Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 9 ianuarie 2013


funebrutv

Dacă nu ar fi aproape sarcină de serviciu zău! dacă m-aş mai uita la ştiri! Cum pornesc televizorul, la prima oră a dimineţii, aflu doar de moarte. Polmenicul de azi conţine o biată fetiţă căzută de la etaj, un bolnav de peritonită care s-a sfîrşit în sanie, prin nămeţi, pînă să ajungă la spital,  un individ care a murit carbonizat. Deocamdată! Este abia ora 15:00. Pînă diseară mai pot apărea nişte „morţi” calde. În răstimpuri, telespectatorii vor fi  satisfăcuţi cu  înmormîntarea fratelui manelistului Guţă şi cu cea a prietenului acestuia, un puşcăriaş care s-a spînzurat de gratiile celulei. Desigur, şi pe mai departe, cenuşa abia răcită a lui Sergiu Nicolaescu se va vîntura prin marele imperiu TV.

Moartea se vinde bine într-o ţară care agonizeză pe marginea gropii! Ne-curatul Dan Diaconescu s-a miruit primul  din banii aruncaţi la răscruci de audienţe. Posturile TV priveau din raiul profesionalismului şi criticau feul drăcesc în care DDD făcea presă. Dar, fariseii, la dulceaţa colivei jinduiau şi ei. Aşa că, deşi strigau mai ieri: „Ucigă-l toaca CNA-ului!”, azi au înălţat OTV-evizarea la ceruri, pe norişorii perfecţiunii.  Violurile, tîlhăriile, scandalurile sexuale  şi „Jos Băsescu!” au fost afurisite spre finalul jurnalelor. Acum, prezentatori îmbujoraţi şi zîmbitori încep alert citirea veştilor aproape invariabil cu :„Bună dimineaţa! Un om a murit şi alţi trei…!”. Ochii le sticlesc hulpav, ca la corbi, amuşinînd carnea în putrefacţie. Alert şi cu aer doct, profesoral, ei intră în dialog direct cu anumiţii, specialişti în orice. Dacă îi ajută Dumnezeu şi au cu adevărat o „bună dimineaţă”, numărul morţilor poate creşte pe parcursul jurnalului.

Ca milioane de români, îmi beau cafeaua matinală şi privesc necrologuri televizate. Poate unii se uită cu plăcere, pentru divertisment. Eu o fac greu, din obligaţie. Sufletul îmi cade de plumb sub apăsarea relelor  şi necazurilor lumii aflate din gurile zîmbitoare ale fătucilor rujate şi ale băieţaşilor spilcuiti. „Unde o să ajungem?”, mă întrebam odată, sătul de morbid. Am scris şi o poezie. Zilele acestea, asediat de valul de ştiri funebre, mi-am amintit de ea şi o supun umil atenţiei voastre.

***********************************

Încă sunt

 E multă moarte,

prea multă moarte-n jurul meu

încât, în fiecare dimineaţă,

mă pipăi să văd dacă mai exist

şi trist,

mă simt.

Fumul de tămâie,

aburul colivei cu nuci,

mirosul de ceară topită,

îmbâcsesc aerul irespirabil,

în mod repetabil,

şi tragic.

Popii fac ore suplimentare,

prohod răsună peste tot,

oamenii cer de la stat subvenţii

pentru dricuri, haine de doliu,

şi linţoliu

de tras peste ochi.

Cimitirele sunt pline

şi se zvoneşte că în curând

ciocli uceniciţi la locul de muncă

or să îngropa morţii vertical,

în spaţiul vital,

lor.

Până şi fanfarele mortuare

sunt copleşite de cereri,

ele trebuie arvunite cu luni înainte,

ca şi lăutarii la nuntă,

dar cântă,

când e…

E atâta moarte-n jurul meu

încât, în fiecare dimineaţă,

citesc rubrica “Decese”

ca să văd dacă mai exist

şi aflu, trist,

cã da…

Alexandru/2009

Read Full Post »