® Mi-a fătat căţeaua

Desene animate

    ¶ Victor Ponta s-a întors din SUA. S-a dus…şi a venit…! Nu! Tot cum a plecat! Cică ar fi găsit uşile închise, dar nu numai la madam Clinton, ci şi la cei aflaţi  mai jos în ierarhia Casei Albe. Singura persoana care se pare că totuşi a fost dispusă să dialogheze cu micuţul Titulescu ar fi fost portarul de la White House, Washington D.C. „Don’t cross the line!”, i-ar fi zis puşcaşul marin afro american lui Ponta, timp în care îşi mîngîia patul armei. „Excuse me!”, ar fi răspuns şeful PSD-ului, în timp ce-o ştergea voiniceşte. Din această cauză el nu s-a putut lăuda cu vreo fotografie făcută alături de un oficial american al Casei Albe, aşa cum i-au cerut colegii de partid şi jurnaliştii(cei adevăraţi, nu slugile lui Felix şi Ghiţă). „Nu m-am dus în SUA ca să fac poze”, le-a răspuns Victoraş arţăgos răutăcioşilor care-l întrebau cu cine s-a văzut şi fotografiat. Fiţi convinşi că dacă avea vreuna, Antena 3 şi RTV o lăsau pe ecran cîteva zile, mititică sub ceas, unde afişează Dan Diaconescu „Senzaţional”. Sursele mi-au mai spus că, ieri, a fost mare halimai la şedinţa BP al PSD, clevetitorii făcînd mişto pe la colţuri şi chicotind. „Ponta şi-a făcut poze cu Mickey Mouse cînd a fost primit la Disneyland”, rîdeau ei. „Pînă şi Vanghelie a avut mai mult succes peste Ocean(vezi aici). Cînd mai pleacă şefu-n SUA să-i organizeze Marean vizita”, ar fi făcut caterincă lideri ai PSD. Nişte pricinoşi! Eu cred că Ponta are fotografii. Cu obeliscul!(vizita pe larg, aici)

Sală, sală, vrem ostaşi!, a strigat ofiţerul în kaki. Pe cine? Pe cei trei, restul mai aşteptaţi la uşă.

¶ Ieri, am participat la Bilanţul Ministerului Apărării Naţionale, eveniment la care a fost prezent primul-ministru. Totul a fost pliciticos, ca la fiecare şedinţă de acest fel. Laude, felicitări, promisiuni, mici critici. Dar nu vreau să mă refer la discursurile oficialităţilor, ci la două aspecte organizatorice.

Φ Pentru a nu fi locuri goale în sală, organizatorii pregătiseră la uşă mai mulţi ofiţeri „de rezervă”. „Mai trebuie trei aici”, a ordonat un şefuleţ din minister cînd a observat că unele scaune ale sălii erau goale. Întîmplarea m-a dus cu gîndul la congresele PCR de la Sala Palatului. Tovarăşul Ceauşescu nu trebuia să vadă scaune goale în faţa ochilor, de aceea se proceda la fel. Pe lîngă invitaţi, organizatorii partidului aduceau nişte tovarăşi de rezervă, un fel de Stan-păpuşă, gata să fie puşi pe locurile libere. Aşa au procedat şi subalternii to’arăşului Gabriel Oprea. Bunele deprinderi nu se uită niciodată!

Φ Al doilea aspect se referă la, mă scuzaţi, nevoia mea la baie. De vreo 7 ani tot particip la bilanţurile ministerelor, deci inclusiv la MApN. Niciodată nu am întîlnit condiţii de securitate atît de stricte  ca acum. Cineva m-a însoţit de la poartă pînă la locul din sală, drum pe care odinioară îl parcurgeam singur. Însă, surpriza cea mai marea a fost în momentul în care am fost nevoit să merg la WC. Am întrebat un ofiţer unde este toaleta şi m-am îndreptat spre ea în paşi vioi. Am urcat cele cîteva scări în fugă şi fără să privesc înapoi. Uşurat, m-am spălat alene pe mîini, mi-am aranjat freza şi cînd ies…o domnişorică mă aştepta la uşă. Ruşinată ea, stingherit eu! Am reuşit să bîgui o scuză pentru că am stat prea mult în toaletă, dar i-am spus că nu ştiam că sunt aşteptat. Pe de altă parte, m-am abţinut cu greu să nu rîd pentru că mi-am adus aminte de bancul cu Bulă, copil. Năzdrăvanul nu vrea să meargă la pipi decît cu bunica, altfel plîngea. Cînd a fost întrebat de părinţi de ce vrea doar cu bătrîna, el a răspuns: Pentru că-i tremură mîna. Respectiva m-a urmărit pînă la uşă, fără să ştiu. Nu credeam că pînă şi la WC trebuia să te însoţească cineva. Poate că şefii Apărării doreau să se asigure că nu ai jet radioactiv şi gaze de luptă…biologice!

Cu mînuţele astea două cu care am muls măgăruşul(de bani), bricolez şi la gaze. Cînd simt că explodează mă strîng aşa, mă screm şi gata! Apoi mă detectez cu senzorul olfactiv.

           ¶ În ţara noastră dragă avem mulţi oameni care se pricep la toate, aşa cum avem alţii care, deşi nu se pricep la ceva, vorbesc ca şi cum s-ar pricepe. De duminică dimineaţă am intrat în „era gazelor”. Pînă acum am traversat „era infecţiilor intraspitaliceşti”, „era pedofiliei”, „era glaciară”, „era înzăpezirii”, „era deszăpezirii” şi prevăd că va urma „era dezgheţului”. Revenind la gaze, pot afirma că am devenit doctor în domeniu. La televiziuni s-au perindat atîţia specialişti încît ştiu totul despre ţevi, supape, senzori, contoare, mercaptan, etan, burlan, sighet-marmaţian. Printre atîta amar de lume (ne)pricepută s-au intercalat şi veşnici pricepuţi la toate de care vorbeam mai sus. Nu am urmărit toate televiziunile ca să văd dacă pînă şi madam Tatoiu şi-a dat cu părerea despre gaze(nu intestinale, ci naturale), aşa că mă voi referi doar la doi dintre multi-specialiştii Antenei 3. Unul este partenerul măgăruşului dintr-o emisiune televizată acum peste 20 de ani. M-am obişnuit ca actorul să comenteze orice şi oricînd, dar chiar şi la gaze nu visam că se pricepe. Un alt megaspecialist este un profesoraş sindicalist ajuns vedetă la televiziunea lui Voiculescu-securistul. A fost suficient ca educatorul să facă,  acum vreo 2 ani, un protest anti Traian Băsescu, pentru a-şi cîştiga un loc forever în studioul televiziunii lui Felix. Cred că profesoraşul a devenit specialist în gaze în urmă cu vreo trei săptămîni pe cînd se fîsîia prin Piaţa Universităţii şi îşi dădea aere într-un megafon,  dirijînd un cor de urlători „jos băsescieni”.

           ¶ Nu ştiu dacă are sau nu vreo legătură cu cele povestite mai sus, dacă a auzit vreun comentariu TV şi a fost străbătută de emoţie sau a zărit într-un colţ de ziar viscolit pe Mickey dînd noroc cu Ponta, dar este cert că mi-a fătat căţeaua! Că nu e doar o vrăjeală stricată ci, aşa cum v-am obişnuit, doar purul adevăr, îmi stau mărturie fotografiile de mai jos! Uitaţi-vă la ei ce frumuşei sunt, bătu-i-ar norocu’! Dacă ajung javre, comentatori îi fac, pupa-i-aş eu de păpuşei!