Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 15 februarie 2012

® Doar un exemplu


Strada mea, Bucureşti.

Nămeţii sunt cît gardul. Uliţa este plin de zăpadă şi niciun utilaj nu a deszăpezit-o. Cu greu, jurnalistul reuşeşte să-şi facă drum pînă la poarta unei case a cărei cuşmă abia se mai zăreşte din noianul de omăt. Omul îndepărtează cu picioarele zăpada îngrămădită în dreptul unei uşi verzi, cu vopseaua scorojită. Viscolul o aşezase acolo într-o geometrie doar de el ştiută. Răspunzînd într-un tîrziu chemărilor repetate ale musafirului nepoftit, prin ochiul mic de geam se iţeşte un chip răvăşit de băbuţă. Părul îi iese dezordonat pe sub o căciulă din lînă, îmbrobodită la rîndul ei cu o basma spălăcită de ani. În picioare, ea are tîrlici împletiţi iar trupul plăpînd îi stă pitit sub o droaie de ţoale, puse de-a valma. Ai impresia că femeie s-a îmbrăcat cu toate hainele din şifonier, ca la final să le acopere cu un halat gros din molton, ca de spital. Sufletul puţin al bătrînei are 85 de ani.

-Ce faci, tanti? Eşti bine?, întreabă jurnalistul.

-Nu sunt, maică, răspunse ea şi instantaneu începu să plîngă. E văduvă şi singurătatea o copleşeşte. De cînd a început să ningă nu a mai ieşit din casă. Cine să îi dea zăpada urcată de viscol pe pereţii cocşcoviţi ai casei bătrîneşti de paiantă? Cine să-i coboare troienele aşezate pe culmea acoperişului gîrbovit de ani? Nici apă nu are aşa cum nu are nicio persoană care să stea cu ea şi să o ajute. Dacă mai ţine vremea rea, băbuţa poate fi găsită moartă în casă, la primăvară. Bătrîna se vaită că e oarba şi că nu mai are putere să se-ngrijească. Ascunşi în spatele unor ochelari de vedere cu ramă groasă, ochii ei aproape orbi  şiroiesc de lacrimi. De fier să fii, nu ai cum să rămîi insensibil la aşa ceva! Fiecare dintre noi are în minte imaginea unor rude bătrîne, a părinţilor sau a bunicilor, iar această „icoană” o asociăm cu bătrîna a cărei faţă e brăzdată de viscolele vieţii. Privindu-i şuviţele cărunte, mîinile tremurînde şi chipul zbîrcit, auzindu-i glasul sugrumat de plîns care îi rosteşte necazul, văzîndu-i lacrimile şiroind, nu putem sa fim insensibili sau chiar să nu lăcrimăm la rîndu-ne! Nu-i aşa?

Mobilizare pentru a depăşi nesimţirea unui primar care este ales de o anume parte a locuitorilor Sectorului 5, contra unor foloase, exact acea parte care nu plateşte impozite şi taxe sau care are aceste taxe foarte mici. A naibii democraţie!

Ei, bine! Uliţa de care vorbesc se află la 3 staţii de Parlament, în Sectorul 5. Vanghelie pierdut în amor şi nesimţire nu se oboseşte să deszăpezească străzile secundare ale cartierului. Nu a făcut-o de 8 ani de cînd e primar. Dacă cetăţenii nu ies la lopată sau nu strîng bani ca să şpăguiască vreun buldozerist, strada rămîne necirculabilă pînă la topirea zăpezii. Gunoierii, Salvarea sau Pompierii nu pot intra, aşa că fiecare locuitor se descurcă pe cont propriu, fie aruncînd gunoiul pe cine ştie unde, fie rugîndu-se la Dumnezeu să-l ferească de boli şi de foc.

Şi bătrînica există! E tanti Mimi de care vorbeam  aici. Ea are pensie de urmaş, pensie de nevăzător şi pensie de muncă. Totalul stipendiilor de la stat depăşeşte 20 de milioane lei vechi, mai mult decît pensiile cumulate ale părinţilor mei care au, adunat, 78 de ani de muncă. Tanti Mimi se vaită că nu vede(a făcut operaţie de cataractă) dar nu e chiar aşa. Exagerează! Apă curentă nu are pentru că i-a îngheţat o ţeavă, dar se va repara. Are şi copii, dar au grijă de ea „de la distanţă” pentru că nu se înţeleg. Tot ceea ce v-am spus la început este adevărat.!Tanti Mimi se vaită mereu, plînge, zice că n-are bani şi nici ajutor. Deşi spune că nu vede, ea se uită la telenovele, ştiri şi emisiuni de divertisment, zi şi noapte. Tanti Mimi îşi organizează timpul de somn şi masă în funcţie de programul TV. O simbioză mai bună între om şi televizor nu am mai întîlnit. Băbuţa e cel mai bun „pipălmetru” pentru agenţiile de rating, la grupa ei de vîrstă. Tanti Mimi, deşi nu a ajuns mai departe de capul străzii de mulţi ani şi are venituri mai mari decît unul care munceşte, a fost trecută pe lista persoanelor care beneficiază de ajutoare. Primăria, în răstimpuri, îi dă făină, zahăr, ulei etc. de la Uniunea Europeană. În plus, Vanghelie i-a mai scăpat nişte bani şi la alegeri. Dar tanti Mimi nu se duce să ia alimentele sau banii, ci dă buletinul unui ţigan care o vizitează din cînd în cînd. Ăla a trecut-o pe fel şi fel de liste de nevoiaşi, pentru a primi pomeni sociale, iar în schimbul „serviciului” el ia o parte din ceea ce primeşte bătrîna. Mama e puţin invidioasă că nu beneficiază şi ea de fel şi fel de foloase, dar nu se bagă în afacere pentru că nu-i place să se înhăiteze cu ţiganii.

Gîndiţi-vă că vreun reporter ajunge la o „tanti Mimi” care trăieşte oriunde în ţară. Netotul se va urca pe cea mai mare grămadă de zăpadă din curtea ei şi ar veni către cameră cu paşi rari, luptîndu-se cu nămetele şi văitînd necazul femeii. Respectiva, abia iţită în uşa casei, ar plînge şi ar blestema viaţa amară pe care o duce, s-ar plînge că nu are bărabat, ar spune că nu a trecut nimeni pe drum şi că este izolată, ar spune că pensia e mică,  şi-ar văita singurătatea, bolile şi bătrîneţea, poate chiar ar critica Guvernul şi pe Băsescu. Cameramanul i-ar filma de aproape părul alb, ochii în lacrimi, chipul zbîrcit şi din difuzorul televizorului s-ar auzi în surdină o melodie tristă, de înmormîntare. Telespectatorii vor fi impresionaţi la maximum, ar lăcrima şi ei, ar umple de sudalme autorităţile şi pe beţivul ăla de Băsescu care a nins şi a viscolit prea mult. Cei mai miloşi dintre telespectatori vor răspunde întrecerii de campanii de ajutorare a sinistraţilor. Unele alimente şi obiecte vor ajunge la cei care au cu adevărat nevoie de ele, altele, nu! O parte din donaţii vor umple cămările rudelor primarilor, persoanelor înstărite, şmecherilor şi băgăcioşilor cu gura mare. De exemplu, o babă înzăpezită s-a plîns unui reporter, în direct, că primarul a primit foi de dafin şi nu i-a dat şi ei. Cine mă lămureşte de ce i-ar trebui unei înzăpezite flămînde, înfrigurate şi care stă pe întuneric foi de dafin? Sunt frunze fermecate? La inundaţii o parte din ajutoarele date de români şi de Guvern au fost schimbate de beneficiari pe băutură. Altele au fost revîndute la jumătate de preţ, prin sat. Şi nu mă refer doar la ulei, conserve şi zahăr, ci şi la cherestea, fier beton, BCA, ciment. Nu mai spun că unii şi-au scos termopanele caselor abia construite de stat în locul bojdeucilor lor luate de apă şi le-au vîndut. Despre asta vorbesc!

Curte arătate în direct la RTV, titlul ştirii fiind "O comună de lângă Focşani, îngropată sub munţii de zăpadă". Măi, să fie! Eu văd doar o curte de om gospodar.

Atenţie! Nu spun că mereu este aşa sau că toţi procedează astfel! Nu refuz existenţa unor drame! Nu mi-am propus să tai elanul celor care răspund campaniilor umanitare. Vreau doar să atrag atenţia asupra unor aspecte pe care le cunosc pentru ca telespectatorii să nu cadă pradă manipulărilor. În activitatea mea, am văzut un reporter care stătea în singura baltă din zonă şi transmiteau cu răsuflarea tăiată că satul este inundat. Ştiu reporteri care aveau ketchup la ei pentru a mînji cu „sînge” locul accidentelor ca să pară mai „horror”. Aşa cum am văzut un plăvan tembel al Antenei 3 care a intrat dinadins cu maşina pe un drum închis circulaţiei şi televiziunea lui a emis un „Breaking News” că vai! vai! echipa ei a rămas înzăpezită. Ăla trebuia dat afară pentru că a pus o tehnică de sute de mii de euro în pericol, nu prezentat ca erou. A doua zi, Realitatea TV nu s-a lăsat mai prejos şi s-a lăudat că o echipă a ei a rămas şi mai înţepenită în nămeţi, chiar mai multe ore decît cea a concurenţei. Am mai văzut o grăsună de la RTV, anti-Băsescu şi fană a lui Vadim Tudor, cum ieşea de sub un morman de zăpadă şi păşea greoi ca Lazăr cînd ai ieşit din mormînt. Ea, la chemarea cameramanului, nu a lui Iisus. Dospita sugera telespectatorilor că acei locuitori sunt îngropaţi de vii şi ne  turna bocet în urechi despre viaţa grea a oamenilor de acolo. În fapt, o viaţă la fel de grea ca a oamenilor de pe aici. Şi exemplele ar putea continua! Repet! Nu minimalizez anumite tragedii întîmplate PUNCTUAL, ci critic doar exagerările, manipularea şi utilizarea nefericirii oamenilor şi a unui dezastru meteo în scop politic.

Curtea mea! Abia mai pot intra în casă. Nici nu mai ştiu ce să fac cu zăpada iar pe stradă nu se circulă. Să chem televiziunile? Primesc şi eu ajutoare?

De aceea,  cînd aceste televiziuni mincinoase încearcă să ne păcălească(adică mai mereu) să nu se scape din vedere cele arătate mai sus. Trebuie luat aminte dacă operatorul întoarce camera de jur împrejur(tur de locaţie), toate detalii legate de persoană şi ambient trebuiesc analizate vigilent, iar spusele intervievaţilor trebuie ascultate atent. Numai aşa se poate cerne minciuna de adevăr. Altfel, românii de bună credinţă vor continua să fie manipulaţi şi vor munci din greu, chiar sub cod portocaliu, pentru ca „tanti Mimi” să stea liniştită, fără griji, uitîndu-se la telenovele, sub cod verde.

Read Full Post »