Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘pdl’ Category


Liniştea dimineţii a fost spartă de soneria telefonului mobil care a început să-mi zgîrme în creier pe cînd dormeam dus! Azi-noapte, mă deşteptasem pe la 3:00 ca să văd meciul de fotbal Brazilia-România. Nu aş fi pierdut ceva dacă nu-l vedeam, dar din nefericire am aflat asta abia la finalul partidei, adică pe la 6:00. Cu gustul amar al omului care şi-a irosit timpul degeaba, am încercat să recuperez ceva din somnul pierdut. M-am întors cu spatele la zorii dimineţii care se mijeau la geam şi m-am scufundat în aşternuturi. Aşa m-a găsit sunetul criminal al telefonului de la ora 9:00. În prima fază, aflat între vis şi realitate, nu ştiam ce se întîmplă. Apoi, rătutit, căutam telefonul, bineînţeles prin locuri unde nu l-aş fi pus vreodată. Într-un final, l-am găsit. Era la locul lui, pe birou. Am tras clapeta şi am bolborosit un „alo” ca venind dintr-un fund de butoi, dar apelantul deja închisese. L-am sunat eu imediat şi fără alte cuvinte de salut acesta mi-a spus cu o voce gîfîită: „Vine Băsescu la Guvern!”. wow! Ce mai! Am intrat în panică gîndind că îmi trebuie o oră ca să ajung în Piaţa Victoriei. Noroc că în secundele următoare am fost salvat de la infarct de un SMS trimis de Guvern, care mă anunţa oficial că premierul „l-a invitat” pe Traian Băsescu la şedinţa Executivului de azi. Dar la ora 16:00!!! M-am relaxat ca prin farmec, iar odată cu mine sfincterele mele. Pe cînd eram aproximativ în poziţia gînditorului de la Hamangia, pentru un pishu mic, am realizat că odată cu mine a aflat şi Emil Boc(aflat la acea oră pe Centura Clujului) că l-a invitat pe Traian Băsescu la şedinţa Guvernului. După spaimele trăite în doar cinci minute, sosise timpul ca pe chip să-mi înflorească şi un zîmbet larg.  Nu ştiu dacă s-a datorat gîndului ghiduş sau susurului ce reverbera abia auzit în liniştea băii.

Dar să las gluma la o parte, că nu e de glumit! Ce caută preşedintele la Guvern? Potrivit Constituţiei, şeful statului poate participa la şedinţele Executivului, prezindîndu-le, atunci cînd se discută probleme de politică externă, de siguranţă a statului şi apărare naţională sau probleme de interes naţional. Prin extrapolare, orice discuţie a Guvernului poate îmbrăca una din formele enunţate mai sus. Tot Constituţia spune că premierul îl poate invita pe preşedinte să participe la şedinţa Executivului, dar şi preşedintele poate trimite o scrisoare primului-ministru în care îşi exprimă dorinţa de a participa la una dintre şedinţe. Deci, şi aici este un talmeş-balmeş constituţional, pentru că oricine poate orice.

În ce mă priveşte, nu cred că vreo problemă actuală este atît de stringentă încît să necesite prezenţa lui Traian Băsescu la discuţiile Guvernului. De ce ar adăsta Măria-sa la Palatul Victoria? Emil Boc oricum face tot ce îi spune preşedintele, indiferent dacă acesta îl sună, i dă SMS, îi trimite vreun mesager sau bileţele prin porumbei voiajori. Cel mai recent exemplu este numirea lui Sebastian Lăzăroiu la Ministerul Muncii, considerată a fi cea mai rapidă schimbare de sex(Boc s-a dus la Cotroceni cu o femeie şi s-a întors cu un bărbat). Stadiul reformelor în MAI şi angajamentul cu FMI, regionalizarea, justiţia, taxa auto şi sistemul medical vor fi probleme aruncate la înaintare de propaganda guvernamentală, dar eu cred că Traian Băsescu vine azi la Palatul Victoria pentru a da un mesaj. Anume acela că are încredere totală în Guvern şi în primul-ministru.

În ultima perioadă, mass-media, dar mai ales cele două trusturi de presă aservite USL-ului, Realitatea TV şi Intact-Antena 3, au vehiculat aproape zilnic aceeaşi idee: Traian Băsescu vrea să scape de Emil Boc. Presiunea mediatică şi socială la care este supus premierul au fost favorizate şi de declaraţiile critice făcute inclusiv de lideri ai PDL sau de persoane aflate în siajul preşedintelui(vezi Lăzăroiu). „Demisia lui Boc” şi „necesitatea unui premier tehnocrat”, „guvern erodat”, sunt sintagme nelipsite în dezbaterile publice. Sătul de ele, nu exclud ipoteza ca chiar Emil Boc să-i fi cerut preşedintelui să declare deschis, direct şi explicit că îl susţine în funcţia de prim-ministru, pentru a elimina sau cel puţin estompa aceste speculaţii. Mai mult decît atît, în situaţia economică de azi şi cu o imagine făcută praf, Boc are nevoie de un transfer de popularitate(oricît mai este ea) din partea preşedintelui, precum şi de reconfirmarea publică a încrederii lui Traian Băsescu. Premierul poate crede că aşa mai peticeşte incompetenţa pe care ne-o arată de ceva vreme. Incapacitatea de a comunica, modul de lucru haotic, limbajul de lemn, lipsa unei minime diplomaţii în relaţionare, secretomania exacerbată, ura faţă de cei care-l critică şi au altă viziune decît el, ţîfna, sunt tot atîtea găuri ale hainei publice pe care o poartă Boc. În opinia mea, orice încercare de reşapare a imaginii premierului este zadarnică şi sortită eşecului. Să fim realişti! Indiferent cîte petice i-ar aplica Traian Băsescu, lui Emil Boc tot i se vede goliciunea.

Read Full Post »


Guvernările Boc, de doi ani şi jumătate, ne-au demonstrat cum nu trebuie să comunici, atît cu populaţia, cît şi cu parlamentarii care te susţin. Limbajul de lemn, minciuna pură sau prin omisiune, incoerenţa, chiar agramatismele, s-au simţit ca acasă atît în discursurile premierului, cît şi în comunicatele expediate de la Palatul Victoria. O persoană care ştie adevărul, de cele mai multe ori, simte furie şi dezamăgire cînd una se fumează şi alta se spune, dar sunt situaţii cînd trăieşte şi momente de veselie. Amară, ce-i drept!

Iată trei mostre de umor involuntar, înmugurit din limba de mesteacăn cu care ne-a blagoslovit Guvernarea Boc.

  1. Miercuri, 23 februarie, Emil Boc s-a întîlnit, la sediul Guvernului, cu Jean-Claude Mignon, şeful delegaţiei Franţei la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE). Iată un fragment din comunicatul emis la finalul reuniunii.

În cursul întrevederii, şeful Executivului a menţionat bunele relaţii dintre România şi Franţa, apreciind că Parteneriatul strategic dintre cele douã ţãri a consolidat cooperarea bilateralã, atât în plan economic, cât şi în plan politic(vezi aici documentul).

Cred că nu mai trebuie spus că Franţa este vîrful de lance al grupului de state care se opun aderării României la Spaţiul Schengen. Deci, de ce consolidare a parteneriatului franco-român vorbeşte Guvernul? Poate de una negativă!

__________________________

 

2. Duminică, la 0ra 14:00(!), 20 februarie, Emil Boc i-a informat pe prefecţi, convocaţi la videoconferinţă, despre obiectivele Guvernului, atît în domeniul socio-economic, cît şi în plan politic.

„Pe componenta economică, câteva date. După cum puteţi observa, cu cât semnele bune apărute în economie încep să se multiplice, cu atât adversarii noştri politici devin mai disperaţi. Din punctul nostru de vedere, este treaba lor”. (citeşte tot documentul)

La auzul acestor cuvinte, jurnaliştii prezenţi, şi cei incorecţi, dar şi cei corecţi în raport cu adevărul, au izbucnit în rîs, ca la un semn, sub privirile mirate, dar superioare, ale demnitarilor prezenţi în sala de şedinţă a Guvernului. Adversarii politici ai actualei Puteri sunt disperaţi, recunosc, dar pentru că nu mai rabdă să stea departe de banii ţării, cîţi or mai fi ei prin visterie, şi nu pentru că România a ieşit din criză. Cu toate că şi acesta este un motiv care pune pe jar Alianţa Roşie, USL. Reprezentanţii mass-media au rîs de altceva! Ce semne bune vede premierul în economie? Creşterea de 0,1% este mai mică decît marja de eroare „±” a oricărei evaluări, indiferent că vorbim de parametrii macroeconomici sau de un borcan cu iahnie de fasole cu ciolan? Jurnaliştii au părinţi şi soţi bugetari, trăiesc în lumea reală şi văd că trîmbiţatele creşteri de salarii şi pensii nu s-au produs. Dimpotrivă, sunt situaţii în care cetăţeni cu salarii de 1.000 de lei cîştigă mai puţin din cauza reîncadrărilor, în ciuda majorării cu 15% a salariului brut, nu net. Atît timp cît simplu cetăţean nu va vedea pe fluturaşul de salariu sau pe talonul de pensie o mărire a veniturilor, ba chiar una superioară indicelui de creştere a  preţurilor de consum şi inflaţiei, Boc poate se poate lãuda cu orice. Dar, e doar o glumã!   

______________________________

 

3.  Emil Boc, pe 28 ianuarie, a avut convorbiri cu omologul său croat, Jadranka Kosor, care a efectuat o vizită de lucru în România. Iată un fragment din comunicatul Guvernului emis la finalul discuţiilor dintre cei doi premieri.

„De asemenea, cei doi şefi de guvern au stabilit să colaboreze şi în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor europene, dată fiind experienţa României, care ar putea fi valorificată de Croaţia. „Suntem dispuşi să împărtăşim experienţa României atât în ceea ce priveşte procesul de pre-aderare cât şi în privinţa aspectelor de post aderare la Uniunea Europeană”, a declarat premierul Emil Boc(vezi aici documentul).

Mai trebuie să spun că România are cea mai slabă absorţie, din toate timpurile, a unei ţări a UE şi că a luat mai puţini bani decît plăteşte ca şi cotizaţie de stat membru?! Ce să-i învăţăm noi pe croaţi? Poate doar cum nu ar trebui să procedeze!

Hai, recunoaşteţi! Nu-i aşa că ăsta micu e simpatic?

Read Full Post »


Pe site-ul  cogitus.ro  am citit un articol edificator despre acordul României cu FMI, CE şi BM(sunt şi grafice şi anexe) care explică în amănunt atît contextul macroeconomic, cît şi nevoia financiară a ţării. Nu recomandam aceste rînduri dacă ele nu ar fi fost scrise de un participant la discuţii, consilierul de stat pe probleme economice al premierului, Dan Lazăr, actualmente secretar de stat la Ministerul de Finanţe. Fariseii politici tot întreabă retoric din răutate, dar şi din prostie, unde s-au dus miliardele de euro primite în urma acestui acord. Cu excepţia unei mici tranşe direcţionată către plata salariilor şi pensiilor, cînd statul a trecut milimetric pe lîngă faliment, banii s-au dus la BNR pentru susţinerea monedei naţionale aflată sub spectrul prăbuşirii(se previziona 7,5-8 lei pentru un euro). Pe de altă parte, Lazăr explică faptul că România, în afară de bani, avea nevoie de credibilitate în faţa investitorilor străini, iar girul FMI era necesar. Din nefericire, PSD şi PNL în loc să pună umărul la sprijinirea căruţei care se afla pe marginea prăpastiei, ţopăiau în ea din dorinţa abjectă de a dărîma un Guvern, recunosc, imperfect, dar care ar fi căzut odată cu noi toţi. Bicisnicii, mînaţi de ură şi de interese politicianiste mici, au dovedit că, deşi se văitau la TV de grija neamului românesc, urmăreau doar propria lor parvenire. 

***

Dan Lazăr: Acordul României cu FMI şi CE | Un remediu sau o exacerbare a crizei prin care trece economia României?

Guvernul României a încheiat un acord financiar pe o perioadă de 2 ani (2009-2011) cu FMI, CE şi alte instituţii financiare internaţionale (IFI – BERD, BM, BEI) pentru un pachet de finanţare în valoare de 19,95 mld euro.

Din punct de vedere al procesului de finanţare a deficitului bugetar, pachetul financiar a reprezentat soluţia optimă la momentul respectiv, evitându-se acumularea unui risc crescut de refinanţare prin emiterea unui volum foarte mare de titluri de stat pe termen scurt.  Împrumuturile externe contractate de la FMI, CE şi BERD, la un nivel favorabil al ratelor de dobândă, contribuie la realizarea obiectivelor de minimizare a costurilor aferente datoriei pe termen mediu şi lung, de reducere a riscului de refinanţare şi de diminuare a riscului valutar.

La finele anului 2008 deficitul bugetului general consolidat a fost de 5,4% din PIB, conform metodologiei europene, nivel de aproape 2 ori mai mare decât ţinta bugetară stabilită. Criza economică mondială care a determinat o reducere drastică a resurselor financiare disponibile pe pieţele de capital, precum şi percepţia ridicată de risc în ceea ce priveşte economia României au făcut ca acest deficit să fie dificil de finanţat...(citeşte tot)

Read Full Post »


Condiţii spitaliceşti create de Guvernarea Boc la Spitalul de urgenţă Sf. Ioan din Iaşi

Am observat că în ultima perioada, din ce în ce mai des, la începutul postărilor simt nevoia să mă explic. Poate devin enervant(dacă nu s-a şi întîmplat deja!), dar o fac din dorinţa intimă, plecată din sufletul meu de copil, că scriu ceea ce ştiu, simt, gîndesc, sincer şi nemînat de angoase, frustrări sau comenzi preplătite. Avînd în vedere cele arătate anterior, înainte ca freza să îmi fie umplută de scuipaţi, doresc să le spun prietenilor şi cititorilor mei din Cluj că la fel aş fi gîndit dacă era favorizat Bucureşti, oraşul meu natal.

Luni seara, un coleg, simbriaş al concurenţei, m-a sunat să mă întrebe de ce a pus Emil Boc şedinţa săptămînală a Guvernului marţi şi nu miercuri, aşa cum este prestabilit. „Probabil că mai are nişte bani păstraţi la cureaua lată a fondului aflat la dispoziţia sa şi vrea să îi împartă clientelei”, am spus eu răutăcios. „E sfîrşit de an şi pănă se publică actele normative în Monitorul Oficial, pînă se transferă banii din Fond la trezorerii, pînă îi trag fericiţii „aleşi” şi pînă cînd aceştia fac plăţile către clientelă politică, trec zile, iar pînă la sfîrşitul anului fiscal mai sunt doar 3 zile. Deci, o zi contează”, i-am zis eu colegului. Şi am avut dreptate!

 Ştiţi unde s-au dus cele peste 400 de milioane de euro din Fondul de rezervă bugetară aflat la dispoziţia primului ministru? La ministerele Elenei Udrea, Ancăi Boagiu, Laszlo Borbely şi Cseke Attila. Boagiu a plătit arieratele „drumarilor”, simpatizanţi declaraţi ai PDL. Udrea a virat banii firmelor constructorilor simpatizanţi ai PDL. Miniştri maghiari au virat bani clienţilor lor politici. Iar din banii trimişi primăriilor, peste 50% au avut ca destinaţie edilii PDL. Dacă nu mă credeţi pe mine, citiţi ştirea următoare:

Conform calculelor MEDIAFAX, 46,9 milioane lei din suma totală au fost acordate pentru un număr de 210 primării PDL.

Reprezentanţii PSD au primit 22,3 milioane lei pentru 101 primării, iar PNL a încasat 20,8 milioane lei pentru 106 primării.

UDMR a primit 8,7 milioane lei pentru 53 primării, restul banilor fiind alocaţi pentru administraţii conduse de alte formaţiuni politice sau independenţi.

Astfel de hotărâri au mai fost aprobate de Guvern atât în 2010, cât şi pe parcursul anului trecut, când sume defalcate din TVA pentru echilibrarea bugetelor locale au fost suplimentate din Fondul de rezervă bugetară, iar banii au fost alocaţi mai multor primării, preponderent de la PDL, tot pentru finanţarea unor cheltuieli curente şi de capital.

În urmă cu un an, Guvernul PSD-PDL a repartizat autorităţilor locale fonduri de 662 milioane lei din sume defalcate din TVA pentru finanţarea proiectelor de dezvoltare a infrastructurii şi a unor baze sportive, cei mai mulţi bani fiind alocaţi primăriilor conduse de cele două partide.

Hotărâri similare de distribuire a sumelor defalcate din TVA au fost aprobate şi de Guvernul PNL, pe finalul anului 2008, iar banii au fost alocaţi atunci în principal către primării conduse de PNL şi PSD.

Avînd în vedere cele arătate, voi mai credeţi în Moş Crăciun? Înţeleg! Unii, nu. Alţii, da. Hai să fiu nesuferit pînă la capăt şi să distrug mitul celor care încă mai cred. Aşa că, aduc în discuţie dovada irefutabilă(sună naşpa dar e în DEX) care ne dovedeşte că Emil Boc e la fel de mic(moral) ca şi predecesorii săi de la PNL sau PSD.

Tot ieri, Guvernul a alocat 14 milioane de euro stadionului municipal din Cluj-Napoca, astfel încît acesta să fie renovat conform standardelor FIFA şi UEFA. Nu cînt în corul idioţilor care susţin că nu avem nevoie de stadioane şi săli de sport. Nu fac parte nici din corul imbecililor care cer ca banii pentru investiţii şi dezvoltare să fie daţi pe salarii, deci trimişi în consum. Aici, fac o paranteză ca să exemplific, reducînd totul la o familie. Una este ca aceasta să cumpere o maşină care va deservi interesele membrilor, alta este ca familia respectivă să cumpere fripturi şi beri ca să tragă un chiolhan. Cu bunul cumpărat se poate crea plusvaloare şi locuri de muncă, în timp ce mîncare şi băutura, după tranzitul intestinal, se duce la canal. Deci, avem nevoie de investiţii. Dar mă întreb: cele 14 milioane de euro de ce nu s-au alocat Spitalului de urgenţă Sf. Ioan, din Iaşi, unde bolnavii sunt căraţi cu targa şi perfuzoarele prin curte de la o secţie la alta? De ce nu s-a folosit purcoiul de bănet la repararea aeroporturilor din Iaşi şi Bacău, aeroporturi ale căror piste sunt numai dîmburi, astfel încît la aterizare sau decolare îţi sar proteza dentară, ochiul de sticlă sau, după caz, piciorul de lemn?

Macheta stadionului municipal Ioan Moina din Cluj-Napoca.

Prieteni dragi din Cluj, am fost de acord că oraşul vostru avea nevoie de o centură ocolitoare. Am trecut cu vederea că Boc, concitadin cu voi, a virat milioane de euro pentru renovarea aeroportului. M-am făcut că nu văd cînd premierul a dat mulţi bani administraţiei publice locale clujene. Dar cînd el sparge discreţionar alte zeci de milioane pentru un stadion municipal, în condiţiile în care alte centre urbane importante ale ţării se zbat în nevoi, nu mai înţeleg! Ştiu! Mi-aţi spus de atîtea ori că şi ceilalţi premieri au făcut la fel. Dar majoritatea românilor a ales PDL tocmai sperînd că acest partid nu va proceda la fel ca PNL sau PSD. Din nefericire, în dorinţa lor de dreptate, adevăr, cinste şi corectitudine, naivii cetăţeni români au sperat în minuni. După trei ani de guvernare Boc, ei şi-au dat seama că acestea nu există. Au crezut că PDL e mai cu moţ. După ultimele decizii, şi-au dat seama că acest partid este la fel ca celelalte, adică un mare bullshit. E adevărat, cu moţ!

Read Full Post »


Sunt evenimente ale vieţii noastre pe care nu le uităm pînă murim. O astfel de întîmplare am trăit eu, azi. Neferictul care s-a aruncat de la unul dintre balcoanele sălii de plen a Parlamentului a dat noroc cu mine înainte să se arunce în gol. Nu este jurnalist, dar îl ştiam din vedere, el fiind unul dintre electricienii care asigură transmisiunile TVR din Parlament. Cînd a venit la mine ca să mă salute era vesel şi nu părea măcinat de vreun gînd rău. Mi-a strîns mîna zîmbitor şi după 5, maximum 10 minute, a sărit de la balcon. Am încercat, ulterior, să-mi aduc aminte dacă i-am zărit tricoul alb pe care scria „Ne-aţi ciuruit. Ne-aţi ucis viitorul copiilor noştri” şi „Libertate”, dacă avea în mînă bila portocalie pe care scria „13”, dacă era mistuit de vreun gînd. Nu reuşesc să-mi amintesc decît faţa lui zîmbitoare şi modul jovial, chiar exaltat, în care mi-a spus „Hai, noroc!”.

Imaginile sunt elocvente şi cred că le-a văzut toată lumea. Pe lîngă fotografiile de mai sus, postez şi un link către filmul care prezintă gestul unui om, zic eu, bolnav(vezi aici). Legat de aceasta, fac următoarele consideraţii:

  • Sinucigaşul are 40 de ani şi doi copiii, unul dintre ei autist. Pentru acesta din urmă, statul plătea indemnizaţia de însoţitor de peste 400 RON, diminuată de la 500 RON, din vară. În rest, atît salariul cît şi alte drepturi pe care le primea de la TVR nu i-au fost afectate. Conform unor informaţii transmise de către ministrul Muncii lui Emil Boc, venitul lunar al lui era de 3.000 de lei(30 de milioane lei vechi). Informaţia vehiculată de televiziunile mogulilor, conform căreia pe el l-a cuprins disperarea din cauza unor nevoi financiare acute nu se justifică. 3.000 lei pentru funcţia de luminist TV(electrician) mi se pare un venit lunar foarte bun. Cîţi bugetari se pot lăuda cu un asemenea salariu?
  • Am discutat cu ministrul Sănătăţii şi acesta mi-a spus că sinucigaşul este în afara orcărui pericol. I s-a făcut un control computerizat cu tomograful şi nu sunt lezate organele interne. Individul are un picior fracturat şi, ce este mai grav, oasele feţei(pomeţi, orbite, osul nasului), ceea ce va necesita o operaţie ulteiroară. El a lovit cu faţa, în cădere, o măsuţă-pupitru. Ministrul mi-a mai spus că îl va introducre şi într-un program de consiliere psihologică.
  • Deşi se dezbătea moţiunea de cenzură introdusă de Opoziţie, liderii acesteia nu erau la lucrări. Deputatul Victor Ponta şi senatorul Crin Antonescu au venit val-vârtej de pe unde chiuleau de la Parlament, unul după 30 minute, altul după vreo 45 de minute. Cât de serioşi sunt Ponta şi Antonescu dacă nu participă la votul propriei moţiuni? Ei, la televizor, spun că vor să dărîme Guvernul, dar la vot, lipsesc! Cine şi cît îi mai crede pe aceşti mincinoşi?
  • Emil Boc a fost profund marcat de eveniment, mai ales că l-a privit în ochi pe respectivul chiar înainte să se arunce. Sinucigaşul s-a urcat, în picioare, pe balustradă, a privit către tribună şi a strigat:”Pentru tine Boc! Aţi luat drepturile copiilor!”. În acel moment, primul-ministru se afla chiar la tribună şi saluta asistenţa la începutul discursului său. Cînd a ridicat capul din foi spre locul de unde a venit strigătul ca să vadă ce se întîmplă, privirea sa şi a sinucigaşului s-au întîlnit. A urmat căderea. Cîteva deputate au început să ţipe, Mircea Geoană a cerut să se apeleze urgent „112”, alţi parlamentari au ieşit din sală ca să nu vadă sîngele ce se întindea pe mochetă. Premierului i-a mai venit inima la loc după ce a auzit că victima este în afara oricărui pericol.
  • Parlamentarii au acţionat diferit. Unii au fost profund marcaţi. Alţii, au ieşit din sală. Dar, au fost şi unii din zona Opoziţiei care au început să facă remarci politice idioate.

Televiziunile mogulilor şi unii reprezentanţi ai PNL şi PSD folosesc gestul nefericit al unui om în lupta lor cu Traian Băsescu şi Emil Boc. Pot spune de pe acum că Adrian Sobaru, cum se va reface, va deveni vedeta RTV şi A3. Sinucigaşul va fi purtat de la o televiziune la alta ca moaştele sfinte. Un timp, grijile lui financiare probabil că se vor rezolva. Timpul îmi va da sau nu dreptate. Oricum, gestul său va face să încolţească idei identice şi în mintea altor sinucigaşi, mai ales că şedinţele Legislativului sunt publice. Orice cetăţean, pe baza buletinului şi a locurilor disponibile în balcoane, poate asista la lucrări. La intrare, SPP te caută la corp nu şi la creier. „Ce e mai frumos decît să te sinucizi în plenul Parlamentului”, ar putea gândi un om bolnav la cap care se visează vedetă post-mortem.

De aceea, cred că, deşi sinuciderea a fost una ratată, consecinţa ei rea este una reuşită!

Read Full Post »


Pe 29 noiembrie, Mircea Geoană va aniversa un an de cînd a fost numit preşedintele României, atît de Antena 3 şi Realitatea TV, cît şi de muşuroiul de termite PSD-iste şi PNL-iste, care-l înconjura. La ora 21:00, acum un an, „Mihaela, dragostea mea!” îşi făcea zîmbre şi ocheade cu Liviu Dragnea, în spatele „prostănacului”(vezi video sus, printre coarnele din prim plan). Celor care au nervii slabi şi sunt incapabili să reziste discursului preşedintelui României de atunci, Mircea Geoană, le spun că pot vedea celebra zicere la minutul 2 şi 18 secunde(în filmuleţul ce se deschide cu click pe textul roşu de mai sus). În afară de dragostea lui, se mai pot vedea Crinul liberal şi un ins cu faţă de cursant al unei şcoli ajutătoare(Jiji Becali). Europarlamentarul de Pipera cu oi în bătătură a ieşit din arest cu dragoste de Geoană. După ce acesta nu a mai fost preşedinte, Becali s-a sucit cu aceeaş faţă la prima iubire: Traian Băsescu. Jiji are o personalitate labilă, e oportunist sau şi una şi alta?!

Dar, pe la 04:00 dimineaţa, tot pe 29 noiembrie, Mircea Geoană va comemora împlinirea a unui an de cînd a pierdut preşedinţia României. În jurul orei menţionate, Traian Băsescu tocmai anunţa jurnaliştii că „şi-a ciuruit” contracandidatul şi pe susţinătorii acestuia, Vîntu, Voiculescu, Patriciu & co. Nu ştiu dacă, la acea oră tîrzie din noapte, Mircea „o ciuruia” la rîndu-i pe Mihaela(cu întrebări, fireşte!) pentru a avea o explicaţie la pierderea preşedinţiei. În schimb, ştiu că cel care centraliza rezultatele votului în sediul PDL, Adrian Videanu, l-a sunat pe Viorel Hrebenciuc, cel care făcea aceeaşi operaţiune la PSD, şi făcea „aroganţe” că Geoană nu mai este preşedinte.

„Băi, Viorică, nu mai număra, mă! Vino-ncoace, uite sunt cu colegii de la partid, îţi dăm datele, noi, finale! Suntem la noi în 22. Pe cuvânt de onoare ţi le dăm! Zău! Pe cuvântul meu de onoare, păi sunt aici cu 20 de oameni, mă Viorică, mă! Tot, tot, tot! Numai 76 de secţii din diaspora, recunosc, nu le am, dar alea ne mai aduc vreo 50.000 de voturi. PSD-ul se compară cu PD-L-ul?! Viorică, hai că de fiecare dată ne-aţi aburit că faceţi numărătoare paralelă. Nu vrea să vină că cică s-au furat vreo două voturi la Arad şi vreo cinci la Teleorman.”

Legat de cele relatate anterior, mă întreb dacă, în această perioadă, Mihaela Geoană şi Liviu Dragnea nu cumva au şi ei aniversări sau comemorări?!

Read Full Post »


Spuneam aici că printre cei mai pregătiţi, serioşi, capabili, discreţi şi modeşti sfătuitori ai prim-ministrului Emil Boc este consilierul de stat Dan Lazăr. Nu obişnuiesc să ridic osanale cuiva şi cu atît mai puţin celor aflaţi la Putere, dar nici nu pot critica orice, oricînd şi oricum numai de dragul criticii. Revenind la Dan Lazăr, doresc să precizez că îi ştiu convingerile şi am multe argumente pentru susţinerea spuselor mele, dar minima confidenţialitate mă determină să nu le fac publice. O bună dovadă poate constitui şi faptul că acesta, tot la cererea lui Boc, a condus mai toate grupurile de lucru constituite la nivelul Guvernului.

Aş dori să mă opresc la povestea mutării consilierului de stat al premierului în funcţia de secretar de stat la Ministerul Finanţelor Publice, decizie publicată, luni, în Monitorul Oficial, precum şi la scopul urmărit de şeful Executivului.

Emil Boc l-a surprins pe Lazăr atunci cînd i-a propus transferul la MFP. Iniţial, consilierul de stat a refuzat învestirea, dar premierul a insistat, în mod repetat. Dan Lazăr a şovăit mult timp între „DA” şi „NU”, fiind conştient atît de importanţa funcţiei cît şi de faptul că va deveni „o ţintă vie” pentru presa aservită mogulilor. Pînă la urmă, „nebunia” tinereţii l-a determinat să îşi dea acordul, el încercînd să privească noua funcţie ca pe o provocare, mai ales că pregătirea sa profesională îl recomanda pentru acest post. „Dacă pleacă Lazăr suntem distruşi! Era singurul de pe aici care ştia despre ce e vorba în ecuaţie”, mi s-a destăinuit un funcţionar din aparatul de lucru al premierului. Dacă e aşa, de ce a ţinut morţiş Emil Boc să-l „înstrăineze” pe cel mai bun consilier economic al său?  

De aici, încep speculaţiile mele. În ce mă priveşte, cred că premierul şi-a dat seama de incapacitatea ministrului Gheorghe Ialomiţianu de a conduce o instituţie atît de importantă. Mai cred că Boc doreşte să aibă un om al său, loial şi capabil, la teşchereaua cu arginţi a neamului. Şi, nu în ultimul rînd, (parcă) eternul făuritor de bugete anuale, secretarul de stat Gheorghe Gherghina, cred că are zilele numărate. S-au succedat guvernări, s-au schimbat miniştri de finanţe, dar Gherghina e de neclintit. „El e singurul care ştie să facă bugetul”, a lămurit cineva mirarea mea referitoare la nemurirea acestui „zeu” al veniturilor şi cheltuielilor!

Cunosc calităţile lui Dan Lazăr la fel de bine cum cunosc incapacităţile lui Ialomiţianu, la fel cum ştiu gîndirea îmbîcsită a lui Gherghina şi la fel cum am verificat teama de a avea iniţiative personale a „pilosului” Bogan Drăgoi(al treilea secretar de stat de la MFP). Faptul că un tînăr plin de avînt, capabil, fără carnet de partid, bun profesionist, conferenţiar universitar(care predă efectiv studenţilor de la UBB) a fost „infiltrat” în bîrlogul de la Finanţe este îmbucurător. Acum, mai rămîne ca „sistemul” să-l lase pe Dan Lazăr să pună în practică iniţiativele pe care le are. Pentru a confirma, este nevoie nu numai de pricepere şi dorinţă, ci şi de curaj. De aceea, păstrînd proporţiile, noului secretar de stat nu pot decît să-i adresez un îndemn biblic: „Lazăre, ridică-te şi umblă!”

Read Full Post »


Zilele acestea, am revăzut un scheci cu marele actor Toma Caragiu în care este vorba de o fabulă al cărei subiect era inspirat din viaţa unei întreprinderi din vremea comunistă. Elefantul, vrăbiuţa, bursucul şi tigrul erau de fapt directorul, secretara, contabilul şi şeful de la Centru. Cei care stau bine cu vederea, pe lîngă titanul Toma Caragiu pot observa şi pe minusculul Mircea Diaconu, un actoraş care în cariera sa nu ştiu să fi jucat decît roluri de naiv, tîmp, rudimentar, băiat de la ţară, doctoraş, scriitoraş, UTC-ist etc. Mereu dornic de parvenire şi degrabă dădătoriu din coate, Mircea Diaconu a ajuns, azi, director de teatru, senator PNL şi critic acerb al lui Traian Băsescu, ultima postură asigurîndu-i o promovare permanentă la televiziunile antinaţionale. Dar, nu doresc să vorbesc aici de Toma Caragiu sau de actoraşul cu ţîfne de damă aflată în perioada menstruală, crizat rău de cînd Guvernul a interzis cumulul de funcţii plătite cu bani de la buget(el luînd de la noi, contribuabilii, şi leafă de director, şi indemnizaţie de senator), ci vreau să mă refer la hipopotam.

Bine, bine- ar zice un privitor al scenetei- dar nu există un asemenea personaj în fabulă! E adevărat, în fabulă nu, dar în mintea mea, da, răspund eu. Văzînd din ce în ce mai des un anume domn la televizor, imaginaţia mea bogată(sau bolnavă, dacă vreţi!), rămasă sub imperiul scheciului, l-a asemuit cu un hipopotam. Chiar nu ştiu de ce! Priviţi fotografiile şi spuneţi-mi şi mie dacă aşavea motiv să fac o asemenea comparaţie. Eu nu cred! Dar, o fac!

Iată fabula mea:

Un mare hipopotam

A făcut în Cluj tam-tam

Într-un nu ştiu care an

C-o s-ajungă barosan.

Şi plecat cu vai, cu chiu,

A aflat pe la Sibiu

Că s-a dat funcţia-naltă,

Şi-a rămas cu curu-n baltă.

Dar, să las fabula la o parte şi să spun o poveste. Acum cîţiva ani, cînd trebuia să se formeze un nou guvern, Theodor Stolojan a trecut pe listă ca propunere pentru preluarea funcţiei de ministru al Educaţiei pe rectorul Universităţii Babeş-Bolyai, Andrei Marga. Hipo…Personajul a fost anunţat şi, dornic de preamărire, a plecat pufăind spre Bucureşti. Între timp, jocurile politice şi Traian Băsescu au făcut ca nominalizarea iniţială să nu mai fie de actualitate. Theodor Stolojan i-a comunicat lui Marga, cu păreri de rău, că a fost şters de pe listă. Nominalizatul, care ajunsese deja la Sibiu, a făcut cale întoarsă cu coada între picioare. Uman este de înţeles ridicolul situaţiei. Omul se lăudase prin Cluj că va prelua ministeriatul Educaţiei, îşi luase rămas bun de la prieteni, colegi şi studenţi, se pupase cu neamurile pe bucile obrajilor, încălecase pe un cal alb şi s-a dat dus. Pînă la Sibiu!

După ce pleci din cetate în triumf e dureros să te întorci pe şalele măgarului, furişîndu-te pe sub ziduri. Ce să le spui celor de care abia te despărţisei? Că ai fost ministru doar de la Cluj la Sibiu? Repet! Din punct de vedere uman, este regretabil că Andrei Marga a trăit o mică dramă interioară. Dar asta nu justifică comportamentul ulterior al unui cadru didactic situat la un nivel înalt. Rectorul UBB a rămas nu doar cu orgoliul rănit, ci şi cu o ură nemărginită faţă de Traian Băsescu, Theodor Stolojan, PDL, Emil Boc şi consilierii premierului care sunt profesori, lectori sau asistenţi la Babeş-Boylai. Iar Andrei Marga îşi revărsă ura, aproape seară de seară, pe ecranele Realităţii TV sau/şi Antenei 3, cot la cot cu saltimbancii de serviciu ai mogulilor.

Parafrazînd un citat celebru, aş putea spune că dacă ţara a pierdut un ministru, studenţii au cîştigat un profesor. Dar, la naiba! Andrei Marga şi-a dat măsura talentului său pe cînd făcea parte din Guvernul Convenţiei Democrate. Dacă atunci făcea scofală după scofală, de ce acum ar fi fost altfel? Personajul, deşi nu o recunoaşte, tînjeşte să ajungă iarăşi ministru al Educaţiei. Pe hîrtie a şi ajuns, el făcînd parte din guvernul format în penumbră de Crin Antonescu. Aşa că, dacă PNL o să  vină la guvernare, Andrei Larga Marga are şanse să mai fie ministru. Măcar de la Cluj pînă la Braşov, ca să nu zic Băicoi, că sună urît.

****

UPDATE: Un cunoscãtor al situaţiei care a dus la ştergerea lui Andrei Marga de pe lista miniştrilor mi-a spus că nu Traian Băsescu s-ar fi aflat în spatele acţiunii, ci Călin Popescu Tăriceanu. Fostul premier, văzînd împărţirea ministerelor pe care o conveniseră, în 2004, Teodor Stolojan şi Traian Băsescu, a vrut să scape de nominalizatul Andrei Marga pentru că nu-l suferea. Ca să iasă elegant din această problemă, fostul prim-ministru i-a cerut preşedintelui să facă o rocadă de ministere. Astfel,  PNL a dat Educaţia democraţilor, iar PD le-a dat liberalilor, la schimb, Apărarea.

Read Full Post »


Obiectul muncii mele, primul-ministru, se află pentru 4 zile în SUA. El s-a dus pentru… Nici nu ştiu pentru ce?! Şi, nici el! Poate doar ca să toace banii strînşi din economiile pe care le-a impus angajaţilor Guvernului la pixuri şi coli de scris. Oricum, nu contează pentru ce s-a dus pentru că nu interesează pe cineva. Televiziunile, radiourile şi presa scrisă, cele private, nu şi-au trimis reprezentanţi din cauza costurilor ridicate ale cazării, dar mai ales pentru neimportanţa vizitei. Radio România Actualităţi şi Agerpres, fiind de stat, şi-au permis trimiterea unor reporteri. Atunci cînd cel care plăteşte este bugetul ţării, banii curg fără număr.

Pentru că e plecat peste mări, ţări şi ocean, mi-am zis să iau o pauză de Boc şi să mă abţin a-l critica, precum se abţin creştinii de la cele lumeşti în Postul Paştelui. Nu am reuşit! Din obişnuinţă, înainte să chem îngeraşul, pe la 1:30, am intrat pe site-ul Guvernului. Mare mi-a fost mirarea să văd postat acolo un interviu al primului-ministru. Emil Boc răspunde întrebărilor unui redactor anonim(cutuma cere să se specifice numele intervievatorului sau instituţia media unde lucrează). Am citit şi m-am prăpădit de rîs. Redactorul îi urează lui Boc bun venit la N.Y., ca şi cum l-ar fi aşteptat la bariera metropolei americane. Vedeţi aici întregul interviu(cred că Boc şi l-a luat singr) şi trageţi concluzii. În ce mă priveşte, consider că o exprimare mai searbădă, mai fără conţinut, plină de expresii cu iz UTC-ist şi alambicată, nu am mai citit de mult. În plus, Emil Boc spune „beneficiari ale” în loc de „beneficiari ai”, dovedind iar că siluieşte limba română.

Dacă interviu a reuşit să-şi ia singur, înţelegîndu-se, probabil că premierul nu are la el o cameră foto cu declanşare automată, pentru că nu există poze din această deplasare pe site-ul Guvernului. Cu chiu, cu vai, am găsit o fotografie făcută de un chinez pentru Agerpres, în care este Emil Boc în momentul discursului la ONU. Se poate observa cã faţa micuţului nu mai este ascunsă de microfon, aşa cum ne-am obişnuit. Sursele mele spun că autorităţile române au cerut organizatorilor să se monteze un podium special pentru a-l mai ridica pe Boc în ochii oamenilor. Fizic. Conceptual, nicio şansă!

Nu pot încheia această postare fără a reda două versuri din folclor, originare „de peste munţi”, pe care mi le-a trimis Fini, o veche cititoare a acestui blog.

Sărăcia-n cur mă-npunge,
Eu tot fug dar ea m-ajunge!”

Nu-i aşa că, în contextul mitingurilor şi plecării lui Emil Boc în SUA, versurile sunt la temă?

UPDATE: Mă bucur că oamenii premierului nu au rămas insensibili la observaţiile mele. Miercuri, au schimbat linkul către pseudo-interviul primului ministru. aşa că nu mai putea fi accesat de pe blog, şi au corectat dezacordul, dînd „beneficiarilor” ce-i al beneficiarilor, adică articolul posesiv la forma masculin, plural. Dar, ceea ce nu pot schimba oamenii premierului este imaginea dezastruoasă a acestuia şi incapacitatea de a fi şeful guvernului în vremuri de criză.

Read Full Post »


Afirm de ceva vreme cã relaţia Băsescu-Boc s-a deteriorat. Din informaţiile pe care le am din surse beton(pe care nu le pot numi), actualul premier a început sã nu mai asculte indicaţiile de la Cotroceni.

  1. O persoană foarte apropiată preşedintelui mi-a spus, acum cîteva luni, că şeful statului, exasperat de comunicarea dezastruoasă a premierului, atît cu presa(deci cu societatea) cît şi cu liderii PDL din teritoriu, a trimis pe cineva să-l consilieze. De trei ori. Şi tot de trei ori premierul i-a dat paşi spunînd că el şi oamenii lui de la Cluj se descurcă.
  2. Un ministru remaniat a afirmat că „pentru binele României, Boc ar trebui să plece imediat din fruntea Guvernului” şi că „atîta timp cît actualul premier va fi la conducere, în ţară nu se va schimba nimic în bine”. Acelaşi ex-ministru, pe care-l putem bănui că-l urăşte pe Boc pentru că l-a remaniat, a adăugat: „Emil Boc nu este mic doar fizic, ci este mic şi ca om”.
  3. Pe lîngă citatele de mai sus, redau şi un alt dialog. Eu: „-Nu-mi imaginam că veţi fi remaniat. Ştiam că vă susţine preşedintele.” El: -M-a susţinut, dar nu-l mai poate controla pe Boc. Şi-a luat-o-n cap.”

Deşi unii continuă să susţină că primul-ministru este obedient preşedintelui, eu afirm contrariul. Iar în sprijinul ipotezei mele vine chiar afirmaţia tatălui lui Emil Boc, Nuţu Boc.

Rep: Bună ziua, domnule Boc. Sînt reporter al ziarului „Naţional”. Vă sun de la Bucureşti. Vă reţin doar două minute. Sînteţi de acord?
* Nuţu Boc: No’ spuneţi!
* Rep: Aţi mai vorbit cu fiul dumneavoastră?
*Nuţu Boc: No’ cum nu? Acum cîteva zile. Ce vreţi cu el?
* Rep: Voiam să ştim dacă e bine şi dacă v-a spus ceva de relaţia pe care o are cu preşedintele Băsescu?
* Nuţu Boc: No’ domnule, eu nu mă simt tare bine…. (legătura telefonică se întrerupe – n.r.)
* Rep: Am revenit. S-a întrerupt. S-a plîns vreodată domnul prim-ministru de Traian Băsescu?
* Nuţu Boc: Da, s-o plîns. Da’ n-o zis de ce. Aşa în mare, că nu mai e bine, cum era odată.
* Rep: S-a certat cu preşedintele?
* Nuţu Boc: N-o zis. Era supărat, doar. S-o plîns, aşa cum fac toţi copiii cînd dau de greu. Mai bine vorbiţi cu Ana (mama lui Emil Boc), da’ nu acum, că-i cu caru’ cu fîn. Mai tîrziu reveniţi.
* Rep: Mulţumesc! O zi bună!

Şi mai este o persoană care, în opinia mea, ne dă suprema dovadă a deteriorării relaţiei preşedinte-premier. Elena Băsescu. După cum se ştie, există o relaţie specială între Traian Băsescu şi mezina sa, iar aceasta nu putea rămîne insensibilă la problemele tatălui său. Într-o recentă luare de cuvînt în Parlamentul European, la Strasbourg,  Elena Băsescu a criticat Guvernarea Boc.

“Autorităţile române responsabile nu au accesat pînă acum bani din Fondul European de Ajustare la Globalizare – program destinat ajutorării angajaţilor care-şi pierd slujba din cauza globalizării”, a spus Elena Băsescu.

Cristian Preda, Sever Voinescu, Monica Macovei, Raluca Turcan, Sulfina Barbu, Elena Udrea, Elena Băsescu sunt doar cîteva nume care ar putea apărea în prima linie a unei răzmeriţe anti-Boc. Avînd în vedere cele arătate mai sus, precum şi alte elemente prezentate în postările anterioare, reafirm că o să trăim o toamnă politică agitată. Urmează la mutare Train Băsescu. 

 

Read Full Post »

Older Posts »