® Băsescu, mondial, şi Bercea, naţional

Motto:Mai multe minţi rătăcitoare care au poposit vremelnic pe acest blog m-au afurisit pentru că, după neuronul lor, aş fi portocaliu, pro-Boc sau fan al Preşedintelui. Cred că şi cei care au capete ce nu se pot rostogoli, pentru că sunt pătrate-ca să îl parafrazez pe prietenul <de-a dura lex>- s-au convins că am criticat PDL şi Guvernul de cîte ori a fost cazul. Iar azi, voi lua în cătarea pixului pe şeful statului.

Elicoptere poartă pe cerul patriei zeci de vameşi şi poliţişti bănuiţi de participare la contrabandă şi crimă organizată. Dis-de-dimineaţă, în locul lăptarului, pe la casele reţinuţilor a venit duba cu mascaţi. Liderii de sindicat, ghidonaţi pe la spate de PSD şi PNL, incită populaţia la război civil, arzînd rapid etapele dintre ţopăiala Dansului Pinguinului şi aruncarea de pietre în freză, ca în lupta de la Posada. Boc, un premier care stă într-un echilibru precar pe un scaun ce mai are doar trei picioare, şi alea şubrede, vrea să cadă la datorie, din nou, ca o Jenã d’Arac, asumîndu-şi Codul Muncii în Parlament. Televiziunile antinaţionale continuă să incite populaţia la anarhie, să distrugă speranţa amărîţilor care privesc, să tragă clopotul unei ţări care, deşi e cu perfuzii, încă nu a murit. Pentru că suntem periculos de virili, penetrînd-o prin buzunare şi livinguri pînă la Atlantic, Marea Baltică şi Marea Nordului, Uniunea Europeană nu-şi ridică fustiţa să-i pătrundem şi neprihănitu-i Schengen. Politicieni de doi bani, de la toate partidele, vorbesc de la diferite tribune pentru a ne convinge, o dată în plus, că sunt incapabili, că nu au soluţii şi că nu ei sunt speranţa unui popor năpăstuit. Infracţionalitatea este în creştere, şoferi slabi cu nervii se ucid pe stradă, sărăcia devine din ce în ce mai lucie, iar tot mai mulţi adolescenţi fără viitor se rătăcesc prin grădina etnobotanică. Preţurile cresc, carburanţii au atins tariful apei vii şi, ca să fie treaba treabă, iarna se instalează pînă pe 10 martie. De parcă nu era destul, peste acest peisaj minunat pentru un exeget în sociologie rezident în Hawaii, un ţigan nu îndeajuns de libidinos ca să devină cumătrul fratelui Preşedintelui ţine titlurile jurnalelor de ştiri.

Dar în tot acest timp şeful statului ce face? Rîde! Ca proasta-n tîrg, cum zice românul. O naţiune întreagă aştepta cu sufletul la gură conferinţa de presă, azi, la ora 17:00, iar Traian Băsescu şi-a început discursul hăhăind! „Idiotule, ar putea spune iubitorii de preşedinte, rîsul tîmp al lui Traian Băsescu este doar un tic, o manifestare nervoasă”. Nu mă interesează! Atunci cînde te situezi pe cea mai înaltă funcţie a statului se consideră că eşti un individ puternic, deci ai autocontrol. Dacă în loc de hăhăiala prostească el avea ca tic scărpinatul în cur sau în prohab, îl scuzaţi şi atunci, măi, băsescienilor? Voi continua să susţin toate iniţiativele care vizează modernizarea statului, deci pe Taian Băsescu şi actuala Coaliţie. Nu mă dau în lături să susţin PSD şi PNL dacă voi vedea că părăsesc limbajul populist, politicianist, plin de talaş. Din nefericire, aceste partide pun interesul lor mărunt de „Jos Băsescu!” înaintea interesului naţional şi tinerii lor mă surprind cu discursuri mai comuniste ca cele ale lui Ion Iliescu.

Revenind la discursul Preşedintelui, recunosc că mă aşteptam să se dezică de cumetriile fratelui său Mircea Băsescu, acest Cornel Palade al afaceriştilor români. Îmi doream ca Traian Băsescu să trimită ramburs Ludovicul de aur(şi nu salba de cocoşei cum afirmă otrepele mogulilor) primit de Maria Băsescu de la nevasta lui Bercea Mondial. Rîvneam să-l văd pe preşedintele ţării mele vorbind cu seriozitate de situaţia dificilă pe care o traversează România. Jinduiam ca şeful statului să-i spună premierului şi Elenei Udrea, public, că nu toate pensiile celor cu grupa de muncă I şi II s-au majorat si cã nici salariile bugetarilor nu au crescut cu 14%, aşa cum se laudã ei. Cauzele, în ce mă priveşte, le ştiu, dar poate că ar fi trebuit să le audă şi cetăţenii acestei ţări din gura cea mai avizată. Îmi doream să aud orice de la primul om în stat, dar nu o hăhăială imbecilă. Acum nu era momentul! Niciodată nu e momentul, în afară poate de situaţia în care ar fi fost la un şpriţ de vară, bătînd podeaua ca în „Şatra”, dar acum cu atît mai puţin. Rîsul de început de discurs prezidenţial a rezonat ca şi unul la căpătîiul mortului. „Hăhăhă, ce faci, mă, a murit măta?” 

Pot crede că el a rîs de un popor agonizat?! Poporul lui! Pot crede că Traian Băsescu însuşi i-a cerut fratelui său, pe care l-a apărat şi lăudat, să boteze nepotul lui Bercea Mondial, în contul său? Ţiganul dorea faimă şi protecţie, candidatul de atunci la funcţia supremă în stat, voturile ţigănimii. Era un schimb de influenţe. Tot în interes electoral a fost şi vizita familiei prezidenţiale la Costeşti, de ziua ţiganilor. Preşedintele ştia că orice pupătură de dinţi de aur, orice buric frecat, orice ghiul de bulibaşă strîns în palmã, orice atingere cu Vitrina, Mercedesa, Televizor, Judecător, Carburator, Aspirator, Storcător, Epilator sau Vibrator, îi aduc voturi. Şi videoclipuri! Se aude că manelele care îndemnau votarea sa au fost sposorizate de ţigani din tagma lui Bercea Mondial. „Eu nu pledez pentru asimilare, pledez pentru păstrarea obiceiurilor şi cred că la 99% dintre români le plac cîntecele ţigăneşti, nunţile ţigăneşti, le plac cîntăreţii, Adi Minune şi alţii, le plac manelele”, a spus preşedintele acum un an, proaspãt ales, ca un semn de recunoştinţă.

Atunci cînd te bagi în troacă te mănîncă porcii, spune un proverb. În goana sa după voturi, Preşedintele a făcut, direct sau indirect, şi alianţe underground. Păcatele trecutului îl prind din urmă. Acum plãteşte preţul tovărăşiei cu un interlop, iar susţinătorii săi, oricît de nepăsători s-ar arăta, trăiesc o ruşine intimă. Pentru a mai obţine un mandat de „şmecher” mondial, Traian Băsescu a trosnit din degete, s-a pupat pe bucile obrajilor, iar fratelo naş Mircea a văzut păsărica finei, nepoata lui Bercea, care urmărea, la rîndu-i, să fie tot şmecher. Naţional.