Un banc antedecembrist ironiza modul de a fi al lăutarului, adică, acesta ştia sau nu o melodie comandată de mesean, zdrăngănea la instrument. Bancul spunea că, într-o bodegă, intră un fotograf care avea o maimuţă pe care o folosea în atragerea clienţilor. Fotograful s-a dus la WC şi a legat maimuţa. cu zgarda, de un picior al unei mese situate în apropierea tarafului. Cînd omul s-a întors, fericit, de la toaletă, maimuţa dispăruse. Fotograful, disperat, s-a dus la acordonist, aflat în apropierea mesei de care fusese legat animalul, şi-l întreabă precipitat: „Ştii, bă, cine mi-a furat maimuţa?” Lăutarul, zîmbind, răspunde: „Nu ştiu, dar dacă o fredonezi un pic, ţi-o cînt!”
Domnul Emil Boc este un lăutar, nu un prim-ministru. Minima diferenţa dintre unul şi altul este aceea că premierul unei ţării îşi stabileşte programul oficial cel puţin cu o zi înaine. Un lăutar, pe loc! Ce-i fredonezi, aia îţi cîntă. Nu de puţine ori, am arătat pe acest blog că Emil Boc anunţă ceea ce vrea să „interpreteze” cu puţin timp înainte. Dar ceea ce s-a întîmplat, azi, 13 decembrie, depăşeşte orice regulă de etichetă sau de bun simţ. Aşa cum se poate observa din emailul de mai sus, Biroul de presă al Executivului a anunţat desfăşurarea unei importante şedinţe doar cu 4 minute înainte ca aceasta să înceapă. Nu ştiu cine i-a fredonat „melodia” premierului, dar ştiu că niciun ministru, jurnalist, funcţionar al Palatului Victoria, nu ar fi putu ajunge la această reuniune în 4 minute fără să se teleporteze.
Emil Boc, de doi ani, conduce această ţară după ureche. Duminică, la PRO TV, întrebat fiind dacă primeşte ordine de la Traian Băsescu, a infirmat categoric. Deci, îşi asumă singur dezastrul! De asemenea, întrebat dacă este mulţumit de modul în care arată România după doi ani din mandatul său, a evitat să răspundă, el precizînd că face „ceea ce trebuie”. Avînd în vedere cele arătate, pot spune că Emil Boc este un „urechist” care, deşi cîntă fals, continuă să creadă că lălăiala lui afonă este ceea ce trebuie poporului român. Iar noi, cetăţenii, cu mîinile la urechi, strigăm din răsputeri, exasperaţi: „Mai cîntă, bre nene, şi la altă masă!”
Nu crede ce ţi se spune, cercetează! 
[…] ® Lăutarul Mon Dec 13, 2010 20:52 pm Un banc antedecembrist ironiza modul de a fi al lăutarului, adică, acesta ştia sau nu o melodie comandată de mesean, zdrăngănea la instrument. Bancul spunea că, într-o bodegă, intră un fotograf care avea o maimuţă pe care o folosea în atragerea clienţilor. Fotograful s-a dus la WC şi a legat maimuţa. cu zgarda, de un picior al unei […] […]
ce nu inteleg eu e de ce trebuie sa ajunga jurnalistul la 11 cand incepe o sedinta de guvern???
ce ziaristul participa??
aveti timp sa ajungeti pana se termina
io
pentru că aşa trebuie! Să anunţi din timp. Este cutumă. Ce şef de Guvern este acela care nu ştie ce are de făcut de la o oră la alta? Probabil unul care nu-şi aparţine şi este doar o marionetă. Reacţionează la primul telefon dat de stăpîn.
După cum vorbeşti, eşti din staf-ul premierului. Iar, azi, şedinţa s-a terminat în 20 de minute, deci nu se putea ajunge în timp util la un eventual brefing. Bine că nu faceţi conferinţă din cauză că lui Boc îi este frică să dea piept cu întrebările jurnaliştilor acreditaţi la Guvern.
Nu mai spun că miniştrii care nu participă la şedinţa Coaliţiei habar nu aveau ce amendamente s-au depus şi care trec. În mod normal, trebuia să fie şi ei informaţi pentru a le accepta sau nu în cunoştinţă de cauză. Totul a fost făcut pe genunchi şi „servit”. „Dragi colegi, nu-i aşa că sunteţi de acord cu ce vrea Băsescu şi, firesc, eu”, le-a zis Boc. Iar miniştrii, puţini cît au fost, au spus în cor: „Da, da!”
Învăţaţi şi voi odată că sunt nişte reguli instituţionale şi de bun simţ. Ştiu că nu respectaţi jurnaliştii, că-i urîţi la grămadă, dar măcar respectaţi poporul pe care aceştia îl slujesc. Guvernul României nu e primăria Cluj-Napoca.
nu ştiu dacă ai observat, dar anunţul avea deja 9 ore de la primire/expediere cînd l-ai fotografiat tu
lîngă ora 10:56 scrie „acum 9 ore”
dom’le, orice ai zice, ai şi tu „partitura” ta, cu Boc ăsta al tău
😀
gabriel
asta inseamna ca am deschis emailul ca sa-l fotografiez la 9 ore de la primirea li, adica la 19:56. Înţelegi????
Nu am nimic cu Boc, ci cu premierul Boc. E varză la toate capitolele!
Rahoveanu, te-ai gândit la niște lucruri simple?
1. nu premierul este cel care trimite asemenea mesaje.
2. e posibil ca agenda pe ziua respectivă abia atunci să fi putut fi definitivată și publicată, din motive obiective (o fi depins de ceva incontrolabil de către guvern).
3. ar putea fi un bai tehnic (mie mi s-a întâmplat de multe ori să primesc un mesaj chiar și la 24 de ore după ce a fost trimis).
de-a dura lex
sunt doi ani de cînd se lucreazã aşa. Nu e o problemă tehnică şi nu e vina staf-ului(inclusiv oamenii lui au probleme din cauza stilului haotic de lucru al premierului). Nu mă lansam în afirmaţii dacă aveam/trăiam nenumărate exemple de acest fel. Acum este 23.00. Mîine este şedinţa săptămînală a guvernului, ceea ce se ştie. Nici pînă la ora aceasta nu am primit programul de mîine, respectiv ora de începere. Aşa ceva nu s-a întîmplat cu niciun alt premier. Una este să fie ceva neprevăzut, accidental, alta, un obicei.
OK, atunci.
oricum, eu eram sigur că Boc are un stil haotic în ceea ce privește oamenii și activitățile de rutină, fără să cunosc câte știi tu (fără nicio urmă de ironie).
în cazul acesta, întreb altceva:
i-ai reproșat acest lucru chiar lui?
nu pe blog, ci într-un mesaj adresat lui, pe care să-l citească sigur, și care de preferință să NU fie public?
poate că el habar nu are de disfuncțiile provocate de stilul său.
și poate că, dacă ar avea habar, ar face ceva pentru a remedia situația.
multe lucruri pot fi rezolvate prin comunicare.
multe lucruri merg prost (și) din cauza lipsei feed-back-ului (sau a unui feed-back deformat).
Boc este un profesor universitar – orice profesor universitar este obsedat de a părea cât mai civilizat, deci și de a nu părea nepăsător la doleanțele publicului – ar trebui să țină cont de asemenea reproșuri.
de-a dura lex
atît eu cît şi colegi de-ai mei i-am spus şi nu o dată. Mai mult decît atît, şi apropiaţi de-ai săi(nu pot numi) i-au spus. Fără rezultat! Aceleaşi probleme le au pînă şi SPP-iştii care-i asigură protecţia. Să-ţi dau un exemplu. Acum vreo două săptămîni, jurnaliştii acreditaţi aşteptau să se termine şedinţa de guvern şi ca miniştrii să vină să facă declaraţii. De obicei, suntem anunţaţi: „S-a terminat şedinţa şi în X minute vine Y la brefing. Jurnaliştii erau împrăştiaţi, plictisiţi de orele bune de aşteptare, care la o ţigară, care în centrul de presă, care pe la bufet şi foarte puţini în sala unde au loc declaraţiile. Deodată, vine un lucrător al Guvernului şi ne spune disperat: „A venit premierul”. Boc, în sala de conferinţe, a început să vorbească, timp în care jurnaliştii erau nepregătiţi: nu aveau reportofoanele pornite, nu făcuseră probe de sunet, camerele nu erau pornite etc. Cutuma cere ca aceste pregătiri să aibă loc măcar cu 5 minute înainte ca demnitarul, oricare ar fi el, să vorbească. Una este să ştii că la ora Z începe declaraţia de presă, şi nu ai motive să nu fii pregătit, alta cînd ora este aleatorie. Anunţi şi tu oamenii ăia printr-un consilier: „Băi, nesuferiţilor, veniţi în sala de conferinţă, luaţi-vă agendele, pixurile, reglaţi camerele de filmat, microfoanele, reportofoanele, daţi REC şi anunţaţi în redacţii (cei care transmit în direct)!” Mai mulţi colegi stabiliseră ca să îl lase să vorbească la scaunele goale dacă mai procedează aşa.
Un premier care să aibă o mai proastă comunicare cu jurnaliştii acreditaţi nu a existat pînă acum. De ce nu ia exemplu de la mentorul său, Traian Băsescu, nu ştiu!
mulțumesc foarte mult de răspunsuri!