® Victor Ponta dă o mare lovitură de imagine

Pentru observatorii scenei politice e clar că în aceste zile se fac mari jocuri de strategie a căror bătaie lungă ajunge pînă la alegeriile prezindenţiale din 2014. Azi, 3 aprilie, Premierul Victor Ponta a trimis CSM nominalizările pentru procurorii-şefi. Ataşat postez scrisoarea(dată 2 aprilie) trimisă de premier preşedintei Hăineală, iar unul dintre numele conţinute de ea este: Laura Coduruţa Kovesi. Prin aceste nominalizări Victor Ponta îi lasă într-un mare off-side pe Crin Antonescu şi Dan Voiculescu. Prin această mişcare  curajoasă el are numai de cîştigat, mai ales pe plan internaţional. Nu doar primul-ministru va trage beneficii, ci şi România. Faptul că forţele retrograde şi anti-europene reprezentate, în opinia occidentalilor, de liderii PNL şi PC, au pierdut lupta pentru controlul Justiţiei, va fi bine primit la Bruxelles.

În ce mă priveşte, nu mă interesează numele procurorilor, ci profesionalismul şi neimplicarea lor politică. Nu m-ar fi deranjat nenominalizarea Codruţei Kovesi dacă în fruntea DNA ar fi fost numit un alt procuror competent. În schimb, m-a speriat înverşunarea, furia dusă la paroxism, disperarea, atacurile mîrlăneşti inclusiv la adresa lui Ponta, dezinformarea, mahalagismul cu care Crin Antonescu, Dan Voiculescu şi slugile lor televizate s-au opus acesteidesemnări. În plan justiţiar, nu ştiu ce mare brînză va face Kovesi la şefia DNA, dar în plan personal trăiesc o mare bucurie. Abia aştept să le văd clăbucii în colţul gurilor lui Crin, Voiculescu, Gâdea, Badea, Grecu,  Ciuvică, Chireac, Dumitrescu, Tudor &Co. E o bucurie neremunerată şi meschină, recunosc, dar o simt, ea a mea! Şi pentru asta vreau să îi mulţumesc public lui Victor Ponta!

• Scrisoare adresata de primul-ministru Victor Ponta CSM

Read Full Post »

® O poezie

Nicole, o bună prietenă mi-a trimis pe email o poezioară al cãrei autor este  Olariu Sorin (vezi http://olariusorin.blogspot.ro/search?q=naufragiu).  Scrierea are tîlc şi de aceea am vrut să o postez aici, ca să o citiţi şi voi.

***************************************************************

Naufragiu

Pe o insulă uitată din Oceanul Pacifíc,
S-a-ntâmplat un naufragiu, nici prea mare, nici prea mic.
Nu ştiu care-a fost motivul: ceaţă, valuri, terorişti,
Cert e c-au scăpat cu viaţă o mulţime de turişti.

Dar să vezi ce întâmplare, iaca, pe cuvântul meu,
Cum se joacă cu destine Bunul nostru Dumnezeu!
Că din marea încleştare, din a valurilor sevă,
Au scăpat ca prin minune doi Adami cu câte-o Evă:

Doi broscani şi o broscancă, doi franţuji şi o franţuzoaică,
Doi englezi şi-o englezoaică, doi rusnaci şi o rusoaică,
Doi nemţoi cu o nemţoaică, doi arabi şi o arăboaică
Şi doi greci cu o grecoaică cu mustaţă de tigroaică.

Başca au ieşit din valuri, cu noroc, doi mexicani
Şi o mexicancă trăznet, la vreo optsprezece ani.
Şi incă doi yanchei pur-sânge au scăpat şi ei uşor,
Evident că împreună cu americanca lor.

Şi-n final, să vezi necazu’: cocotaţi frumos pe-o stâncă,
Uite c-au scăpat doi români şi o româncă!

Şi-a trecut vreo săptămână de când au naufragiat,
Şapte zile-n care, multe s-au mai întâmplat.
Că broscanul cel mai tare, celuilalt îi sparse faţa,
Să rămână numai unul pe felie cu ragazza.

Cât despre franţuji, aceştia, cum îi ştim noi plini de zel,
Fac de-o săptămână-ntreagă sex în grup cu mademoiselle.
Englezoii înc-aşteaptă, poate pică tam-nesam,
Cineva să-i introducă, s-o cunoască pe madam.

Ruşii-ncearcă în echipă să o schimbe pe rusoaică,
Pe vreun kilogram de votcă, chiar făcută din pufoaică.
Nemţii s-au uitat la valuri, pe urmă la nemţoaica lor
Şi-au plecat în largul zării, înotând cu mare zor.

Beduinii, vai de dânşii, cum nu au prea multe-n bilă
Negociază arăboaica, cum s-o schimbe pe-o cămilă.
Grecii se iubesc pe rupte, iar grecoaica mică, grasă,
Blestemându-şi a ei soartă, îi priveşte pofticioasă.

Mexicanii se-apucară cu bărbaţii să trateze,
Cum să vândă mexicanca sau măcar s-o-nchirieze.
Pe yankei, a lor femeie, de cinci zile îi disperă,
Povestindu-le de drepturi, liberate, carieră.

Iar românii cei uniţi, în cultură şi idei,
Au format fix … trei partide şi se ceartă între ei!

Read Full Post »

® Doar despre o javră

Slavă Domnului că cel arătat cu degetul de Romanescu are la figurat „36820 de copii”. Ce s-ar fi făcut omenirea dacă era adevărată varianta „copii” sau varianta „còpii”?! Deja tatăl(sau originalul) e greu de suportat!

Cei care nu au înţeles ce am dorit să spun referitor la simbolistica fotografiei postată la finalul articolului de aici mai au dreptul la o încercare. Poate-i sugestivă îmbinarea panourilor electorale amplasate la intersecţia Căii Rahova cu str. Progresului(Trafic Greu). Uneori, întîmplarea potriveşte lucrurile mai bine decît o pot face oamenii!

Dacă nici din a doua încercarea nu s-a înţeles, fotografia de sus pune punct şaradei. Ea reprezintă mesajul aflat pe reversul unui flyer electoral aruncat din goana maşinii, în ceas de seară, alături de alte mii, prin intersecţiile Sectorului 5.

 Pe(r) vers, ne zîmbeşte contracandidatul lui Vanghelie, Corin Romanescu. L-aş întreba pe acest domn cum de permite oamenilor săi să facă gunoi prin cartier?! Nu cumva are afecţiunea psihică a pompierului care dă foc la ceva ca să aibă apoi ce stinge, arătînd astfel importanţa rolului său în societate? Romanescu ne invită să-l votăm pe el că ne scapă de gunoi. Păi, nenică Corinică, încearcă să ne convingi prin a începe să nu mai faci matale mizerie!

Flyer-ele chiar că zboară de colo-colo prin intersecţie, vînturate de maşini. Naiv, mă bucur că mutra zîmbitoare a lui Romanescu e călcată de roţi. Merită!

Pentru că drumurile mele din aceste zile au ajuns şi în Sectorul 4, acum sunt în măsură să mai postez cîteva fotografii cu iz electoral întîlnite prin peregrinări.

Sulfinica, avînd şanse cît furnica, are o mulţime de bannere agăţate de stîlpii din fieful lui Piedone.

La Cuţitul de Argint, într-un banner, Sulfina Barbu, ca şi ceilalţi candidaţi, stă cu mîna întinsă(la ea e cea stînga, poate ca să fie originală) către globii noştri oculari! De remarcat faptul că pe marele gospodar Piedone îl doare-n bască(el chiar poartă aşa ceva!) că unele panouri publicitare, dar şi staţii RATB, chioşcuri etc. sunt amplasate pe culoarul pentru biciclete. Ce? Era mai  bine să fie gura de canal fără capac? În unele cartiere se practică!

Peste drum de Sulfina, Piedone este amplasat regulamentar, pe un stîlp care nu are pe el creieri de biciclist.

Cristian Popescu Piedone are afişe electorale cu o grafică bine aleasă de cei care i-au gîndit campania. Faptul că nu s-au pus banner electorale cu actualul primar pe stîlpi amplasaţi pe culoarul destinat bicicliştilor dovedeşte că Piedone beneficiază de serviciile unei firme de imagine competente. Şi ştiţi de ce? Pentru că el plăteşte bine, nu face rabat la calitate şi cînd e treabă serioasă nu lucrează cu lăutari. Totuşi, obsesia mea! mîna întinsă către cetăţean, nu lipseşte nici aici. „Cu mîna asta am dat(examen?) pentru carnetul de şofer, la Piteşti. Şi tot cu mîna asta am luat(şi-o să mai ia-n.a.). (De la)Toate categoriile. Inclusiv camion cu remorcă!”, parcă ne spune Piedone din fotografie. E de înţeles! Cari ce cari cu geanta, dar cînd îţi intră un camion cu remorcă, se cunoaşte!

Trebuie să recunosc că primarul Sectorului 4 a făcute cîte ceva în zona sa de competenţă. În comparaţie cu Vanghelie, care n-a făcut nimic(bun!), el este ireal, e de basm, e mirific! Totuşi, ca dovadă că şi Piedone mai are multe probleme de rezolvat stă fotografia de mai sus. În piaţa de vechituri aflată lîngă blocul turn de pe Giurgiului am văzut un maidanez care dormita pe o tarabă. În răstimpuri, el se lingea pe…pulpă. Exact acolo unde-l durea de paznicul de la firma de securitate AXIS care trebuia să vegheze la păstrarea ordinii şi curăţeniei. „E de vînzare cîinele?” am întrebat un vînzător aflat la o tarabă vizavi. „Nu e!” mi-a răspuns el serios, nesesizînd ironia. „Ăsta e cîinele pieţei şi aşa face. Se urcă pe tarabe şi doarme. Nu e de vînzare, dar dacă-l vreţi, luaţi-l!” s-a arătat el generos. „Dacă era de vînzare îl cumpăram, dar gratis nu-l iau!” am spus eu. Într-un final, precupeţul de vechituri s-a prins că vorbeam la mişto. Sau poate nu! Aşa că-l întreb pe Piedone(cu care mă ştiu din 2003): „Cristi, cu cît mai dai kilu’ de cîine în viu?”

Read Full Post »

® Traian Băsescu s-a lepădat de PDL

În această seară, într-un interviu acordat TVR 1, Traian Băsescu a spus că PDL poate „să facă ce vrea” că nu îl mai interesează. El a mai adăugat că oricum, după sondajele de opinie pe care le are, liderii PDL sunt nişte oameni politici mici. Am să revin cu citatele exacte.

UPDATE:

„În legătură cu noua coaliţie guvernamentală. Responsabil este partidul care reprezintă majoritatea. Însă de la PDL nu mai aştept nimic. Am văzut reacţii publice şi am văzut că au dimensiune mică ca oameni politici.”

Citiţi mai jos ceea ce a postat TVR pe site, iar aici interviul video.

Vameşii reţinuţi – Trebuia să probăm că este o luptă anticorupţie reală, nu de faţada – a arătat Traian Băsescu la începutul Ediţiei speciale. Sunt ţări ale UE care au dubii în privinţa acceptării noastre în Schengen. Un document formulat de un serviciu de informaţii arăta circuitul practicilor evazioniste de la frontieră. Documentul a fost primit în vara acestui an. Imediat a fost convocat CSAT-ul pentru prezentarea acestei situaţii. 

Preşedintele a arătat că liderii de sindicat ar trebui să fie cinstiţi – dacă ar avea minim de decenţă, ar trebui să spună ce ştiu în contextul acestei situaţii. Unii dintre ei se pare că erau implicaţi. Dacă sunt cinstiţi, trebuie să spună tot ce ştiu acum – este un moment în care putem curăţa un sistem întreg sau putem rata.   

Baza de la care a plecat CSAT-ul a fost constituită de datele despre averile oamenilor implicaţi în acest caz. Dintr-un salariu de bugetar, despre care se plângea şi ministrul francez al Afacerilor Europene – el habar n-avea despre ce e vorba. Doar presupunea ce preuspuneaţi şi dvs., până când lucrurile au fost puse sub un control multi-instituţional. Să vedem ce vor spune instanţele, judecătorii.   

Această operaţiune nu va avea un impact pozitiv asupra aderării noastre la Schengen. Arată cât de cangrenat era sistemul. Aceasta a fost o analiză luată în vedere – decizia a fost că indiferent care ar fi fost impactul, trebuia să se treacă la acţiune. 

În privinţa cazului Păsat: cei mai mulţi parlamentari care au votat Pentru au fost de la PDL, alianţa a fost şubredă, iar partidele de opoziţie s-au abţinut. Parlamentarii au făcut astăzi un mare rău României. Este vorba despre responsabilitatea fiecărui parlamentar în parte, mai ales că au fost votaţi uninominal. Partidele din majoritate sunt principalii responsabili – era vorba de o chestiune de principiu – aperi sau nu un om certat cu legea. Nu ştiu, eu dacă aş fi un parlamentar care am primit un vot individual, mi-ar fi greu să explic de ce am stat în bancă.

Preşedintele propune o imunitate care să se aplice strict pentru activitatea politică. Pentru orice altă activitate infracţională, să poţi să fii arestat ca orice alt cetăţean. Au demonstrat exact aceeaşi atitudine precum cei care nu s-au dus la vot. atât parlamentarii care au lipsit şi cât şi cei care au votat împotrivă. Preşedintele remarcă dispreţul pentru interesul naţional, lipsa de apetit a conducerii partidului de a-i chema la acest vot.

Am luat notă de acest lucru. Ştiu că nu mai pot avea speranţe să-i rog prea multe lucruri. Preşedintele a arătat că a fost şi a vorbit cu grupul parlamentar, dar este clar că interesele sunt altele. Riscul: la raportul din vară, România a primit cea mai grea etichetare – „lipsă de voinţă politică în lupta împotriva corupţiei”; acum, cu toate eforturile teribile riscăm aceeaşi remarcă, ucigătoare pentru România. De la această formulare în jos nu mai contează ce citeşti într-un asemenea raport.  

Eu nu vreau ca Păsat să meargă în faţa judecătorului pentru mine, ci vroiam să confirmăm că România este stat de drept, în care Parlamentul nu se face scut în faţa funcţionării justiţiei.   

Cazul Nicolescu: În campanie, se făcuse o campanie negativă – „Mafia PSD” – cu Viorel Hrebenciuc, A. Năstase, M. Vanghelie. Exact poza din campanie am văzut-o în imaginile de la Piteşti. Numai că acum îl vedem şi pe avocatul Ponta după ei. Nu cred că acest lucru nu a avut influenţă asupra judecătorilor. Influenţă au avut şi medicii. Preşedintele a subliniat că a luat notă că unul din medici este cel care l-a operat pe Omar Hayssam de cancer, iar Hayssam este bine şi acum, deşi pe buletinul medical era scris metastază.   

Ştim precis şi unde este – nu are urme de cancer, nu mai e plin de metastaze după ce l-a operat unul din medicii faimoşi ai patriei. Aşa cum politicienii nu au dreptul să stabilească în locul judcătorilor şi procurorilor, la fel nici medicii nu au dreptul să ia aceste decizii. Unora le plesnesc rotulele când e să ajungă la tribunal, altora le plesneşte inima. Trebuie făcut un sistem astfel încât aceste diagnostice să fie date de medici certificaţi moral. Nu putem amesteca justiţia cu medicina, cum n-o putem amesteca nici cu politica. 

Alegerile din PDL – Punctele de vedere ale lui Sebastian Lăzăroiu nu sunt mesaje pe care preşedintele le transmite PDL-ului. Când ai un consilier sociolog nu poţi să-i spui – tu vorbeşti numai cu mine. Sunt convins că dacă PDL nu revine la valorile care l-au consacrat – şi astăzi a dat un exemplu teribil pentru lupta anti-corupţie – PDL se autocondamnă. La viitoarele alegeri sper să fie o competiţie care să aducă o noutate şi oameni politici care nu sunt dispuşi la compromisuri. Ar fi jalnic ca şi cel de-al treilea mare partid al României, să intre într-un joc al compromisurilor continue.   

Eu pe Liviu Negoiţă nu l-am văzut de anul trecut din toamnă. Când ne-am văzut am discutat de situaţia partidului – mi-a spus că nu-l interesează să candideze. 

Preşedintele a refuzat să se pronunţe în privinţa vreunui nume. Dacă mă vor chema, le voi spune părerea mea. 

Partidul nu mai este la stadiul la care să poată să-şi aleagă conducerea prin negociere. Are nevoie de o competiţie internă puternică, la fel cum a avut nevoie PD în 2001. 

Eu nu sunt împotriva compromisului, ci a compromisului continuu. Sunt capabil de compromis, dar nu poţi să ai viaţa un compromis. Să fac un compromis cu Voiculescu ca să dau bine la Antene. Să fac un compromis cu Vântu ca să dau bine la Realitatea. Să fac un compromis cu Ponta ca să nu mă aresteze. Ce dacă te înjură la Antene sau la Realitatea? Pentru atâta lucru nu merită un compromis. 

Cuplul comic Antonescu – Ponta  – Parcă sunt două Matrioşti care spun un singur lucru: suspendarea lui Băsescu. Spuneţi pentru ce. Obiectivul lor este să dobândească puterea. Dar trebuie să o dobândeşti pentru ceva. Minţi dacă vii să spui că dublezi pensiile. 

Termenul de 25 martie avansat de Dan Voiculescu pentru o posibilă suspendare: Mi se pare comic din nou. Voiculescu – un ideolog comic pentru Antonescu şi Ponta. Mă distrează oricum. 

PNL-PSD reprezintă forţele de stânga, PDL a rămas pe dreapta – s-a produs o limpezire ideologică. PNL-PSD o opţiune corectă politic, condusă de un cuplu comic. Ce poate pune în programul politic forţa de stânga? Tu îţi doreşti puterea, iar eu îmi doresc să fac ce trebuie, chiar sacrificând capital electoral. Odată venit la putere, ce vrei să faci cu ea?

FMI-ul spune că economia României a ieşit din zona de risc. Nu am ieşit din nicio criză. Criza nu s-a terminat. Nu mai suntem în perioada în care să trebuiască să tăiem. Vom încerca să creştem veniturile până la nivelul de dinainte de tăieri. Ultima tranşă nu am refuzat-o pentru că aveam mai mulţi bani, ci pentru că la Banca Naţională avem o rezervă suficientă pentru a gestiona chiar şi situaţii dificile de atac la leu. 

Următorul acord este unul de prevenire a populismului. Puteam să avem un acord mult mai simplu pentru că nu cerem bani, însă am dorit ca utilizând expertiza FMI şi a UE să continuăm un proces de reformă. Am stabilit un program pentru eficientizarea regiilor de stat. Trebuie diagnosticat ceea ce trebuie făcut pentru reducerea cheltuielilor – s-ar putea să fie un management prost, ar putea avea stocuri care să le asigure funcţionarea pentru 200 de ani pentru că au servit o clientelă. În aceste regii este concentrată aproape jumătate din economia României. Aceste regii generează 70% din datoriile firmelor către stat: nu plătesc CAS, contribuţiile la pensii, nu plătesc TVA. Ei sunt protejaţii lumii şi toată lumea trebuie să suporte funcţionarea lor defectuoasă. Un element cheie pentru eficientizarea regiilor este utilizarea fondurilor europene. 

Cine se bate doar pentru putere, mai bine să îşi amâne foamea de putere. Să lase pe cei care vor să scoată România din dificultate, s-o lase să o scoată. 

Liberalizarea preţului la energie şi la gaze – este un program guvernamental, nu o condiţie a Fondului. Când a venit Fondul, ne-a găsit cu lecţiile făcute. Până în 2012 nu se pune problema ca populaţia să aibă gaze la preţul pieţei. Preţurile vor fi indexate cu inflaţia. Au fost plăţi din insustrie care au primit cu 300 de dolari mai puţin pentru mia de metri cubi – deci subvenţionăm ineficienţă. Şi companiile de gaze au dreptul să câştige, pentru că au nevoie să se retehnologizeze, să se modernizeze. Nu mai au bani de dezvoltare, vor vinde mai scump populaţiei. În primă etapă trebuie liberalizat pentru industrie preţul la gaze. Din 2013 va fi liberalizat preţul la populaţie, după ce vor fi determinate toate categoriile vulnerabile. 

 

În legătură cu noua coaliţie guvernamentală. Responsabil este partidul care reprezintă majoritatea. Însă de la PDL nu mai aştept nimic. Am văzut reacţii publice şi am văzut că au dimensiune mică ca oameni politici.

Abia începem să redevenim credibili pe pieţele internaţionale. Un moment de instabilitate politică ne-ar duce înapoi în zona de risc. M-am săturat să tot fac apel la Parlament, iar ei să o trateze ca pe o chestiune facultativă. 

Legea electorală: Uninominalul trebuie făcut corect.

Banii de campanie ar trebui finanţaţi din bugetul de stat. Numai cu finanţare de la buget se poate îndepărta clientela de oamenii politici. Îşi permite bugetul de stat să piardă cu clientela? E de 50 de ori mai mult decât dacă ar finanţa campania.  

Read Full Post »

® D’aia nu mai cred eu în Moş Crăciun!

Condiţii spitaliceşti create de Guvernarea Boc la Spitalul de urgenţă Sf. Ioan din Iaşi

Am observat că în ultima perioada, din ce în ce mai des, la începutul postărilor simt nevoia să mă explic. Poate devin enervant(dacă nu s-a şi întîmplat deja!), dar o fac din dorinţa intimă, plecată din sufletul meu de copil, că scriu ceea ce ştiu, simt, gîndesc, sincer şi nemînat de angoase, frustrări sau comenzi preplătite. Avînd în vedere cele arătate anterior, înainte ca freza să îmi fie umplută de scuipaţi, doresc să le spun prietenilor şi cititorilor mei din Cluj că la fel aş fi gîndit dacă era favorizat Bucureşti, oraşul meu natal.

Luni seara, un coleg, simbriaş al concurenţei, m-a sunat să mă întrebe de ce a pus Emil Boc şedinţa săptămînală a Guvernului marţi şi nu miercuri, aşa cum este prestabilit. „Probabil că mai are nişte bani păstraţi la cureaua lată a fondului aflat la dispoziţia sa şi vrea să îi împartă clientelei”, am spus eu răutăcios. „E sfîrşit de an şi pănă se publică actele normative în Monitorul Oficial, pînă se transferă banii din Fond la trezorerii, pînă îi trag fericiţii „aleşi” şi pînă cînd aceştia fac plăţile către clientelă politică, trec zile, iar pînă la sfîrşitul anului fiscal mai sunt doar 3 zile. Deci, o zi contează”, i-am zis eu colegului. Şi am avut dreptate!

 Ştiţi unde s-au dus cele peste 400 de milioane de euro din Fondul de rezervă bugetară aflat la dispoziţia primului ministru? La ministerele Elenei Udrea, Ancăi Boagiu, Laszlo Borbely şi Cseke Attila. Boagiu a plătit arieratele „drumarilor”, simpatizanţi declaraţi ai PDL. Udrea a virat banii firmelor constructorilor simpatizanţi ai PDL. Miniştri maghiari au virat bani clienţilor lor politici. Iar din banii trimişi primăriilor, peste 50% au avut ca destinaţie edilii PDL. Dacă nu mă credeţi pe mine, citiţi ştirea următoare:

Conform calculelor MEDIAFAX, 46,9 milioane lei din suma totală au fost acordate pentru un număr de 210 primării PDL.

Reprezentanţii PSD au primit 22,3 milioane lei pentru 101 primării, iar PNL a încasat 20,8 milioane lei pentru 106 primării.

UDMR a primit 8,7 milioane lei pentru 53 primării, restul banilor fiind alocaţi pentru administraţii conduse de alte formaţiuni politice sau independenţi.

Astfel de hotărâri au mai fost aprobate de Guvern atât în 2010, cât şi pe parcursul anului trecut, când sume defalcate din TVA pentru echilibrarea bugetelor locale au fost suplimentate din Fondul de rezervă bugetară, iar banii au fost alocaţi mai multor primării, preponderent de la PDL, tot pentru finanţarea unor cheltuieli curente şi de capital.

În urmă cu un an, Guvernul PSD-PDL a repartizat autorităţilor locale fonduri de 662 milioane lei din sume defalcate din TVA pentru finanţarea proiectelor de dezvoltare a infrastructurii şi a unor baze sportive, cei mai mulţi bani fiind alocaţi primăriilor conduse de cele două partide.

Hotărâri similare de distribuire a sumelor defalcate din TVA au fost aprobate şi de Guvernul PNL, pe finalul anului 2008, iar banii au fost alocaţi atunci în principal către primării conduse de PNL şi PSD.

Avînd în vedere cele arătate, voi mai credeţi în Moş Crăciun? Înţeleg! Unii, nu. Alţii, da. Hai să fiu nesuferit pînă la capăt şi să distrug mitul celor care încă mai cred. Aşa că, aduc în discuţie dovada irefutabilă(sună naşpa dar e în DEX) care ne dovedeşte că Emil Boc e la fel de mic(moral) ca şi predecesorii săi de la PNL sau PSD.

Tot ieri, Guvernul a alocat 14 milioane de euro stadionului municipal din Cluj-Napoca, astfel încît acesta să fie renovat conform standardelor FIFA şi UEFA. Nu cînt în corul idioţilor care susţin că nu avem nevoie de stadioane şi săli de sport. Nu fac parte nici din corul imbecililor care cer ca banii pentru investiţii şi dezvoltare să fie daţi pe salarii, deci trimişi în consum. Aici, fac o paranteză ca să exemplific, reducînd totul la o familie. Una este ca aceasta să cumpere o maşină care va deservi interesele membrilor, alta este ca familia respectivă să cumpere fripturi şi beri ca să tragă un chiolhan. Cu bunul cumpărat se poate crea plusvaloare şi locuri de muncă, în timp ce mîncare şi băutura, după tranzitul intestinal, se duce la canal. Deci, avem nevoie de investiţii. Dar mă întreb: cele 14 milioane de euro de ce nu s-au alocat Spitalului de urgenţă Sf. Ioan, din Iaşi, unde bolnavii sunt căraţi cu targa şi perfuzoarele prin curte de la o secţie la alta? De ce nu s-a folosit purcoiul de bănet la repararea aeroporturilor din Iaşi şi Bacău, aeroporturi ale căror piste sunt numai dîmburi, astfel încît la aterizare sau decolare îţi sar proteza dentară, ochiul de sticlă sau, după caz, piciorul de lemn?

Macheta stadionului municipal Ioan Moina din Cluj-Napoca.

Prieteni dragi din Cluj, am fost de acord că oraşul vostru avea nevoie de o centură ocolitoare. Am trecut cu vederea că Boc, concitadin cu voi, a virat milioane de euro pentru renovarea aeroportului. M-am făcut că nu văd cînd premierul a dat mulţi bani administraţiei publice locale clujene. Dar cînd el sparge discreţionar alte zeci de milioane pentru un stadion municipal, în condiţiile în care alte centre urbane importante ale ţării se zbat în nevoi, nu mai înţeleg! Ştiu! Mi-aţi spus de atîtea ori că şi ceilalţi premieri au făcut la fel. Dar majoritatea românilor a ales PDL tocmai sperînd că acest partid nu va proceda la fel ca PNL sau PSD. Din nefericire, în dorinţa lor de dreptate, adevăr, cinste şi corectitudine, naivii cetăţeni români au sperat în minuni. După trei ani de guvernare Boc, ei şi-au dat seama că acestea nu există. Au crezut că PDL e mai cu moţ. După ultimele decizii, şi-au dat seama că acest partid este la fel ca celelalte, adică un mare bullshit. E adevărat, cu moţ!

Read Full Post »

® O sinucidere ratată, o consecinţă rea reuşită

Sunt evenimente ale vieţii noastre pe care nu le uităm pînă murim. O astfel de întîmplare am trăit eu, azi. Neferictul care s-a aruncat de la unul dintre balcoanele sălii de plen a Parlamentului a dat noroc cu mine înainte să se arunce în gol. Nu este jurnalist, dar îl ştiam din vedere, el fiind unul dintre electricienii care asigură transmisiunile TVR din Parlament. Cînd a venit la mine ca să mă salute era vesel şi nu părea măcinat de vreun gînd rău. Mi-a strîns mîna zîmbitor şi după 5, maximum 10 minute, a sărit de la balcon. Am încercat, ulterior, să-mi aduc aminte dacă i-am zărit tricoul alb pe care scria „Ne-aţi ciuruit. Ne-aţi ucis viitorul copiilor noştri” şi „Libertate”, dacă avea în mînă bila portocalie pe care scria „13”, dacă era mistuit de vreun gînd. Nu reuşesc să-mi amintesc decît faţa lui zîmbitoare şi modul jovial, chiar exaltat, în care mi-a spus „Hai, noroc!”.

Imaginile sunt elocvente şi cred că le-a văzut toată lumea. Pe lîngă fotografiile de mai sus, postez şi un link către filmul care prezintă gestul unui om, zic eu, bolnav(vezi aici). Legat de aceasta, fac următoarele consideraţii:

• Sinucigaşul are 40 de ani şi doi copiii, unul dintre ei autist. Pentru acesta din urmă, statul plătea indemnizaţia de însoţitor de peste 400 RON, diminuată de la 500 RON, din vară. În rest, atît salariul cît şi alte drepturi pe care le primea de la TVR nu i-au fost afectate. Conform unor informaţii transmise de către ministrul Muncii lui Emil Boc, venitul lunar al lui era de 3.000 de lei(30 de milioane lei vechi). Informaţia vehiculată de televiziunile mogulilor, conform căreia pe el l-a cuprins disperarea din cauza unor nevoi financiare acute nu se justifică. 3.000 lei pentru funcţia de luminist TV(electrician) mi se pare un venit lunar foarte bun. Cîţi bugetari se pot lăuda cu un asemenea salariu?
• Am discutat cu ministrul Sănătăţii şi acesta mi-a spus că sinucigaşul este în afara orcărui pericol. I s-a făcut un control computerizat cu tomograful şi nu sunt lezate organele interne. Individul are un picior fracturat şi, ce este mai grav, oasele feţei(pomeţi, orbite, osul nasului), ceea ce va necesita o operaţie ulteiroară. El a lovit cu faţa, în cădere, o măsuţă-pupitru. Ministrul mi-a mai spus că îl va introducre şi într-un program de consiliere psihologică.
• Deşi se dezbătea moţiunea de cenzură introdusă de Opoziţie, liderii acesteia nu erau la lucrări. Deputatul Victor Ponta şi senatorul Crin Antonescu au venit val-vârtej de pe unde chiuleau de la Parlament, unul după 30 minute, altul după vreo 45 de minute. Cât de serioşi sunt Ponta şi Antonescu dacă nu participă la votul propriei moţiuni? Ei, la televizor, spun că vor să dărîme Guvernul, dar la vot, lipsesc! Cine şi cît îi mai crede pe aceşti mincinoşi?
• Emil Boc a fost profund marcat de eveniment, mai ales că l-a privit în ochi pe respectivul chiar înainte să se arunce. Sinucigaşul s-a urcat, în picioare, pe balustradă, a privit către tribună şi a strigat:”Pentru tine Boc! Aţi luat drepturile copiilor!”. În acel moment, primul-ministru se afla chiar la tribună şi saluta asistenţa la începutul discursului său. Cînd a ridicat capul din foi spre locul de unde a venit strigătul ca să vadă ce se întîmplă, privirea sa şi a sinucigaşului s-au întîlnit. A urmat căderea. Cîteva deputate au început să ţipe, Mircea Geoană a cerut să se apeleze urgent „112”, alţi parlamentari au ieşit din sală ca să nu vadă sîngele ce se întindea pe mochetă. Premierului i-a mai venit inima la loc după ce a auzit că victima este în afara oricărui pericol.
• Parlamentarii au acţionat diferit. Unii au fost profund marcaţi. Alţii, au ieşit din sală. Dar, au fost şi unii din zona Opoziţiei care au început să facă remarci politice idioate.

Televiziunile mogulilor şi unii reprezentanţi ai PNL şi PSD folosesc gestul nefericit al unui om în lupta lor cu Traian Băsescu şi Emil Boc. Pot spune de pe acum că Adrian Sobaru, cum se va reface, va deveni vedeta RTV şi A3. Sinucigaşul va fi purtat de la o televiziune la alta ca moaştele sfinte. Un timp, grijile lui financiare probabil că se vor rezolva. Timpul îmi va da sau nu dreptate. Oricum, gestul său va face să încolţească idei identice şi în mintea altor sinucigaşi, mai ales că şedinţele Legislativului sunt publice. Orice cetăţean, pe baza buletinului şi a locurilor disponibile în balcoane, poate asista la lucrări. La intrare, SPP te caută la corp nu şi la creier. „Ce e mai frumos decît să te sinucizi în plenul Parlamentului”, ar putea gândi un om bolnav la cap care se visează vedetă post-mortem.

De aceea, cred că, deşi sinuciderea a fost una ratată, consecinţa ei rea este una reuşită!

Read Full Post »

® Aniversarea şi comemorarea lui Mircea Geoană

Pe 29 noiembrie, Mircea Geoană va aniversa un an de cînd a fost numit preşedintele României, atît de Antena 3 şi Realitatea TV, cît şi de muşuroiul de termite PSD-iste şi PNL-iste, care-l înconjura. La ora 21:00, acum un an, „Mihaela, dragostea mea!” îşi făcea zîmbre şi ocheade cu Liviu Dragnea, în spatele „prostănacului”(vezi video sus, printre coarnele din prim plan). Celor care au nervii slabi şi sunt incapabili să reziste discursului preşedintelui României de atunci, Mircea Geoană, le spun că pot vedea celebra zicere la minutul 2 şi 18 secunde(în filmuleţul ce se deschide cu click pe textul roşu de mai sus). În afară de dragostea lui, se mai pot vedea Crinul liberal şi un ins cu faţă de cursant al unei şcoli ajutătoare(Jiji Becali). Europarlamentarul de Pipera cu oi în bătătură a ieşit din arest cu dragoste de Geoană. După ce acesta nu a mai fost preşedinte, Becali s-a sucit cu aceeaş faţă la prima iubire: Traian Băsescu. Jiji are o personalitate labilă, e oportunist sau şi una şi alta?!

Dar, pe la 04:00 dimineaţa, tot pe 29 noiembrie, Mircea Geoană va comemora împlinirea a unui an de cînd a pierdut preşedinţia României. În jurul orei menţionate, Traian Băsescu tocmai anunţa jurnaliştii că „şi-a ciuruit” contracandidatul şi pe susţinătorii acestuia, Vîntu, Voiculescu, Patriciu & co. Nu ştiu dacă, la acea oră tîrzie din noapte, Mircea „o ciuruia” la rîndu-i pe Mihaela(cu întrebări, fireşte!) pentru a avea o explicaţie la pierderea preşedinţiei. În schimb, ştiu că cel care centraliza rezultatele votului în sediul PDL, Adrian Videanu, l-a sunat pe Viorel Hrebenciuc, cel care făcea aceeaşi operaţiune la PSD, şi făcea „aroganţe” că Geoană nu mai este preşedinte.

„Băi, Viorică, nu mai număra, mă! Vino-ncoace, uite sunt cu colegii de la partid, îţi dăm datele, noi, finale! Suntem la noi în 22. Pe cuvânt de onoare ţi le dăm! Zău! Pe cuvântul meu de onoare, păi sunt aici cu 20 de oameni, mă Viorică, mă! Tot, tot, tot! Numai 76 de secţii din diaspora, recunosc, nu le am, dar alea ne mai aduc vreo 50.000 de voturi. PSD-ul se compară cu PD-L-ul?! Viorică, hai că de fiecare dată ne-aţi aburit că faceţi numărătoare paralelă. Nu vrea să vină că cică s-au furat vreo două voturi la Arad şi vreo cinci la Teleorman.”

Legat de cele relatate anterior, mă întreb dacă, în această perioadă, Mihaela Geoană şi Liviu Dragnea nu cumva au şi ei aniversări sau comemorări?!

Read Full Post »

® Lazăre, ridică-te şi umblă!

Spuneam aici că printre cei mai pregătiţi, serioşi, capabili, discreţi şi modeşti sfătuitori ai prim-ministrului Emil Boc este consilierul de stat Dan Lazăr. Nu obişnuiesc să ridic osanale cuiva şi cu atît mai puţin celor aflaţi la Putere, dar nici nu pot critica orice, oricînd şi oricum numai de dragul criticii. Revenind la Dan Lazăr, doresc să precizez că îi ştiu convingerile şi am multe argumente pentru susţinerea spuselor mele, dar minima confidenţialitate mă determină să nu le fac publice. O bună dovadă poate constitui şi faptul că acesta, tot la cererea lui Boc, a condus mai toate grupurile de lucru constituite la nivelul Guvernului.

Aş dori să mă opresc la povestea mutării consilierului de stat al premierului în funcţia de secretar de stat la Ministerul Finanţelor Publice, decizie publicată, luni, în Monitorul Oficial, precum şi la scopul urmărit de şeful Executivului.

Emil Boc l-a surprins pe Lazăr atunci cînd i-a propus transferul la MFP. Iniţial, consilierul de stat a refuzat învestirea, dar premierul a insistat, în mod repetat. Dan Lazăr a şovăit mult timp între „DA” şi „NU”, fiind conştient atît de importanţa funcţiei cît şi de faptul că va deveni „o ţintă vie” pentru presa aservită mogulilor. Pînă la urmă, „nebunia” tinereţii l-a determinat să îşi dea acordul, el încercînd să privească noua funcţie ca pe o provocare, mai ales că pregătirea sa profesională îl recomanda pentru acest post. „Dacă pleacă Lazăr suntem distruşi! Era singurul de pe aici care ştia despre ce e vorba în ecuaţie”, mi s-a destăinuit un funcţionar din aparatul de lucru al premierului. Dacă e aşa, de ce a ţinut morţiş Emil Boc să-l „înstrăineze” pe cel mai bun consilier economic al său?  

De aici, încep speculaţiile mele. În ce mă priveşte, cred că premierul şi-a dat seama de incapacitatea ministrului Gheorghe Ialomiţianu de a conduce o instituţie atît de importantă. Mai cred că Boc doreşte să aibă un om al său, loial şi capabil, la teşchereaua cu arginţi a neamului. Şi, nu în ultimul rînd, (parcă) eternul făuritor de bugete anuale, secretarul de stat Gheorghe Gherghina, cred că are zilele numărate. S-au succedat guvernări, s-au schimbat miniştri de finanţe, dar Gherghina e de neclintit. „El e singurul care ştie să facă bugetul”, a lămurit cineva mirarea mea referitoare la nemurirea acestui „zeu” al veniturilor şi cheltuielilor!

Cunosc calităţile lui Dan Lazăr la fel de bine cum cunosc incapacităţile lui Ialomiţianu, la fel cum ştiu gîndirea îmbîcsită a lui Gherghina şi la fel cum am verificat teama de a avea iniţiative personale a „pilosului” Bogan Drăgoi(al treilea secretar de stat de la MFP). Faptul că un tînăr plin de avînt, capabil, fără carnet de partid, bun profesionist, conferenţiar universitar(care predă efectiv studenţilor de la UBB) a fost „infiltrat” în bîrlogul de la Finanţe este îmbucurător. Acum, mai rămîne ca „sistemul” să-l lase pe Dan Lazăr să pună în practică iniţiativele pe care le are. Pentru a confirma, este nevoie nu numai de pricepere şi dorinţă, ci şi de curaj. De aceea, păstrînd proporţiile, noului secretar de stat nu pot decît să-i adresez un îndemn biblic: „Lazăre, ridică-te şi umblă!”

Read Full Post »

® Legile salarizării pun Coaliţia pe jar

 

Luni, dimineaţă, Guvernul trebuia să se reunească pentru a aproba Legea cadru a salarizării unitare, cu aplicabilitate pînă în 2015, şi Legea de aplicare a salarizării pentru 2011. Înainte de reuniunea Executivului, programat să înceapă la ora 10:00, a avut loc o întîlnire a liderilor Coaliţiei aflată la guvernare. Ceva nu a mers bine! În orele următoare, voi afla! Să fie la mijloc neînţelegeri legate de nivelul salariului minim?! Boc doreşte ca acesta să fie de 670 de lei, iar UNPR(gruparea dezertorilor condusă de Gabriel Oprea) şi minorităţile naţionale, altele decît cea maghiară, vor 690 lei.

UPDATE:

Aceste rînduri le scriu la distanţă de aproximativ 10 ore de la cele consemnate mai sus. Evenimentele s-au precipitat şi nu am mai putut finaliza postarea începută la 11;30. Premierul e plecat val-vîrtej la Ministerul Mediului şi a trebuit să-l însoţesc.

Referitor la cele relatate dimineaţă, potrivit surselor mele, Emil Boc l-a criticat pe ministrul Botiş pentru că nu a fost în stare să ia avizul Consiliului Economic şi Social pe aceste legi, fie el negativ sau pozitiv. „Nu putem trimite legea Parlamentului fără  avizul CES, chiar dacă este consultativ”, a spus Boc îm şedinţa de Guvern. Botiş a promis că, marţi, va rezolva problema.

În ce mă priveşte, nu cred că aceasta este cauza amînării aprobării legilor salarizării, ci neînţelegerile din Coaliţie. Azi, l-am văzut pe Emil Boc foarte cătrănit şi stăpînit de acea furie a omului ajuns la capătul răbdării.

Read Full Post »

® UPDATE: Hipopotamul

Zilele acestea, am revăzut un scheci cu marele actor Toma Caragiu în care este vorba de o fabulă al cărei subiect era inspirat din viaţa unei întreprinderi din vremea comunistă. Elefantul, vrăbiuţa, bursucul şi tigrul erau de fapt directorul, secretara, contabilul şi şeful de la Centru. Cei care stau bine cu vederea, pe lîngă titanul Toma Caragiu pot observa şi pe minusculul Mircea Diaconu, un actoraş care în cariera sa nu ştiu să fi jucat decît roluri de naiv, tîmp, rudimentar, băiat de la ţară, doctoraş, scriitoraş, UTC-ist etc. Mereu dornic de parvenire şi degrabă dădătoriu din coate, Mircea Diaconu a ajuns, azi, director de teatru, senator PNL şi critic acerb al lui Traian Băsescu, ultima postură asigurîndu-i o promovare permanentă la televiziunile antinaţionale. Dar, nu doresc să vorbesc aici de Toma Caragiu sau de actoraşul cu ţîfne de damă aflată în perioada menstruală, crizat rău de cînd Guvernul a interzis cumulul de funcţii plătite cu bani de la buget(el luînd de la noi, contribuabilii, şi leafă de director, şi indemnizaţie de senator), ci vreau să mă refer la hipopotam.

Bine, bine- ar zice un privitor al scenetei- dar nu există un asemenea personaj în fabulă! E adevărat, în fabulă nu, dar în mintea mea, da, răspund eu. Văzînd din ce în ce mai des un anume domn la televizor, imaginaţia mea bogată(sau bolnavă, dacă vreţi!), rămasă sub imperiul scheciului, l-a asemuit cu un hipopotam. Chiar nu ştiu de ce! Priviţi fotografiile şi spuneţi-mi şi mie dacă aşavea motiv să fac o asemenea comparaţie. Eu nu cred! Dar, o fac!

Iată fabula mea:

Un mare hipopotam

A făcut în Cluj tam-tam

Într-un nu ştiu care an

C-o s-ajungă barosan.

Şi plecat cu vai, cu chiu,

A aflat pe la Sibiu

Că s-a dat funcţia-naltă,

Şi-a rămas cu curu-n baltă.

Dar, să las fabula la o parte şi să spun o poveste. Acum cîţiva ani, cînd trebuia să se formeze un nou guvern, Theodor Stolojan a trecut pe listă ca propunere pentru preluarea funcţiei de ministru al Educaţiei pe rectorul Universităţii Babeş-Bolyai, Andrei Marga. Hipo…Personajul a fost anunţat şi, dornic de preamărire, a plecat pufăind spre Bucureşti. Între timp, jocurile politice şi Traian Băsescu au făcut ca nominalizarea iniţială să nu mai fie de actualitate. Theodor Stolojan i-a comunicat lui Marga, cu păreri de rău, că a fost şters de pe listă. Nominalizatul, care ajunsese deja la Sibiu, a făcut cale întoarsă cu coada între picioare. Uman este de înţeles ridicolul situaţiei. Omul se lăudase prin Cluj că va prelua ministeriatul Educaţiei, îşi luase rămas bun de la prieteni, colegi şi studenţi, se pupase cu neamurile pe bucile obrajilor, încălecase pe un cal alb şi s-a dat dus. Pînă la Sibiu!

După ce pleci din cetate în triumf e dureros să te întorci pe şalele măgarului, furişîndu-te pe sub ziduri. Ce să le spui celor de care abia te despărţisei? Că ai fost ministru doar de la Cluj la Sibiu? Repet! Din punct de vedere uman, este regretabil că Andrei Marga a trăit o mică dramă interioară. Dar asta nu justifică comportamentul ulterior al unui cadru didactic situat la un nivel înalt. Rectorul UBB a rămas nu doar cu orgoliul rănit, ci şi cu o ură nemărginită faţă de Traian Băsescu, Theodor Stolojan, PDL, Emil Boc şi consilierii premierului care sunt profesori, lectori sau asistenţi la Babeş-Boylai. Iar Andrei Marga îşi revărsă ura, aproape seară de seară, pe ecranele Realităţii TV sau/şi Antenei 3, cot la cot cu saltimbancii de serviciu ai mogulilor.

Parafrazînd un citat celebru, aş putea spune că dacă ţara a pierdut un ministru, studenţii au cîştigat un profesor. Dar, la naiba! Andrei Marga şi-a dat măsura talentului său pe cînd făcea parte din Guvernul Convenţiei Democrate. Dacă atunci făcea scofală după scofală, de ce acum ar fi fost altfel? Personajul, deşi nu o recunoaşte, tînjeşte să ajungă iarăşi ministru al Educaţiei. Pe hîrtie a şi ajuns, el făcînd parte din guvernul format în penumbră de Crin Antonescu. Aşa că, dacă PNL o să  vină la guvernare, Andrei Larga Marga are şanse să mai fie ministru. Măcar de la Cluj pînă la Braşov, ca să nu zic Băicoi, că sună urît.

****

UPDATE: Un cunoscãtor al situaţiei care a dus la ştergerea lui Andrei Marga de pe lista miniştrilor mi-a spus că nu Traian Băsescu s-ar fi aflat în spatele acţiunii, ci Călin Popescu Tăriceanu. Fostul premier, văzînd împărţirea ministerelor pe care o conveniseră, în 2004, Teodor Stolojan şi Traian Băsescu, a vrut să scape de nominalizatul Andrei Marga pentru că nu-l suferea. Ca să iasă elegant din această problemă, fostul prim-ministru i-a cerut preşedintelui să facă o rocadă de ministere. Astfel,  PNL a dat Educaţia democraţilor, iar PD le-a dat liberalilor, la schimb, Apărarea.

Read Full Post »