Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 23 decembrie 2010


Sunt evenimente ale vieţii noastre pe care nu le uităm pînă murim. O astfel de întîmplare am trăit eu, azi. Neferictul care s-a aruncat de la unul dintre balcoanele sălii de plen a Parlamentului a dat noroc cu mine înainte să se arunce în gol. Nu este jurnalist, dar îl ştiam din vedere, el fiind unul dintre electricienii care asigură transmisiunile TVR din Parlament. Cînd a venit la mine ca să mă salute era vesel şi nu părea măcinat de vreun gînd rău. Mi-a strîns mîna zîmbitor şi după 5, maximum 10 minute, a sărit de la balcon. Am încercat, ulterior, să-mi aduc aminte dacă i-am zărit tricoul alb pe care scria „Ne-aţi ciuruit. Ne-aţi ucis viitorul copiilor noştri” şi „Libertate”, dacă avea în mînă bila portocalie pe care scria „13”, dacă era mistuit de vreun gînd. Nu reuşesc să-mi amintesc decît faţa lui zîmbitoare şi modul jovial, chiar exaltat, în care mi-a spus „Hai, noroc!”.

Imaginile sunt elocvente şi cred că le-a văzut toată lumea. Pe lîngă fotografiile de mai sus, postez şi un link către filmul care prezintă gestul unui om, zic eu, bolnav(vezi aici). Legat de aceasta, fac următoarele consideraţii:

  • Sinucigaşul are 40 de ani şi doi copiii, unul dintre ei autist. Pentru acesta din urmă, statul plătea indemnizaţia de însoţitor de peste 400 RON, diminuată de la 500 RON, din vară. În rest, atît salariul cît şi alte drepturi pe care le primea de la TVR nu i-au fost afectate. Conform unor informaţii transmise de către ministrul Muncii lui Emil Boc, venitul lunar al lui era de 3.000 de lei(30 de milioane lei vechi). Informaţia vehiculată de televiziunile mogulilor, conform căreia pe el l-a cuprins disperarea din cauza unor nevoi financiare acute nu se justifică. 3.000 lei pentru funcţia de luminist TV(electrician) mi se pare un venit lunar foarte bun. Cîţi bugetari se pot lăuda cu un asemenea salariu?
  • Am discutat cu ministrul Sănătăţii şi acesta mi-a spus că sinucigaşul este în afara orcărui pericol. I s-a făcut un control computerizat cu tomograful şi nu sunt lezate organele interne. Individul are un picior fracturat şi, ce este mai grav, oasele feţei(pomeţi, orbite, osul nasului), ceea ce va necesita o operaţie ulteiroară. El a lovit cu faţa, în cădere, o măsuţă-pupitru. Ministrul mi-a mai spus că îl va introducre şi într-un program de consiliere psihologică.
  • Deşi se dezbătea moţiunea de cenzură introdusă de Opoziţie, liderii acesteia nu erau la lucrări. Deputatul Victor Ponta şi senatorul Crin Antonescu au venit val-vârtej de pe unde chiuleau de la Parlament, unul după 30 minute, altul după vreo 45 de minute. Cât de serioşi sunt Ponta şi Antonescu dacă nu participă la votul propriei moţiuni? Ei, la televizor, spun că vor să dărîme Guvernul, dar la vot, lipsesc! Cine şi cît îi mai crede pe aceşti mincinoşi?
  • Emil Boc a fost profund marcat de eveniment, mai ales că l-a privit în ochi pe respectivul chiar înainte să se arunce. Sinucigaşul s-a urcat, în picioare, pe balustradă, a privit către tribună şi a strigat:”Pentru tine Boc! Aţi luat drepturile copiilor!”. În acel moment, primul-ministru se afla chiar la tribună şi saluta asistenţa la începutul discursului său. Cînd a ridicat capul din foi spre locul de unde a venit strigătul ca să vadă ce se întîmplă, privirea sa şi a sinucigaşului s-au întîlnit. A urmat căderea. Cîteva deputate au început să ţipe, Mircea Geoană a cerut să se apeleze urgent „112”, alţi parlamentari au ieşit din sală ca să nu vadă sîngele ce se întindea pe mochetă. Premierului i-a mai venit inima la loc după ce a auzit că victima este în afara oricărui pericol.
  • Parlamentarii au acţionat diferit. Unii au fost profund marcaţi. Alţii, au ieşit din sală. Dar, au fost şi unii din zona Opoziţiei care au început să facă remarci politice idioate.

Televiziunile mogulilor şi unii reprezentanţi ai PNL şi PSD folosesc gestul nefericit al unui om în lupta lor cu Traian Băsescu şi Emil Boc. Pot spune de pe acum că Adrian Sobaru, cum se va reface, va deveni vedeta RTV şi A3. Sinucigaşul va fi purtat de la o televiziune la alta ca moaştele sfinte. Un timp, grijile lui financiare probabil că se vor rezolva. Timpul îmi va da sau nu dreptate. Oricum, gestul său va face să încolţească idei identice şi în mintea altor sinucigaşi, mai ales că şedinţele Legislativului sunt publice. Orice cetăţean, pe baza buletinului şi a locurilor disponibile în balcoane, poate asista la lucrări. La intrare, SPP te caută la corp nu şi la creier. „Ce e mai frumos decît să te sinucizi în plenul Parlamentului”, ar putea gândi un om bolnav la cap care se visează vedetă post-mortem.

De aceea, cred că, deşi sinuciderea a fost una ratată, consecinţa ei rea este una reuşită!

Read Full Post »