® Omul, cel mai crud animal (II)

Broaştele ţestoase marine străbat mii de kilometri pentru a-şi depune ouăle pe această plajă din Costa Rica, locul în care ele au eclozat în urmă cu cîţiva ani.

În ianuarie, 2009, arătam aici modul abject în care nişte criminal ucid pui de focă în Canada şi Norvegia, din plăcere, într-un fel de sport macabru şi scump destinat bogătaşilor lumii. De asemenea, arãtam aici cum feroezii au un ritual anual a cãrei victimã cade o specie de delfin pe cale de dispariţie, ei fiind apăraţi aici  de o româncă, Andreea, stabilită pe acele meleaguri. Nu mai doresc să fac referire la porcocidul anual comis de Ţiriac & friends la Balc, pentru că iau în calcul faptul că mistreţii sunt crescuţi în ezervaţie şi special pentru a fi vînaţi, deci nu este afectată fauna.  Ei bine, dacă am crezut că mai mult nu se poate, azi mi-am amintit zicala care spune că mereu e loc de mai „bine”. Înainte de a lăsa imaginile să vorbească, deşi nu sunt impresionante în absenţa sîngelui, subliniez faptul că numai un sac cuprinde mii de potenţiale fiinţe, iar sutele de saci, milioane de vieţi ce nu vor mai fi.

Ce urmează depunerii ouălelor este greu de descris, de aceea las imaginile să vorbească,

Ouăle sunt culese de băştinaşi chiar în timp ce broasca ţestoasă le depune într-o groapă pe care şi-o sapă în nisip.

Ouăle sunt vîndute pentru a fi consumate, ele fiind considerate o delicatesă culinară.

Dacă autorităţile nu vor interveni în scurt timp, această specie de broască ţestoasă va dispărea.

Read Full Post »

® Iubeşte…româneşte

Motto: Agresat de societatea consumistă care a dat-o zilele trecute din vals în tango, adică din Sf. Valentin în Dragobete, dedic această postare iubirii. De alcool şi sex!

*********

       În 1919, afişul de mai sus a fost folosit în timpul prohibiţiei în SUA. Mai multe dame tradiţionaliste avertizau bărbaţii că buzele care ating alcoolul nu vor mai atinge buzele lor. Văzîndu-le cum arată, e uşor de bănuit că cine a avut oportunitatea, a continuat să bea. E destul de greu să pupi aşa ceva dacă nu eşti beat criţă, conform zicalei „Nu există femei urîte, ci bărbaţi care nu au băut destul”. Din nefericire, tradiţionalismul femeii americane,  vieţuitoare(nu pot spune că a trăit) la sfîrşitului secolului XIX şi începutul secolului XX, nu a luptat doar cu dragostea bărbaţilor pentru alcool, ci şi cu dragostea acestora pentru…dragoste. În acest sens, au fost emise Codurile şi Procedurile despre Relaţii Intime şi Personale ale Statutului Marital întru Marea Sanctitate Spirituală a acestei Binecuvîntate Comuniuni întru Gloria lui Dumnezeu. Poveţele erau adresate tinerelor mirese de către Ruth Smythers, mult iubita soţie a Reverendului L.D. Smythers, Pastor al Bisericii Metodiste din Arcadia, Confederaţia Regională de Est şi au fost publicate în anul Domnului 1894, în Ziarul Ghid de Spiritualitate. Citiţi şi nu luaţi aminte, dar apreciaţi umorul involuntar. 

• Pentru gingaşa tînără femeie care a beneficiat de o bun educaţie în Legile Domnului, ziua nunţii este, în mod ironic, atît cea mai fericită cît şi cea mai terifiantă zi din viaţa ei. Pe de o parte, este nunta în sine, în care mireasa este atracţia centrală într-o frumoasă şi inspirată ceremonie, simbolizînd triumful ei în a-şi asigura un bărbat care să îi îndeplinească toate nevoile pentru tot restul vieţii. Pe de altă parte, este noaptea nunţii, în cursul căreia mireasa trebuie să plătească tributul, ca să spunem aşa, înfruntînd pentru prima oară teribila experienţă a sexului. În acest punct, dragi cititoare, lăsaţi-mă să exprim un adevar şocant. Există cîteva tinere femei care aşteaptă noaptea nunţii cu plăcere şi curiozitate! Feriţi-vă de o asemenea atitudine! Un soţ egoist şi senzual ar putea uşor să profite de o astfel de mireasă. Să nu uitaţi niciodată una dintre cele mai importante reguli ale Bisericii în ceea ce priveşte Căsatoria: DĂRUIEŞTE PUŢIN, DĂRUIEŞTE RAR ŞI, MAI PRESUS DE ORICE, DĂRUIEŞTE CU ZGÎRCENIE. Altfel, ceea ce ar fi o căsătorie normală s-ar transforma într-o orgie a destrăbălării sexuale.
• Pe de alta parte, teroarea miresei nu trebuie să fie extremă. Deşi sexul este, în cel mai bun caz, revoltator şi, în cel mai rău caz, dureros, trebuie îndurat şi aşa a fost de la începuturile timpului, deoarece este compensat de construirea unei relaţii monogame şi de copiii rezultaţi din aceasta.
• Este inutil, în majoritatea cazurilor, ca mireasa să încerce să refuze o iniţiativă sexuală din partea mirelui. În timp ce bărbatul ideal s-ar apropia de soţia sa doar la cererea acesteia şi doar în scopul procreării, asemenea nobilitate şi lipsă de egoism nu poate fi aşteptată din partea bărbaţilor obişnuiţi. Majoritatea bărbaţilor va cere să i se ofere sex aproape în fiecare zi. Mireasa înţeleaptă va permite maxim doua scurte experienţe sexuale săptamînal, în timpul primelor luni de după căsătorie. Apoi, odată cu trecerea vremii, va trebui să facă orice efort pentru a reduce această frecvenţă. Să te prefaci că eşti bolnavă, somnolentă, durerile de cap sunt printre cele mai bune prietene ale nevestei în această problemă. Argumentele, certurile, muştruluielile şi cicălelile s-au dovedit de asemenea a fi foarte eficiente, dacă sunt folosite seara tîrziu, cam cu o oră înainte de momentul în care soţul ar putea începe procesul de seducţie. Soţiile isteţe sunt mereu în alertă, căutînd noi şi din ce în ce mai bune metode de a refuza şi descuraja pornirile amoroase ale soţului. O soţie bună trebuie să ajungă să reducă contactele sexuale la unul pe săptămînă înainte de încheierea primului an de căsătorie şi la unul pe lună pînă la sfîrşitul celui de-al cincilea an.
• Pînă la a zecea aniversare, multe soţii au reuşit să încheie perioada de a purta în pîntece copii şi au atins cel mai înalt ţel, acela de a stopa definitiv contactele sexuale cu soţul lor. După atît timp petrecut alături de soţ, deja poate să se bazeze pe dragostea copiilor şi pe presiunile sociale pentru a-l ţine acasă.
• Precum trebuie să fie mereu atentă să ţină cît mai jos posibil nivelul contactelor sexuale, mireasa înţeleaptă va fi cel puţin la fel de atentă şi cu limitarea modului şi gradului de desfăşurare a actului sexual. Majoritatea bărbaţilor are de la natură o înclinaţie spre perversiune, iar dacă li se oferă cea mai mică şansă vă vor angaja într-o mare varietate de practici mai mult decît revoltătoare. Aceste practici includ printre altele: practicarea actului normal în poziţii anormale, atingerea corpului femeii cu buzele şi limba, oferirea corpului lor gol pentru a fi explorat cu buzele sau limba de către soţie. Nuditatea, discuţiile despre sex, citirea unor povestiri despre sex, admirarea unor fotografii sau desene cu sugestii sexuale fac parte din obiceiurile adoptate rapid de bărbaţi dacă soţiile le permit. O mireasa înţeleaptă işi va face un ţel din a nu îi permite niciodata soţului să îi vadă corpul descoperit şi din a nu îl lăsa nici pe el să se descopere în faţa ei.

Domni şi doamne, în jurul anului 1900, care încă nu citiseră sfaturile lui Ruth

•  Sexul, atunci cînd nu poate fi prevenit, va fi practicat doar în întuneric total. Multe femei au găsit util să doarmă îmbrăcate noaptea: ele purtînd cămăşi lungi din bumbac, iar ei pijamale. Acestea trebuiesc îmbrăcate în camere separate şi nu trebuiesc îndepărtate în timpul actului sexual. Astfel, doar o minimă parte din piele este expusă.
• Odata ce şi-a pus cămaşa şi a stins toate luminile din cameră, mireasa trebuie să se întindă tăcută în pat şi să aştepte sosirea mirelui. Cînd acesta intră în odaie, bîjbîind prin întuneric, femeia nu trebuie să scoată niciun sunet pentru a-l ghida în direcţia ei, deoarece ar putea fi considerat un semn de încurajare. Trebuie să îl lase să se chinuie şi să spere că se va împiedica şi se va răni uşor, bun pretext pentru a-i refuza accesul la favorurile ei sexuale. În momentul în care soţul ajunge lîngă ea, mireasa trebuie să stea perfect nemişcată. Mişcarea corpului ar putea fi interpretată ca excitaţie sexuală de către soţul optimist. Dacă încearcă să o sărute pe buze, soţia trebuie să întoarcă uşor capul, astfel încît sărutul să fie pe obraz. Dacă încearcă sa îi sărute palmele, va trebui să strîngă pumnii. Dacă încearcă să îi ridice cămaşa şi să o sarute în orice alt loc, ea trebuie să îşi tragă rapid cămaşa la loc, să sară din pat şi să pretindă că trebuie să meargă urgent la toaletă. Aceste acţiuni îi vor tempera dorinţa de a o săruta în locuri interzise.
  

  Dispozitiv antimasturbare, element scăpat din atenţia doamnei,

• Nevasta înţeleaptă îi va permite soţului să îi ridice cămaşa nu mai sus de talie, în timp ce el îşi va desface doar partea din faţă a pijamalei, pentru realizarea conectării. În timp ce el pufăie şi gîfîie, ea va ramane perfect tăcută sau va purta conversaţii plictisitoare despre treburile casnice. Mai presus de orice, soţia va rămîne perfect nemişcata şi, sub niciun motiv, nu va ofta sau geme în timpul actului sexual. Imediat ce soţul a încheiat treaba, soţia va începe să se plîngă de diferite probleme ce vor trebui rezolvate de către soţ. Mulţi bărbaţi simt o plăcere sexuală majoră în a se relaxa dupa comuniunea cu femeia lor, astfel încît soţia trebuie să se asigure că nu îi oferă nicio secundă de pace în această perioadă, de care el să se poată bucura. Altfel, bărbatul ar putea fi încurajat să încerce din nou în curînd.
• Un factor pentru care mireasa trebuie să fie recunoscătoare este faptul că familia soţului, şcoala, biserica şi cadrul social au lucrat împreună de-a lungul vieţii acestuia pentru a însămînţa în el un profund sentiment de vinovăţie şi ruşine în ceea ce priveşte sentimentele sale sexuale. Femeia înţeleaptă va profita de acest avantaj şi îşi va urmări ţelul de a limita iniţial aceste porniri bărbăteşti, iar apoi de a anihila total dorinţele soţului de a se exprima sexual.

 Diabolică femeie! Vai de soţul ei! Dacă nu a murit de tînăr, poate că  l-a atins impotenţa aşa  încît supliciul la care a fost supus de frigida sa nevastă nu l-a afectat.

Decenţa mă împiedică să scriu aici ceea ce i-ar fi trebui tras doamnei Ruth Smythers, îmbrăcată, fără să i se ridice cămaşa de noapte pînă la brîu şi pe tăcute, ca să simtă gustul revoltei masculine.  

****

      Comparativ cu tortura sexuală descrisă mai sus, tăvăleala româncuţei şi românaşului prin fîn şi porumbişte este ceva de vis. Ca să nu mai vorbesc de dragostea împămîntenită a amîndurora pentru alcool. Din această cauză, dar şi din altele, sunt românaşi care se tăvălesc singuri feriţi de ochii lumii sau, şi mai extravagant, în lipsa Mioarei se dedau nebuniilor prin hambare cu oiţa. Dar, în opinia mea, simbolul suprem al iubirii este ilustrat în poza de mai jos. Din păcate, crucea fiind prea mică, lîngă dragobeat nu au avut loc în cadru şi lăutarii.    

 

––––––-

PS: Deşi doresc ca această postare să fie una comică, de dincolo de moarte mă urmăreşte privirea tristă a acestei femei, parcă împăcată cu soarta care o obligă să se întovărăşească pînă şi în eternitate cu un mare iubitor de alcool.

Read Full Post »

® Idioţi sau obsedaţi de sex oral?!

Un prieten mi-a trimis captura de mai sus. Prea multe nu sunt de spus. Eu am doar două variante prin care aş putea explica titlul:

1. Ori sluga-şefă a mogulului a comis o greşeală „intenţionată”, pentru a mai trimite un mesaj de ură la adresa Guvernului, dar ambalat în aşa fel încît să poată fi justificat ca o eroare de scriere(deşi ar mai fi trebuit un „i””
2. Ori lucrătorul de la calculator care scrie aceste „burtiere”, cum se numesc ele în limbaj televizionistic, era dus cu gîndul la un sex oral cu accese sado-maso.

Dar, poate că voi aveţi altă părere!

Read Full Post »

® O sinucidere ratată, o consecinţă rea reuşită

Sunt evenimente ale vieţii noastre pe care nu le uităm pînă murim. O astfel de întîmplare am trăit eu, azi. Neferictul care s-a aruncat de la unul dintre balcoanele sălii de plen a Parlamentului a dat noroc cu mine înainte să se arunce în gol. Nu este jurnalist, dar îl ştiam din vedere, el fiind unul dintre electricienii care asigură transmisiunile TVR din Parlament. Cînd a venit la mine ca să mă salute era vesel şi nu părea măcinat de vreun gînd rău. Mi-a strîns mîna zîmbitor şi după 5, maximum 10 minute, a sărit de la balcon. Am încercat, ulterior, să-mi aduc aminte dacă i-am zărit tricoul alb pe care scria „Ne-aţi ciuruit. Ne-aţi ucis viitorul copiilor noştri” şi „Libertate”, dacă avea în mînă bila portocalie pe care scria „13”, dacă era mistuit de vreun gînd. Nu reuşesc să-mi amintesc decît faţa lui zîmbitoare şi modul jovial, chiar exaltat, în care mi-a spus „Hai, noroc!”.

Imaginile sunt elocvente şi cred că le-a văzut toată lumea. Pe lîngă fotografiile de mai sus, postez şi un link către filmul care prezintă gestul unui om, zic eu, bolnav(vezi aici). Legat de aceasta, fac următoarele consideraţii:

• Sinucigaşul are 40 de ani şi doi copiii, unul dintre ei autist. Pentru acesta din urmă, statul plătea indemnizaţia de însoţitor de peste 400 RON, diminuată de la 500 RON, din vară. În rest, atît salariul cît şi alte drepturi pe care le primea de la TVR nu i-au fost afectate. Conform unor informaţii transmise de către ministrul Muncii lui Emil Boc, venitul lunar al lui era de 3.000 de lei(30 de milioane lei vechi). Informaţia vehiculată de televiziunile mogulilor, conform căreia pe el l-a cuprins disperarea din cauza unor nevoi financiare acute nu se justifică. 3.000 lei pentru funcţia de luminist TV(electrician) mi se pare un venit lunar foarte bun. Cîţi bugetari se pot lăuda cu un asemenea salariu?
• Am discutat cu ministrul Sănătăţii şi acesta mi-a spus că sinucigaşul este în afara orcărui pericol. I s-a făcut un control computerizat cu tomograful şi nu sunt lezate organele interne. Individul are un picior fracturat şi, ce este mai grav, oasele feţei(pomeţi, orbite, osul nasului), ceea ce va necesita o operaţie ulteiroară. El a lovit cu faţa, în cădere, o măsuţă-pupitru. Ministrul mi-a mai spus că îl va introducre şi într-un program de consiliere psihologică.
• Deşi se dezbătea moţiunea de cenzură introdusă de Opoziţie, liderii acesteia nu erau la lucrări. Deputatul Victor Ponta şi senatorul Crin Antonescu au venit val-vârtej de pe unde chiuleau de la Parlament, unul după 30 minute, altul după vreo 45 de minute. Cât de serioşi sunt Ponta şi Antonescu dacă nu participă la votul propriei moţiuni? Ei, la televizor, spun că vor să dărîme Guvernul, dar la vot, lipsesc! Cine şi cît îi mai crede pe aceşti mincinoşi?
• Emil Boc a fost profund marcat de eveniment, mai ales că l-a privit în ochi pe respectivul chiar înainte să se arunce. Sinucigaşul s-a urcat, în picioare, pe balustradă, a privit către tribună şi a strigat:”Pentru tine Boc! Aţi luat drepturile copiilor!”. În acel moment, primul-ministru se afla chiar la tribună şi saluta asistenţa la începutul discursului său. Cînd a ridicat capul din foi spre locul de unde a venit strigătul ca să vadă ce se întîmplă, privirea sa şi a sinucigaşului s-au întîlnit. A urmat căderea. Cîteva deputate au început să ţipe, Mircea Geoană a cerut să se apeleze urgent „112”, alţi parlamentari au ieşit din sală ca să nu vadă sîngele ce se întindea pe mochetă. Premierului i-a mai venit inima la loc după ce a auzit că victima este în afara oricărui pericol.
• Parlamentarii au acţionat diferit. Unii au fost profund marcaţi. Alţii, au ieşit din sală. Dar, au fost şi unii din zona Opoziţiei care au început să facă remarci politice idioate.

Televiziunile mogulilor şi unii reprezentanţi ai PNL şi PSD folosesc gestul nefericit al unui om în lupta lor cu Traian Băsescu şi Emil Boc. Pot spune de pe acum că Adrian Sobaru, cum se va reface, va deveni vedeta RTV şi A3. Sinucigaşul va fi purtat de la o televiziune la alta ca moaştele sfinte. Un timp, grijile lui financiare probabil că se vor rezolva. Timpul îmi va da sau nu dreptate. Oricum, gestul său va face să încolţească idei identice şi în mintea altor sinucigaşi, mai ales că şedinţele Legislativului sunt publice. Orice cetăţean, pe baza buletinului şi a locurilor disponibile în balcoane, poate asista la lucrări. La intrare, SPP te caută la corp nu şi la creier. „Ce e mai frumos decît să te sinucizi în plenul Parlamentului”, ar putea gândi un om bolnav la cap care se visează vedetă post-mortem.

De aceea, cred că, deşi sinuciderea a fost una ratată, consecinţa ei rea este una reuşită!

Read Full Post »

® Purice şi Geanina atacă Billboard-ul, mîncaţi-aş!

Quod erat demonstrandum! A apărut şi prima manea în engleză. Bine, cu un baro accent ţigănesc. „Ai ăm lăonli” este dedicată „D-lui SILE şi pentru tot ce iubeşte «EL»”, aşa cum suntem informaţi încă de la început. Respectul pentru D-l SILE este atît de baro încît pînă şi „EL” este scris cu majuscule, precum numele Domnului în Sfînta Scriptură.

Este posibil ca ”Ai ăm lăonli” să arunce topurile internaţionale în aer, iar pe pretendenţii la Billboard Music Awards să îşi muşte mîinile de invidie şi emoţie. Mai rămîne să vedem la ce categorie va fi înscrisă maneaua! Celor care cred că e imposibil ca o asemenea „bucată” muzicală să ajungă în topurile internaţionale le spun că am argumente. Aurică, colegul meu de serviciu, a fost în Cipru, într-o staţiune exclusivistă, vizitată mai ales de englezi bogaţi. Dinspre o terasă situată pe malul mării, el a auzit răsunînd manele. Curios din fire, Aurică s-a dus să vadă despre ce e vorba. Terasa gemea de turişti englezi care beau ceva aşezaţi la mese şi priveau marea sub soarele generos, timp în care băteau tarapanaua în ritm de manea. Aţi crede că barul aparţine vreunui românaş pripăşit în cele străinătăţi sau, poate, personalul era de pe plaiul mioritic. Ei bine, nu! Terasa aparţine unui cipriot, iar barmaniţa era slavă. România a fost reprezentată doar de manelele care gîlgîiau din boxe. Englezii s-or fi întors de atunci acasă, cărînd cu ei nu numai trolere pline de desuuri şi suveniruri, ci şi creiere pline de muzica pe care ei o credeau cipriotă. Cred că am dat un exemplu grăitor(sau lălăitor, dacă vreţi!) de globalizare a manelelor.

Şi acum, la final, să mai ascultăm odată melodia dedicată lu’ D-l SILE. Ce versuri minunate! Hai! toată lumea mîinile suuuuuus! Cine e fan să sară acum cu mineeee! Mai cu talent, ce naiba! Acum scoateţi brichetele, scăpăraţi şi mişcaţi flacăra de la stînga la dreapta. Pînă sunteţi siguri că le-aţi dat foc!

PS: Doamne! ce m-am mai rîs, lăonli(sic!)

Read Full Post »

® Rîdem…cu lacrimi

Am primit de la un prieten poezia de mai jos, o parodie scrisă în ritmul, iambul şi troheul „Iernii pe uliţă” a lui George Coşbuc. Umorul, ironia şi tristul adevăr, care izvorăsc din versuri, m-au determinat să „comit” această postare.

***

L’hiver sur la ulitza
                    de Laurentiu Ghiţă
 
A-nceput de ieri să cadă
Câte-un rrom, pe urmă doi.
Franţa pusă e pe sfadă,
Şi ni-i dă pe toţi grămadă,
Înapoi.
 
Nu e cuşer, dar e bine
Pentru Sarkozy, acum;
Taberele-s toate scrum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.
 
Sunt ţigani şi balabuste,
Vin la Otopeni, ţipând,
Se împing şi sar râzând,
Şi se-mpiedică de fuste,
Vrând-nevrând.
 
Cei mai mari, acum, din sfadă,
Stau, pe-ncăierare puşi,
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi stau grămadă
Lângă uşi.
 
Colo-n colţ, acum răsare
Un ţigan mai mărunţel,
Chinuindu-se să care
O sacoşă mult mai mare
Decât el.
 
Opt cercei într-ânsa are,
Cinci brăţări şi-un portofel,
Luate de la trecătoare,
Lîngă turnul ăla mare,
Zis Eiffel.
 
Altul, zău, cu dânsul, n-are
Nici bagaje, nici nimic,
Doar un lanţ cu-o cruce mare,
Care saltă în mişcare
Pe buric.
 
Trei ţigănci cu burta mare
Şi cu rochii fistichii,
Nu au loc ca să coboare,
C-alăptează fiecare
Doi copii.
 
Un reporter vine-n grabă
Să le ia un interviu
Şi se-nvârte în pustiu
Până când răspunde-o babă,
Cam târziu.
 
Se-oţărăşte rău bătrâna
Către cel cu microfon,
Şi-l înjură francofon,
Fi’ncă nu mai e româna
De bonton.
 
Zice: -„Merde! mare graba,
N-am făcut nimica rău,
Uite-aici, îţi spune baba,
Ne băgară pe degeaba
La bulău.
 
Şi degeaba ne-au dat banii
Că mai şmecheri suntem noi.
Într-un an sau maxim doi,
Ne întoarcem, toţi ţiganii,
Înapoi.
 
Nu e mare socoteală
Că acasă ne-au trimis,
Ne-adunăm la repezeală
Şi să vezi atunci ciordeală
La Paris”!

Read Full Post »

® Bătrîneţe cu năbădăi

O zicală imemorială spune că „Cine nu are un bătrîn, să-şi cumpere, iar cine are, să-l vîndă”. Contemporaneitatea care vieţuieşte prin mahala a parafrazat zicala, schimbînd ultimul verb, dar minima moralis mă împiedică să-l scriu. Se pare că Anca Pandrea(64 de ani) şi Iurie Darie (81 de ani) exemplifică minunat ambele variante ale proverbului. Intenţia lor de a juca în filme porno, motiv pentru care îşi arată pieile căzute prin ziare, ne arată că nici înţelepciunea senectuţii nu mai este ceea ce a fost.

Nu sunt un puritan. Dimpotrivă! Nu-mi place să mă uit nici sub plapuma oamenilor, loc în care fiecare poate să facă ce, cu cine şi pe unde vrea. Dar, urăsc penibilul. În serile lungi de dialog pe care le aveam odată cu Ion Cristoiu, acesta mi-a spus: „Alex, dacă mă tem de ceva pe lumea asta, de penibil mă tem!”. Vorbele maestrului m-au urmărit multă vreme şi viaţa mi-a dovedit că şi eu trăiam drame interioare după momentele în care consideram că am fost penibil.

Iurie Darie este un actor exponenţial pentru scena şi cinematografia române. Un bărbat „bine”, un talent uriaş la desen, un recitator desăvîrşit, un cîntăreţ minunat, un profesionist care a stat alături de cei mai mari actori pe care i-a avut această ţară. El a trecut prin mai multe hopuri în viaţă. În primul rînd, după 1989 a fost trecut într-un con de umbră din cauza faptului că era recitatorul de serviciu al cuplului Ceauşescu(simpatizat de Elena, se zicea). Tot în acea perioadă, a căzut în patima alcoolului. Cu vreo doi ani înainte de Revoluţie, i-a murit soţia. Atunci, în viaţa sa a intrat intempestiv Anca Pandrea, o actriţă cvasinecunoscută şi nimfomană, motiv care a dus la o ruptură între Iurie Darie şi fiul său, Ducu Darie, un talentat regizor. Tatăl şi fiul nu şi-au vorbit 20 de ani, pînă în 1999 2009, cînd fiul a venit la aniversarea vîrstei de 80 de ani a actorului. Ducu şi Iurie s-au şi judecat în trecut pentru moştenirea lăsată de răposata lor mamă, respectiv, soţie. 

„De prin 1987-1988, Anca Pandrea îl joacă pe Iurie cum vrea ea şi acum profită că acesta este aproape senil”, spun bîrfitorii. Dacă nu am avea exemplele foto de mai sus şi declaraţiile ei din presă, am considera că sunt doar vorbe aruncate pe piaţă de lumea rea.

„Aveam 48 de ani când am pozat goală şi am fost prima actriţă din România care a apărut goală”. Dezinhibiţia este o calitate a oamenilor deştepţi, consideră Anca Pandrea, care subliniază că pentru ea şi soţul ei este importantă doar viaţa lor iar, în rest, totul ţine de cultură, scrie EVZ.

Ce să mai comentez la asemenea afirmaţii?! Pentru respectiva, pornografia şi exhibiţionismul ţin de cultură. Dacă ea nu are ce imagine să-şi strice, cariera de-o viaţă a unui actor important este făcută ţăndări dacă va fi încheiată cu un film XXX. Eu consider că trupul uman are o frumuseţe a sa la orice vîrstă şi marii maeştrii ai picturii l-au imortalizat în diverse lucrări. Dar, ca să citez din filozofiile ciuce, una-i una, alta-i alta! Linsul pieilor şi suptul protezelor în piaţa publică sunt mai presus de înţelegerea mea, chiar dacă mă consider un tip modernist, dezinhibat şi degrabă dedat plăcerii.

În final, revin la variantele, confirmate, ale proverbului de la începutul acestui articol. Iată că o bătrînă poate fi cumpărată de gerontofili, iar un bătrîn, chiar şi de 81 de ani, se vinde. Sau se…(iar e verbul acela pe care minima moralis mă opreşte să-l scriu).

Read Full Post »

® Programul Rabla, varianta mexicană

Numeroşi cetăţeni mexicani stau la coadă la centre speciale de colectare pentru a preda armele pe care le deţin, obţinând în schimbul acestora bani, Măsura face parte dintr-un program lansat de Guvern cu scopul diminuării numărului de execuţii violente legate de cartelurile de droguri, relatează AFP, citată de Mediafax.

„Este periculos să ai astfel de obiecte în casă şi, mai mult, avem nevoie de bani”, a afirmat un tânăr mexican care căra într-un sac mare de plastic două puşti de asalt.

„Sãptămâna aceasta, o doamnă a primit 75.000 de pesos(4.800 de euro)pentru zece puşti de calibru 12”, a afirmat oficialul ministerului de Interne mexican, Rodolfo Rivera.

PS:

Ca să glumim puţin amar, în România cred că, după creşterea TVA şi scăderea cu 25% a salariilor bugetarilor, mulţi ar vrea să cumpere arme.

Read Full Post »

® “Beţivul” Orban şi văduva “neagră”

Două ştiri de cancan au penetrat liniştea serii. Prima din ele se referă la o scrisoare deschisă trimisă de firma Dali fostului vice-primar al primăriei Bucureştiului, fost ministru al Transporturilor şi actual deputat PNL, Ludovic Orban.

<<Ne oprim aici domnule betiv mincinos, si va rugam ca atunci cand mai discutati de Dalli sa o faceti cu consideratie, caci iata(dupa un an) suntem martori cu totii la schimbarea majora adusa in exploatarea parcarilor de un alt “menestrel” contemporan>>, se spune în finalul scrisorii, plină de aluzii şi jigniri.(citeşte scrisoare_deschisa_Dali).

 

Orban a spus într-o emisiune TV că Dali vărsa la bugetul Primăriei Municipiului Bucureşti o sumă insuficientă în urma colectării taxelor de parcare.

„Ce aş putea să răspund la o colecţie de injurii pusă pe hârtie de cineva care nu are nicio treabă cu limba română. Nişte calomnii, nişte înjurii fără niciun suport ca răspuns la nişte afirmaţii punctuale şi exacte”, a declarat Ludovic Orban pentru Realitatea.

*

A doua ştire vine de la CNA. Antena 3 a fost amendată cu 18.000 de lei pentru comportamentul suburban al moderatoarei preferate a lui Dan Voiculescu, Gaby Firea, într-o emisiune la care era invitat PDL-istul Cristian Boureanu.

<<În aceeşi şedinţă publică, postul Antena 3 a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 18.000 lei. În ediţia emisiunii de dezbateri „Ştirea zilei” din data de 31 mai 2010, în care a fost invitat şi domnul Cristian Boureanu, deputat PD-L, discuţiile purtate cu moderatoarea emisiunii, doamna Gabriela Vrânceanu Firea, au fost jignitoare şi injurioase, radiodifuzorul nerespectând principiile de asigurare a imparţialităţii şi a echilibrului stipulate de art. 71 alin. 1 lit. a şi alin. 2 din Codul audiovizualului, potrivit cărora „(1) În programele de ştiri şi dezbateri informarea în probleme de interes public, de natură politică, economică, socială şi culturală, trebuie să respecte următoarele principii: a) asigurarea imparţialităţii, echilibrului şi favorizarea liberei formări a opiniilor, prin prezentarea principalelor puncte de vedere aflate în opoziţie, în perioada în care problemele sunt în dezbatere publică”. De asemenea, moderatoarea emisiunii nu a ţinut cont de dispoziţiile art. 42 alin. 4 din Codul audiovizualului care precizează faptul că „Realizatorii emisiunilor au obligaţia să nu permită invitaţilor să folosească un limbaj injurios sau să instige la violenţă împotriva altor persoane”.>> (citeşte aici toate sacţiunile date de CNA)

Vedeţi dialogul Firea – Boureanu

Read Full Post »

® GiBi

Blazonul lui GiBi

Intrarea în Palatul lui GiBi, situat pe Aleea Alexandru nr. 1.

Gibi, soţia, cele trei feiţe ale lor şi mama lui.

Aşa a început totul:

PS:

ideea acestei postãri mi-a venit atunci cînd am parcat maşina pe Aleea Alexandru, într-o laterală a palatului. M-am gîndit că ar fi interesant să arăt o parte din „minunăţiile” care sunt în spatele zidurilor. Dacă ceva nu este clar, sunt dispus să aduc informaţii suplimentare.

Read Full Post »