Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘boc’


Sper ca titlul înşelător să nu vă ducă cu gîndul la complexul comercial Niro(Europa-Dragonul Roşu), ci la situaţia complexă apărută în urma intenţiei extremismului maghiar de a înhuma în România rămăşiţele pămînteşti ale antiromânului şi antisemitului Nyiro Jozsef( aici poze şi un articol cu crimele comise de nemernic). Situaţia nu trebuie analizată superficial, ca un simplu moft de moment al ungurilor, ci într-un complex mai larg, electoral. Din nefericire, şi de această dată PDL a căzut în mrejele partenerei sale de la Putere, UDMR. De-a lungul guvernării portocalii, ungurii au profitat de susţinerea fragilă din Parlament a guvernelor Boc şi Ungureanu, şi au speculat dorinţa avidă de putere a greilor PDL. UDMR nu a obţinut niciodată mai multe drepturi, mai multe ministere, mai mulţi bani pentru primarii ei, ca în perioada guvernării portocalii(dar şi cu ajutorul lui Traian Băsescu). O să îmi fie greu să înţeleg vreodată cum partidul care avea cel mai mare bazin electoral în Transilvania a dat la gunoi susţinerea naţionaliştilor şi patrioţilor români şi a satisfăcut toate pretenţiile, ifosele, nazurile lui Ildiko, o uniune mereu nesătulă(vezi aici). Mierea guvernării s-a terminat şi PDL găseşte acum, la fundul borcanului, fierea compromisurilor pe care le-a făcut. Unul dintre favoruri, linia de învăţare în limba maghiară de la UMF Tg. Mureş, i-a scos pe portocalii de la guvernare. Alt hatîr unguresc, acceptul de înhumare în România, cu fast, în zi de sărbătoare maghiară, a ucigaşului cu nume de complex comercial, loveşte din nou PDL-ul în lună de pre-alegeri. Şi beat dacă eram, nu puteam face o strategie atît de proastă precum au făcut-o „gînditorii” partidului portocaliu.

În altă ordine de idei, vreau să spun că nu sunt naţionalis- extremist. Gîndesc pro-european şi cred în globalizare. Europa de azi a devenit prea mică  pentru a-i mai pune graniţe. Dar nu pot să nu fiu deranjat de accesele naţionaliste şi de aroganţa cu care o parte a maghiarilor(din ţară şi din afară) ne-au tratat în ultimii 22 de ani şi continuă s-o facă şi azi. Libertăţile şi drepturile lor se întind pînă acolo unde încalcă drepturile şi libertăţile mele. Din nefericire, unii maghiarii încalcă şi limitele bunului simţ! Cum să aduci un ucigaş de români(şi de evrei) pentru a-l îngropa cu fast şi onoruri? Nu e suficient că te las, eu, urmaşul victimelor sale, să-l repatriezi? Fă o groapă pe şestache, cheamă cîţiva din neam, un popă, aleluia!aleluia! şi gata! Poftim, mai dă un şpriţ la restaurant, de pomenire! Dar extremiştii maghiari nu se mulţumesc cu atît. Ei vor să îl proslăvească mii de oameni pe criminal, ca şi cum ar fi un erou, să-l îngroape cu sobor şi cai mascaţi. Ori, cu asta nu sunt de acord! De aceea, susţin punctul de vedere al Guvernului USL în această privinţă şi sper ca actuala Putere să „repare” onoarea rănită a românilor cu dragoste de neam. Prin comportamentul său pro-maghiar PDL a rănit şi a dezamăgit milioane de buni români!

Emil Boc, un fiu al Ardealului care şi-a cosit de la rădăcină românismul, preferînd verdele maghiar, de dragul rămînerii la Putere

Cred că înhumarea în România a lui Nyiro Jozsef este un scandal artificial creat din care îşi trag seva, în vreme electorală, naţionaliştii maghiari din România şi Ungaria. Iată argumentele :

  • – Fascistul a murit în 1953, în Spania. După 22 de ani de la Revoluţie, ca să nu mai spun înainte de asta, nu s-a gîndit nimeni să-i respecte utima dorinţă şi să-l înhumeze în România? Iată că abia acum, în an electoral, o minte creaţă şi-a adus aminte de Nyiro. De ce nu l-au repatriat atunci cînd i-au dezvelit bustul în Odorheiul Secuiesc? Nu era o ocazie mult mai potrivită decît Rusaliile catolice?
  • – Înhumarea nu s-a dorit a fi făcută într-un cadru privat, ci cu mare tam-tam, cu ecouri în România şi Ungaria. Mai mult, s-a ales ca zi de reînhumare o sărbătoare catolică la care participă, anual, aproape o sută de mii de pelerini maghiari de pretutindeni. Deci, iniţiatorii acţiunii au urmărit un scop propagandistic şi nu unul creştinesc, in memoriam Nyiro Jozsef.

N-am să pricep vreodată de ce Traian Băsescu, care plînge cînd aude Imnul, a dat multă apă la moară acestui Bran al extremiştilor maghiari, Szasz Jeno

Acum, hai să analizăm cine cîştigă din această afacere:

  • – extremiştii maghiar ai lui Kover Laszlo, preşedintele Parlamentului ungar, figura cea mai zgomotoasă din ţara vecină.
  • – partidele maghiare din România, UDMR şi(mai ales) UCM, care pot arăta cetăţenilor acestei etnii că este important să fie votate cu sîrg pentru a nu dispărea din Parlament, altfel drepturile lor nu vor mai fi apărate de cineva şi vor fi „mîncaţi” de români.
  • – USL şi Victor Ponta, pentru că au ştiut să exploateze o situaţie negîndită de ei, venită pe tavă. În prima fază, premierul nici nu ştia despre ce e vorba. Scandalul l-a luat pe nepregătite şi întrebat fiind de un jurnalist a deviat responsabilitatea către Ministerul de Externe. Ulterior, Ponta s-a repoziţionat şi a dat declaraţii şi comunicate în care a respins ferm comportamentul agresiv al oficialilor ungari. De asemenea, aparatul său de propagandă a amplificat prezentarea mediatică a incidentului, folosind trompetele RTV şi Antena 3, acoperind astfel discuţiile publice pe marginea imensei potlogării cu renunţarea la banii ceruţi lui Adrian Năstase.(vezi aici)
  • – Corneliu Vadim Tudor, omul-partid, singurul naţionalist-extremist român care mai este recunoscut ca atare de străinătate, dar şi de electoratul autohton.

Şi totuşi, în urma acestei afaceri cineva are de pierdut. PDL-ul şi numai PDL-ul! Partidul care, în opinia multor români(naţionalişti sau nu!)a cedat intereselor ungurilor în detrimentul sentimentelor patriotice româneşti. Iată că a lăsat chiar moştenire actualei guvernări încă o acţiune anti-românească! Acceptul de înhumare a antiromânului şi antisemitului Nyiro a fost dat în timpul guvernării portocalii, iar  USL nu a uitat să pomenească asta în mod repetat, profitînd de mana cerească la maximum.

În scurt timp, ecourile scandalului se vor stinge pentru că nici extremiştii unguri, nici guvernul român nu au interes ca acesta să continue. S-a făcut vîlvă căt a trebuit, fiecare şi-a făcut treaba, şi-a atins scopul, deci nu se mai întinde pelteaua! Peste puţin timp, Nyiro Jozsef va fi îngropat aproape în anonimitate, în cadrul unei ceremonii patronate de liderii UCM-UDMR. Iată ce perfid pune capăt incidentului oficialul de la Budapesta:

”Noi nu suntem interesaţi în a crea tensiuni şi sunt convins că singura cale a relaţiilor dintre cele două state, guverne şi naţiuni este cooperarea. Nu există o alternativă. Eu cred că şi cei care au ajuns acum brusc la guvernare vor recunoaşte acest lucru, sau, dacă nu, ei vor fi principalii afectaţi”, a afirmat preşedintele Parlamentului Ungar, Kover Laszlo.

Mai pe româneşte spus: Gata! Ne-am hîrjonit un pic, ne-am atins scopul!. Acum nu mai continuăm sfada! Suntem parteneri în UE, în NATO, suntem vecini cu interese comune, deci suntem condamnaţi la cooperare! Cred că Guvernul Ponta ştie asta!

Şi eu sunt convins că premierul ştie! Aşa cum cred că declaraţiile sale acide pe această temă nu vor mai continua. Deşi cred că USL mai poate exploata electoral un alt subiect, atrăgînd voturile patrioţilor. În zona locuită de maghiari există statui(şi nume de străzi) ale unor antiromâni şi antisemiţi, unii chiar criminali de război, care ar putea cădea sub incidenţa Legii Holocaustului(Dan Şova ar trebuie să ştie:) ). Dacă legea interzice ca mareşalul Ion Antonescu să aibă statuie chiar şi în curtea bisericii pe care a ctitorit-o în Bariera Vergului, de ce asta ar fi permis pentru criminalii maghiari? Îmi place să cred că sîngele de român e la fel de preţios ca sîngele de evreu. Nu-i aşa?!

Read Full Post »


Cabinetul Ponta, la prima fotografie pe care a făcut-o în ziua instalării la Palatul Victoria. În timp ce premierul îşi grăbea miniştrii ca să se aşeze pentru foto, cu îndemnul „Haideţi, măi! Haideţi! Cine nu se regăseşte în poză înseamnă că l-am remaniat!”, aceştia coborau scara centrală cu frică, ţinîndu-se de balustradă, pentru ca în lipsa covorului să nu alunece pe treptele de marmură.

  În urmă cu vreo doi ani, persanele întinse pe holurile Guvernului au dispărut. La intrare în Palatul Victoria, marmura holului te întîmpina cu un aer neospitalier şi rece. Parcă te aşteptai ca spiritele unor prim-miniştri comunişti să coboare din tablourile agăţate pe pereţii holului central. Pe sub privirile severe ale lui Ghe. Gheorghiu-Dej şi Chivu Stoica păşeai temător ca să nu-ţi ţocăie tocurile sau blacheurile în contact cu marmura albă, deşteptînd astfel monstrul din ei.

Foto de familie a Guvernului Ponta. După Boc, pe centrul scării intrării principale a Palatului Victoria au rămas doar vergelele metalice care în mod normal susţin covorul.

       Jurnaliştii au întrebat care este cauza dispariţiei covoarelor şi li s-a răspuns ba că au fost scose din cauză că sediul Guvernului se consolidează, ba că au fost duse la spălat. Ambele, minciuni marca guvernării Boc. Lucrările de consolidare nu au afectat interiorul în toate zonele, iar covoarele se spală pe loc, cu o maşinărie specială. Realitatea a fost alta. Covoarele au fost strînse şi depozitate la un etaj superior al clădirii, din ordinul lui Emil Boc. Preşedintele PDL a spus că acestea „arată urît”! Nu am fost la Răchiţele ca să văd dacă el avea preşuri în casa părintească, de aceea nu-mi pot explica gustul îndoielnic al fostului premier. Gurile rele mai afirmă că „scoarţele” au fost scoase dintr-un capriciu al unei doamne foarte, foarte, foarte! apropiate de Emil Boc, pre numele său, Ştefania Ferencz. Covoarele nu au fost puse la locul lor nici în cele 78 de zile ale guvernării Ungureanu. Săracul MRU! I-o fi fost teamă ca vreunul dintre ele să nu fie „zburător”!

Covorul verde(lung de peste 100 m) care face legătură între biroul de la Et 1 al foştilor premieri Tăriceanu, Boc şi Ungureanu, şi sala de şedinţe a Guvernului, a reapărut săptămîna trecută. Apropos! Ponta a ales un birou situat la Et.2, cel care a fost deţinut şi amenajat de mentorul său Adrian Năstase, în perioada acestuia de prim-ministeriat.

     Dar mai contează să ne luăm doar din atîta lucru? Important este că acestea acum s-au întors, pe holuri şi scări, odată cu păsările călătoare, în lunci şi văi. Ele au reapărut ca prin farmec la cîteva zile după ce Victor Ponta a fost înscăunat şef al Executivului. Funcţionarii Guvernului sunt mai mult decît încîntaţi(nu stiu dacã si femeile de serviciu!).
Iată că USL-ul ştie că trebuie să meargă tip-til, tip-til în timpul guvernării! Nu ca proştii de la PDL care, vorba lui Marean Vanghelie, „nu ştie nici să conducă, nici să fure”.

Read Full Post »


Guvernările Boc, de doi ani şi jumătate, ne-au demonstrat cum nu trebuie să comunici, atît cu populaţia, cît şi cu parlamentarii care te susţin. Limbajul de lemn, minciuna pură sau prin omisiune, incoerenţa, chiar agramatismele, s-au simţit ca acasă atît în discursurile premierului, cît şi în comunicatele expediate de la Palatul Victoria. O persoană care ştie adevărul, de cele mai multe ori, simte furie şi dezamăgire cînd una se fumează şi alta se spune, dar sunt situaţii cînd trăieşte şi momente de veselie. Amară, ce-i drept!

Iată trei mostre de umor involuntar, înmugurit din limba de mesteacăn cu care ne-a blagoslovit Guvernarea Boc.

  1. Miercuri, 23 februarie, Emil Boc s-a întîlnit, la sediul Guvernului, cu Jean-Claude Mignon, şeful delegaţiei Franţei la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE). Iată un fragment din comunicatul emis la finalul reuniunii.

În cursul întrevederii, şeful Executivului a menţionat bunele relaţii dintre România şi Franţa, apreciind că Parteneriatul strategic dintre cele douã ţãri a consolidat cooperarea bilateralã, atât în plan economic, cât şi în plan politic(vezi aici documentul).

Cred că nu mai trebuie spus că Franţa este vîrful de lance al grupului de state care se opun aderării României la Spaţiul Schengen. Deci, de ce consolidare a parteneriatului franco-român vorbeşte Guvernul? Poate de una negativă!

__________________________

 

2. Duminică, la 0ra 14:00(!), 20 februarie, Emil Boc i-a informat pe prefecţi, convocaţi la videoconferinţă, despre obiectivele Guvernului, atît în domeniul socio-economic, cît şi în plan politic.

„Pe componenta economică, câteva date. După cum puteţi observa, cu cât semnele bune apărute în economie încep să se multiplice, cu atât adversarii noştri politici devin mai disperaţi. Din punctul nostru de vedere, este treaba lor”. (citeşte tot documentul)

La auzul acestor cuvinte, jurnaliştii prezenţi, şi cei incorecţi, dar şi cei corecţi în raport cu adevărul, au izbucnit în rîs, ca la un semn, sub privirile mirate, dar superioare, ale demnitarilor prezenţi în sala de şedinţă a Guvernului. Adversarii politici ai actualei Puteri sunt disperaţi, recunosc, dar pentru că nu mai rabdă să stea departe de banii ţării, cîţi or mai fi ei prin visterie, şi nu pentru că România a ieşit din criză. Cu toate că şi acesta este un motiv care pune pe jar Alianţa Roşie, USL. Reprezentanţii mass-media au rîs de altceva! Ce semne bune vede premierul în economie? Creşterea de 0,1% este mai mică decît marja de eroare „±” a oricărei evaluări, indiferent că vorbim de parametrii macroeconomici sau de un borcan cu iahnie de fasole cu ciolan? Jurnaliştii au părinţi şi soţi bugetari, trăiesc în lumea reală şi văd că trîmbiţatele creşteri de salarii şi pensii nu s-au produs. Dimpotrivă, sunt situaţii în care cetăţeni cu salarii de 1.000 de lei cîştigă mai puţin din cauza reîncadrărilor, în ciuda majorării cu 15% a salariului brut, nu net. Atît timp cît simplu cetăţean nu va vedea pe fluturaşul de salariu sau pe talonul de pensie o mărire a veniturilor, ba chiar una superioară indicelui de creştere a  preţurilor de consum şi inflaţiei, Boc poate se poate lãuda cu orice. Dar, e doar o glumã!   

______________________________

 

3.  Emil Boc, pe 28 ianuarie, a avut convorbiri cu omologul său croat, Jadranka Kosor, care a efectuat o vizită de lucru în România. Iată un fragment din comunicatul Guvernului emis la finalul discuţiilor dintre cei doi premieri.

„De asemenea, cei doi şefi de guvern au stabilit să colaboreze şi în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor europene, dată fiind experienţa României, care ar putea fi valorificată de Croaţia. „Suntem dispuşi să împărtăşim experienţa României atât în ceea ce priveşte procesul de pre-aderare cât şi în privinţa aspectelor de post aderare la Uniunea Europeană”, a declarat premierul Emil Boc(vezi aici documentul).

Mai trebuie să spun că România are cea mai slabă absorţie, din toate timpurile, a unei ţări a UE şi că a luat mai puţini bani decît plăteşte ca şi cotizaţie de stat membru?! Ce să-i învăţăm noi pe croaţi? Poate doar cum nu ar trebui să procedeze!

Hai, recunoaşteţi! Nu-i aşa că ăsta micu e simpatic?

Read Full Post »


Afirm de ceva vreme cã relaţia Băsescu-Boc s-a deteriorat. Din informaţiile pe care le am din surse beton(pe care nu le pot numi), actualul premier a început sã nu mai asculte indicaţiile de la Cotroceni.

  1. O persoană foarte apropiată preşedintelui mi-a spus, acum cîteva luni, că şeful statului, exasperat de comunicarea dezastruoasă a premierului, atît cu presa(deci cu societatea) cît şi cu liderii PDL din teritoriu, a trimis pe cineva să-l consilieze. De trei ori. Şi tot de trei ori premierul i-a dat paşi spunînd că el şi oamenii lui de la Cluj se descurcă.
  2. Un ministru remaniat a afirmat că „pentru binele României, Boc ar trebui să plece imediat din fruntea Guvernului” şi că „atîta timp cît actualul premier va fi la conducere, în ţară nu se va schimba nimic în bine”. Acelaşi ex-ministru, pe care-l putem bănui că-l urăşte pe Boc pentru că l-a remaniat, a adăugat: „Emil Boc nu este mic doar fizic, ci este mic şi ca om”.
  3. Pe lîngă citatele de mai sus, redau şi un alt dialog. Eu: „-Nu-mi imaginam că veţi fi remaniat. Ştiam că vă susţine preşedintele.” El: -M-a susţinut, dar nu-l mai poate controla pe Boc. Şi-a luat-o-n cap.”

Deşi unii continuă să susţină că primul-ministru este obedient preşedintelui, eu afirm contrariul. Iar în sprijinul ipotezei mele vine chiar afirmaţia tatălui lui Emil Boc, Nuţu Boc.

Rep: Bună ziua, domnule Boc. Sînt reporter al ziarului „Naţional”. Vă sun de la Bucureşti. Vă reţin doar două minute. Sînteţi de acord?
* Nuţu Boc: No’ spuneţi!
* Rep: Aţi mai vorbit cu fiul dumneavoastră?
*Nuţu Boc: No’ cum nu? Acum cîteva zile. Ce vreţi cu el?
* Rep: Voiam să ştim dacă e bine şi dacă v-a spus ceva de relaţia pe care o are cu preşedintele Băsescu?
* Nuţu Boc: No’ domnule, eu nu mă simt tare bine…. (legătura telefonică se întrerupe – n.r.)
* Rep: Am revenit. S-a întrerupt. S-a plîns vreodată domnul prim-ministru de Traian Băsescu?
* Nuţu Boc: Da, s-o plîns. Da’ n-o zis de ce. Aşa în mare, că nu mai e bine, cum era odată.
* Rep: S-a certat cu preşedintele?
* Nuţu Boc: N-o zis. Era supărat, doar. S-o plîns, aşa cum fac toţi copiii cînd dau de greu. Mai bine vorbiţi cu Ana (mama lui Emil Boc), da’ nu acum, că-i cu caru’ cu fîn. Mai tîrziu reveniţi.
* Rep: Mulţumesc! O zi bună!

Şi mai este o persoană care, în opinia mea, ne dă suprema dovadă a deteriorării relaţiei preşedinte-premier. Elena Băsescu. După cum se ştie, există o relaţie specială între Traian Băsescu şi mezina sa, iar aceasta nu putea rămîne insensibilă la problemele tatălui său. Într-o recentă luare de cuvînt în Parlamentul European, la Strasbourg,  Elena Băsescu a criticat Guvernarea Boc.

“Autorităţile române responsabile nu au accesat pînă acum bani din Fondul European de Ajustare la Globalizare – program destinat ajutorării angajaţilor care-şi pierd slujba din cauza globalizării”, a spus Elena Băsescu.

Cristian Preda, Sever Voinescu, Monica Macovei, Raluca Turcan, Sulfina Barbu, Elena Udrea, Elena Băsescu sunt doar cîteva nume care ar putea apărea în prima linie a unei răzmeriţe anti-Boc. Avînd în vedere cele arătate mai sus, precum şi alte elemente prezentate în postările anterioare, reafirm că o să trăim o toamnă politică agitată. Urmează la mutare Train Băsescu. 

 

Read Full Post »

® Miştogarul


Mai multe persoane mi-au spus făţiş sau voalat, inclusiv pe acest blog, că am făcut o fixaţie în a-l critica pe Emil Boc. Deşi rolul unui jurnalist este să critice obiectiv, argumentat şi avînd „mogul” propria-i conştiinţă, deşi activitatea actualului premier este mai mult de criticat decît de lăudat(am făcut şi asta cînd a meritat!), deşi nimeni nu are dreptul să-mi impună cît şi pe cine să critic, m-am introspectat şi am considerat că poate acele persoane au dreptate. În plus, o persoanã foarte apropiată premierului şi dragă mie mi-a reproşat că „sunt un arici”. În paranteză fie spus, în vechea guvernare o altă persoană la fel de apropiată de Tăriceanu a spus că sunt „şarpe”(nu ştiu cum este mai bine să fiu etichetat, arici sau şarpe, mi se pare important că ambele animale sunt folositoare omului pentru că se hrănesc cu dăunători!)  Dar, închid paranteza şi spun că avînd în vedere criticile ce mi-au fost aduse, mi-am impus un moratoriu vizavi de Emil Boc. Pîna acum!

Duminică, la videoconferinţa cu prefecţii, premierul a spus că va convoca pe 15 august o şedinţă avînd ca temă restructurarea administraţiei publice locale. La finalul videoconferinţei, l-am abordat pe Boc şi i-am spus că pe 15 august este Sf. Maria. „Ştiu, că doar nu s-o fi schimbat calendarul ortodox”, mi-a replicat el golăneşte. „Dacă ştiţi,  de ce aţi convocat şedinţă cu prefecţii”, am replicat eu enervat de ironia lui. Premierul mi-a întors spatele şi a plecat către cabinetul său aflat în partea cealaltă a holului. După cîţiva paşi, probabil luminat de gîndul bun, mi-a răspuns peste umăr: „O să revenim(asupra datei-n.a.)”.

Emil Boc se comportă ca unul care le ştie pe toate. În loc să-mi răspundă arogant, el putea dialoga normal pentru a afla ce doream să spun. Sf. Maria Mare este sărbătoarea pe care mentorul său, Traian Băsescu, a cerut Parlamentului să o legifereze ca zi liberă(vezi aici). Ori el, Boc, tocmai pe 15 august(care cade şi duminica), sărbătoare legală(başca ziua de nume a Mariei Băsescu!) se găsise să facă şedinţă cu prefecţii.

Noi vom mai avea încă o videoconferinţă înaintea termenului limită, chiar în 15 august, ca să vedem exact cum stăm – aşa cum am precizat, din două în două săptămâni, ne vedem duminica, la videoconferinţă„, le-a spus Boc prefecţilor.

Acum, ziceţi-mi voi, inclusiv drăgălaşa persoană care mi-a zis că sunt „un arici”, cum să calific comportamentul unui om care, în loc să fie recunoscător că nu l-am lăsat să persiste în eroare, o dă în golăneală cu mine?!

Read Full Post »


Azi, în prima zi de weekend, aşa cum îi şade bine unui jurnalist al cărui „obiect” al muncii este Emil Boc, am lucrat. La ora 10:30,  am fost la Ministerul Economiei unde premierul participa la o şedinţă privind absorţia fondurilor europene.

Pentru că stă într-un bloc, pe Calea Victoriei, situat în apropierea locului de desfăşurare a reuniunii, Boc a venit pe jos, însoţit de unul dintre aghiotanţii săi, dar şi de ochii mai multor SPP-işti postaţi prin maşini parcate în zonă, pitiţi pe după boscheţi sau „jucîndu-se” de-a  trecătorii pe stradă. După ce a aşteptat, civilizat, lumina verde la trecerea de pietoni, premierul a traversat Calea Victoriei, aproape pustie la acea oră, şi a salutat jurnaliştii care-l aşteptau.

Cît noi am băut o cafea şi o apă rece într-o sală cu aer condiţionat a ministerului, Boc a discutat cu „absorbanţii” fondurilor europene. La final, el şi Adrean Videanu au vorbit cîteva minute cu jurnaliştii, dar au cerut ca discuţia să aibă loc afară, la intrare, în cădura toridă a miezului zilei, pentru că „e mai plăcut la soare”.

 „Staţi mai la umbră, i-am zis, că e cod roşu de radiaţii ultraviolete!”. „N-avem vreme… Din nefericire, stăm mai mult prin birouri decît pe afara, aşa că nu vin razele la noi”, a spus Boc(probabil că radiaţiile UV i-au „venit” doar la cravata-vezi foto).

Profitînd de ocazie, l-am întrebat pe şeful Guvernului dacă mîine mai avem vreo întîlnire, „vreo videoconferinţă, ceva”. Boc m-a asigurat că duminica aceasta nu o să lucrăm. „Nu avem nicio videoconferinţă, mîine, ci săptămîna viitoare. Nu ştii, facem din două-n două săptămîni”, m-a luminat premierul. Deci, duminica următoare, iar am treabă.

Trăiască munca non-stop!

Read Full Post »


De cîteva zile m-a cuprins, iar, o imensă scîrbă. De aceea nu am mai scris nimic aici. Poate şi din cauza faptului că vineri am muncit pînă la miezu-nopţii, că sîmbătă, de la 10:oo, a fost şedinţă de Guvern şi că duminică, de la 11:00, Boc a mai făcut o videoconferinţă cu prefecţii. Se poate observa că DIN NOU am lucrat în weekend, timp în care banii sunt din ce în ce mai puţini bani. Parcă niciodată această ţară nu s-a aflat mai jos decît acum! Iar viitorul, este negru de fum.

Nici azi nu aveam chef de scris, dar am primit de la Guvern comunicatul de mai jos, rezultat cică în urma unei şedinţe a Executivului neanunţată şi de care nu ştia nimeni.

Biroul de presă al Guvernului este abilitat să transmită următoarea precizare a Purtătorului de Cuvânt al Guvernului, Ioana Muntean, referitoare la nominalizările Guvernului în cadrul Consiliilor de Administraţie ale SRTV  şi SRR:
 
„Guvernul a înaintat Parlamentului nominalizările pentru Consiliile de Administraţie ale Societăţii Române de Televiziune (SRTV) şi Societăţii Române de Radiodifuziune (SRR).
Propunerea Guvernului pentru Consiliul de Administraţie al SRTV este domnul Cătălin Baba, iar pentru postul de supleant Executivul îl propune pe domnul Cosmin Irimieş.
În ceea ce priveşte Consiliul de Administraţie al SRR, Guvernul o propune pe doamna Adelina Rădulescu, iar ca supleant pe domnul Josef Klein.
Nominalizările au fost decise în cadrul unei scurte şedinţe de Guvern din această dimineaţă.”

Postez şi CV-urile nominalizaţilor. Citiţi-le şi trageţi singuri concluzii. Eu, aşa cum am spus încă de la început, simt o mare scîrbă!

CV Adelina Radulescu

CV Catalin Baba

CV Cosmin Irimies

CV Josef Klein

PS: Ca propunere pentru şefia Televiziunii se aude numele Adei Mezeşan, adică persoana care se ocupă de imaginea publică a PDL. Dacă zvonul se confirmă, voi reveni cu detalii.

Read Full Post »


Un banc actual, primit de la Thomy.

În şedinţa de Guvern Boc îl întreaba pe Vladescu:
      – Sebi, la Vami ai taiat salariile?
      – Da, draga, zice Sebi, cu 25 la suta, cum ni s-a stabilit.
      – Si? S-au suparat? Au amenintat ca demisioneaza?
      – Nu, draga, nimic.
      – Nimic? Pai ia mai taie-le 25%.

      A doua zi, sedinta de Guvern. Boc il intreaba pe Vladescu:
      – Deci, le-ai taiat?
      – Da.
      – Si?
      – Nimic.
      – Nimic, nimic?
 N-a plecat nici unul? N-a demisionat nimeni?
      – Nici unul, nici una.
      – Mai sa fie. se scarpina-n cap prim-ministrul. Auzi? Ia taie-le tot
salariul, sa vedem acuma ce fac.

      A treia zi, sedinta.
      – Zi, Sebi draga, ceva la Vami?
      – Liniste, tota lumea la program.
      – Mno, face Emil Boc, cazand pe ganduri. Apoi zice: Auzi, ia pune-i
sa vina cu bani de-acasa, cate un salariu d-ala nesimtit pe luna,
poate asa-i facem sa mai plece „in economia reala”, cum zice sefu’.

      Seara, Vladescu il suna pe Boc.
      – Auzi, Emile? Cu vamesii, cu salariile alea pe care trebuie sa le
aduca de acasa.
      – Asa, zi, gata, demisioneaza?
      – Nu. M-au rugat sa ma interesez unde sa vireze banii ca vor sa plateasca pe doi ani inainte.

Read Full Post »


Ceea ce am văzut, ieri, la Parlament mi-a adus aminte de şedinţele CFSN care aveau loc imediat după Revoluţie. Aceeaşi hărmălaie, aceeaşi debandadă, acelaşi comportament de comunişti transformaţi peste noapte în social-democraţi. Ieri, PSD a transformat aula Parlamentului, for al democraţiei, în tribună de stadion provincial. Profitînd de posibilitatea legală oferită oricărui cetăţean de a asista la lucrările Parlamentului, PSD a introdus în balcoanele sălii vreo 300 de pensionari şi sindicalişti care au huiduit, jignit, înjurat, tropăit, ţipat, mormăit atunci cînd primul ministru sau parlamentari PDL au luat cuvîntul. „Handicapatule!”, Marş de aici!”, „Demisia!”, „Huo!”, sunt doar cîteva dintre scandările proferate de agitatori. Văzînd hărmălaia creată de oamenii PSD-diştilor, PDL-iştii au încercat să contracareze situaţia şi au adus repede vreo 30 de persoane(unele strînse ad-hoc de pe la grupurile parlamentare) care aplaudau atunci cînd ceilalţi huiduiau.

Această pensionară a fost cea mai gălăgioasă persoană, ea ţipînd tot timpul. Ori a fost disperată, ori bine plătită!

În aula oricărui parlament nu pot vorbi decît aleşii neamului sau persoane invitate de către conducerea celor două camere. Jurnaliştii sau cetăţenii care stau în balcoane pot doar să asiste, în tăcere. Dar ieri, deşi „asistenţii” au bruiat permanent lucrările şedinţei, nu-mi explic de ce nu s-a cerut evacuarea gălăgioşilor. Poate pentru că preşedintele de şedinţă a fost Mircea Geoană?! 

În timpul dezbaterilor, a mai avut loc un incident demn de filmele cu proşti. La un balcon erau vreo cinci poliţişti iar unul dintre aceştia avea o cameră cu care filma sala, colegii, atmosfera, hărmălaia etc. Cameramanul amator a fost văzut de senatorul PSD, Dan Şova, exact în momentul în care se dusese într-un balcon situat vizavi de cel al colegilor pentru a îi filma şi de mai departe, astfel încît în imagine să iasă cît mai multe balcoane cu sindicalişti. Şova a ieşit din sala de plen în mare viteză, împreună cu deputatul PSD Radu Moldovan, alergînd pe holurile care înconjoară imensa aula a Parlamentului, au urcat în balcon şi l-au luat la întrebări pe poliţist, confiscîndu-i şi cameră. Fiu de magistrat comunist, PSD-istul urla că a prins un poliţist pus de ministrul de Interne, Vasile Blaga, să îi filmeze pe sindicalişti şi pensionari, cu intenţia de a-i amenda ulterior sau pentru a-i timora. Imaturul Şova, dacă ar fi făcut o mică investigaţie, ar fi aflat că poliţiştii erau sindicalişti de la ProLex, intraţi în Parlament pe listele Blocului Naţional Sindical, BNS fiind invitat la rîndul său de PSD, adică exact partidul lui Şova. Şeful de sindicat şi colegii au venit în ajutorul poliţistului şi au încercat să explice că respectivul filma balcoanele cu „vuvuzelele” care urlau Huo! pentru arhiva lor personală de sindicalişti în vizită la Casa Poporului, dar degeaba. Şova o ţinea pe a lui: „Era o persoană îmbrăcată în poliţist despre care noi spunem că nu era poliţist şi care filma pe cei care vociferau împotriva premierului, probabil să le facă dosare. Vreţi să ameninţaţi oamenii cu filmele. Ăsta este un stat totalitar, un stat poliţienesc„. 

Dan Şova

În urma incidentului, secretarul general al Camerei Deputaţilor, Gheorghe Barbu, Direcţia de Protecţie Internă a Parlamentului şi SPP l-au pus pe săracul poliţist-cameraman să dea declaraţii şi să facă dovada modului de acces în Parlament, inclusiv cu camera.

Unul din invitaţii de aici, din sindicatul poliţiştilor, a avut o cameră mică de luat vederi. Colegii lui spun că s-a dus într-o altă parte ca să-i filmeze tocmai pe ei. A fost observat. Camera a fost luată de un domn senator. Acum se cercetează dacă s-a întâmplat ceva special în legătură cu acest subiect„, a explicat secretarul general al Camerei Deputaţilor, Gheorghe Barbu, citat de Mediafax.

Am vorbit cîteva minute cu săracii poliţişti care mi-au spus că nu au vrut decît să se filmeze „ei pe ei”, nu pe alţii, şi erau deosebit de marcaţi, mai ales că senatorul PSD nu dorea să înapoieze posesorului aparatul de filmat(îl snopea nevasta dacă se ducea fără mini-cameră acasă), motiv pentru care ei au sunat la 112 ca să reclame tîlhăria, furtul. Abia într-un tîrziu, cei doi parlamentari PSD i-au predat camera de filmat lui Gheorghe Barbu(probabil după ce au vizionat ceea ce filmase poliţistul). Înţelegeţi în ce ţară trăim?

Vicepreşedintele sindicatului ProLex, Marius Niţă(prim-plan), venit să-l "salveze" pe bietul poliţist-cameraman amator(plan secund) ce nu va uita curînd prima sa vizită la Parlament

Un alt eveniment demn de relatat s-a petrecut între SPP-iştii lui Emil Boc şi jurnalişti. Premierul a cerut să fie pus un cordon, la doi metri de perete, între biroul Robertei Anastase, lift şi uşa sălii de şedinţe, astfel ca el să poată trece de colo-colo nederanjat. A fost pentru prima dată cînd în Parlament, spaţiu liber al discuţiilor, unde jurnalişti, senatori, deputaţi, miniştri se mişcă şi discută liber exact ca în piaţa publică, un demnitar a cerut să i se asigure culoar pentru deplasare. Boc nu învaţă nimic din greşeli şi continuă să fie penibil. În momentul în care el trecea prin acel culoar, Iosif Buble de la Antena 3, sperînd să-i dea mogulul o primă, a trecut pe sub cordon ca să ia o declaraţie premierului. Jurnalistul a fost blocat de SPP-işti motiv pentru care a început să vocifereze şi să se victimizeze, creînd în acelaşi timp şi un subiect pentru dezbătut la Sinteza zilei. Şeful dispozitivului de pază al Parlamentului, colonelul Costică Fătu, pentru că avea o singură circumvoluţiune, cea lăsată de cascheta de miliţian, a căzut în plasa lui Buble şi i-a creat un subiect, zicîndu-i: „Ai noroc că nu am cătuşele la mine că te arestam”. Unui alt jurnalist, Adi Manciu de la Newsin(proprietatea mogulului Vîntu), i s-a rupt tricoul în momentul în care un ofiţer SPP la apucat de el încercînd să-l împiedice să treacă pe sub cordonul postat în foaierul sălii de şedinţă. Oricum, cei vreo 15 ofiţeri SPP care erau în zonă au fost depăşiţi numeric de jurnalişti, astfel încît Boc nu a scăpat de tirul de întrebări. Văzînd că se îngroaşă gluma iar altercaţiile dintre gărzi şi jurnalişti continuă, premierul le-a ordonat ofiţerilor: „Lăsaţi-i în pace!”. Boc a continuat să meargă abătut, fără să răspundă la vreo întrebare, şi a intrat în sală pentru că urma să aibă loc dezbaterea moţiunii de cenzură.

În rest, ceea ce s-a întîmplat se cam ştie. La fel cum se ştie şi că suntem un popor semicivilizat!

.

PS:

Înainte de începerea şedinţei, liderii P(CR)SD, făţarnici cum îi ştim, au coborît din limuzinele lor de sute de mii de euro în partea Parcului Izvor opusă celei în care urlau sindicaliştii. Apoi, cu hainele pe umăr sau pe braţ, ca activiştii de la raion, Ponta, Nica, Năstase, Bănicioiu, Corlăţea &Co. au mers pe jos pînă la protestatarii de la poarta Parlamentului(vezi aici o super fotogalerie!) ca să le plîngă pe umăr. Cu lacrimi false, desigur!

Read Full Post »


Nu de puţine ori am fost criticat de unii cititori că aş fi „portocaliu”. Spun din nou: NU SUNT! Sunt liberal, de dreapta, susţin iniţiativa privată şi cred că statul trebuie să intervină cît mai puţin în mecanismele economice şi în relaţiile sociale. Nu sunt adeptul unui stat social, cu milioane de asistaţi(nu e vorba de pensionari) care sunt duşi în spate de cei care muncesc sau au iniţiativă. În opinia mea, instituţiile statului trebuie doar să facă legi şi să vegheze la respectarea lor, să asigure liniştea şi pacea socială, să se ocupe de educaţia şi sănătatea cetăţenilor. Atîta timp cît un stat va da pensii şi tot felul de ajutoare unor categorii care ele se consideră defavorizate, se încurajează nemunca. Majorările de tot felul, date de 20 de ani, în scop electoral(nu uman, din solidaritate etc.) au adus ţara în prăpastia actuală.

Din nefericire, PNL nu mai există ca partid de dreapta, noua clică de la conducere avînd comportament şi discurs socialist, uneori chiar comunist, depăşind „stînga” la care se află PSD. Deci, PNL nu îmi mai reprezintă convingerile de dreapta. Singurul partid care, în opinia mea, doreşte destructurarea sistemului social semi-comunist în care se zbate România azi, este PDL. De aceea, deşi are nemernicii lui, clientelă politică, imperfecţiuni, este condus prost, nu comunică eficient, PDL este mai aproape de convingerile mele de dreapta.

Părerea mea despre Emil Boc o cunoaşteţi. Deşi nu este una excelentă, sunt întru-totul de acord cu scrisoarea trimisă de premier lui Victor Ponta.

Constat că Victor Ponta îşi reconfirmă statutul de „baron al pensiilor de lux”, prin intenţia PSD de a contesta la Curtea Constituţională legea care prevede eliminarea pensiilor de lux şi recalcularea pensiilor speciale, asupra căreia Guvernul şi-a angajat răspunderea în faţa Parlamentului. 

Prin atacarea legii la Curtea Constituţională a României, Victor Ponta doreşte să blocheze intrarea în vigoare a acestui proiect de lege şi, prin urmare, să fie menţinute pensiile de lux, inclusiv cele ale parlamentarilor. 

Acţiunea PSD demonstrează populismul şi duplicitatea lui Victor Ponta care, în faţa camerelor de luat vederi deplânge soarta pensionarilor obişnuiţi, dar în schimb, ţine sub aripa ocrotitoare pensiile de lux, prin amânarea publicării şi intrării în vigoare a legii care vizează recalcularea pensiilor speciale. În desele emisiuni televizate, care l-au transformat, după cum însuşi spune „într-un sclav al apariţiilor media”, Victor Ponta atinge apogeul retoricii populiste, incriminând reducerea pensiilor oamenilor obişnuiţi, în timp ce nu suflă o vorbă despre faptul că pledează cauza pensiilor de lux. 

Aventurile „Baronului pensiilor de lux” la Curtea Constituţională nu vor face decât să amâne aplicarea unei legi drepte. Îi reamintesc domnului Ponta că numai din recalcularea a 8.236 de pensii de lux se pot plăti, într-o lună, 60.000 de pensii medii în România!! 

Vă cer responsabilitate, domnule Ponta, în acest moment în care se poate face dreptate faţă de cei care au pensii doar pe baza contribuţiei la bugetul de pensii!”

 Notă:

Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu are niciun fel de prevederi referitoare la diminuarea salariilor bugetarilor cu 25% şi a pensiilor cu 15%, ci vizează eliminarea pensiilor de lux şi  recalcularea pensiilor speciale, precum şi reanalizarea pensiilor de invaliditate, în termen de un an.

Read Full Post »

Older Posts »