantele şi cafenele le ce să mai vorbim. Carburanţii, alcoolul şi produsele din tutun sunt cele mai impozitate şi accizate mărfuri. Cu toate acestea, deşi fumătorii cotizează din greu la bugetul de stat şi la cel al Sănătăţii(taxa pe viciu), drepturile lor sunt pe zi ce trece mai limitate. Într-o lume în care libertăţile religioase şi sexuale sunt exhibate mi se pare nefiresc ca bieţii fumători să se pitească prin hrube.

    Efect secundar al abandonării fumatului a fost asimilarea cîteorva kilograme în plus. De aceea, pentru a-mi recupera silueta am recurs la ajutorul unei vechi prietene: semicursiera copilăriei mele. Mă bucur că am redescoperit mersul pe bicicletă deşi trăiesc într-un oraş sufocant. Cînd traficul urban se răreşte, seara şi la sfîrşitul săptămînii, a te plimba cu bicicleta este minunat! Haideţi şi voi!

_______________________________________

* futac – dispozitiv cu care se impinge tutunul in pipă(DEX)

Read Full Post »

® Traian Băsescu şi-a sărbătorit ziua la Uptown

Interiorul restaurantului Uptown

Traian Băsescu şi-a serbat, miercuri seara, ziua de naştere alături de soţia sa, Maria, şi de cele două fete ale lor, Elena şi Ioana, în micuţul restaurant Uptown, situat pe strada Rabat nr. 2, din Bucureşti. Preşedintele a avut, ieri, o zi grea, cu multe întâlniri electorale prin judeţele Teleorman şi Argeş. Frigul, ploaia, precum şi discursurile susţinute cu voce tare, au accentuat un început de viroză respiratorie a lui Traian Băsescu. Ajuns la Cotroceni pe seară, el a avut o întâlnire cu liderii crescătorilor din animale, la finalul căreia, cu glas răguşit, a susţinut o conferinţă de presă. În jurul orei 21:30,  Traian Băsescu a părăsit Palatul Cotroceni şi a plecat la o întâlnire cu familia.

Maria, Traian, Elena şi Ioana

În acelaşi timp, la sediul  din strada Lipscani, Băsescu era aşteptat de echipa sa de campanie, precum şi de Elena Udrea şi Dorel Onaca. Ei pregătiseră un tort din ciocolată, cu o glazură portocaliu, pe care scria „La mulţi ani!” dar şi „58%”. Simbolul sugera atât vârsta pe care şeful statului a împlinit-o pe 4 noiembrie, cât şi un procent care i-ar aduce câştigarea alegerilor prezidenţiale. Preşedintele nu a ajuns, însă, la sediul de campanie, astfel că staff-ul său a gustat din tort în lipsa sărbătoritului. El a preferat să stea împreună cu fiinţele cele mai dragi lui.

În jurul miezului nopţii, familia Băsescu a părăsit restaurantul Uptown.

Read Full Post »

® Baba Floarea şi cumpăna de la vot

La votul pentru alegerea preşedintelui alegătorii trebuie să treacă un mare hop şi anume completarea unei declaraţii(foto sus) prin care se jură că nu au mai votat la altă secţie de votare. În cazul în care au mai făcut-o, ei iau la cunoştinţă că sunt pasibili de pârnaie de la 6 luni la 3 ani sau de amendă.

Nici nu vreau să mă gândesc cum şi în ce fel o să fie completate aceste declaraţii de către o mare parte din electorat. Agramatismul, semiagramatismul, problemele de vedere sau de scriere, frica de a-şi pune degetul arătător sau iscălitura pe acest document vor constitui tot atâtea cumpene pentru mulţi concetăţeni. Sincer, eu mi-aş dori să văd declaraţia completată de Marean Vanghelie.

Alte noutăţi ale viitoarelor alegeri prezidenţiale sunt ştampilele personalizate, secţii speciale pentru cei care votează în altă localitate  şi camerele web amplasate la intrarea( pentru că legea interzice prezenţa acestora în interior) secţiilor de votare.

Deci, în ziua votului să fiţi raşi, tunşi şi frezaţi, că se filmează!!!

Read Full Post »

♣ Traian Băsescu şi Emil Boc, atacaţi zilnic de un angajat al lui Voiculescu

 

Pagina din "Scânteia" cu mesaje de Anul Nou transmise lui Ceauşescu

       Am scris acum trei zile de un angajat al familie Voiculescu, Andrei Bădin, care ironiza statura noului premier. Atacurile acestui individ, atât la adresa lui Boc, dar mai ales asupra preşedintelui, continuă zilnic. Parcă ar fi singura raţiune de a exista.

       Nu am fost membru PCR şi am refuzat în repetate rânduri să intru în partid. În decembrie, cu puţin înainte de Revoluţie, mi s-a dat un ultimatum: ori acceptam „oferta”, ori eram exclus din corpul de ghizi deoarece mi s-a spus că „turismul este o formă de educaţie a poporului şi un ghid trebuie să fie membru PCR”, asta certificându-i astfel moralitatea, seriozitatea, calitatea de a educa prin turism tânăra generaţie. Dacă nu se schimba regimul, probabil că acceptam. Viaţa de ghid era prea frumoasă ca să renunţ. Nici părinţii mei nu au fost membrii PCR, ei refuzând carnetul roşu. Iar bunicul meu a fos ţăran înstărit, considerat de comunişti chiabur şi deposedat de 2 cazane de ţuică, pământ, animale etc. Mai mult decât atât, copiii lui a fost etichetaţi „fii de chiabur” ceea ce i-a împiedicat să urmeze cursurile unei facultăţi. Deci, familia mea are o genă anticomunistă. Cu toate acestea, judec omul după faptele sale şi nu dacă a fost membru, de voie, de nevoie, la un partid comunist-stat.  

      Dar să revin la oile noastre. Vorbeam de Bădin. El a postat pe blogul său un mesaj pe care comandatul de vas Traian Băsescu i l-a trimis lui Ceauşescu, în 1985, cu ocazia Anului Nou. Pentru cine nu a trăit vremurile acelea ar putea trece ca o linguşire a conducătorului. Cine le-a trăit ştie că mesaje de acest gen erau ca o sarcină de serviciu. Probabil că nici nu erau trimise de comandanţii aflaţi în larg, ci de Căpitănia Navrom. Dacă cineva „uita” să o facă, zburau toţi din funcţie. E greu să înţelegi sistemul dacă nu ai trăit în interiorul lui. Şi eu, la şcoală, cântam cu corul clasei cântece cu Ceauşescu. Ce trebuia să fac, să nu mă mai duc la şcoală?

    Mă uimeşte râvna cu care acest slugoi de la Intact caută în arhivă (probabil ajutat de un cunoscut de-al său, Andrei Dobrincu, directorul Arhivelor Naţionale, şi el un personaj controversat – citeşte aici) articole din ziarele comuniste cu ce zicea Băsescu înainte de 1990. 

       Bădin continuă să îl atace şi pe Emil Boc care în studenţie a publicat în ziarul clujean „Făclia” un articol laudativ la adresa fostului regim. Mai mult decât atât, practicând dezinformarea învăţată de la stăpânii săi, tonomatul pretinde că actualul premier ” a fost somat” de Sorin Ilieşiu şi Valentin Tismăneanu să proclame 21 Decembrie „Ziua victimelor comunismului”. De fapt, nu există nicio somaţie, ci doar un apel semnat de 24 de asociaţii neguvernamentale şi peste 700 de persoane fizice, unele deja decedate (O. Paller, Ticu Dumitrescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca etc.) şi care datează din 16 mai 2006 (convinge-te aici). Ori atunci era premier Tăriceanu şi nu Emil Boc.

     Această marionetă începe să devină penibilă şi nu ştie ce să mai facă pentru denigrarea adversarilor politici ai celui care îi dă solda. Poate că Bădin ar fi mai credibil dacă ar „găsi” prin arhive şi ceva despre Dan Voiculescu. Doar nu s-au distrus toate dovezile? 

Read Full Post »