Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘foto’ Category


Un prieten(multumesc, Th!) mi-a trimis poza de mai jos. În prima fază am rîs pînă n-am mai avut lacrimi. După ce m-am liniştit, mi-am zis: „Iată mutra de desene animate care l-a inspirat pe creatorul lui Bart Simpson!” La o privire mai atentă, am observat că Bart a împrumutat de la respectivul individ nu numai moaca, ci şi alte însuşiri fizice şi morale(vezi foto de mai sus). Din nefericire, în timp ce priveam hlizind mutra de desen animat, pisica mea a văzut şi ea fotografia afişată pe desktop. Imediat a început să latre, să se tăvălească pe jos ca apucată şi în scurt timp a avortat în chinuri. De atunci, sărmana mîţă nici că a mai rămas gravidă!

De aceea, pun fotografia la dispoziţia iubitorilor de animale şi poate că o vor utiliza pentru moartea pasiunii.

Contraindicaţii: A se feri de privirile femeilor gravide. Chiar dacă în 99,999999% din cazuri, mecla individului ajută la contracepţie inhibînd ovarele şi gonadele, există riscul ca ea să fie şi molipsitoare. Proporţia este mică, de 1 la aproximativ 7 miliarde. Dar şi unul este arhisuficient pentru a umple omenirea de scîrbă. Deci, să nu ne riscăm, zic!

Read Full Post »


Motto: Agresat de societatea consumistă care a dat-o zilele trecute din vals în tango, adică din Sf. Valentin în Dragobete, dedic această postare iubirii. De alcool şi sex!

*********

       În 1919, afişul de mai sus a fost folosit în timpul prohibiţiei în SUA. Mai multe dame tradiţionaliste avertizau bărbaţii că buzele care ating alcoolul nu vor mai atinge buzele lor. Văzîndu-le cum arată, e uşor de bănuit că cine a avut oportunitatea, a continuat să bea. E destul de greu să pupi aşa ceva dacă nu eşti beat criţă, conform zicalei „Nu există femei urîte, ci bărbaţi care nu au băut destul”. Din nefericire, tradiţionalismul femeii americane,  vieţuitoare(nu pot spune că a trăit) la sfîrşitului secolului XIX şi începutul secolului XX, nu a luptat doar cu dragostea bărbaţilor pentru alcool, ci şi cu dragostea acestora pentru…dragoste. În acest sens, au fost emise Codurile şi Procedurile despre Relaţii Intime şi Personale ale Statutului Marital întru Marea Sanctitate Spirituală a acestei Binecuvîntate Comuniuni întru Gloria lui Dumnezeu. Poveţele erau adresate tinerelor mirese de către Ruth Smythers, mult iubita soţie a Reverendului L.D. Smythers, Pastor al Bisericii Metodiste din Arcadia, Confederaţia Regională de Est şi au fost publicate în anul Domnului 1894, în Ziarul Ghid de Spiritualitate. Citiţi şi nu luaţi aminte, dar apreciaţi umorul involuntar. 

  • Pentru gingaşa tînără femeie care a beneficiat de o bun educaţie în Legile Domnului, ziua nunţii este, în mod ironic, atît cea mai fericită cît şi cea mai terifiantă zi din viaţa ei. Pe de o parte, este nunta în sine, în care mireasa este atracţia centrală într-o frumoasă şi inspirată ceremonie, simbolizînd triumful ei în a-şi asigura un bărbat care să îi îndeplinească toate nevoile pentru tot restul vieţii. Pe de altă parte, este noaptea nunţii, în cursul căreia mireasa trebuie să plătească tributul, ca să spunem aşa, înfruntînd pentru prima oară teribila experienţă a sexului. În acest punct, dragi cititoare, lăsaţi-mă să exprim un adevar şocant. Există cîteva tinere femei care aşteaptă noaptea nunţii cu plăcere şi curiozitate! Feriţi-vă de o asemenea atitudine! Un soţ egoist şi senzual ar putea uşor să profite de o astfel de mireasă. Să nu uitaţi niciodată una dintre cele mai importante reguli ale Bisericii în ceea ce priveşte Căsatoria: DĂRUIEŞTE PUŢIN, DĂRUIEŞTE RAR ŞI, MAI PRESUS DE ORICE, DĂRUIEŞTE CU ZGÎRCENIE. Altfel, ceea ce ar fi o căsătorie normală s-ar transforma într-o orgie a destrăbălării sexuale.
  • Pe de alta parte, teroarea miresei nu trebuie să fie extremă. Deşi sexul este, în cel mai bun caz, revoltator şi, în cel mai rău caz, dureros, trebuie îndurat şi aşa a fost de la începuturile timpului, deoarece este compensat de construirea unei relaţii monogame şi de copiii rezultaţi din aceasta.
  • Este inutil, în majoritatea cazurilor, ca mireasa să încerce să refuze o iniţiativă sexuală din partea mirelui. În timp ce bărbatul ideal s-ar apropia de soţia sa doar la cererea acesteia şi doar în scopul procreării, asemenea nobilitate şi lipsă de egoism nu poate fi aşteptată din partea bărbaţilor obişnuiţi. Majoritatea bărbaţilor va cere să i se ofere sex aproape în fiecare zi. Mireasa înţeleaptă va permite maxim doua scurte experienţe sexuale săptamînal, în timpul primelor luni de după căsătorie. Apoi, odată cu trecerea vremii, va trebui să facă orice efort pentru a reduce această frecvenţă. Să te prefaci că eşti bolnavă, somnolentă, durerile de cap sunt printre cele mai bune prietene ale nevestei în această problemă. Argumentele, certurile, muştruluielile şi cicălelile s-au dovedit de asemenea a fi foarte eficiente, dacă sunt folosite seara tîrziu, cam cu o oră înainte de momentul în care soţul ar putea începe procesul de seducţie. Soţiile isteţe sunt mereu în alertă, căutînd noi şi din ce în ce mai bune metode de a refuza şi descuraja pornirile amoroase ale soţului. O soţie bună trebuie să ajungă să reducă contactele sexuale la unul pe săptămînă înainte de încheierea primului an de căsătorie şi la unul pe lună pînă la sfîrşitul celui de-al cincilea an.
  • Pînă la a zecea aniversare, multe soţii au reuşit să încheie perioada de a purta în pîntece copii şi au atins cel mai înalt ţel, acela de a stopa definitiv contactele sexuale cu soţul lor. După atît timp petrecut alături de soţ, deja poate să se bazeze pe dragostea copiilor şi pe presiunile sociale pentru a-l ţine acasă.
  • Precum trebuie să fie mereu atentă să ţină cît mai jos posibil nivelul contactelor sexuale, mireasa înţeleaptă va fi cel puţin la fel de atentă şi cu limitarea modului şi gradului de desfăşurare a actului sexual. Majoritatea bărbaţilor are de la natură o înclinaţie spre perversiune, iar dacă li se oferă cea mai mică şansă vă vor angaja într-o mare varietate de practici mai mult decît revoltătoare. Aceste practici includ printre altele: practicarea actului normal în poziţii anormale, atingerea corpului femeii cu buzele şi limba, oferirea corpului lor gol pentru a fi explorat cu buzele sau limba de către soţie. Nuditatea, discuţiile despre sex, citirea unor povestiri despre sex, admirarea unor fotografii sau desene cu sugestii sexuale fac parte din obiceiurile adoptate rapid de bărbaţi dacă soţiile le permit. O mireasa înţeleaptă işi va face un ţel din a nu îi permite niciodata soţului să îi vadă corpul descoperit şi din a nu îl lăsa nici pe el să se descopere în faţa ei.

Domni şi doamne, în jurul anului 1900, care încă nu citiseră sfaturile lui Ruth

  •  Sexul, atunci cînd nu poate fi prevenit, va fi practicat doar în întuneric total. Multe femei au găsit util să doarmă îmbrăcate noaptea: ele purtînd cămăşi lungi din bumbac, iar ei pijamale. Acestea trebuiesc îmbrăcate în camere separate şi nu trebuiesc îndepărtate în timpul actului sexual. Astfel, doar o minimă parte din piele este expusă.
  • Odata ce şi-a pus cămaşa şi a stins toate luminile din cameră, mireasa trebuie să se întindă tăcută în pat şi să aştepte sosirea mirelui. Cînd acesta intră în odaie, bîjbîind prin întuneric, femeia nu trebuie să scoată niciun sunet pentru a-l ghida în direcţia ei, deoarece ar putea fi considerat un semn de încurajare. Trebuie să îl lase să se chinuie şi să spere că se va împiedica şi se va răni uşor, bun pretext pentru a-i refuza accesul la favorurile ei sexuale. În momentul în care soţul ajunge lîngă ea, mireasa trebuie să stea perfect nemişcată. Mişcarea corpului ar putea fi interpretată ca excitaţie sexuală de către soţul optimist. Dacă încearcă să o sărute pe buze, soţia trebuie să întoarcă uşor capul, astfel încît sărutul să fie pe obraz. Dacă încearcă sa îi sărute palmele, va trebui să strîngă pumnii. Dacă încearcă să îi ridice cămaşa şi să o sarute în orice alt loc, ea trebuie să îşi tragă rapid cămaşa la loc, să sară din pat şi să pretindă că trebuie să meargă urgent la toaletă. Aceste acţiuni îi vor tempera dorinţa de a o săruta în locuri interzise.

    Dispozitiv antimasturbare, element scăpat din atenţia doamnei,

  • Nevasta înţeleaptă îi va permite soţului să îi ridice cămaşa nu mai sus de talie, în timp ce el îşi va desface doar partea din faţă a pijamalei, pentru realizarea conectării. În timp ce el pufăie şi gîfîie, ea va ramane perfect tăcută sau va purta conversaţii plictisitoare despre treburile casnice. Mai presus de orice, soţia va rămîne perfect nemişcata şi, sub niciun motiv, nu va ofta sau geme în timpul actului sexual. Imediat ce soţul a încheiat treaba, soţia va începe să se plîngă de diferite probleme ce vor trebui rezolvate de către soţ. Mulţi bărbaţi simt o plăcere sexuală majoră în a se relaxa dupa comuniunea cu femeia lor, astfel încît soţia trebuie să se asigure că nu îi oferă nicio secundă de pace în această perioadă, de care el să se poată bucura. Altfel, bărbatul ar putea fi încurajat să încerce din nou în curînd.
  • Un factor pentru care mireasa trebuie să fie recunoscătoare este faptul că familia soţului, şcoala, biserica şi cadrul social au lucrat împreună de-a lungul vieţii acestuia pentru a însămînţa în el un profund sentiment de vinovăţie şi ruşine în ceea ce priveşte sentimentele sale sexuale. Femeia înţeleaptă va profita de acest avantaj şi îşi va urmări ţelul de a limita iniţial aceste porniri bărbăteşti, iar apoi de a anihila total dorinţele soţului de a se exprima sexual.

 Diabolică femeie! Vai de soţul ei! Dacă nu a murit de tînăr, poate că  l-a atins impotenţa aşa  încît supliciul la care a fost supus de frigida sa nevastă nu l-a afectat.

Decenţa mă împiedică să scriu aici ceea ce i-ar fi trebui tras doamnei Ruth Smythers, îmbrăcată, fără să i se ridice cămaşa de noapte pînă la brîu şi pe tăcute, ca să simtă gustul revoltei masculine.  

****

      Comparativ cu tortura sexuală descrisă mai sus, tăvăleala româncuţei şi românaşului prin fîn şi porumbişte este ceva de vis. Ca să nu mai vorbesc de dragostea împămîntenită a amîndurora pentru alcool. Din această cauză, dar şi din altele, sunt românaşi care se tăvălesc singuri feriţi de ochii lumii sau, şi mai extravagant, în lipsa Mioarei se dedau nebuniilor prin hambare cu oiţa. Dar, în opinia mea, simbolul suprem al iubirii este ilustrat în poza de mai jos. Din păcate, crucea fiind prea mică, lîngă dragobeat nu au avut loc în cadru şi lăutarii.    

 

––––––-

PS: Deşi doresc ca această postare să fie una comică, de dincolo de moarte mă urmăreşte privirea tristă a acestei femei, parcă împăcată cu soarta care o obligă să se întovărăşească pînă şi în eternitate cu un mare iubitor de alcool.

Read Full Post »

® Kuweit, 50


Oficiali români şi kuweitieni taie tortul aniversar care a fost ceva delicios din frişcă şi mascotă, de un metru lungime şi 50 de cm lăţime

Ambasadorul Kuweitului la Bucureşti, Excelenţa Sa Fahad H. Sh. Al Metairi(în centrul imaginii), m-a invitat, joi seara, la recepţia organizată, la Marriott Hotel, cu ocazia aniversării a 50 de ani de la înfiinţarea micuţului emirat, precum şi a sărbătoririi a 20 de ani de la eliberarea acestui stat de trupele de ocupaţie ale dictatorului irakian Saddam Hussein(vezi aici). Nu făceam referire la acest eveniment dacă nu aş fi fost plăcut surprins de organizarea excepţională. Şi nu mă refer aici la mieii rotisaţi puşi la odihnă pe orez cu stafide şi miez de migdale, la şaorma pregătită pe loc cu tot dichisul arăbesc, la salata de pătrunjel potrivită cu roşii tăiate în cuburi şi lămîie, la brînzeturile de oaie servite ca atare sau pitite în ghioace de cocă, la fel şi fel de delicatese orientale, ci mă refer la filozofia organizării. Am văzut o îmbinare de tradiţional şi modernism fascinantă chiar şi pentru un european. Dragostea pentru copii, respectul pentru tradiţie şi simboluri naţionale, patriotismul, lipsa de opulenţă, căldura prietenească faţă de oaspeţi, chiar o naivitate curată, au fost elemente care nu puteau trece neobservate unui fin observator. M-a mai surprins plăcut şi faptul că, după ce fetiţa de aproximativ 10 ani a ambasadorului a deschis evenimentul, s-au intonat imnurile de stat ale Kuweitului şi României(mă întrebam dacă la Congresul UDMR va fi la fel). De asemenea, ambasadorul a subliniat faptul că, în 1990, cînd Irakul a atacat Kuweitul, România deţinea preşedinţia Consiliului de securitate al ONU şi a condamnat imediat agresiunea asupra ţării sale. „Nu vom uita asta niciodată şi vă asigurăm de prietenia noastră durabilă”, a spus Mr. Al Metairi. Iar arabii ştiu să îşi respecte prietenii. Tot o dovadă de bun parteneriat între România şi micuţul stat din Golful Persic este şi vizita pe care Traian Băsescu o va face, sîmbătă, în Kuweit, pentru a participa la evenimentele prilejuite de cele două aniversări amintite mai sus. Sper că Preşedintele a luat această decizie ca urmare a unui calcul diplomatic şi nu pentru a evita să-şi frece coatele cu Victor Ponta şi Crin Antonescu la Congresul UDMR care are loc tot sîmbătă, unde de asemenea era invitat.

La mulţi ani, Kuweit!

Femei în costum tradiţional kuweitian serveau cafea arăbească şi ceai

În interiorul somptuoasei Săli a Diplomaţilor a fost montat un cort kuweitian tradiţional.

Sala, pavazoată în culorile drapelului kuweitian, a fost arhiplină de oficiali români şi străini. În ce mă priveşte, m-am întreţinut cu deputatul PDL, Wiliam Brînză, şi diplomatul director în MAE, Doris Mircea, o profesionistă desăvîrşită, care era apelată telefonic permanent de responsabilii cu evacuarea românilor aflaţi în mijlocul luptelor din Libia

Read Full Post »


Mesaj existent în Otopeni, localitate în care este Aeroportul Henri Coandă. Încurajant, nu?!

Read Full Post »


Read Full Post »


Continuarea postării  Cronica unui protest fîsîit 1.

Scena s-a umplut de lideri sindicali, mai cunoscuţi sau nu. Aceşti figuranţi ai absurdului s-au perindat pe la microfon salutînd manifestanţii ca vedetele rock(Bună ziua, prieteni!), introduşi fiind de un moderator rîrîit. Deşi, anterior, au afirmat că au numai revendicări sindicale, Bogdan Hossu, Dumitru Costin, Vasile Marica, dar mai ales Marius Nistor au început să strige „Jos Guvernul” şi „Jos Băsescu”, adică revendicări politice. Aceste triste feţe de vodevil, la fel de vinovate că s-a ajuns aici ca şi guvernele postdecembriste, se dădeau în stambă pe scenă dornice să fie văzute de membrii lor de sindicat, ca aceştia să-i aleagă şi pe mai departe ca apărători ai lor. Adică, ai lor, nu ale sindicaliştilor! Oana Dobre(blonda din foto sus), jurnalist în armata lui Dan Voiculescu, e lîngă scenă, „pe treabă”. 

Dan Tapalagă(Hotnews) din „armata portocaliilor” priveşte de departe. Precaut! Probabil, a aflat de păţania PDL-istului Marcel Hoară şi stă la distanţă de manifestanţii furioşi. Hoară, invitat de A3 în studioul deschis amplasat în piaţă, a fost recunoscut de unii manifestanţi şi era să fie linşat. 

După ce a stat pitit vreo 30 de minute, fumînd speriat, în boscheţii de lîngă Muzeul Antipa, Hoară s-a refugiat în Muzeul Ţăranului Român(fostul muzeu al PCR!) fiind depistat în boscheţi iar apoi alergat şi ţintit cu pietre de cîţiva tineri cu glugile hanoracelor pe cap(?!), asemeni celor din galeriile echipelor de fotbal. Într-un tîrziu, PDL-istul a fost evacuat de cîţiva poliţişti comunitari înspre B-dul Ion Mihalache, unde îl aştepta un taxi venit la comandă.

Imbecilii de la Antena 3 şi „comentatorii” lor, cu o bucurie greu disimulată în glas, îl acuzau tot pe Mircea Hoară pentru ceea ce s-a întîmplat, după principiul „mortul e de vină”. Ei afirmau că PDL-istul nu trebuia să vină în mijlocul mulţimii revoltate. „Noi l-am invitat, că CNA ne cere să avem reprezentanţi din toate partidele, dar el trebuia să nu vină. Noi nu putem obliga pe nimeni să participe la emisiuni”, afirmau otrepele lui Voiculescu, în dialog cu PSD-iştii(aplaudaţi de manifestanţii din piaţă). Nu cumva trebuia ca Antena 3 să asigure şi protecţia invitaţilor săi? 

Poliţia poate identifica din această fotografie pe sindicalistul de la Sanitas Bucureşti care l-a „răcorit” pe Hoară după ce iniţial ‘portocaliul” recepţionase şi vreo două ouă în cap, dar şi pe cei care au dat cu pietre. 

Cred asta pentru că, pe lîngă operatorii televiziunilor consacrate, în piaţă mai filmau cîteva persoane. Pe domnul din imagine l-am surprins că lua imagini nu numai cu manifestanţii, ci şi cu jurnaliştii. Iniţial, mi s-a părut a fi un tip ponosit. Am fost înşelat de faţa lui nerasă şi de punga de plastic. 

Dar uitîndu-mă mai atent, am observat că „video-amatorul” avea o ditamai brăţară de aur la mîna dreaptă, adidaşi, blugi şi geaca de calitate, precum şi o „umflătură” nefirească sub bluză(în stînga fotografiei de mai sus). Să mă fi înşelat? 

În schimb, în ceea ce priveşte „cameramanul” de pe clădirea Guvernului nu am dubii. E „profesionist”. De fapt, acoperişurile sau etajele superioare ale tuturor clădirilor care aveau vedere spre Piaţa Victoriei erau pline de observatori, sniperi şi cameramani ai serviciilor de ordine, dispozitive  normale în astfel de situaţii. Menirea serviciilor secrete, a SPP, a Poliţiei şi Jandarmeriei este protecţia demnitarilor, apărarea instituţiilor statului şi a ordinii publice. 

Dacă unii oameni ai legiierau în misiune, alţii protestau. Sincer, mi se pare penibil ca jandarmii să supravegheze poliţiştii, iar poliţiştii să scandeze „Hoţii! Hoţii! Hoţii!”, aşa cum fac cei din imagine. Ei ar trebui să-i prindă pe hoţi, nu să-i huiduie. 

Poliţiştii şi gardienii din penitenciare, luaţi de valul protestatar, la un moment dat au început să-şi arunce şepcile…   

 

…şi bonetele. 

Ideea a fost minunată şi mi-a prilejuit facerea unor fotografii artistice, zic eu, lăudăros. Dar nu cumva au comis o ilegalitate, anume defăimarea uniformei statului? 

Deodată, s-a produs rumoare. Din cauza căldurii, oboselii şi vîrstei, unele persoane au început să leşine. 

Serviciul de ambulanţă şi SMURD au transportat 7 persoane la spital, iar la alte aproximativ 20 le-au acordat îngrijiri medicale pe loc. 

Dar discursurile (unele aberante) ale liderilor sindicali au continuat imperturbabil. Lîngă scenă, era postată o masă pe care erau aşezate mîncare şi băuturi existente pe masa săracilor, în antiteză cu cele de pe masa bogaţilor. 

Tot pe masă, era pus un mini-coşciug pe care scria „Aici să trăiţi bine!”. În el era aşezată o păpuşă pe fruntea căreia scria „Băse”, iar lîngă masă era o cruce care avea pe ea poza şi numele lui Traian Băsescu, precum şi data „morţii”(decembrie 2010). Asta da „revendicare” sindicală!

Macabru, grotesc şi nedemn pentru „moralii” lideri de sindicat care procedează în acest fel, dar cer drepturi şi respect.

 

CRBL a venit la miting cu piciorul în ghips pentru a le cînta demonstranţilor „Când taxele cresc, românii stau, stau / Păi de ce s-ar chinui, oricum n-au, n-au”

 Mitingul s-a terminat la ora 13:00, aşa cum începuse: cu „Dansul pinguinului”.  

Un pinguin conduce Guvernul / Şi totul se mişcă greu, greu, greu/ Un pinguin ce-aduce infernul / Dar se crede mare zmeu, zmeu, zmeu/Berceanu şi Udrea şi Blaga şi Oprea /Cu toţii-s conduşi de Boc, Boc, Boc/Cu ei în Guvern nu merge nimica / Şi tot aici stă pe loc, loc, loc/Un pinguin conduce o gaşcă / Care nu are spor, spor, spor„, răsuna cu mulţi decibeli în faţa Guvernului, timp în care bugetarii dansau.

Unii ştiau paşii, alţii au profitat de acţiunea sindicală pentru a-i învăţa. Cert este că unii bugetari, dacă în muncă nu sunt performanţi, la dans sunt neîntrecuţi. Şi mă refer aici la doamnele de la Poşta Română, la ghişeele cărora stai minute în şir pînă catadicsesc să-ţi vîndă un timbru sau să-ţi elibereze o recomandată.

În tot acest timp, „Pinguinul” a urmărit desfăşurarea demonstraţiei printre franjurii draperiilor trase la ferestrele Palatului Victoria, sursele mele spunîndu-mi că a urcat de cîteva ori şi la etaje superioare(Cabinetul este la Et. 1) ca să vadă mai bine. De asemenea, şi staff-ul „Pinguinului” a fost cu ochii pe geam. Cu toate acestea, aşa cum mi-a spus Bogdan Hossu, sindicaliştii nu au fost contactaţi de nimeni din Guvern pentru a le cere o listă cu revendicări. „Să nu creadă ei că dacă astăzi am stat doar două ore şi am pus muzică, data care vine o să facem la fel. Ei cred că noi suntem ca sindicaliştii din Occident(eu aşa speram-n.a.)? Strigăm două ore şi plecăm acasă sau la bere?! Dacă vor reduce salariile şi pensiile, data viitoare venim aici şi nu mai plecăm”, mi-a zis Hossu.

Pe la ora 13:45, piaţa era aproape goală. Am vorbit cu cîţiva şefi ai Poliţiei, Jandarmeriei şi SPP care erau bucuroşi pentru că nu s-au înregistrat evenimente nedorite. Singurele persoane care păreau plictisite şi uşor dezamăgite erau fotoreporterii pentru că nu au avut posibilitatea să imortalizeze puţină „acţiune”. Dar Hossu a promis că se va întoarce cu gaşca lui şi va fi nu numai ce a fost, ci mai mult decît atît.

Pentru că multă lume m-a întrebat cîte persoane au participat, postez imagini de ansamblu ca să le poată număra cine vrea să ştie un număr exact.

Un şef al Jandarmilor mi-a zis că au fost aproximativ 25.000-30.000 de persoane. Forţele de ordine ştiu numărul şi capacitatea mijloacelor de transport cu care sindicaliştii au venit, precum şi numărul participanţilor declarat de fiecare lider sindical, aşa că au o cifră aproximativ exactă. Televiziunile şi ziarele mogulilor, au anunţat cifre între 40.000 şi 65.000. Probabil că ei au numărat şi călătorii din garniturile de metrou care au trecut în cele două ore de protest la 10 metri sub asfalt, exact pe sub picioarele manifestanţilor(în Piaţa Victoriei este o intersecţie a două magistrale ale metroului).

Din imaginile postate, vă puteţi face o părere proprie. Scădeţi doar sutele de lucrători ai poliţiei, jandarmilor şi serviciilor infiltraţi(unul dintre ei, îmbrăcat civil şi cu şapcă de la FSLI îi spunea după miting unui camarad că a şi strigat alături de sindicalişti). De asemenea, trebuie să avem în vedere că în jurul scenei era un spaţiu liber în care stăteau jurnaliştii, cameramanii, personalul tehnic al firmei care a asigurat scena şi sonorizarea. Pe marginea pieţei erau mulţi gură-cască şi corturi cu studiourile şi aparatura televiziunilor. Am mai auzit în piaţă că printre manifestanţi erau multe persoane care au primit între 30 şi 50 de lei noi sau/şi o masă, de la lideri ai PSD din teritoriu, ca să vină la miting. 

Protestatarii au plecat dar în urma lor au rămas sticle, hîrtii, cofraje de ouă şi vomă(la propriu).

Am părăsit Piaţa Victoriei şi am intrat în clădirea Guvernului. La 15:00 a început şedinţa săptămînală a Executivului.

 Trist şi cu faţa trasă, Emil Boc nu a făcut nicio referire la miting de faţă cu presa, dar sursele mi-au destăinuit că le-a spus miniştrilor că „protestul a fost civilizat şi nu s-au înregistrat violenţe”. Probabil că vedeta TV a PDL, Marcel Hoară, nu contează.

În schimb, premierul a anunţat public că nu renunţă la măsurile de austeritate şi îşi va asuma măsurile în faţa Parlamentului. Iar la demisia sa, potrivit purtătorului de cuvînt al Guvernului, nici nu se gîndeşte. Merge înainte, ca pionierii(era să zic „pinguinii”!).

Aceasta a fost foto-cronica unui protest anunţat cu surle şi trîmbiţe, cu participanţi plătiţi sau „energizaţi” de gurile de foc ale trusturilor lui Vîntu şi Voiculescu, precum şi de politicieni făţarnici ai PSD şi PNL, partide mult mai vinovate de situaţia în care a ajuns ţara decît PDL.

Păi, bine măi băieţi, doar atît aţi putut voi? Ne-aţi fîsîit?!

Read Full Post »


Se strîng nori negri deasupra Guvernului

Am ajuns la Guvern pe la 10:00. Cu toate că mă aşteptam să întîmpin un trafic infernal, am parcursul distanţa pînă la Palatul Victoria mai repede decît în zilele de sărbătoare. Poliţiştii erau prezenţi în trafic şi fluidizau circulaţia, iar în unele intersecţii chiar mi-au făcut semn să trec pe roşu. Un loc de parcare, în schimb, am găsit cu greu, pe str. Paris, lîngă reşedinţa lui Vîntu, zona din jurul Guvernului fiind ticsită de maşini, dube, tunuri cu apă şi autobuze ale Jandarmeriei şi ale Serviciului Special de Intervenţie Rapidă al Poliţiei Române(SPIR).  

Jandarmeria a scos în stradă chiar şi maşinile blindate de tip Hamvi(cele albe din planul îndepărtat) care au însemnele ONU, cu care participă la misiuni de menţinere a păcii(Kosovo). Str. Paris, înspre reşedinţa lui Vîntu, este închisă circulaţiei(unde sunt taxiurile parcate), singurele maşini care sunt lăsate să circule sunt cele ale Guvernului(dreapta) şi cele ale forţelor de ordine(stînga).   

Str. Paris, înspre  Guvern…

…şi trecerea de pietoni din dreapta Palatului Victoria. 

La ora 10:00, în faţa Guvernului se strînseseră deja primii manifestanţi. Dansul Pinguinului, varianta Boc, răsuna din mai multe difuzoare. Cîţiva sindicalişti dansau.

Am intrat în Guvern şi cît am băut cafeaua de dimineaţă priveam pe geamul care dă spre B-dul Iancu de Hunedoara(partea stîngă a clădirii). Manifestanţii continuau să vină către Piaţa Victoriei, iar „mascaţii” cantonaţi aici îi priveau curioşi. 

La un moment dat, chiar pe sub fereastra Guvernului la care eram, a trecut Ion Columbeanu(vezi cine aici mai multe), nimeni altul decît tatăl lui Irinel Columbeanu. Acesta, a lucrat la Secretariatul General al Guvernului încă de pe vremea lui Gheorghiu Dej(din 1953) pînă mult după pensie. Deşi nu mai era remunerat, Ion Columbeanu continua să vină la Palatul Victoria pînă cînd, voalat, i s-a cerut să renunţe. În ciuda celor 85 de ani, bătrînul a ţinut să vadă cu ochii lui demonstraţia organizată de sindicate în faţa fostului său loc de muncă. 

Aproape de ora 11:00, am ieşit din clădirea Guvernului, în piaţă. Din curtea Palatului Victoria abia întrezăream manifestanţii, printre vegetaţie. Emil Boc i-a văzut mai bine, de după perdelele geamurilor de la etaj. El a ajuns la serviciu la 9:15, pe cînd în piaţă erau cîteva persoane. 

Elicoptere ale televiziunilor şi Poliţiei survolau piaţa. A fost pentru prima datã cînd am vãzut elicopterul Antenei 3. Nici măcar jurnaliştii mogulului Dan Voiculescu, prezenţi în piaţă, nu ştiau că televiziunea la care ei lucrează are elicopter.

Odată cu începerea mitingului, forţele SPIR au intrat în dispozitiv, pe strada Paris.  

Colegi ai televiziunii chineze CNC Xinhua făceau un reportaj în care spuneau probabil, poporului asiatic că este rău în capitalism şi că romînii au dovada greşelii că au renunţat la comunism. (Vezi aici).

Cîteva tablouri cu Nicolae Ceauşescu, purtate de manifestanţi nostalgici şi imbecili, le-ar fi întărit spusele.

  

Continuare >>>Cronica unui protest răsuflat 2 

Read Full Post »


Andrei Gheorghe -„mort” ca jurnalist, dar „reîncarnat” consilier al lui Vlădescu (foto http://www.Bucurenci.ro)

 Numirea lui Andrei Gheorghe ca şi consilier al ministrului Finanţelor, Sebastian Vlădescu, a surprins multă lume.  Dacă instalarea lui Dan Bitman pe un post similar poate fi explicată prin capitalul de imagine al cântăreţului şi prin cunoştinţele sale în lumea show-biz-ului(domeniu aproape nefiscalizat dar bântuit de visul de a stoarce ceva bani de aici care a străbătut gândirea fiecărui ministru de finanţe), venirea lui Gheorghe în ministerul din poala Dealului Parlamentului a fost inexplicabilă pentru mulţi. 

Ce ar fi putut să-i unească pe cei doi? Păi, hai să încercăm un exerciţiu de imaginaţie!

1. Andrei Gheorghe este un jurnalist consumat care de la un moment dat nu a mai avut succes cu proiectele televizionistice difuzate fie de Antena 1, fie de Realitatea TV, fie de Canal D. Deci, nu putem considera că talentul de comunicator a fost motivul pentru care ministrul l-a făcut consilierul său.

citeşte mai departe>>>

Read Full Post »


sah

Cameramanii care trebuiau să filmeze discuţia dintre sluga lui Felix, Victor Ciutacu, şi spiritul conducător al PSD-ului, Marean Vanghelie, nu au putut rezista limbajului „elevat” al celor doi, în emisiunea „Vome grele” . De aceea, operatorii au fixat camerele pe „genii” şi au găsit o preocupare prin care să-şi ferească mintea de elucubraţiile emanate de personajele mai sus amintite.

Băieţi, eu vă înţeleg.

Read Full Post »


Udrea Elena

Toaletele Elenei Udrea au surprins de-a lungul timpului multă lume, nu neapărat în sens pozitiv. Haine de culoare roşu, roz, mov, bordeaux, bora-bora, alb transparent, auriu, pantofi sclipicioşi, cizme ciudate, sunt câteva dintre obiectele vestimentare purtate de ministrul Turismului, spre deliciul privitorilor. De asemenea, Elena Udrea a epatat ginta masculină şi prin etalarea unor decolteuri adânci şi largi. Nu sunt misogin, sunt un iubitor înfocat al sexului frumos şi nu am nimic împotriva doamnei Udrea(chiar i-am apreciat implicarea în anumite proiecte), dar am considerat că nu procedează corect atunci când se îmbracă în haine nepotrivite atunci când participă la întâlniri oficiale. Aduc aminte că a am scris  aici cum a venit la o şedinţă de guvern într-o rochiţă bora-bora străvezie, care lăsa să se întrevadă dincolo de ea.

citeşte mai departe>>>

Read Full Post »

Older Posts »