Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 5 februarie 2012


Un băiat al străzii împărţea manfeste tocmai aduse. Credeţi că ideea, textul şi banii necesari tipăririi îi aparţineau?

Ce face un om fără iubită, fără nevastă, fără amantă, fără niciun rost sîmbăta după-amiază, pe la 17,00? Vă spun eu! Se duce în Piaţa Universităţii. Trecuseră mai multe zile de cînd nu am mai călcat pe acolo şi trebuia să văd ce mai e nou. Gerul se domolise şi, în ciuda lapoviţei şi a rafalelor sporadice de vînt, era plăcut. Oraşul părea pustiu şi din Calea 13 Septembrie pînă la Intercontinental am făcut vreo 10 minute. Am parcat maşina pe o stradă lăturalnică şi am intrat în zona de protest pe lingă agenţia de bilete a Teatrului Naţional(TNB). De mai multă vreme edificiul este supus unor lucrări de modernizare şi un spaţiul larg unde odată erau o parcare şi o alee, a ajuns doar un gang mărginit de gardul şantierului. Cînd veneam către protestatari, gonit de vînt, am trecut grăbit prin acel spaţiu strîmt fără să fiu atent la detalii. În schimb, la plecare am văzut ceva ce m-a uimit! Dar toate la timpul lor!

Samavoarele care furnizau GRATUIT o licoare colorată sunt înconjurate de inşi guralivi, cu limbi împleticite(de ger, cred! :))) cu pahare de plastic în mînă.

Piaţa nu mai era cum o ştiam. Urlătorii, mult mai organizaţi, aveau generator de curent cu motor pe benzină care alimenta o staţie de amplificare cu microfon şi două boxe cît vechiul frigider Fram. Mai în spate, erau şi două samovare electrice cu cafea fierbinte(aşa ziceau ei, deşi eu am mari îndoieli că ambele aveau cafea). Lozincile erau aceleaşi. La fel şi feţele. Recunosc, au apărut şi figuri noi. Este mai mult decît evident că oamenii sunt organizaţi şi întreţinuţi de cineva. Ca cetăţean român plătitor de taxe mi-aş dori ca SRI-ul să-mi spună cine şi de ce dă bani pentru ca nişte indivizi să urle zilnic în inima oraşului.

Doamna din imagine nu strigă, aşa cum aţi bănui, „…de bostan, de floare”, ci „Jos Băsescu”

Cît stăteam acolo, un copil al străzii a venit cu un teanc de manifeste. El a fost întîmpinat de un altul căruia  i-a dat jumătate din foi. Cei doi băieţi au început să împartă manifeste trecătorilor şi celor prezenţi. Şi eu am primit unul pe care-l puteţi vedea în fotografia de la începutul acestui articol. Sub titlul „Românii îi dau papucii Elenei Udrea!”, de mîine se lansează o campanie de strîns încălţări, unde credeţi, în rondul de la Universitate. Un papuc, pantof, galoş etc.  aruncat acolo reprezintă un vot împotriva ministrului Dezvoltării. Un fin analist constată că mintea din spatele campaniei anti-Udrea este inteligentă. A ales drept „urnă” rondul din centrul intersecţiei pentru a da posiblitate să „voteze” şi şoferilor care trec pe acolo, fără să oprească maşina. O altă şmecherie este echivalarea numărului încălţărilor cu cel a voturilor. Cine aruncă un pantof ce face cu celălalt? Nimic! Deci, e clar că vor fi aruncate perechi de pantofi, ceea ce înseamnă că un om nu echivalează cu un vot, ci cu două. Dar chiar şi aşa nu cred că vor strînge un milion de încălţări într-o săptămînă, asta dacă nu intervine iar „divinitatea” şi plăteşte.

Un copil al străzii cîntă la vuvuzelă, un ins dă peste cap paharul cu…cafea, iar un pensionar cu geantă şi aer de şef supraveghează.

În altă ordine de idei, mă întreb de ce trebuie să sufere bucureştenii, şi mai ales locuitorii zonei, mizeria ce se va crea într-un rond care de obicei este împodobit  cu flori, cu pomi de iarnă sau cu elemente de arhitectură urbană?! De asemenea, dacă această campanie va reuşi unde va fi depozitată încălţămintea? Bănuiesc că ea nu va fi lăsată pe unde o vor arunca „înţelepţii” care răspund campaniei, fie din imbold propriu, fie în urma primirii unei sarcini pe linie de partid.

Prin gangul situat în laterala stîngă a Teatrului Naţional Bucureşti a plouat cu sticle goale de vin.

După ce am stat vreo oră cu protestatarii, am plecat cînd m-a rebegit frigul. Am cedat pentru că nu „ciuguleam” cîte-o gură de „cafea” din paharele de plastic pe care le împărţea un individ roşu la faţă şi care abia mai vorbea. O Armată a lui Papuc continua să se agite prin frigul serii. Ros de dorinţa de a şti cine e Papuc, am făcut cale întoarsă şi în gang am descoperit mai multe pungi de plastic pline cu sticle goale de vin. Unii or să spună că exagerez dacă pun golirea sticlelor pe seama protestatarilor. Sã le fi golit jandarmii? Poate!

Dar nu pot crede că nişte beţivi care consumă pe stradă ar fi băut aproximativ 10 sticle de 1 litru de vin odată şi de la aceeaşi podgorie. În afară de asta, am găsit şi o seringă. Ea era pusă pe marginea zidului, cu grijă, ceea ce m-a făcut să cred că drogatul avea de gînd să o refolosească. Poate chiar mai era substanţă în ea şi nefericitul a pus-o acolo ca să nu intre cu ea în piaţă şi să-l depisteze jandarmi în cazul în care ar fi fost percheziţionat. Mă aştept ca mîine, poimîine, argaţii USL-ului din mass media să ne spună că „săracii oameni doar drogaţi mai pot suporta să-i vadă la Putere pe Băsescu şi Boc, precum şi lipsa alegerilor anticipate. Glumesc, glumesc, dar să nu le dau idei!

La capătul gangului dinspre parcul din faţa TNB am văzut o seringă aşezată cu fereală pe un detaliu al zidului.

Dacă pînă la sosirea frigului puteam crede că manifestanţii nu sunt plătiţi şi protestează din convingere, după zilele geroase nu mai încape tăgadă că aceşti papugii primesc bani(de la USL?). Cîţi dintre noi s-ar duce la -15° C, zilnic, să strige „Vreau alegeri anticipate” fără să fim plătiţi? Sunt convins că dacă ai ajunge dincolo de marginea răbdării, foamea şi disperarea te-ar împinge la un asemenea gest radical. Însă nu şi revendicările abstracte, generale, de filozofie electorală, cum ar fi „Vreau alegeri anticipate”. Un om care urlă în frig disperat este pragmatic, el strigă „Vreau ajutor social”, „Vreau pensie”, „Vreau salariu mărit” etc. USL şi televiziunile lui Tonta şi Antenescu spun că nucleul dur şi permanent al protestatarilor din pieţe strigă împotrica Puteri fără să fie plătit, doar din demnitate. În ce mă priveşte, vrăjeala lor nu ţine! Cine nu crede, să ia 10-15 savarine, de exemplu, şi  să lase pachetul cu prăjituri în mijlocul lor. O să vadă atunci cu cîtă demnitate îşi vor trage pumni în coaste şi s-ar îmbrînci unii pe alţii ca să apuce vreo savarină! Aşa că, să nu punem botu’…la savarină!

Credeţi că acest domn ştie ce înseamnă „anticipate”? 

Read Full Post »