Toată lumea ştie că Ildiko este o fată urîtă. Are picioare strîmbe şi păroase, este ştirbă şi vorbeşte stricat, e ţîfnoasă, se uită pieziş, are pieptul plat şi minus 1 la sutien. La pubertate, faţa i s-a umplut de coşuri purulente şi aşa a rămas. Degeaba s-a tăvălit cu cine a vrut şi cine n-a vrut, prin hambare, pe prispe, prin fundul curţii, pe sub covată sau pe izlaz, că de bubele cu puroi nu a scăpat. Ba a mai rămas şi gravidă, iar maică-sa a trebuit să o scape de plozi zgîrmînd-o cu coada lingurii de lemn sau dîndu-i să bea ceai de leandru, drămuit la cinzeacă pentru a nu da colţu’. Fetele mari, nevestele, divorţatele şi văduvele satului sunt geloase pe Ildiko şi, din ură, au poreclit-o „Lindiko”, dar una nu are curaj să o strige aşa în faţă!
De ceva vreme, urîta satului s-a încurcat cu Imel, primarul, şi a ajuns consiliera lui. Edilul şef nu face nimic fără ca Ildiko să fie de acord sau fără să profite şi ea de te miri ce. Iute la vorbă şi mic la stat, Imel nu taie un pom fără să îi dea urîta voie, nu pietruieşte un drum fără să-i facă ei sau la vreun neam de-al ei vreo podişcă, nu cumpără o carte de Limba română pentru şcoală fără să ia cîteva manuale şi în Limba maghiară. Au fost cazuri cînd s-au mai şi certat, dar s-au închis în casieria primăriei, prin uşă au răzbit cîteva chiţăieli, „no, hai!” şi „ioi! ioi!”, iar cînd au ieşti de acolo, amîndoi erau roşii în obraji şi cu zîmbetul pe buze. Familia primarului a aflat despre legătura incestuoasă dintre cei doi şi unii membri ai ei, mai naţionalişti, au vrut să-i despartă. Într-un consiliu de familie, Imel a explicat neamurilor situaţia şi le-a ameninţat că, dacă rupe relaţia cu unguroaica, nu mai pupă un colţ de păşune, nu li se mai repartizează vreun loc de casă la uliţă, nu vor mai primi niciun ciob de termopan pentru acareturi. Iar rudele cîrcotaşe s-au liniştit ca prin farmec!
Nici Ildiko nu vrea să îl piardă pe Imel de amant. „Mică, mică, uite-aşa/Eu îmi fac treaba cu ea!”, glumeşte unguroaica atunci cînd o mai întreabă prietenele de ce stă cu o personalitate atît de măruntă. Ea nu mai ştie numărul celor cu care s-a întins, de cînd un moşulică, sărac şi cinstit, fost activist al comunei, a penetrat-o, folosindu-şi limba de duh şi luîndu-i fecioria, dar ştie că mai bine ca azi, cînd e cu Imel, nu i-a fost niciodată!
Pe de altă parte, lumea se întreabă ce-o fi găsit mărunţelul la panarama de Ildiko, şi 
curvă, şi urîtă. În opinia bărbaţilor din sat, dacă nu eşti „beat muci şi nu îi pui ceva pe faţă nu poţi să-o…de, ca omu’! Toţi se minunează de faptul că urîta naibii trage iţele cum vrea, şi-a pus şogorii prin funcţii la sfatult popular, şi l-a făcut pe Imel să-i mănînce din palmă şi „să-i bea apă din…”, mă-nţelegi”.
Pentru că vor fi alegeri în comună, Cirtov, nepotul fostului secretar comunist care a început-o de fată, îi trage clopotele lui Ildiko, vrînd să o cîştige de partea sa, împotriva lui Imel. I-a promis marea cu sarea, s-a lăudat că o are mai mare(averea) decît actualul primar, s-a oferit să îi lase neamurile în posturi, i-a promis postul de viceprimar, s-a îmbăţoşat că-i dă, vorba românească, „şi pe gură şi pe cur”.
Rinc, alt pretendent la primărie, nepotul gestionarului benzinăriei din sat, dă şi el ochii peste cap, prefăcîndu-se atras de nurii sleiţi ai urîtei. Fătălăul îi trimite bileţele desenate cu o inimă străpunsă de o săgeată galbenă şi îi aduce aminte unguroaicei că el e mai frumos decît Imel, că are breton EMO, că nu e ochelarist ca ceilalţi, că în tinereţe s-au mai ghiduşit împreună, în toate poziţiile, şi jură că încă o iubeşte.
Imel a auzit că Rinc şi Cirtov se furişează, noaptea, prin fundul grădinii şi aruncă pietricele în geamul Ildikei, dar nu-şi face probleme. Ştie că urîta vrea numai prieteşugul lui. Păi, cine a făcut toate hatîrurile unguroaice, nu el?! Statut de cetăţean de onoare mai are să-i dea şi gata, poftele ei sunt îndeplinite! Ildiko, o fi curvă penală, dar are mîndria ei! Acum vreo cîţiva ani, Cirtov şi Rinc au făcut-o poştă pe malul gîrlii, au supus-o la perversiuni şi au ejaculat pe faţa ei, în batjocură. Cică i-ar fi zis: „Ia, fă, d’aici, să-ţi treacă bubele şi să faci tenul curat!”. Apoi, s-au lăudat la tot satul cu poveştile lor sexuale. Ba mai strigau şi după ea „Ciocolina! Ciocolina!” şi îi agăţau în parul porţii prezervative folosite. Nu mai spun că Rinc şi Cîrtov au strîns beţivii satului, neamurile şi nişte bogda-proste în faţa primăriei şi i-au pus să ţipe: „Boccia să piară, ungurii afară”, au dansat Ceardaşul în pasul pinguinului, la mişto, timp în care arătau degetul 
mijlociu spre fereastra unde Ildiko şi Imel stăteau pitiţi după perdele. Ori, aşa ceva nu se iartă uşor!
Bîrfa satului spune că Ildiko s-a jurat că nu va uita vreodată cum a fost ruşinată de Critov şi Rinc care, după ce şi-au făcut poftele cu ea, au năclăit-o pe faţă şi au aruncat-o ca pe-o zdreanţă la marginea apei, în răchiţele. Cum s-a jurat că nu va uita niciodată cum Imel, care tocmai trecea pe acolo cu gîştele la păscut, a ajutat-o să se ridice, i-a aranjat rochiţia, a scuturat-o de praf şi a pupat-o apăsat pe obraji umezi, alinînd-o!
Dar, cîtă încredere să ai în jurămintele unei curve?!
**********
PS: Orice ducere cu gîndul la personaje şi întîmplări reale dovedeşte că respectivul, deşi nu are treabă, are imaginaţie!
Nu crede ce ţi se spune, cercetează! 