® Doar despre o javră

Slavă Domnului că cel arătat cu degetul de Romanescu are la figurat „36820 de copii”. Ce s-ar fi făcut omenirea dacă era adevărată varianta „copii” sau varianta „còpii”?! Deja tatăl(sau originalul) e greu de suportat!

Cei care nu au înţeles ce am dorit să spun referitor la simbolistica fotografiei postată la finalul articolului de aici mai au dreptul la o încercare. Poate-i sugestivă îmbinarea panourilor electorale amplasate la intersecţia Căii Rahova cu str. Progresului(Trafic Greu). Uneori, întîmplarea potriveşte lucrurile mai bine decît o pot face oamenii!

Dacă nici din a doua încercarea nu s-a înţeles, fotografia de sus pune punct şaradei. Ea reprezintă mesajul aflat pe reversul unui flyer electoral aruncat din goana maşinii, în ceas de seară, alături de alte mii, prin intersecţiile Sectorului 5.

 Pe(r) vers, ne zîmbeşte contracandidatul lui Vanghelie, Corin Romanescu. L-aş întreba pe acest domn cum de permite oamenilor săi să facă gunoi prin cartier?! Nu cumva are afecţiunea psihică a pompierului care dă foc la ceva ca să aibă apoi ce stinge, arătînd astfel importanţa rolului său în societate? Romanescu ne invită să-l votăm pe el că ne scapă de gunoi. Păi, nenică Corinică, încearcă să ne convingi prin a începe să nu mai faci matale mizerie!

Flyer-ele chiar că zboară de colo-colo prin intersecţie, vînturate de maşini. Naiv, mă bucur că mutra zîmbitoare a lui Romanescu e călcată de roţi. Merită!

Pentru că drumurile mele din aceste zile au ajuns şi în Sectorul 4, acum sunt în măsură să mai postez cîteva fotografii cu iz electoral întîlnite prin peregrinări.

Sulfinica, avînd şanse cît furnica, are o mulţime de bannere agăţate de stîlpii din fieful lui Piedone.

La Cuţitul de Argint, într-un banner, Sulfina Barbu, ca şi ceilalţi candidaţi, stă cu mîna întinsă(la ea e cea stînga, poate ca să fie originală) către globii noştri oculari! De remarcat faptul că pe marele gospodar Piedone îl doare-n bască(el chiar poartă aşa ceva!) că unele panouri publicitare, dar şi staţii RATB, chioşcuri etc. sunt amplasate pe culoarul pentru biciclete. Ce? Era mai  bine să fie gura de canal fără capac? În unele cartiere se practică!

Peste drum de Sulfina, Piedone este amplasat regulamentar, pe un stîlp care nu are pe el creieri de biciclist.

Cristian Popescu Piedone are afişe electorale cu o grafică bine aleasă de cei care i-au gîndit campania. Faptul că nu s-au pus banner electorale cu actualul primar pe stîlpi amplasaţi pe culoarul destinat bicicliştilor dovedeşte că Piedone beneficiază de serviciile unei firme de imagine competente. Şi ştiţi de ce? Pentru că el plăteşte bine, nu face rabat la calitate şi cînd e treabă serioasă nu lucrează cu lăutari. Totuşi, obsesia mea! mîna întinsă către cetăţean, nu lipseşte nici aici. „Cu mîna asta am dat(examen?) pentru carnetul de şofer, la Piteşti. Şi tot cu mîna asta am luat(şi-o să mai ia-n.a.). (De la)Toate categoriile. Inclusiv camion cu remorcă!”, parcă ne spune Piedone din fotografie. E de înţeles! Cari ce cari cu geanta, dar cînd îţi intră un camion cu remorcă, se cunoaşte!

Trebuie să recunosc că primarul Sectorului 4 a făcute cîte ceva în zona sa de competenţă. În comparaţie cu Vanghelie, care n-a făcut nimic(bun!), el este ireal, e de basm, e mirific! Totuşi, ca dovadă că şi Piedone mai are multe probleme de rezolvat stă fotografia de mai sus. În piaţa de vechituri aflată lîngă blocul turn de pe Giurgiului am văzut un maidanez care dormita pe o tarabă. În răstimpuri, el se lingea pe…pulpă. Exact acolo unde-l durea de paznicul de la firma de securitate AXIS care trebuia să vegheze la păstrarea ordinii şi curăţeniei. „E de vînzare cîinele?” am întrebat un vînzător aflat la o tarabă vizavi. „Nu e!” mi-a răspuns el serios, nesesizînd ironia. „Ăsta e cîinele pieţei şi aşa face. Se urcă pe tarabe şi doarme. Nu e de vînzare, dar dacă-l vreţi, luaţi-l!” s-a arătat el generos. „Dacă era de vînzare îl cumpăram, dar gratis nu-l iau!” am spus eu. Într-un final, precupeţul de vechituri s-a prins că vorbeam la mişto. Sau poate nu! Aşa că-l întreb pe Piedone(cu care mă ştiu din 2003): „Cristi, cu cît mai dai kilu’ de cîine în viu?”

Read Full Post »

® Iubeşte…româneşte

Motto: Agresat de societatea consumistă care a dat-o zilele trecute din vals în tango, adică din Sf. Valentin în Dragobete, dedic această postare iubirii. De alcool şi sex!

*********

       În 1919, afişul de mai sus a fost folosit în timpul prohibiţiei în SUA. Mai multe dame tradiţionaliste avertizau bărbaţii că buzele care ating alcoolul nu vor mai atinge buzele lor. Văzîndu-le cum arată, e uşor de bănuit că cine a avut oportunitatea, a continuat să bea. E destul de greu să pupi aşa ceva dacă nu eşti beat criţă, conform zicalei „Nu există femei urîte, ci bărbaţi care nu au băut destul”. Din nefericire, tradiţionalismul femeii americane,  vieţuitoare(nu pot spune că a trăit) la sfîrşitului secolului XIX şi începutul secolului XX, nu a luptat doar cu dragostea bărbaţilor pentru alcool, ci şi cu dragostea acestora pentru…dragoste. În acest sens, au fost emise Codurile şi Procedurile despre Relaţii Intime şi Personale ale Statutului Marital întru Marea Sanctitate Spirituală a acestei Binecuvîntate Comuniuni întru Gloria lui Dumnezeu. Poveţele erau adresate tinerelor mirese de către Ruth Smythers, mult iubita soţie a Reverendului L.D. Smythers, Pastor al Bisericii Metodiste din Arcadia, Confederaţia Regională de Est şi au fost publicate în anul Domnului 1894, în Ziarul Ghid de Spiritualitate. Citiţi şi nu luaţi aminte, dar apreciaţi umorul involuntar. 

• Pentru gingaşa tînără femeie care a beneficiat de o bun educaţie în Legile Domnului, ziua nunţii este, în mod ironic, atît cea mai fericită cît şi cea mai terifiantă zi din viaţa ei. Pe de o parte, este nunta în sine, în care mireasa este atracţia centrală într-o frumoasă şi inspirată ceremonie, simbolizînd triumful ei în a-şi asigura un bărbat care să îi îndeplinească toate nevoile pentru tot restul vieţii. Pe de altă parte, este noaptea nunţii, în cursul căreia mireasa trebuie să plătească tributul, ca să spunem aşa, înfruntînd pentru prima oară teribila experienţă a sexului. În acest punct, dragi cititoare, lăsaţi-mă să exprim un adevar şocant. Există cîteva tinere femei care aşteaptă noaptea nunţii cu plăcere şi curiozitate! Feriţi-vă de o asemenea atitudine! Un soţ egoist şi senzual ar putea uşor să profite de o astfel de mireasă. Să nu uitaţi niciodată una dintre cele mai importante reguli ale Bisericii în ceea ce priveşte Căsatoria: DĂRUIEŞTE PUŢIN, DĂRUIEŞTE RAR ŞI, MAI PRESUS DE ORICE, DĂRUIEŞTE CU ZGÎRCENIE. Altfel, ceea ce ar fi o căsătorie normală s-ar transforma într-o orgie a destrăbălării sexuale.
• Pe de alta parte, teroarea miresei nu trebuie să fie extremă. Deşi sexul este, în cel mai bun caz, revoltator şi, în cel mai rău caz, dureros, trebuie îndurat şi aşa a fost de la începuturile timpului, deoarece este compensat de construirea unei relaţii monogame şi de copiii rezultaţi din aceasta.
• Este inutil, în majoritatea cazurilor, ca mireasa să încerce să refuze o iniţiativă sexuală din partea mirelui. În timp ce bărbatul ideal s-ar apropia de soţia sa doar la cererea acesteia şi doar în scopul procreării, asemenea nobilitate şi lipsă de egoism nu poate fi aşteptată din partea bărbaţilor obişnuiţi. Majoritatea bărbaţilor va cere să i se ofere sex aproape în fiecare zi. Mireasa înţeleaptă va permite maxim doua scurte experienţe sexuale săptamînal, în timpul primelor luni de după căsătorie. Apoi, odată cu trecerea vremii, va trebui să facă orice efort pentru a reduce această frecvenţă. Să te prefaci că eşti bolnavă, somnolentă, durerile de cap sunt printre cele mai bune prietene ale nevestei în această problemă. Argumentele, certurile, muştruluielile şi cicălelile s-au dovedit de asemenea a fi foarte eficiente, dacă sunt folosite seara tîrziu, cam cu o oră înainte de momentul în care soţul ar putea începe procesul de seducţie. Soţiile isteţe sunt mereu în alertă, căutînd noi şi din ce în ce mai bune metode de a refuza şi descuraja pornirile amoroase ale soţului. O soţie bună trebuie să ajungă să reducă contactele sexuale la unul pe săptămînă înainte de încheierea primului an de căsătorie şi la unul pe lună pînă la sfîrşitul celui de-al cincilea an.
• Pînă la a zecea aniversare, multe soţii au reuşit să încheie perioada de a purta în pîntece copii şi au atins cel mai înalt ţel, acela de a stopa definitiv contactele sexuale cu soţul lor. După atît timp petrecut alături de soţ, deja poate să se bazeze pe dragostea copiilor şi pe presiunile sociale pentru a-l ţine acasă.
• Precum trebuie să fie mereu atentă să ţină cît mai jos posibil nivelul contactelor sexuale, mireasa înţeleaptă va fi cel puţin la fel de atentă şi cu limitarea modului şi gradului de desfăşurare a actului sexual. Majoritatea bărbaţilor are de la natură o înclinaţie spre perversiune, iar dacă li se oferă cea mai mică şansă vă vor angaja într-o mare varietate de practici mai mult decît revoltătoare. Aceste practici includ printre altele: practicarea actului normal în poziţii anormale, atingerea corpului femeii cu buzele şi limba, oferirea corpului lor gol pentru a fi explorat cu buzele sau limba de către soţie. Nuditatea, discuţiile despre sex, citirea unor povestiri despre sex, admirarea unor fotografii sau desene cu sugestii sexuale fac parte din obiceiurile adoptate rapid de bărbaţi dacă soţiile le permit. O mireasa înţeleaptă işi va face un ţel din a nu îi permite niciodata soţului să îi vadă corpul descoperit şi din a nu îl lăsa nici pe el să se descopere în faţa ei.

Domni şi doamne, în jurul anului 1900, care încă nu citiseră sfaturile lui Ruth

•  Sexul, atunci cînd nu poate fi prevenit, va fi practicat doar în întuneric total. Multe femei au găsit util să doarmă îmbrăcate noaptea: ele purtînd cămăşi lungi din bumbac, iar ei pijamale. Acestea trebuiesc îmbrăcate în camere separate şi nu trebuiesc îndepărtate în timpul actului sexual. Astfel, doar o minimă parte din piele este expusă.
• Odata ce şi-a pus cămaşa şi a stins toate luminile din cameră, mireasa trebuie să se întindă tăcută în pat şi să aştepte sosirea mirelui. Cînd acesta intră în odaie, bîjbîind prin întuneric, femeia nu trebuie să scoată niciun sunet pentru a-l ghida în direcţia ei, deoarece ar putea fi considerat un semn de încurajare. Trebuie să îl lase să se chinuie şi să spere că se va împiedica şi se va răni uşor, bun pretext pentru a-i refuza accesul la favorurile ei sexuale. În momentul în care soţul ajunge lîngă ea, mireasa trebuie să stea perfect nemişcată. Mişcarea corpului ar putea fi interpretată ca excitaţie sexuală de către soţul optimist. Dacă încearcă să o sărute pe buze, soţia trebuie să întoarcă uşor capul, astfel încît sărutul să fie pe obraz. Dacă încearcă sa îi sărute palmele, va trebui să strîngă pumnii. Dacă încearcă să îi ridice cămaşa şi să o sarute în orice alt loc, ea trebuie să îşi tragă rapid cămaşa la loc, să sară din pat şi să pretindă că trebuie să meargă urgent la toaletă. Aceste acţiuni îi vor tempera dorinţa de a o săruta în locuri interzise.
  

  Dispozitiv antimasturbare, element scăpat din atenţia doamnei,

• Nevasta înţeleaptă îi va permite soţului să îi ridice cămaşa nu mai sus de talie, în timp ce el îşi va desface doar partea din faţă a pijamalei, pentru realizarea conectării. În timp ce el pufăie şi gîfîie, ea va ramane perfect tăcută sau va purta conversaţii plictisitoare despre treburile casnice. Mai presus de orice, soţia va rămîne perfect nemişcata şi, sub niciun motiv, nu va ofta sau geme în timpul actului sexual. Imediat ce soţul a încheiat treaba, soţia va începe să se plîngă de diferite probleme ce vor trebui rezolvate de către soţ. Mulţi bărbaţi simt o plăcere sexuală majoră în a se relaxa dupa comuniunea cu femeia lor, astfel încît soţia trebuie să se asigure că nu îi oferă nicio secundă de pace în această perioadă, de care el să se poată bucura. Altfel, bărbatul ar putea fi încurajat să încerce din nou în curînd.
• Un factor pentru care mireasa trebuie să fie recunoscătoare este faptul că familia soţului, şcoala, biserica şi cadrul social au lucrat împreună de-a lungul vieţii acestuia pentru a însămînţa în el un profund sentiment de vinovăţie şi ruşine în ceea ce priveşte sentimentele sale sexuale. Femeia înţeleaptă va profita de acest avantaj şi îşi va urmări ţelul de a limita iniţial aceste porniri bărbăteşti, iar apoi de a anihila total dorinţele soţului de a se exprima sexual.

 Diabolică femeie! Vai de soţul ei! Dacă nu a murit de tînăr, poate că  l-a atins impotenţa aşa  încît supliciul la care a fost supus de frigida sa nevastă nu l-a afectat.

Decenţa mă împiedică să scriu aici ceea ce i-ar fi trebui tras doamnei Ruth Smythers, îmbrăcată, fără să i se ridice cămaşa de noapte pînă la brîu şi pe tăcute, ca să simtă gustul revoltei masculine.  

****

      Comparativ cu tortura sexuală descrisă mai sus, tăvăleala româncuţei şi românaşului prin fîn şi porumbişte este ceva de vis. Ca să nu mai vorbesc de dragostea împămîntenită a amîndurora pentru alcool. Din această cauză, dar şi din altele, sunt românaşi care se tăvălesc singuri feriţi de ochii lumii sau, şi mai extravagant, în lipsa Mioarei se dedau nebuniilor prin hambare cu oiţa. Dar, în opinia mea, simbolul suprem al iubirii este ilustrat în poza de mai jos. Din păcate, crucea fiind prea mică, lîngă dragobeat nu au avut loc în cadru şi lăutarii.    

 

––––––-

PS: Deşi doresc ca această postare să fie una comică, de dincolo de moarte mă urmăreşte privirea tristă a acestei femei, parcă împăcată cu soarta care o obligă să se întovărăşească pînă şi în eternitate cu un mare iubitor de alcool.

Read Full Post »

® Kuweit, 50

Oficiali români şi kuweitieni taie tortul aniversar care a fost ceva delicios din frişcă şi mascotă, de un metru lungime şi 50 de cm lăţime

Ambasadorul Kuweitului la Bucureşti, Excelenţa Sa Fahad H. Sh. Al Metairi(în centrul imaginii), m-a invitat, joi seara, la recepţia organizată, la Marriott Hotel, cu ocazia aniversării a 50 de ani de la înfiinţarea micuţului emirat, precum şi a sărbătoririi a 20 de ani de la eliberarea acestui stat de trupele de ocupaţie ale dictatorului irakian Saddam Hussein(vezi aici). Nu făceam referire la acest eveniment dacă nu aş fi fost plăcut surprins de organizarea excepţională. Şi nu mă refer aici la mieii rotisaţi puşi la odihnă pe orez cu stafide şi miez de migdale, la şaorma pregătită pe loc cu tot dichisul arăbesc, la salata de pătrunjel potrivită cu roşii tăiate în cuburi şi lămîie, la brînzeturile de oaie servite ca atare sau pitite în ghioace de cocă, la fel şi fel de delicatese orientale, ci mă refer la filozofia organizării. Am văzut o îmbinare de tradiţional şi modernism fascinantă chiar şi pentru un european. Dragostea pentru copii, respectul pentru tradiţie şi simboluri naţionale, patriotismul, lipsa de opulenţă, căldura prietenească faţă de oaspeţi, chiar o naivitate curată, au fost elemente care nu puteau trece neobservate unui fin observator. M-a mai surprins plăcut şi faptul că, după ce fetiţa de aproximativ 10 ani a ambasadorului a deschis evenimentul, s-au intonat imnurile de stat ale Kuweitului şi României(mă întrebam dacă la Congresul UDMR va fi la fel). De asemenea, ambasadorul a subliniat faptul că, în 1990, cînd Irakul a atacat Kuweitul, România deţinea preşedinţia Consiliului de securitate al ONU şi a condamnat imediat agresiunea asupra ţării sale. „Nu vom uita asta niciodată şi vă asigurăm de prietenia noastră durabilă”, a spus Mr. Al Metairi. Iar arabii ştiu să îşi respecte prietenii. Tot o dovadă de bun parteneriat între România şi micuţul stat din Golful Persic este şi vizita pe care Traian Băsescu o va face, sîmbătă, în Kuweit, pentru a participa la evenimentele prilejuite de cele două aniversări amintite mai sus. Sper că Preşedintele a luat această decizie ca urmare a unui calcul diplomatic şi nu pentru a evita să-şi frece coatele cu Victor Ponta şi Crin Antonescu la Congresul UDMR care are loc tot sîmbătă, unde de asemenea era invitat.

La mulţi ani, Kuweit!

Femei în costum tradiţional kuweitian serveau cafea arăbească şi ceai

În interiorul somptuoasei Săli a Diplomaţilor a fost montat un cort kuweitian tradiţional.

Sala, pavazoată în culorile drapelului kuweitian, a fost arhiplină de oficiali români şi străini. În ce mă priveşte, m-am întreţinut cu deputatul PDL, Wiliam Brînză, şi diplomatul director în MAE, Doris Mircea, o profesionistă desăvîrşită, care era apelată telefonic permanent de responsabilii cu evacuarea românilor aflaţi în mijlocul luptelor din Libia

Read Full Post »

® Idioţi sau obsedaţi de sex oral?!

Un prieten mi-a trimis captura de mai sus. Prea multe nu sunt de spus. Eu am doar două variante prin care aş putea explica titlul:

1. Ori sluga-şefă a mogulului a comis o greşeală „intenţionată”, pentru a mai trimite un mesaj de ură la adresa Guvernului, dar ambalat în aşa fel încît să poată fi justificat ca o eroare de scriere(deşi ar mai fi trebuit un „i””
2. Ori lucrătorul de la calculator care scrie aceste „burtiere”, cum se numesc ele în limbaj televizionistic, era dus cu gîndul la un sex oral cu accese sado-maso.

Dar, poate că voi aveţi altă părere!

Read Full Post »

® O sinucidere ratată, o consecinţă rea reuşită

Sunt evenimente ale vieţii noastre pe care nu le uităm pînă murim. O astfel de întîmplare am trăit eu, azi. Neferictul care s-a aruncat de la unul dintre balcoanele sălii de plen a Parlamentului a dat noroc cu mine înainte să se arunce în gol. Nu este jurnalist, dar îl ştiam din vedere, el fiind unul dintre electricienii care asigură transmisiunile TVR din Parlament. Cînd a venit la mine ca să mă salute era vesel şi nu părea măcinat de vreun gînd rău. Mi-a strîns mîna zîmbitor şi după 5, maximum 10 minute, a sărit de la balcon. Am încercat, ulterior, să-mi aduc aminte dacă i-am zărit tricoul alb pe care scria „Ne-aţi ciuruit. Ne-aţi ucis viitorul copiilor noştri” şi „Libertate”, dacă avea în mînă bila portocalie pe care scria „13”, dacă era mistuit de vreun gînd. Nu reuşesc să-mi amintesc decît faţa lui zîmbitoare şi modul jovial, chiar exaltat, în care mi-a spus „Hai, noroc!”.

Imaginile sunt elocvente şi cred că le-a văzut toată lumea. Pe lîngă fotografiile de mai sus, postez şi un link către filmul care prezintă gestul unui om, zic eu, bolnav(vezi aici). Legat de aceasta, fac următoarele consideraţii:

• Sinucigaşul are 40 de ani şi doi copiii, unul dintre ei autist. Pentru acesta din urmă, statul plătea indemnizaţia de însoţitor de peste 400 RON, diminuată de la 500 RON, din vară. În rest, atît salariul cît şi alte drepturi pe care le primea de la TVR nu i-au fost afectate. Conform unor informaţii transmise de către ministrul Muncii lui Emil Boc, venitul lunar al lui era de 3.000 de lei(30 de milioane lei vechi). Informaţia vehiculată de televiziunile mogulilor, conform căreia pe el l-a cuprins disperarea din cauza unor nevoi financiare acute nu se justifică. 3.000 lei pentru funcţia de luminist TV(electrician) mi se pare un venit lunar foarte bun. Cîţi bugetari se pot lăuda cu un asemenea salariu?
• Am discutat cu ministrul Sănătăţii şi acesta mi-a spus că sinucigaşul este în afara orcărui pericol. I s-a făcut un control computerizat cu tomograful şi nu sunt lezate organele interne. Individul are un picior fracturat şi, ce este mai grav, oasele feţei(pomeţi, orbite, osul nasului), ceea ce va necesita o operaţie ulteiroară. El a lovit cu faţa, în cădere, o măsuţă-pupitru. Ministrul mi-a mai spus că îl va introducre şi într-un program de consiliere psihologică.
• Deşi se dezbătea moţiunea de cenzură introdusă de Opoziţie, liderii acesteia nu erau la lucrări. Deputatul Victor Ponta şi senatorul Crin Antonescu au venit val-vârtej de pe unde chiuleau de la Parlament, unul după 30 minute, altul după vreo 45 de minute. Cât de serioşi sunt Ponta şi Antonescu dacă nu participă la votul propriei moţiuni? Ei, la televizor, spun că vor să dărîme Guvernul, dar la vot, lipsesc! Cine şi cît îi mai crede pe aceşti mincinoşi?
• Emil Boc a fost profund marcat de eveniment, mai ales că l-a privit în ochi pe respectivul chiar înainte să se arunce. Sinucigaşul s-a urcat, în picioare, pe balustradă, a privit către tribună şi a strigat:”Pentru tine Boc! Aţi luat drepturile copiilor!”. În acel moment, primul-ministru se afla chiar la tribună şi saluta asistenţa la începutul discursului său. Cînd a ridicat capul din foi spre locul de unde a venit strigătul ca să vadă ce se întîmplă, privirea sa şi a sinucigaşului s-au întîlnit. A urmat căderea. Cîteva deputate au început să ţipe, Mircea Geoană a cerut să se apeleze urgent „112”, alţi parlamentari au ieşit din sală ca să nu vadă sîngele ce se întindea pe mochetă. Premierului i-a mai venit inima la loc după ce a auzit că victima este în afara oricărui pericol.
• Parlamentarii au acţionat diferit. Unii au fost profund marcaţi. Alţii, au ieşit din sală. Dar, au fost şi unii din zona Opoziţiei care au început să facă remarci politice idioate.

Televiziunile mogulilor şi unii reprezentanţi ai PNL şi PSD folosesc gestul nefericit al unui om în lupta lor cu Traian Băsescu şi Emil Boc. Pot spune de pe acum că Adrian Sobaru, cum se va reface, va deveni vedeta RTV şi A3. Sinucigaşul va fi purtat de la o televiziune la alta ca moaştele sfinte. Un timp, grijile lui financiare probabil că se vor rezolva. Timpul îmi va da sau nu dreptate. Oricum, gestul său va face să încolţească idei identice şi în mintea altor sinucigaşi, mai ales că şedinţele Legislativului sunt publice. Orice cetăţean, pe baza buletinului şi a locurilor disponibile în balcoane, poate asista la lucrări. La intrare, SPP te caută la corp nu şi la creier. „Ce e mai frumos decît să te sinucizi în plenul Parlamentului”, ar putea gândi un om bolnav la cap care se visează vedetă post-mortem.

De aceea, cred că, deşi sinuciderea a fost una ratată, consecinţa ei rea este una reuşită!

Read Full Post »

® Purice şi Geanina atacă Billboard-ul, mîncaţi-aş!

Quod erat demonstrandum! A apărut şi prima manea în engleză. Bine, cu un baro accent ţigănesc. „Ai ăm lăonli” este dedicată „D-lui SILE şi pentru tot ce iubeşte «EL»”, aşa cum suntem informaţi încă de la început. Respectul pentru D-l SILE este atît de baro încît pînă şi „EL” este scris cu majuscule, precum numele Domnului în Sfînta Scriptură.

Este posibil ca ”Ai ăm lăonli” să arunce topurile internaţionale în aer, iar pe pretendenţii la Billboard Music Awards să îşi muşte mîinile de invidie şi emoţie. Mai rămîne să vedem la ce categorie va fi înscrisă maneaua! Celor care cred că e imposibil ca o asemenea „bucată” muzicală să ajungă în topurile internaţionale le spun că am argumente. Aurică, colegul meu de serviciu, a fost în Cipru, într-o staţiune exclusivistă, vizitată mai ales de englezi bogaţi. Dinspre o terasă situată pe malul mării, el a auzit răsunînd manele. Curios din fire, Aurică s-a dus să vadă despre ce e vorba. Terasa gemea de turişti englezi care beau ceva aşezaţi la mese şi priveau marea sub soarele generos, timp în care băteau tarapanaua în ritm de manea. Aţi crede că barul aparţine vreunui românaş pripăşit în cele străinătăţi sau, poate, personalul era de pe plaiul mioritic. Ei bine, nu! Terasa aparţine unui cipriot, iar barmaniţa era slavă. România a fost reprezentată doar de manelele care gîlgîiau din boxe. Englezii s-or fi întors de atunci acasă, cărînd cu ei nu numai trolere pline de desuuri şi suveniruri, ci şi creiere pline de muzica pe care ei o credeau cipriotă. Cred că am dat un exemplu grăitor(sau lălăitor, dacă vreţi!) de globalizare a manelelor.

Şi acum, la final, să mai ascultăm odată melodia dedicată lu’ D-l SILE. Ce versuri minunate! Hai! toată lumea mîinile suuuuuus! Cine e fan să sară acum cu mineeee! Mai cu talent, ce naiba! Acum scoateţi brichetele, scăpăraţi şi mişcaţi flacăra de la stînga la dreapta. Pînă sunteţi siguri că le-aţi dat foc!

PS: Doamne! ce m-am mai rîs, lăonli(sic!)

Read Full Post »

® Rîdem…cu lacrimi

Am primit de la un prieten poezia de mai jos, o parodie scrisă în ritmul, iambul şi troheul „Iernii pe uliţă” a lui George Coşbuc. Umorul, ironia şi tristul adevăr, care izvorăsc din versuri, m-au determinat să „comit” această postare.

***

L’hiver sur la ulitza
                    de Laurentiu Ghiţă
 
A-nceput de ieri să cadă
Câte-un rrom, pe urmă doi.
Franţa pusă e pe sfadă,
Şi ni-i dă pe toţi grămadă,
Înapoi.
 
Nu e cuşer, dar e bine
Pentru Sarkozy, acum;
Taberele-s toate scrum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.
 
Sunt ţigani şi balabuste,
Vin la Otopeni, ţipând,
Se împing şi sar râzând,
Şi se-mpiedică de fuste,
Vrând-nevrând.
 
Cei mai mari, acum, din sfadă,
Stau, pe-ncăierare puşi,
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi stau grămadă
Lângă uşi.
 
Colo-n colţ, acum răsare
Un ţigan mai mărunţel,
Chinuindu-se să care
O sacoşă mult mai mare
Decât el.
 
Opt cercei într-ânsa are,
Cinci brăţări şi-un portofel,
Luate de la trecătoare,
Lîngă turnul ăla mare,
Zis Eiffel.
 
Altul, zău, cu dânsul, n-are
Nici bagaje, nici nimic,
Doar un lanţ cu-o cruce mare,
Care saltă în mişcare
Pe buric.
 
Trei ţigănci cu burta mare
Şi cu rochii fistichii,
Nu au loc ca să coboare,
C-alăptează fiecare
Doi copii.
 
Un reporter vine-n grabă
Să le ia un interviu
Şi se-nvârte în pustiu
Până când răspunde-o babă,
Cam târziu.
 
Se-oţărăşte rău bătrâna
Către cel cu microfon,
Şi-l înjură francofon,
Fi’ncă nu mai e româna
De bonton.
 
Zice: -„Merde! mare graba,
N-am făcut nimica rău,
Uite-aici, îţi spune baba,
Ne băgară pe degeaba
La bulău.
 
Şi degeaba ne-au dat banii
Că mai şmecheri suntem noi.
Într-un an sau maxim doi,
Ne întoarcem, toţi ţiganii,
Înapoi.
 
Nu e mare socoteală
Că acasă ne-au trimis,
Ne-adunăm la repezeală
Şi să vezi atunci ciordeală
La Paris”!

Read Full Post »

® UPDATE: Hipopotamul

Zilele acestea, am revăzut un scheci cu marele actor Toma Caragiu în care este vorba de o fabulă al cărei subiect era inspirat din viaţa unei întreprinderi din vremea comunistă. Elefantul, vrăbiuţa, bursucul şi tigrul erau de fapt directorul, secretara, contabilul şi şeful de la Centru. Cei care stau bine cu vederea, pe lîngă titanul Toma Caragiu pot observa şi pe minusculul Mircea Diaconu, un actoraş care în cariera sa nu ştiu să fi jucat decît roluri de naiv, tîmp, rudimentar, băiat de la ţară, doctoraş, scriitoraş, UTC-ist etc. Mereu dornic de parvenire şi degrabă dădătoriu din coate, Mircea Diaconu a ajuns, azi, director de teatru, senator PNL şi critic acerb al lui Traian Băsescu, ultima postură asigurîndu-i o promovare permanentă la televiziunile antinaţionale. Dar, nu doresc să vorbesc aici de Toma Caragiu sau de actoraşul cu ţîfne de damă aflată în perioada menstruală, crizat rău de cînd Guvernul a interzis cumulul de funcţii plătite cu bani de la buget(el luînd de la noi, contribuabilii, şi leafă de director, şi indemnizaţie de senator), ci vreau să mă refer la hipopotam.

Bine, bine- ar zice un privitor al scenetei- dar nu există un asemenea personaj în fabulă! E adevărat, în fabulă nu, dar în mintea mea, da, răspund eu. Văzînd din ce în ce mai des un anume domn la televizor, imaginaţia mea bogată(sau bolnavă, dacă vreţi!), rămasă sub imperiul scheciului, l-a asemuit cu un hipopotam. Chiar nu ştiu de ce! Priviţi fotografiile şi spuneţi-mi şi mie dacă aşavea motiv să fac o asemenea comparaţie. Eu nu cred! Dar, o fac!

Iată fabula mea:

Un mare hipopotam

A făcut în Cluj tam-tam

Într-un nu ştiu care an

C-o s-ajungă barosan.

Şi plecat cu vai, cu chiu,

A aflat pe la Sibiu

Că s-a dat funcţia-naltă,

Şi-a rămas cu curu-n baltă.

Dar, să las fabula la o parte şi să spun o poveste. Acum cîţiva ani, cînd trebuia să se formeze un nou guvern, Theodor Stolojan a trecut pe listă ca propunere pentru preluarea funcţiei de ministru al Educaţiei pe rectorul Universităţii Babeş-Bolyai, Andrei Marga. Hipo…Personajul a fost anunţat şi, dornic de preamărire, a plecat pufăind spre Bucureşti. Între timp, jocurile politice şi Traian Băsescu au făcut ca nominalizarea iniţială să nu mai fie de actualitate. Theodor Stolojan i-a comunicat lui Marga, cu păreri de rău, că a fost şters de pe listă. Nominalizatul, care ajunsese deja la Sibiu, a făcut cale întoarsă cu coada între picioare. Uman este de înţeles ridicolul situaţiei. Omul se lăudase prin Cluj că va prelua ministeriatul Educaţiei, îşi luase rămas bun de la prieteni, colegi şi studenţi, se pupase cu neamurile pe bucile obrajilor, încălecase pe un cal alb şi s-a dat dus. Pînă la Sibiu!

După ce pleci din cetate în triumf e dureros să te întorci pe şalele măgarului, furişîndu-te pe sub ziduri. Ce să le spui celor de care abia te despărţisei? Că ai fost ministru doar de la Cluj la Sibiu? Repet! Din punct de vedere uman, este regretabil că Andrei Marga a trăit o mică dramă interioară. Dar asta nu justifică comportamentul ulterior al unui cadru didactic situat la un nivel înalt. Rectorul UBB a rămas nu doar cu orgoliul rănit, ci şi cu o ură nemărginită faţă de Traian Băsescu, Theodor Stolojan, PDL, Emil Boc şi consilierii premierului care sunt profesori, lectori sau asistenţi la Babeş-Boylai. Iar Andrei Marga îşi revărsă ura, aproape seară de seară, pe ecranele Realităţii TV sau/şi Antenei 3, cot la cot cu saltimbancii de serviciu ai mogulilor.

Parafrazînd un citat celebru, aş putea spune că dacă ţara a pierdut un ministru, studenţii au cîştigat un profesor. Dar, la naiba! Andrei Marga şi-a dat măsura talentului său pe cînd făcea parte din Guvernul Convenţiei Democrate. Dacă atunci făcea scofală după scofală, de ce acum ar fi fost altfel? Personajul, deşi nu o recunoaşte, tînjeşte să ajungă iarăşi ministru al Educaţiei. Pe hîrtie a şi ajuns, el făcînd parte din guvernul format în penumbră de Crin Antonescu. Aşa că, dacă PNL o să  vină la guvernare, Andrei Larga Marga are şanse să mai fie ministru. Măcar de la Cluj pînă la Braşov, ca să nu zic Băicoi, că sună urît.

****

UPDATE: Un cunoscãtor al situaţiei care a dus la ştergerea lui Andrei Marga de pe lista miniştrilor mi-a spus că nu Traian Băsescu s-ar fi aflat în spatele acţiunii, ci Călin Popescu Tăriceanu. Fostul premier, văzînd împărţirea ministerelor pe care o conveniseră, în 2004, Teodor Stolojan şi Traian Băsescu, a vrut să scape de nominalizatul Andrei Marga pentru că nu-l suferea. Ca să iasă elegant din această problemă, fostul prim-ministru i-a cerut preşedintelui să facă o rocadă de ministere. Astfel,  PNL a dat Educaţia democraţilor, iar PD le-a dat liberalilor, la schimb, Apărarea.

Read Full Post »

® Bătrîneţe cu năbădăi

O zicală imemorială spune că „Cine nu are un bătrîn, să-şi cumpere, iar cine are, să-l vîndă”. Contemporaneitatea care vieţuieşte prin mahala a parafrazat zicala, schimbînd ultimul verb, dar minima moralis mă împiedică să-l scriu. Se pare că Anca Pandrea(64 de ani) şi Iurie Darie (81 de ani) exemplifică minunat ambele variante ale proverbului. Intenţia lor de a juca în filme porno, motiv pentru care îşi arată pieile căzute prin ziare, ne arată că nici înţelepciunea senectuţii nu mai este ceea ce a fost.

Nu sunt un puritan. Dimpotrivă! Nu-mi place să mă uit nici sub plapuma oamenilor, loc în care fiecare poate să facă ce, cu cine şi pe unde vrea. Dar, urăsc penibilul. În serile lungi de dialog pe care le aveam odată cu Ion Cristoiu, acesta mi-a spus: „Alex, dacă mă tem de ceva pe lumea asta, de penibil mă tem!”. Vorbele maestrului m-au urmărit multă vreme şi viaţa mi-a dovedit că şi eu trăiam drame interioare după momentele în care consideram că am fost penibil.

Iurie Darie este un actor exponenţial pentru scena şi cinematografia române. Un bărbat „bine”, un talent uriaş la desen, un recitator desăvîrşit, un cîntăreţ minunat, un profesionist care a stat alături de cei mai mari actori pe care i-a avut această ţară. El a trecut prin mai multe hopuri în viaţă. În primul rînd, după 1989 a fost trecut într-un con de umbră din cauza faptului că era recitatorul de serviciu al cuplului Ceauşescu(simpatizat de Elena, se zicea). Tot în acea perioadă, a căzut în patima alcoolului. Cu vreo doi ani înainte de Revoluţie, i-a murit soţia. Atunci, în viaţa sa a intrat intempestiv Anca Pandrea, o actriţă cvasinecunoscută şi nimfomană, motiv care a dus la o ruptură între Iurie Darie şi fiul său, Ducu Darie, un talentat regizor. Tatăl şi fiul nu şi-au vorbit 20 de ani, pînă în 1999 2009, cînd fiul a venit la aniversarea vîrstei de 80 de ani a actorului. Ducu şi Iurie s-au şi judecat în trecut pentru moştenirea lăsată de răposata lor mamă, respectiv, soţie. 

„De prin 1987-1988, Anca Pandrea îl joacă pe Iurie cum vrea ea şi acum profită că acesta este aproape senil”, spun bîrfitorii. Dacă nu am avea exemplele foto de mai sus şi declaraţiile ei din presă, am considera că sunt doar vorbe aruncate pe piaţă de lumea rea.

„Aveam 48 de ani când am pozat goală şi am fost prima actriţă din România care a apărut goală”. Dezinhibiţia este o calitate a oamenilor deştepţi, consideră Anca Pandrea, care subliniază că pentru ea şi soţul ei este importantă doar viaţa lor iar, în rest, totul ţine de cultură, scrie EVZ.

Ce să mai comentez la asemenea afirmaţii?! Pentru respectiva, pornografia şi exhibiţionismul ţin de cultură. Dacă ea nu are ce imagine să-şi strice, cariera de-o viaţă a unui actor important este făcută ţăndări dacă va fi încheiată cu un film XXX. Eu consider că trupul uman are o frumuseţe a sa la orice vîrstă şi marii maeştrii ai picturii l-au imortalizat în diverse lucrări. Dar, ca să citez din filozofiile ciuce, una-i una, alta-i alta! Linsul pieilor şi suptul protezelor în piaţa publică sunt mai presus de înţelegerea mea, chiar dacă mă consider un tip modernist, dezinhibat şi degrabă dedat plăcerii.

În final, revin la variantele, confirmate, ale proverbului de la începutul acestui articol. Iată că o bătrînă poate fi cumpărată de gerontofili, iar un bătrîn, chiar şi de 81 de ani, se vinde. Sau se…(iar e verbul acela pe care minima moralis mă opreşte să-l scriu).

Read Full Post »

® Băsescu, omul care-aduce ploaia

Telecocinile Realitatea TV şi Antena 3 au făcut tot ceea ce s-a putut ca să lege arestarea lui Dan Diaconescu de Traian Băsescu. Slugile mogulilor, precum şi politicieni de doi bani, gen Nicu Bănicioiu, Marius Marinescu, Aurelian Pavelescu etc., susţineau că actualul preşedinte a cerut DNA să declanşeze scandalul televizat cu Dan Diaconescu pentru ca atenţia opiniei publice să fie deturnată de la micşorările de pensii şi salarii. Maniacii de mucava ai conspiraţiei susţin că primarul reclamant din Zarand, Ion Moţ(în foto din moţul articolului) membru al Partidului Conservator, este finul lui Gheorghe Falcă, primarul Aradului, care e la rîndul său finul lui Traian Băsescu. Astfel, pe acest lanţ de cumetrie, preşedintele l-ar fi determinat pe Moţ să depună plîngere împotriva lui Doru Pîrv şi DD.

Celor care cred asta înseamnă că li s-au terminat medicamentele din flacon şi nu mai au altele. Pînă le vine reţeta compensată de mogul, eu le servesc trei contra-argumente.

1- De ce ar fi intenţionat preşedintele să decredibilizeze omul şi emisiunea care i-au adus voturile prin care l-a lăsat pe Geoană cu „Mihaela, dragostea” lui? Cred că Traian Băsescu e suficient de inteligent să se gîndească la faptul că „prietenii” lui din presă legau imediat cele două momente(campanie şi arestare) pentru a asocia şi moral cele două personaje(preşedinte şi DD).

2- Dacă Traian Băsescu ar fi dorit ca acţiunea DNA să acopere zbieretele nemulţumite ale mercenarilor îmbrăcaţi în blană de sindicalist, pensionar sau lăuză, ordona să fie arestat Dan Diaconescu atunci cînd trupa de zgomot mărşăluia urlînd pe la porţile Guvernului şi Parlamentului, dirijatã de PNL & PSD, şi nu azi cînd abia se mai liniştise poporul.

3- Dacă ar fi vrut şi putut, Traian Băsescu era mai interesat să-l scoată basma curată pe caracaleanul cu proprietăţi în SUA, Spania şi România, cu yacht, elicopter, avion, Rolls Royce şi tricou de homeless. Să nu uităm că OTV, alături de B1TV, erau(sunt?) singurele televiziuni la care preşedintele, premierul şi miniştrii puteau să-şi spună poeziile patriotice fără să fie întrerupţi de întrebări cretine sau rău intenţionate, ci numai de aplauze. Problemele cu justiţia ale lui DD vor îndepărta mult timp demnitarii portocalii de studiourile OTV ca să evite orice asociere răutăcioasă pe care ar făcea-o opozanţii. De ce şi-ar fi dorit preşedintele asta? După opinia mea, B1 TV aproape că nu contează în cazul unei contrareacţii mediatice venită să răspundă atacurilor, dezinformărilor şi decredibilizărilor zilnice la care Realitatea TV, Antenele şi TVR(pînă la izgonirea PSD-istului Alex. Sassu) supun guvernarea PDL.

În concluzie, dacă analizăm argumentele anti, nici dacă ar fi avut puterile cu care este creditat, Traian Băsescu nu ar fi vrut să-l vadă pe Dan Diaconescu încătuşat şi stigmatizat(cu televiziune cu tot).

Dar, pentru că suntem la capitolul „conspiraţii”, să încerc şi eu una, din fundul gîndirii.

Materialul filmat la Zarand, cu averea primarului Ion Moţ, a fost făcut de o reporteriţă a OTV, Mihaela Moise. Aceasta este/a fost amanta(citeşte aici) lui Louis Lăzăruş(aşa îl cheamă, nu Lazarus, cum se alintă el). Ulterior filmării şi şantajului, Lazarus şi Mihaela Moise au plecat cu mare tam-tam şi duşmănie de la OTV. El susţinea că are de luat vreo 25.000 de euro de la DD, iar mogulul de Caracal în loc să-i dea mii, îi dădea m_i, batjocorindu-l în cîteva emisiuni. Lazarus, în pragul icterului, a plătit-o pe Pamela, dansatoare la bară, ca să declare public că s-a culcat(fără să doarmă) direct cu Dan Diaconescu. Senzaţional nu a fost sexul sălbatic, ci dezminţirea patronului OTV (confirmat ulterior şi de Pamela, vezi aici), ceea ce l-a umplut pe Louis  de oprobiul public, dar şi de scuipaţii celor de la televiziunea Canal D, care l-au dat afară.

[youtube=http://www.youtube.com/watchv=KfK4ctA8sa4&feature=player_embedded]

Am postat mai sus filmuleţul pentru a vedea cu cîtă ură şi încrîncenare vorbeşte acest individ. Lazaruş este genul pe care „nu creşte carnea de-al dracu'”, care nu uită şi nu iartă. Mihaela Moise, din toamna lui 2009, s-a angajat după lungi negocieri la Antena 1, ea devenind reporter la emisiunea lui Mădălin Ionescu(alt rival al lui DD). În scandalul creat, ea a afirmat că motivul plecării de la OTV l-a constituit amestecul lui Dan Diaconescu şi Diana Voiculescu(patronii OTV) în viaţa ei de sub plapumă, ei  punînd-o să aleagă între Lazarus şi OTV. Avînd în vedere că Mihaela a afirmat repetat că care a declarat că „Louis este bărbatul vieţii ei”, alegerea a fost simplă, iar cei doi porumbei s-au regăsit(vezi aici) şi au refăcut cuplul MM şi Justiţiarul.

Avînd în vedere cele arătate mai sus şi trăsăturile de caracter ale personajelor, cred că arestarea lui Dan Diaconescu are la bază ura pură şi nu calculul politic(ipoteză întîlnită şi aici plus un video interesant). Pentru a fi şi mai convingător, în panoplie aşez acum capul animalului-suprem, motanul Felix. Să ne amintim că Dan Diaconescu a avut o serie de emisiuni în care, singur la masă, a vorbit ore în şir despre Dan Voiculescu(vezi aici) şi mizeria morală a acestuia.

După ce am descris personajele şi am construit intriga, să trec la acţiune, plecînd de la o realitate ştiută de toţi: „În presă se cîştigă mai bine pe ce nu se spune decît pe ce se spune.”

Doru Pîrv, din Arad, găseşte în judeţ un fraier(vezi foto sus) de muls îi spune lui Dan Diaconescu, acesta cîştigînd bani frumoşi din aşa ceva. Este trimisă reporteriţa de încredere, Mihaela Moise, care mai făcuse şi cu Louis Lazaruş, amantul ei, asemenea filmări cu „nerealizările” primarilor, deci ştia „mersul”. În plus, lalicuţa era înţepată şi cu gura mare. Astfel, filmul de la Zarand este făcut, Dan Diaconescu prezintă promo de ameninţare într-o emisiunea de-a sa (cea despre un şarpe boa fugit de la zoo), iar primarul l-a sunat pe Pîrv să nu se difuzeze filmuleţul că va da banii. În prima tranşă, 30.000 de euro şi 4.200 lei. Şantajiştii mai aşteptau tranşe de bani dar primarul se lăsa greu. Între timp, Mihaela Moise se ceartă cu OTV-ul(citeşte aici) şi pleacă la Antena 1. O angajare se face greu în ziua de azi, mai ales la TV. Nu şi cînd ai ceva de oferit! Cum ar fi, capul lui Dan Diaconescu pe tavă. La sfatul plin de ură a lui Lazarus, ea îi propunea lui Mădălin Ionescu „ceva greu”, dar de negociat cu mogulul. Primarul şantajat este membru al Partidului Conservator, nu-i aşa? Deci, putea fi folosit acest aspect „nobil” ca pretext în abordarea subiectului cu Dan Voiculescu, nu un motiv frivol şi degradant cum ar fi răzbunarea(ha!). Odată maşinăria pusă în mişcare, Dan Diaconescu va ajunge la pârnaie, făcînd mai mulţi oameni fericiţi: primarul Moţ, că nu mai este stors de lovele, Voiculescu, Lazarus, Moise şi Ionescu, că s-au răzbunat, şi cei de la marketing-ul Antenelor pentru că vor cîştiga cîţiva telespectatori ai OTV(rating-ul postului va scădea sigur cu DD în puşcărie). 

Nu pare mai credibil raţionamentul meu? În plus, la dosar este cel puţin o declaraţie a Mihaelei Moise şi nu una a lui Traian Băsescu, înscris care, pe lîngă alte probe, a contribuit la arestarea lui Dan Diaconescu. Dacă ne-ar lua Dumnezeu minţile şi ne-ar contamina isteria mono-neuronală a imbecililor televizaţi, am considera că, nu numai că arestarea lui Diaconescu, ci chiar şi ploile care au produs inundaţii în aceste zile au fost cauzate tot de acest atotputernic: Traian Băsescu!

Read Full Post »