Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘guvern’


Ginghis-han, pe numele său adevărat Temugin avea un prieten din copilărie, Jamuka, care îi era ca un frate. Cu timpul, între cei doi au început să apară divergenţe în ceea ce priveşte strategiile de luptă. La un moment dat, Jamuka a luat o parte din armată şi a plecat din tabăra lui Temugin, ulterior cele două oşti înfruntîndu-se. Văzînd că vor pierde lupta cu Ginghis-han, cîţiva generali l-au legat pe Jamuka, conducătorul lor, şi s-au dus în tabăra lui Temugin, predîndu-l, sperînd că prin trădarea lor vor fi cruţaţi. Ginghis-han a poruncit imediat să li se lege mîinile şi picioarele de cîte patru cai şi să fie spintecaţi, iar pe Jamuka l-a îmbrăţişat şi i-a spus: „Bine ai revenit, prietene!”. În acea îmbrăţişare, Jamuka a şoptit la urechea vechiului său prieten din copilărie: „Oferă-mi o moarte demnă!”. Trist, Ginghis-han a poruncit să-i fie sucită coloana vertebrală, un procedeu care i-a adus moartea. În credinţa mongolă, dacă îţi rămînea trupul întreg, inclusiv cu fluidele în el, moartea era demnă. Un fel de românescul „a murit în patul său”.

Traian Băsescu este fostul prieten din copilăria politică a celor care, ieri, l-au executat public şi la oră de maximă audienţă. FSN, PSD, CDR, PNL, PDL şi alte înşiruiri de majuscule care or mai fi, au filoane adînci în PCR. Cu mici excepţii, politrucii de azi, dacă ar fi supravieţuit PCR-ul  erau acum secretari de partid la nivel central, la judeţeană, la organizaţii de bază sau cel puţin şefi cu propaganda în colectivele de oameni ai muncii. Nu mă credeţi? Priviţi-i atent pe Şova, Bănicioiu, Tuşa, Mişu Voicu, ca să dau exemple din tînăra generaţie, aşa zisele javre tinere, şi să nu fac referire la Antonescu, Hrebenciuc, Mitrea, Oltean, Nicolicea,  Ghişe etc.  Nu-i aşa că sunt uşor de imaginat ca membri ai Comitetului Central sau ai Marii Adunări Naţionale? Aceşti indivizi, care se prezintă a fi „reprezentanţii poporului”(şi în mare parte chiar sunt!) l-au legat de cai pe fostul preşedinte şi l-au sfîrtecat cu legi neconstituţionale. El i-a trădat! A lăsat liberi bidivii din procuratură şi justiţie, din poliţie şi servicii, din ANAF şi gărzile de orice fel, iar aceştia au  început să zburde prin contractele cu statul al unor firme trecute pe numele bunicilor sau ale unor mătuşi tamara, au început să elimine evaziune fiscală, au început să-i bage la puşcărie.

„Cum e posibil?”, au exclamat politrucii. „Noi, reprezentanţii poporului, să ne împiedicăm de un individ? Mai bine-l eliminam!” Şi aşa a început procesul suspendării. Nu de acum, nu de ieri, ci odată cu arestarea primarului de Cluj, Apostu. Acela a fost momentul declicului. Iar el s-a produs în PDL, nu în USL. Ca la un foc de armă dat de starterul unei competiţii atletice, Sorin Frunzăverde şi o sumă de parlamentari au trecut la USL aproape peste noapte. „Dacă chiorul ăsta nebun a lăsat să fie arestat pînă şi prietenul lui Boc, Sorin Apostu, e clar că noi n-avem nicio şansă!”, şi-au spus ei şi au fugit în tabăra adversă cerînd protecţie. Trădarea lor se aduna la trădarea celorlalţi, mărind numărul celor care doresc obstrucţionarea Justiţiei, trădînd astfel interesul poporului român. Aşa s-a construit o nouă majoritate care a făcut posibilă demiterea Guvernului Ungureanu, un alt pas care a dus spre eşafodul pe care a fost executat Băsescu.

Vă rog să priviţi cu ochii minţii cele două tabere. Într-o parte cei care critică Justiţia, magistraţii, DNA, ANI, CNI, în cealaltă parte cei care laudă aceste instituţii. Un observator atent al vieţii politice ştie că în Parlament sunt două oşti care luptă, una pentru domnia legii şi a statului de drept, iar alta pentru domnia vrerii politicului, indiferent de prevederile Constituţiei şi ale Codului Penal. Exemplul elocvent este votul de aseară. Pentru suspendarea preşedintelui au votat 3 persoane declarate incompatibile de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie(actorul Mircea Diaconu, avocatul lui Dan Voiculescu, Sergiu Andon, şi Florin Pîslaru), o mamă-senatoare al cărui fiu tocmai primise o condmnare de 6 ani, Sorina Plăcintă, şi un senator condamnat definitiv la 5 ani de puşcărie, Cătălin Voicu. Acesta din urmă, indicat de săgeată în fotografie, a fost şi foarte gălăgios, vocifera mereu şi chiar a strigat de mai multe ori „Hoţilor!”. Nu mai vorbesc că majoritatea celor care-l vor dus pe Traian Băsescu, căinează soarta lui Adrian Năstase şi aşteaptă clipa prielnică pentru graţierea sa, probabil în septembrie, dacă Crin Antonescu va cîştiga alegerile prezidenţiale. Condamnările enumerate mai sus nu existau dacă nu era Traian Băsescu. Asta nu înseamnă că el a făcut presiuni asupra Justiţiei, ci că a ferit magistraţii de presiunile politicienilor. Avînd în vedere cele arătate, este logic că ei au doar sentimente de ură faţă de preşedintele susendat. Mai mult, graba cu care Traian Băsescu a fost înlăturat şi fondurile imense cheltuite pentru asta e pusă şi pe seama unei iminente condamnări a lui Dan Voiculescu(dar nu numai), într-un proces aflat în desfăşurare la ÎCCJ. Odată cu preluarea absolută a Puterii, borfaşii din USL, UNPR, UDMR şi chiar PDL speră să intimideze Justiţia, iar pragul puşcăriei să stea cît mai departe de ei. „Libertatea merită toţi banii”, şi-o fi ziz Varanul, un ins care are bani mulţi, dar zile puţine.

Dacă Parlamentul nu-l mai vrea pe preşedinte, o să-l vrea poporul? Puţin probabil. Poporul român a devenit o gloată, şi-a pierdut mîndria, onoarea şi respectul faţă de sine. Propagandiştii USL, direct sau prin vuvuzelele lor, vor turna fiere, venin şi ură în urechile pline de ceară ale electoratului destructurat mintal. „Ăsta v-a tăiat pensiile şi salariile”, vor spune ei în unison cu bestiarul mediatic pe care-l controlează! „Dacă nu tăia cheltuielile bugetare nu mai luaţi deloc pensii şi salarii „, ar veni în apărarea preşedintelui vocile firave ale PDL-iştilor. „Dar de ce să nu ne luăm pensiile şi salariile? Ce, nu am muncit?”, vor urla poporenii cu păr pe ei şi cu bale curgîndu-le din gură.  Credeţi că ar înţelege dacă le-ai explica despre grava situaţie macroeconomică a Europei şi a României?

„Băsescu controlează justiţia, face dosare penale, vă ascultă telefoanele”, vor spune propagandiştii USL. Degeabă vor combate activiştii preşedintelui aceste afirmaţii, pentru că fiecare necinstit se crede nevinovat şi dacă a avut probleme cu legea îl înjură pe Băsescu. Păi, nu zic ăştia că el e la butoane? Ca să nu mai spun că am auzit coafeze, prelucrători prin aşchiere, ospătari, tinichigii, patiseri etc. plîngîndu-se că le sunt ascultate telefoanele. Persoane importante, ce mai! Băsescu vrea să le ştie amantlîcurile,  reţetele secrete de pandişpan sau dacă-şi înjură soacrele. Cum poţi să le vorbeşti acestor oameni de importanţa moralei, justiţiei, statului de drept, deci despre nişte chestii fanteziste într-o ţară în care sistemul te obişnuieşte de mic să ciordeşti cîte ceva, să fentezi legea, să te descurci, să copiezi la examene, să şpăguieşti…

Aşa dar, la referendum vor vota „DA” cei care-l urăsc sincer pe preşedinte pentru că le-a tăiat pensiile, ajutoarele şi salariile, masele de manevră care sunt fidelizate lunar de primari gen Mazăre şi Vanghelie, autobuze de excursionişti electorali duşi de partide în turneu pe la secţiile de votare şi cetăţenii amorfi(telespectatori A3) cărora le curg bale din gură.

Cetăţenii care vor vota „NU” vor fi mult mai puţini, dar de o foarte bună calitate. Ei sunt românii care înţeleg că un preşedinte, oricare ar fi el, nu trebuie schimbat de cîte ori se schimbă şi majoritatea parlamentară. Ei nu sunt fanii agramaţilor îmbogăţiţi peste noapte din matrapazlîcuri şi nici ai lui Salam. Ei sunt oamenii cu bun simţ, cu vederi europene, cu respect pentru lege, dornici de ordine şi Justiţie. Ei sunt conaţionalii cu care mă mîndresc, care au o bibliotecă „citită” la domiciliu, nu doar mobilată cu cărţi cu coperţi frumoase din colecţiile ziarelor. Ei sunt românii care şi atunci cînd ajung în curul gol, la propriu şi la figurat, au la ei papion şi ghilimele.

Concluzionînd cele spuse mai sus, cred că Traian Băsescu va fi demis de poporul USL la referendum. Dar fac apel la oamenii curaţi ai acestei ţări să facă un efort şi să iasă la vot. Este bine ca diferenţa dintre cei care spun DA şi cei care spun NU să fie mai mică. Astfel, vom arăta lumii că sunt şi români care sar în apărarea statului de drept, iar preşedintelui Traian Băsescu îi vom oferi „o moarte” demnă.

Read Full Post »


Doamne, cît a plouat! Două săptămîni neîntrerupt. Credeam că o să-mi crească crengi şi înfrunzesc. Ca să fac în ciudă ploii, nu a fost zi în care să nu merg cu bicicleta sau cu rolele. Mirosul verdelui crud, aerul curat, spălat de ploaie, mireasma florii de tei abia deschisă către viaţă, puţinătatea trecătorilor au fost tot atîtea motive care m-au făcut să primesc stihiile cerului şi cu desfătare. Îmi place să merg prin ploaie şi să simt apa fărîmată în miliarde de stropi biciuindu-mi faţă. Să fie masochism? Să fie dorinţa de reîntoarecere la natură a animalului ancestral care dormitează în ADN-ul meu? Să fie nebunie? Poate că este cîte puţin din toate acestea! Şi la urmă urmei nu contează ce e, ci doar ceea ce simt. Cine s-a plimbat cu bicicleta, în toiul nopţii prin în Cişmigiu, printr-o ploaie cu tunete şi fulgere, cînd era ţipenie de om, ştie ce vorbesc!

Din nefericire, ploaia vine şi cu neajunsuri. Străzile se transformă în canale veneţiene, subsolurile imobilelor devin piscine ad-hoc, traseul metroului devine un lanţ de peşteri, iar gropile din carosabil sunt adevărate capcane. Mergeam cu bicicleta prin vadurile rigolelor şi încercam să-mi aduc aminte imaginea străzii de dinaintea ploilor ca să ocolesc gurile de canal şi gropile. Pe traseul meu eram însoţit de mutrele zîmbitoare ale primarilor care au fost pînă acum şi care îşi doresc ca prostimea să-i voteze şi de aici înainte. Cît de idiot poţi fi să îl votezi iar pe Sorin Oprescu? Îşi mai aduce aminte cineva cum arăta oraşul astă iarnă? Dar de „craterele” răsărite în primăvară? Poate că fanii lui îşi amintesc totuşi de autostrada suspendată(vezi aici) şi de Parcul Esplanada unde zburdă căprioarele(vezi aici)! De Marian Vanghelie ce să mai spun? Amorezul tomnatic al Oanei Mizil nu a mişcat o groapă de gunoi din Sectorul 5, iar zeci de mii de cetăţeni care(sunt sigur) vor continua să-l voteze încă locuiesc pe străzi neasfaltate cu aspect de uliţă. Ei au apă curentă în casă şi la closet doar la inundaţii, cînd le intră şuvoiul din stradă. Încă îşi fac nevoile în dosul curţii. Seara şi le pot face oriunde pentru că primarul le crează condiţii neiluminîndu-le cartierul.

Sala Palatului, 24 mai, 6.000 de pensionari din Sectorul 5 au primit de la Vanghelie, festiv, un tichet social care le aduce un milion de lei vechi, lunar, la veniturile actuale. De fapt, sunt 6.000 de votanţi la care mai putem adăuga şi membrii familiilor lor.

Dar sunt şi veşti bune în Sectorul 5. În diferite puncte(cum ar fi Şcoala 131, din Ferentari), primarul împarte mită electorală ţigănimii nemuncitoare şi pensionarilor, acţiune desfăşurată sub paravanul acordării de ajutoare sociale pentru nevoiaşi. Banii sunt de la bugetul primăriei şi de la stat, adică din banii contribuabililor. Aşa se iroseşte ceea ce forţa vie a sectorului produce! Cetăţenii corecţi, muncitori, oameni cu căpătîi plătitori de taxe nu vor beneficia de străzi curate, asfaltate, deszăpezite, deratizate, fără cîini, cu flori şi spaţii verzi, cu poliţai veghind la liniştea lor, nu au nicio şansă să trăiască mai bine. Leneşii, profitorii, idioţii se bucură acum că le dă Vanghelie cîteva milioane de lei vechi, dar nu gîndesc că pierd mult mai mult, poate chiar zile din viaţa lor, din cauza condiţiilor insalubre şi de înapoiere în care trăiesc ei şi copii lor. Vai nouă!

(AICI VOI POSTA POZE ELOCVENTE IN ORELE URMATOARE)- UPDATE: Le-am pus aici!

Din mersul bicicletei, am observat zecile de bannere şi afişe din care privesc primarii oraşului. Cele mai multe sunt ale lui Marian Vanghelie. La fiecare stîlp! Cer public autorităţilor să declanşeze o anchetă pentru a vedea cît a cheltuit acest individ pentru campania electorală şi din banii cui. Şi ceilalţi primari au o groază de materiale electorale. Mi-a atras atenţia faptul că toţi au cîte-o poză în care întind mîna către cetăţeni! Înainte de ploaie, mergema cu „bici” şi zîmbeam gîndului că parcă cerşesc. Apoi, cînd oraşul era asediat de ploaie, mîna lor întinsă parcă ne atrăgea atenţia să nu călcăm în groapile neastupate de edili, pitite sub apă. Cît de imbecili pot fi cei care vor continua să-i voteze? Halal!

În alveola din centru ecranului se vede că apa a penetrat tavanul. Nu a udat canapeaua. Doar covorul.

Nici Guvernul nu a fost lipsit de infiltraţii. Chiar în faţa lifturilor şi a scării principale, în uşa sălii în care au loc primirile oficiale, din tavan a curs apă. Covorul, readus de cu guvernarea Ponta, şi tavanul scorojit mai păstrează amintirea apei. „Nu sunt singurele infiltraţii, a mai curs şi prin birouri. Se pare că apa vine din ţevile prin care se scurge apa de pe acoperişul Palatului Victoria”, mi-a spus un angajat al Guvernului. Mă întreb cum naiba s-au făcut lucrările de reparaţii care ne-au costat aproximativ 15 milioane de euro? Cred că acei bani s-au dus odată cu apa. La apa Sîmbetei, mă refer!

Petele de pe covor stau mărturie că „lacrimile cerului” au ajuns şi pe holul Palatului Victoria. Uşile deschise sunt cele ale lifturilor, uşile închise sunt cele ale Sălii Transilvania, în capăt se vede sala de şedinţe a Guvernului, iar în dreapta este holul din capătul scării principale, unde au loc strîngerile de mînă dintre premier şi oaspeţii străini.

Read Full Post »


Sper ca titlul înşelător să nu vă ducă cu gîndul la complexul comercial Niro(Europa-Dragonul Roşu), ci la situaţia complexă apărută în urma intenţiei extremismului maghiar de a înhuma în România rămăşiţele pămînteşti ale antiromânului şi antisemitului Nyiro Jozsef( aici poze şi un articol cu crimele comise de nemernic). Situaţia nu trebuie analizată superficial, ca un simplu moft de moment al ungurilor, ci într-un complex mai larg, electoral. Din nefericire, şi de această dată PDL a căzut în mrejele partenerei sale de la Putere, UDMR. De-a lungul guvernării portocalii, ungurii au profitat de susţinerea fragilă din Parlament a guvernelor Boc şi Ungureanu, şi au speculat dorinţa avidă de putere a greilor PDL. UDMR nu a obţinut niciodată mai multe drepturi, mai multe ministere, mai mulţi bani pentru primarii ei, ca în perioada guvernării portocalii(dar şi cu ajutorul lui Traian Băsescu). O să îmi fie greu să înţeleg vreodată cum partidul care avea cel mai mare bazin electoral în Transilvania a dat la gunoi susţinerea naţionaliştilor şi patrioţilor români şi a satisfăcut toate pretenţiile, ifosele, nazurile lui Ildiko, o uniune mereu nesătulă(vezi aici). Mierea guvernării s-a terminat şi PDL găseşte acum, la fundul borcanului, fierea compromisurilor pe care le-a făcut. Unul dintre favoruri, linia de învăţare în limba maghiară de la UMF Tg. Mureş, i-a scos pe portocalii de la guvernare. Alt hatîr unguresc, acceptul de înhumare în România, cu fast, în zi de sărbătoare maghiară, a ucigaşului cu nume de complex comercial, loveşte din nou PDL-ul în lună de pre-alegeri. Şi beat dacă eram, nu puteam face o strategie atît de proastă precum au făcut-o „gînditorii” partidului portocaliu.

În altă ordine de idei, vreau să spun că nu sunt naţionalis- extremist. Gîndesc pro-european şi cred în globalizare. Europa de azi a devenit prea mică  pentru a-i mai pune graniţe. Dar nu pot să nu fiu deranjat de accesele naţionaliste şi de aroganţa cu care o parte a maghiarilor(din ţară şi din afară) ne-au tratat în ultimii 22 de ani şi continuă s-o facă şi azi. Libertăţile şi drepturile lor se întind pînă acolo unde încalcă drepturile şi libertăţile mele. Din nefericire, unii maghiarii încalcă şi limitele bunului simţ! Cum să aduci un ucigaş de români(şi de evrei) pentru a-l îngropa cu fast şi onoruri? Nu e suficient că te las, eu, urmaşul victimelor sale, să-l repatriezi? Fă o groapă pe şestache, cheamă cîţiva din neam, un popă, aleluia!aleluia! şi gata! Poftim, mai dă un şpriţ la restaurant, de pomenire! Dar extremiştii maghiari nu se mulţumesc cu atît. Ei vor să îl proslăvească mii de oameni pe criminal, ca şi cum ar fi un erou, să-l îngroape cu sobor şi cai mascaţi. Ori, cu asta nu sunt de acord! De aceea, susţin punctul de vedere al Guvernului USL în această privinţă şi sper ca actuala Putere să „repare” onoarea rănită a românilor cu dragoste de neam. Prin comportamentul său pro-maghiar PDL a rănit şi a dezamăgit milioane de buni români!

Emil Boc, un fiu al Ardealului care şi-a cosit de la rădăcină românismul, preferînd verdele maghiar, de dragul rămînerii la Putere

Cred că înhumarea în România a lui Nyiro Jozsef este un scandal artificial creat din care îşi trag seva, în vreme electorală, naţionaliştii maghiari din România şi Ungaria. Iată argumentele :

  • – Fascistul a murit în 1953, în Spania. După 22 de ani de la Revoluţie, ca să nu mai spun înainte de asta, nu s-a gîndit nimeni să-i respecte utima dorinţă şi să-l înhumeze în România? Iată că abia acum, în an electoral, o minte creaţă şi-a adus aminte de Nyiro. De ce nu l-au repatriat atunci cînd i-au dezvelit bustul în Odorheiul Secuiesc? Nu era o ocazie mult mai potrivită decît Rusaliile catolice?
  • – Înhumarea nu s-a dorit a fi făcută într-un cadru privat, ci cu mare tam-tam, cu ecouri în România şi Ungaria. Mai mult, s-a ales ca zi de reînhumare o sărbătoare catolică la care participă, anual, aproape o sută de mii de pelerini maghiari de pretutindeni. Deci, iniţiatorii acţiunii au urmărit un scop propagandistic şi nu unul creştinesc, in memoriam Nyiro Jozsef.

N-am să pricep vreodată de ce Traian Băsescu, care plînge cînd aude Imnul, a dat multă apă la moară acestui Bran al extremiştilor maghiari, Szasz Jeno

Acum, hai să analizăm cine cîştigă din această afacere:

  • – extremiştii maghiar ai lui Kover Laszlo, preşedintele Parlamentului ungar, figura cea mai zgomotoasă din ţara vecină.
  • – partidele maghiare din România, UDMR şi(mai ales) UCM, care pot arăta cetăţenilor acestei etnii că este important să fie votate cu sîrg pentru a nu dispărea din Parlament, altfel drepturile lor nu vor mai fi apărate de cineva şi vor fi „mîncaţi” de români.
  • – USL şi Victor Ponta, pentru că au ştiut să exploateze o situaţie negîndită de ei, venită pe tavă. În prima fază, premierul nici nu ştia despre ce e vorba. Scandalul l-a luat pe nepregătite şi întrebat fiind de un jurnalist a deviat responsabilitatea către Ministerul de Externe. Ulterior, Ponta s-a repoziţionat şi a dat declaraţii şi comunicate în care a respins ferm comportamentul agresiv al oficialilor ungari. De asemenea, aparatul său de propagandă a amplificat prezentarea mediatică a incidentului, folosind trompetele RTV şi Antena 3, acoperind astfel discuţiile publice pe marginea imensei potlogării cu renunţarea la banii ceruţi lui Adrian Năstase.(vezi aici)
  • – Corneliu Vadim Tudor, omul-partid, singurul naţionalist-extremist român care mai este recunoscut ca atare de străinătate, dar şi de electoratul autohton.

Şi totuşi, în urma acestei afaceri cineva are de pierdut. PDL-ul şi numai PDL-ul! Partidul care, în opinia multor români(naţionalişti sau nu!)a cedat intereselor ungurilor în detrimentul sentimentelor patriotice româneşti. Iată că a lăsat chiar moştenire actualei guvernări încă o acţiune anti-românească! Acceptul de înhumare a antiromânului şi antisemitului Nyiro a fost dat în timpul guvernării portocalii, iar  USL nu a uitat să pomenească asta în mod repetat, profitînd de mana cerească la maximum.

În scurt timp, ecourile scandalului se vor stinge pentru că nici extremiştii unguri, nici guvernul român nu au interes ca acesta să continue. S-a făcut vîlvă căt a trebuit, fiecare şi-a făcut treaba, şi-a atins scopul, deci nu se mai întinde pelteaua! Peste puţin timp, Nyiro Jozsef va fi îngropat aproape în anonimitate, în cadrul unei ceremonii patronate de liderii UCM-UDMR. Iată ce perfid pune capăt incidentului oficialul de la Budapesta:

”Noi nu suntem interesaţi în a crea tensiuni şi sunt convins că singura cale a relaţiilor dintre cele două state, guverne şi naţiuni este cooperarea. Nu există o alternativă. Eu cred că şi cei care au ajuns acum brusc la guvernare vor recunoaşte acest lucru, sau, dacă nu, ei vor fi principalii afectaţi”, a afirmat preşedintele Parlamentului Ungar, Kover Laszlo.

Mai pe româneşte spus: Gata! Ne-am hîrjonit un pic, ne-am atins scopul!. Acum nu mai continuăm sfada! Suntem parteneri în UE, în NATO, suntem vecini cu interese comune, deci suntem condamnaţi la cooperare! Cred că Guvernul Ponta ştie asta!

Şi eu sunt convins că premierul ştie! Aşa cum cred că declaraţiile sale acide pe această temă nu vor mai continua. Deşi cred că USL mai poate exploata electoral un alt subiect, atrăgînd voturile patrioţilor. În zona locuită de maghiari există statui(şi nume de străzi) ale unor antiromâni şi antisemiţi, unii chiar criminali de război, care ar putea cădea sub incidenţa Legii Holocaustului(Dan Şova ar trebuie să ştie:) ). Dacă legea interzice ca mareşalul Ion Antonescu să aibă statuie chiar şi în curtea bisericii pe care a ctitorit-o în Bariera Vergului, de ce asta ar fi permis pentru criminalii maghiari? Îmi place să cred că sîngele de român e la fel de preţios ca sîngele de evreu. Nu-i aşa?!

Read Full Post »


Somn pufos! Poporul veghează la liniştea ta

Azi a expirat moratoriul pe care i l-am dat actualului prim-ministru. Nu am rezistat nici măcar o lună aberaţiilor puse în operă de actuala guvernare. Ultima dintre ele îi aparţine chiar şefului Executivului. Şi pentru că eu nu am expresivitatea acestuia, claritatea în exprimare, ştiinţa de a mă face atît de bine înţeles, îi dau cuvîntul lui Victor Ponta. Mai menţionez faptul că citatele au fost extrase de la începutul şi sfîrşitul cuvîntării pe care premierul a adresat-o miniştrilor, azi, în şedinţa Guvernului, de faţă cu presa.

Sper să avem o şedinţă cât mai eficientă şi mai rapidă deoarece în urma vizitei(în Afganistan-n.a.) am o mică restanţă la partea de odihnă şi, sigur, dacă sunt şi alte probleme la ordinea suplimentară sunt gata să le acceptăm dacă sunt probleme absolut urgente.”

„Pentru lista suplimentară…sunt obosit că n-am dormit bine…şi mai accept de data asta propuneri. De săptămâna viitoare o să fiu din ce în ce mai restrictiv.”

Repet! Citatele aparţin premierului ţării mele şi au fost rostite în şedinţa săptămînală a Guvernului României.

Că omul Victor Ponta este obosit, poate chiar s-a născut obosit, nu mă interesează. Dar dacă omul aşezat în fruntea Puterii Executive a ţării este obosit, îmi pasă al naibii! Ce să facem noi, poporenii, care aşteptăm rezolvarea problemelor noastre de la Guvern? Să aşteptăm să-i treacă premierului oboseala? Dar dacă un cataclism pică prost, exact într-o altă zi în care bioritmul lui Victoraş e jos, ce ne facem? Să ne rugăm Domnului şi poate ne apără! Să nu mai spun că, ipotetic, România poate fi atacată oricînd de un inamic extern, terorist, să zicem. Va trebui să vorbim cu băieţii ăia să amîne declanşarea atacului cu o zi în cazul în care premierul a dormit prost în noaptea care precede atacului. Ce…Doamne iartă-mă! Nu moare nimeni(sau da?!) în caz că o amînă şi ei cîteva ore!

În ce mă priveşte, cred că ar mai fi o soluţie. Anume, Victor Ponta să ne lase şi să se ducă să se culce. Pîn’ l-oi trezi eu!

Read Full Post »


Cabinetul Ponta, la prima fotografie pe care a făcut-o în ziua instalării la Palatul Victoria. În timp ce premierul îşi grăbea miniştrii ca să se aşeze pentru foto, cu îndemnul „Haideţi, măi! Haideţi! Cine nu se regăseşte în poză înseamnă că l-am remaniat!”, aceştia coborau scara centrală cu frică, ţinîndu-se de balustradă, pentru ca în lipsa covorului să nu alunece pe treptele de marmură.

  În urmă cu vreo doi ani, persanele întinse pe holurile Guvernului au dispărut. La intrare în Palatul Victoria, marmura holului te întîmpina cu un aer neospitalier şi rece. Parcă te aşteptai ca spiritele unor prim-miniştri comunişti să coboare din tablourile agăţate pe pereţii holului central. Pe sub privirile severe ale lui Ghe. Gheorghiu-Dej şi Chivu Stoica păşeai temător ca să nu-ţi ţocăie tocurile sau blacheurile în contact cu marmura albă, deşteptînd astfel monstrul din ei.

Foto de familie a Guvernului Ponta. După Boc, pe centrul scării intrării principale a Palatului Victoria au rămas doar vergelele metalice care în mod normal susţin covorul.

       Jurnaliştii au întrebat care este cauza dispariţiei covoarelor şi li s-a răspuns ba că au fost scose din cauză că sediul Guvernului se consolidează, ba că au fost duse la spălat. Ambele, minciuni marca guvernării Boc. Lucrările de consolidare nu au afectat interiorul în toate zonele, iar covoarele se spală pe loc, cu o maşinărie specială. Realitatea a fost alta. Covoarele au fost strînse şi depozitate la un etaj superior al clădirii, din ordinul lui Emil Boc. Preşedintele PDL a spus că acestea „arată urît”! Nu am fost la Răchiţele ca să văd dacă el avea preşuri în casa părintească, de aceea nu-mi pot explica gustul îndoielnic al fostului premier. Gurile rele mai afirmă că „scoarţele” au fost scoase dintr-un capriciu al unei doamne foarte, foarte, foarte! apropiate de Emil Boc, pre numele său, Ştefania Ferencz. Covoarele nu au fost puse la locul lor nici în cele 78 de zile ale guvernării Ungureanu. Săracul MRU! I-o fi fost teamă ca vreunul dintre ele să nu fie „zburător”!

Covorul verde(lung de peste 100 m) care face legătură între biroul de la Et 1 al foştilor premieri Tăriceanu, Boc şi Ungureanu, şi sala de şedinţe a Guvernului, a reapărut săptămîna trecută. Apropos! Ponta a ales un birou situat la Et.2, cel care a fost deţinut şi amenajat de mentorul său Adrian Năstase, în perioada acestuia de prim-ministeriat.

     Dar mai contează să ne luăm doar din atîta lucru? Important este că acestea acum s-au întors, pe holuri şi scări, odată cu păsările călătoare, în lunci şi văi. Ele au reapărut ca prin farmec la cîteva zile după ce Victor Ponta a fost înscăunat şef al Executivului. Funcţionarii Guvernului sunt mai mult decît încîntaţi(nu stiu dacã si femeile de serviciu!).
Iată că USL-ul ştie că trebuie să meargă tip-til, tip-til în timpul guvernării! Nu ca proştii de la PDL care, vorba lui Marean Vanghelie, „nu ştie nici să conducă, nici să fure”.

Read Full Post »


Ţigani urindîndu-se(!!!)

Iată că am ajuns să trăiesc în Al III-lea Guvern, din 2012, şi nici nu s-a ajuns la jumătatea anului. În mod normal, după alegerile din noiembrie, a.c. vom avea şi al patrulea Executiv! Deocamdată, aşa cum le-am acordat moratoriu lui Boc şi Ungureanu, este firesc să mă abţin în a critica o perioadă Guvernul Ponta. Deşi…!

***********

    Azi sunt năpădit de amărăciune şi subiectele pe care doresc să vi le supun atenţiei sunt în consonanţă cu starea mea sufletească. În primul rînd, postez o fotografie cu ţigani care îşi spun români. Animalele sunt, în prezent, trăitore la Londra. După cum se vede în foto mic, un trio tuciuriu „udă” boscheţii oraşului de pe malul Tamisei, parcă vrînd să arate lumii cum se p…ă ei(aproape la propriu) pe bunul simţ, pe lege, de ce nu, pe un popor care a avut nobleţea să-i suporte în oraşele sale, pe obrazul nostru, al românilor civilizaţi! Imaginile spun mai mult decît aş putea grăi eu. Nu sunt rasist, dar mi-ar plăcea ca eu să tac şi să vorbească biciul(ca să fiu blînd!).

_____________________________________________

 

O altă amărăciune m-a cuprins atunci cînd am realizat cît de jos a ajuns meseria de jurnalist. O armată de cărători de microfon se întrece să pună întrebări tîmpite premierului, care mai de care concurîndu-se în prostie. Agitînd cu aer de superioritate microfoanele cu însemnele televiziunilor care i-a avortat pe canalele media, aşa cum exibiţioniştii îşi flutură falusurile în faţa vreunei demoazele care le cade-n plasă pe o alee dosnică, microfoniştii pare că vor să ia premiul „cretinus maximus”. Mai jos aveţi un colaj de întrebări ale jurnaliştilor pomeniţi, precum şi răspunsurile primului-ministru. Apreciez eroismul cu care Victor Ponta rezistă uzurii psihice la care este supus de imbecilitatea agresivă a suficienţilor. Dar să dau cuvîntul mediocrităţii:

IERI

Reporter: Domnule premier, la Antipa a venit şi Mihai Rãzvan Ungureanu în vizită.
Victor Ponta: Mă bucur să-l întâlnesc pe domnul Ungureanu.
Reporter: Nu, nu azi. A venit când era premier.
Victor Ponta: A, am crezut că astăzi.

Reporter: Dacă îmi permiteţi, nu mi-aţi răspuns: va afecta sau nu recesiunea majorarea salariilor?
Victor Ponta: În fiecare zi vă răspund la această întrebare şi în fiecare zi vă spun că dacă vom avea efecte negative asupra încasărilor la buget, vom reduce de la cheltuieli.

Reporter: E pusă sub semnul întrebării a doua creştere a salariilor pentru bugetari, cea din decembrie?
Victor Ponta: Cum facem să ascultaţi când răspund colegei dumneavoastră? Nu.

Reporter: Nu mai ţin minte, aţi spus ceva de domnul Mang?
Victor Ponta: Ţineţi bine minte, nu am spus nimic.

Reporter: Ce înseamnã WWF?
Victor Ponta: Wild Found! O zi bună, la revedere!

_____________________________________________________

AZI

Reporter: Cătălina Ponor, propusă ca secretar de stat?(n.a.-ce idioţenie!!!)
Victor Ponta: Nu. Nu. Era vorba despre o funcţie în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. Ea este angajată şi la Clubul Dinamo, dar posturile fiind blocate, astăzi am deblocat acest post. Despre asta este vorba.

Reporter: Nu am înţeles ce este cu aplicaţia asta?
Victor Ponta: Este o aplicaţie a mea pentru contul meu de Facebook şi site-ul meu prin care utilizatorii de Apple pot să aibă acces mult mai rapid la informaţiile pe care eu le postez pe Facebook şi pe pagina mea de net.

Reporter: Doresc să vă întreb de pensia municipală. Este un flyer electoral care circulă, mă rog, la alegerile din Prahova şi în….
Victor Ponta: Eu nu mai sunt în Prahova de când sunt prim-ministru. Îmi pare rău.
Reporter: Este o inițiativă USL, este vorba de candidații la primăria /…/
Victor Ponta: Aş vrea să vă spun că ştiu toate iniţiativele USL din ţară, dar adevarul ar fi că nu le ştiu.

Reporter: Domnule prim-ministru, nu pot să nu insist cu declaraţia lui Silvian Ionescu, totuşi este o jignire.
Victor Ponta: Dar dumneavoastră puteţi să insistaţi. Eu cred că un prim-ministru chiar şi atunci când este jignit nu trebuie să răspundă tot cu jigniri.

Şi exemplele continuă! Zilnic!

**********

Hai să închei într-o notă mai veselă. Zilele acestea, noua Putere scutură fotoliile ocupate de gloata portocalie şi îşi instalează oamenii. Unii dintre aceştia(puţini) sunt persoane respectabile şi cu expertiză în domeniile vizate. În schimb, grosul şleahtei este format din oportunişti, fripturişti, sinecurişti şi „omu’ lu’…”! În această cheie este bancul pe care l-am primit recent pe email şi pe care doresc să vi-l împărtăşesc.

În urma schimbării Guvernului, instituţiile statului urmează a fi reorganizate. Panică mare printre angajaţi. Pentru ca procesul restructurării să fie înţeles mai bine de salariaţi, directorul unei instituţii ia o puşca de vînătoare şi adună toţi subalternii în curtea instituţiei.
– După cum ştiţi, urmeaza o schimbare în instituţia noastră şi vă voi explica cum stă treaba. Vedeţi copacul ăla?
– Daaa, zic toţi cei prezenţi. Directorul trage un foc în direcţia pomului şi toate vrăbiile zboară.
Dupa puţin timp, toate se întorc în copac.
– Vedeţi, zice directorul, cam aşa stă treaba;
– Bine şefu’, zice unul, dar nu s-a schimbat nimic;
– Băăă! Ia uită-te mai atent… Eşti sigur că vrăbiile sunt aşezate pe aceleaşi crăci?”

Să supravieţuiţi bine!!!

Read Full Post »


Guvernările Boc, de doi ani şi jumătate, ne-au demonstrat cum nu trebuie să comunici, atît cu populaţia, cît şi cu parlamentarii care te susţin. Limbajul de lemn, minciuna pură sau prin omisiune, incoerenţa, chiar agramatismele, s-au simţit ca acasă atît în discursurile premierului, cît şi în comunicatele expediate de la Palatul Victoria. O persoană care ştie adevărul, de cele mai multe ori, simte furie şi dezamăgire cînd una se fumează şi alta se spune, dar sunt situaţii cînd trăieşte şi momente de veselie. Amară, ce-i drept!

Iată trei mostre de umor involuntar, înmugurit din limba de mesteacăn cu care ne-a blagoslovit Guvernarea Boc.

  1. Miercuri, 23 februarie, Emil Boc s-a întîlnit, la sediul Guvernului, cu Jean-Claude Mignon, şeful delegaţiei Franţei la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE). Iată un fragment din comunicatul emis la finalul reuniunii.

În cursul întrevederii, şeful Executivului a menţionat bunele relaţii dintre România şi Franţa, apreciind că Parteneriatul strategic dintre cele douã ţãri a consolidat cooperarea bilateralã, atât în plan economic, cât şi în plan politic(vezi aici documentul).

Cred că nu mai trebuie spus că Franţa este vîrful de lance al grupului de state care se opun aderării României la Spaţiul Schengen. Deci, de ce consolidare a parteneriatului franco-român vorbeşte Guvernul? Poate de una negativă!

__________________________

 

2. Duminică, la 0ra 14:00(!), 20 februarie, Emil Boc i-a informat pe prefecţi, convocaţi la videoconferinţă, despre obiectivele Guvernului, atît în domeniul socio-economic, cît şi în plan politic.

„Pe componenta economică, câteva date. După cum puteţi observa, cu cât semnele bune apărute în economie încep să se multiplice, cu atât adversarii noştri politici devin mai disperaţi. Din punctul nostru de vedere, este treaba lor”. (citeşte tot documentul)

La auzul acestor cuvinte, jurnaliştii prezenţi, şi cei incorecţi, dar şi cei corecţi în raport cu adevărul, au izbucnit în rîs, ca la un semn, sub privirile mirate, dar superioare, ale demnitarilor prezenţi în sala de şedinţă a Guvernului. Adversarii politici ai actualei Puteri sunt disperaţi, recunosc, dar pentru că nu mai rabdă să stea departe de banii ţării, cîţi or mai fi ei prin visterie, şi nu pentru că România a ieşit din criză. Cu toate că şi acesta este un motiv care pune pe jar Alianţa Roşie, USL. Reprezentanţii mass-media au rîs de altceva! Ce semne bune vede premierul în economie? Creşterea de 0,1% este mai mică decît marja de eroare „±” a oricărei evaluări, indiferent că vorbim de parametrii macroeconomici sau de un borcan cu iahnie de fasole cu ciolan? Jurnaliştii au părinţi şi soţi bugetari, trăiesc în lumea reală şi văd că trîmbiţatele creşteri de salarii şi pensii nu s-au produs. Dimpotrivă, sunt situaţii în care cetăţeni cu salarii de 1.000 de lei cîştigă mai puţin din cauza reîncadrărilor, în ciuda majorării cu 15% a salariului brut, nu net. Atît timp cît simplu cetăţean nu va vedea pe fluturaşul de salariu sau pe talonul de pensie o mărire a veniturilor, ba chiar una superioară indicelui de creştere a  preţurilor de consum şi inflaţiei, Boc poate se poate lãuda cu orice. Dar, e doar o glumã!   

______________________________

 

3.  Emil Boc, pe 28 ianuarie, a avut convorbiri cu omologul său croat, Jadranka Kosor, care a efectuat o vizită de lucru în România. Iată un fragment din comunicatul Guvernului emis la finalul discuţiilor dintre cei doi premieri.

„De asemenea, cei doi şefi de guvern au stabilit să colaboreze şi în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor europene, dată fiind experienţa României, care ar putea fi valorificată de Croaţia. „Suntem dispuşi să împărtăşim experienţa României atât în ceea ce priveşte procesul de pre-aderare cât şi în privinţa aspectelor de post aderare la Uniunea Europeană”, a declarat premierul Emil Boc(vezi aici documentul).

Mai trebuie să spun că România are cea mai slabă absorţie, din toate timpurile, a unei ţări a UE şi că a luat mai puţini bani decît plăteşte ca şi cotizaţie de stat membru?! Ce să-i învăţăm noi pe croaţi? Poate doar cum nu ar trebui să procedeze!

Hai, recunoaşteţi! Nu-i aşa că ăsta micu e simpatic?

Read Full Post »


 

Un amic, lucrător în „servicii”, mi-a trimis scrisoarea de mai jos. Deşi nu el este expeditorul, se teme că, în momentul în care va ieşi la pensie, va păţi la fel.

„Am ridicat săptămîna trecută adeverinţa de la MApN. E varză! Nici nu ştiu cum să concep contestaţia mai eficient, de unde să încep! Din fericire, am petrecut Sub Steag mai puţini ani decît în  cazul nefericitului de mai jos, iar furăciunea pare a fi proporţională!”, mi-a scris amicul în emailul care conţinea şi scrisoarea deschisă a colonelului în rezervă.

Aşa cum am mai spus pe acest blog, sunt de acord cu decizia Guvernului de a pune ordine în sistemul de pensii speciale. În condiţiile crizei economice actuale, nu trebuie să existe pensionari privilegiaţi, indiferent de domeniul în care au activat, ci doar pensionari. Dar, una este să institui dreptatea în sistem, alta e să fraiereşti nişte persoane în vîrstă, fie ele şi foste cadre active în MApN, MAI, SRI, SIE, STS, DIE etc. Dacă ceea ce spune mai jos este adevărat(şi se pare că este, iar cazul nu este singular), îl somez(sic!) pe ministrul Apărării, fostul popotar, azi general de armată, Gabriel Oprea, să intervină pentru ca drepturile petentului să fie respectate.   

SCRISOARE DESCHISĂ
adresată ministrului Apărării

8 12 2010

Domnule ministru, sînt un pensionar militar care am activat neîntrerupt la Unitatea Militară 01607 din Someşeni – Cluj-Napoca, de unde m-am pensionat în anul 1985, cu gradul de locotenent-colonel în rezervă, avînd o vechime de 2 ani în viaţa civilă + 3 ani şcoala militară de transmisiuni + 27 de ani ofiţer activ.
Zilele trecute, mai precis în 4 decembrie 2010, am fost chemat la Centrul Militar Zonal Cluj, pentru a completa o adeverinţă însoţită de o anexă în care era o listă cu 16 perioade totalizînd, după cum au socotit cei în drept, un număr de 82 de luni (6 ani şi 10 luni) care, (ATENŢIE!) mi se vor scădea din vechimea în lucru, deoarece în această perioadă eu nu figurez în activitate. Am cerut o copie a anexei să o iau cu mine acasă ca să verific şi eu cînd am fost „inactiv” şi cînd am fost „activ” în toţi aceşti 27 de ani de activitate militară neîntreruptă ca ofiţer. Menţionez că, de la repartizarea mea în unitate şi pînă la ieşirea la pensie, am efectuat neîntrerupt serviciul militar în această Unitate Militară 01607, nu am fost mutat în alte localităţi. Studiind acasă această listă cu perioadele de „inactivitate” militară, am descoperit nişte ciudăţenii inexplicabile. De exemplu, apar perioade inactive de cîte 1 lună, alte perioade de cîte 2 luni consecutiv, altele cu 3 luni consecutiv, 7 luni, 12 luni şi chiar o perioadă de 36 de luni (3 ani consecutiv). Interesant, d-le ministru, cum vă explicaţi acest fenomen? Adică, am trecut în rezervă 2 sau 7 luni şi m-am înrolat din nou în armată primind totuşi solda pe perioada de inactivitate. La fel, am întrerupt serviciul militar 1 an sau 3 ani şi am fost apoi reactivat, beneficiind în perioada „lipsă de la apel” de solda militară. Cum vă explicaţi, d-le ministru, că în 1985 am primit Decizia de pensionare corectă, în care apare activitatea mea în armată fără perioade de întrerupere, iar acum o să mi se întocmească o altă decizie de pensionare, cu 82 de luni lipsă din vechimea de ofiţer activ? La întrebările pe care i le-am pus comandantului Centrului Militar Zonal, referitoare la această bătaie de joc, mi s-a răspuns că se va face apel la arhivele armatei de la Piteşti şi să stau liniştit că totul se va rezolva în favorea noastră, dar că va dura cîţiva ani datorită marelui volum de lucru. Auzind acest răspuns m-am îngrozit, mai ales că de la 1 ianuarie 2011 toate veniturile se vor impozita şi adăugînd aşa-zisa recalculare, venitul meu lunar aproape că se va înjumătăţi. În această perioadă de aşteptare oare cîţi pensionari vor deceda? Printre întrebările pe care l-am pus comandantului Centrului a fost şi aceasta: ce se întîmplă cu pensionarii militari care vor refuza completarea acestei adeverinţe? Răspunsul a fost uluitor: pensionarilor care refuză completarea adeverinţei li se va calcula o altă pensie care va avea ca bază de calcul salariul mediu pe economie, nu cea de acum, ci cea de dinainte de 1989, ca şi la civili. Şi ca batjocura să fie crasă, am rămas cu gura căscată atunci cînd am calculat şi eu acele perioade de inactivitate şi am constatat că o simplă adunare aritmetică pe care a făcut-o funcţionarul Centrului a fost greşită. În titlul anexei erau trecute 82 de luni lipsă, iar eu am găsit 72 de luni. Deci mi se vor băga pe gît 10 luni (aproape 1 an) din burtă datorită unui funcţionar incompetent care nu ştie să facă o simplă adunare aritmetică. De ce, domnule ministru, să suport eu această povară a incompetenţei cuiva? Erau în sala de aşteptare a Centrului Militar Zonal pensionari militari mult mai în vîrstă ca mine, purtînd ochelari cu multe dioptrii, cu proteze auditive, care au semnat adeverinţa fără să verifice datele care li s-au pus în faţă. Vă daţi seama, domnule ministru, dacă o simplă adunare aritmetică am descoperit-o eu din întîmplare că era greşită, cîte nedreptăţi s-au strecurat neintenţionat sau poate intenţionat în calculele cu procente, înmulţiri sau împărţiri? Această greşală găsită în anexa mea o pot încadra ca furt în dauna proprietăţii private – pensia fiind o proprietate personală – prin folosirea unui fals în acte. Dacă în activitatea financiară, la verificarea pe verticală şi pe orizontală a unei balanţe contabile, se constata o diferenţă de 1 leu, se anula totul şi se reluau toate calculele pînă se găsea greşeala. În situaţia mea, dacă găseam eu o greşală de o lună, poate o treceam cu vederea, dar să se greşească cu 10 luni este strigător la cer şi nu am să o tolerez. Domnule ministru, eu cît am fost în activitate mi-am făcut datoria şi am fost corect faţă de Instituţia pe care acum o conduceţi dumneavoastră şi am pretenţia ca această Instituţie să fie corectă faţă de mine. Dumnevoastră aţi promis că dacă se atinge cineva de pensiile militare o să vă daţi demisia. Vă aduceţi aminte? Abia aştept să vină noua Decizie de pensionare „ciuruită” ca să văd cîtă onoare şi credibilitate mai are cuvîntul dat de un ministru. Chiar dacă aţi pregătit hîrtia şi condeiul pentru semnarea demisiei de onoare şi o veţi face, cu noi cei „ciuruiţi” cum rămîne? De ce nu luaţi legătura cu dl.col, (r) dr. Mircea Dogaru, preşedintele Sindicatului Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere şi să vă străduiţi împreună pentru a găsi soluţii în rezolvarea acestei probleme? Sînt sigur că nu vă va refuza. Dacă nu o veţi face, înseamnă că nu sînteţi bine intenţionat în ajungerea la un rezultat pozitiv, favorabil pensionarilor militari. Aşteptaţi-vă, domnule ministru, ca din luna ianuarie 2011, cînd o să primim pensiile aproape înjumătăţite, să vă confruntaţi cu proteste de amploare şi atunci o să vă aduceţi aminte de alocuţiunea domnului prim-ministru, făcută în plină criză financiară, în care a spus, citez: „La anu’, scapă cine poate!”
Vă doresc Sărbători Fericite şi să aveţi un An Nou mai bun decît cel care a trecut!

Al dumneavoastră subordonat,
Locotenent colonel (r) GHEORGHE MĂNUŞ

Read Full Post »


Spuneam aici că printre cei mai pregătiţi, serioşi, capabili, discreţi şi modeşti sfătuitori ai prim-ministrului Emil Boc este consilierul de stat Dan Lazăr. Nu obişnuiesc să ridic osanale cuiva şi cu atît mai puţin celor aflaţi la Putere, dar nici nu pot critica orice, oricînd şi oricum numai de dragul criticii. Revenind la Dan Lazăr, doresc să precizez că îi ştiu convingerile şi am multe argumente pentru susţinerea spuselor mele, dar minima confidenţialitate mă determină să nu le fac publice. O bună dovadă poate constitui şi faptul că acesta, tot la cererea lui Boc, a condus mai toate grupurile de lucru constituite la nivelul Guvernului.

Aş dori să mă opresc la povestea mutării consilierului de stat al premierului în funcţia de secretar de stat la Ministerul Finanţelor Publice, decizie publicată, luni, în Monitorul Oficial, precum şi la scopul urmărit de şeful Executivului.

Emil Boc l-a surprins pe Lazăr atunci cînd i-a propus transferul la MFP. Iniţial, consilierul de stat a refuzat învestirea, dar premierul a insistat, în mod repetat. Dan Lazăr a şovăit mult timp între „DA” şi „NU”, fiind conştient atît de importanţa funcţiei cît şi de faptul că va deveni „o ţintă vie” pentru presa aservită mogulilor. Pînă la urmă, „nebunia” tinereţii l-a determinat să îşi dea acordul, el încercînd să privească noua funcţie ca pe o provocare, mai ales că pregătirea sa profesională îl recomanda pentru acest post. „Dacă pleacă Lazăr suntem distruşi! Era singurul de pe aici care ştia despre ce e vorba în ecuaţie”, mi s-a destăinuit un funcţionar din aparatul de lucru al premierului. Dacă e aşa, de ce a ţinut morţiş Emil Boc să-l „înstrăineze” pe cel mai bun consilier economic al său?  

De aici, încep speculaţiile mele. În ce mă priveşte, cred că premierul şi-a dat seama de incapacitatea ministrului Gheorghe Ialomiţianu de a conduce o instituţie atît de importantă. Mai cred că Boc doreşte să aibă un om al său, loial şi capabil, la teşchereaua cu arginţi a neamului. Şi, nu în ultimul rînd, (parcă) eternul făuritor de bugete anuale, secretarul de stat Gheorghe Gherghina, cred că are zilele numărate. S-au succedat guvernări, s-au schimbat miniştri de finanţe, dar Gherghina e de neclintit. „El e singurul care ştie să facă bugetul”, a lămurit cineva mirarea mea referitoare la nemurirea acestui „zeu” al veniturilor şi cheltuielilor!

Cunosc calităţile lui Dan Lazăr la fel de bine cum cunosc incapacităţile lui Ialomiţianu, la fel cum ştiu gîndirea îmbîcsită a lui Gherghina şi la fel cum am verificat teama de a avea iniţiative personale a „pilosului” Bogan Drăgoi(al treilea secretar de stat de la MFP). Faptul că un tînăr plin de avînt, capabil, fără carnet de partid, bun profesionist, conferenţiar universitar(care predă efectiv studenţilor de la UBB) a fost „infiltrat” în bîrlogul de la Finanţe este îmbucurător. Acum, mai rămîne ca „sistemul” să-l lase pe Dan Lazăr să pună în practică iniţiativele pe care le are. Pentru a confirma, este nevoie nu numai de pricepere şi dorinţă, ci şi de curaj. De aceea, păstrînd proporţiile, noului secretar de stat nu pot decît să-i adresez un îndemn biblic: „Lazăre, ridică-te şi umblă!”

Read Full Post »


Aşa cum deja (cred că) v-aţi obişnuit, din cînd în cînd mă cuprinde o mare lehamite. Nu este uşor să trăieşti în România, mai ales atunci cînd eşti corect, munceşti din greu, banii sunt mai puţini pe zi ce trece, cînd duci o luptă cotidiană cu sistemul şi cu imbecilii cocoţaţi în funcţii de conducere, cînd nu eşti fiul lui Ics sau al lui Igrec. Azi, simt nevoia să mai scriu cîte ceva pe blog, din respect pentru vizitatorii mei care şi-au făcut obiceiul(mulţumesc!) de a accesa zilnic acest blog.

  • Ziariştii „pedepsiţi” de RA-APPS

În urmă cu o săptămînă, o colegă de la Realitatea TV a făcut un reportaj cu camera ascunsă în care arăta că la bufetul amenajat de Guvern pentru jurnaliştii acreditaţi nu se eliberează bon fiscal (vezi aici). De atunci, respectivul chioşc a fost închis pentru inventar (vezi foto). La ce naiba sã se facă inventar? La trei lulele, trei surcele? De fapt, cei de la Secretariatul General al Guvernului(SGG) doresc să „pedepsească” jurnaliştii pentru că le-au stricat ploile. „Aţi făcut panaramă, acum răbdaţi!” şi-au zis în gînd şmecherii care se ocupă de această problemă. Sincer, de mai multă vreme am dorit să scriu despre măgăriile care se fac la acest bufet dar, pentru a nu crea probleme celor două vînzătoare, am renunţat. Acum nu mai am reţineri.

Deci:

SGG are în subordinea sa RA-APPS. Regia protocolului de stat, pe lîngă nenumărate vile, terenuri, cabane, hoteluri şi case de protocol(pe care Tăriceanu a dorit să le privatizeze dar acum nu se mai ştie nimic, Elena Udrea fiind una din persoanele mereu interesate de acest fond imobiliar), administrează şi o unitate de alimentaţie publică, SPR Triumf. Mereu am suspectat că în spatele mega-restaurantului statului sunt nişte băieţi care dijmuiesc o parte din cîştiguri. Triumf are, la Palatul Victoria, un restaurant care deserveşte cabinetul premierului, miniştrii, consilierii, secretarele, SPP-iştii, personalul etc. Sub coordonarea acestuia, la biroul de presă a fost deschis un bufet. Dacă la restaurant găseşti mîncare gătită, la bufetul jurnaliştilor se găsesc eugenii, chipsuri, bombonele, stiksuri, cafea, ţigări, sucuri, apă, bere(?) etc., adică mai puţine produse decît la un chioşc sărac de la ţară. În schimb, preţurile sunt de „centru”, exorbitante şi cu un adaos comercial de pînă la 60%. O pungă cu covrigei este 4,2 lei la bufetul jurnaliştilor. Acelaşi produs l-am cumpărat cu 2,6 lei de la un botique  situat pe strada Paris, lîngă Guvern. Nu mai vorbesc de calitatea execrabilă a cafelei, o poşircă denumită pompos „espresso”!

Pe lîngă aceste produse ambalate, aduse din afara unităţii(ştiu ei de la ce engross!) şi vîndute la preţ de speculă de băieţii deştepţi de la Triumf, de la restaurant se mai aduceau uneori la bufet şniţele dubioase(nişte chestii lăbărţate, numai pesmet, prăjite într-un ulei hiperfolosit), piept de pui(singurul comestibil ptr că e la grătar), sandwich-uri cu caşcaval şi salam, ale căror feliuţe sunt tăiate cu raza laser(altfel nu ar putea fi atît de subţiri), salată orientală, salată de vinete, salată de peşte(am făcut herpes după ce am mîncat ultima oară) etc. Deşi porţiile sunt minuscule şi nu ar sătura nicio pisică, preţurile, la fel ca şi la pungile cu snacksuri, sunt exorbitante pentru un bufet de incintă. Ca o comparaţie, lîngă Guvern este restaurantul Trattoria  Buongiorno(vezi aici) unde mănînci cu 19,9 lei un meniu mediteraneean, adică te costă mai puţin sau echivalent cu „amărăciunile” de la bufetul „guvernamental”.

În concluzie, dacă cineva crede că prin închiderea bufetului le-a tras-o jurnaliştilor, se înşală. De-abia aceştia nu mai mănîncă toate „bălăriile” aduse la preţ de speculă de băieţii deştepţi care administrază restaurantul  Triumf. Deci, problema este a lor pentru că le scade cîştigul din care trebuie să plătească mai departe comisioane. Am glumit! Ce se cîştiga la bufetul jurnaliştilor e mezelic, că tot vorbim de mîncare. Cei de la RA-APPS şi SGG  „ciugulesc” gras de pe urma restaurantului şi a serviciului de catering care se asigură pentru evenimentele şi dineele organizate la Guvern. Despre astea voi vorbi altădată. Dacă nu cumva, pînă atunci, pune Boc corpul de control al primului ministru să facă o anchetă! Hai, că iar am glumit! Ce corp de control? Aţi mai auzit ceva de el?  Ce-or face un secretar de stat şi vreo 70 de inspectori pentru salariile babane pe care le primesc? Sau de aceea au salarii babane, ca să nu facă! Măi, dar glumeţ sunt azi!

Read Full Post »

Older Posts »