Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Basescu’ Category


Pe 29 noiembrie, Mircea Geoană va aniversa un an de cînd a fost numit preşedintele României, atît de Antena 3 şi Realitatea TV, cît şi de muşuroiul de termite PSD-iste şi PNL-iste, care-l înconjura. La ora 21:00, acum un an, „Mihaela, dragostea mea!” îşi făcea zîmbre şi ocheade cu Liviu Dragnea, în spatele „prostănacului”(vezi video sus, printre coarnele din prim plan). Celor care au nervii slabi şi sunt incapabili să reziste discursului preşedintelui României de atunci, Mircea Geoană, le spun că pot vedea celebra zicere la minutul 2 şi 18 secunde(în filmuleţul ce se deschide cu click pe textul roşu de mai sus). În afară de dragostea lui, se mai pot vedea Crinul liberal şi un ins cu faţă de cursant al unei şcoli ajutătoare(Jiji Becali). Europarlamentarul de Pipera cu oi în bătătură a ieşit din arest cu dragoste de Geoană. După ce acesta nu a mai fost preşedinte, Becali s-a sucit cu aceeaş faţă la prima iubire: Traian Băsescu. Jiji are o personalitate labilă, e oportunist sau şi una şi alta?!

Dar, pe la 04:00 dimineaţa, tot pe 29 noiembrie, Mircea Geoană va comemora împlinirea a unui an de cînd a pierdut preşedinţia României. În jurul orei menţionate, Traian Băsescu tocmai anunţa jurnaliştii că „şi-a ciuruit” contracandidatul şi pe susţinătorii acestuia, Vîntu, Voiculescu, Patriciu & co. Nu ştiu dacă, la acea oră tîrzie din noapte, Mircea „o ciuruia” la rîndu-i pe Mihaela(cu întrebări, fireşte!) pentru a avea o explicaţie la pierderea preşedinţiei. În schimb, ştiu că cel care centraliza rezultatele votului în sediul PDL, Adrian Videanu, l-a sunat pe Viorel Hrebenciuc, cel care făcea aceeaşi operaţiune la PSD, şi făcea „aroganţe” că Geoană nu mai este preşedinte.

„Băi, Viorică, nu mai număra, mă! Vino-ncoace, uite sunt cu colegii de la partid, îţi dăm datele, noi, finale! Suntem la noi în 22. Pe cuvânt de onoare ţi le dăm! Zău! Pe cuvântul meu de onoare, păi sunt aici cu 20 de oameni, mă Viorică, mă! Tot, tot, tot! Numai 76 de secţii din diaspora, recunosc, nu le am, dar alea ne mai aduc vreo 50.000 de voturi. PSD-ul se compară cu PD-L-ul?! Viorică, hai că de fiecare dată ne-aţi aburit că faceţi numărătoare paralelă. Nu vrea să vină că cică s-au furat vreo două voturi la Arad şi vreo cinci la Teleorman.”

Legat de cele relatate anterior, mă întreb dacă, în această perioadă, Mihaela Geoană şi Liviu Dragnea nu cumva au şi ei aniversări sau comemorări?!

Read Full Post »


Zilele acestea, am revăzut un scheci cu marele actor Toma Caragiu în care este vorba de o fabulă al cărei subiect era inspirat din viaţa unei întreprinderi din vremea comunistă. Elefantul, vrăbiuţa, bursucul şi tigrul erau de fapt directorul, secretara, contabilul şi şeful de la Centru. Cei care stau bine cu vederea, pe lîngă titanul Toma Caragiu pot observa şi pe minusculul Mircea Diaconu, un actoraş care în cariera sa nu ştiu să fi jucat decît roluri de naiv, tîmp, rudimentar, băiat de la ţară, doctoraş, scriitoraş, UTC-ist etc. Mereu dornic de parvenire şi degrabă dădătoriu din coate, Mircea Diaconu a ajuns, azi, director de teatru, senator PNL şi critic acerb al lui Traian Băsescu, ultima postură asigurîndu-i o promovare permanentă la televiziunile antinaţionale. Dar, nu doresc să vorbesc aici de Toma Caragiu sau de actoraşul cu ţîfne de damă aflată în perioada menstruală, crizat rău de cînd Guvernul a interzis cumulul de funcţii plătite cu bani de la buget(el luînd de la noi, contribuabilii, şi leafă de director, şi indemnizaţie de senator), ci vreau să mă refer la hipopotam.

Bine, bine- ar zice un privitor al scenetei- dar nu există un asemenea personaj în fabulă! E adevărat, în fabulă nu, dar în mintea mea, da, răspund eu. Văzînd din ce în ce mai des un anume domn la televizor, imaginaţia mea bogată(sau bolnavă, dacă vreţi!), rămasă sub imperiul scheciului, l-a asemuit cu un hipopotam. Chiar nu ştiu de ce! Priviţi fotografiile şi spuneţi-mi şi mie dacă aşavea motiv să fac o asemenea comparaţie. Eu nu cred! Dar, o fac!

Iată fabula mea:

Un mare hipopotam

A făcut în Cluj tam-tam

Într-un nu ştiu care an

C-o s-ajungă barosan.

Şi plecat cu vai, cu chiu,

A aflat pe la Sibiu

Că s-a dat funcţia-naltă,

Şi-a rămas cu curu-n baltă.

Dar, să las fabula la o parte şi să spun o poveste. Acum cîţiva ani, cînd trebuia să se formeze un nou guvern, Theodor Stolojan a trecut pe listă ca propunere pentru preluarea funcţiei de ministru al Educaţiei pe rectorul Universităţii Babeş-Bolyai, Andrei Marga. Hipo…Personajul a fost anunţat şi, dornic de preamărire, a plecat pufăind spre Bucureşti. Între timp, jocurile politice şi Traian Băsescu au făcut ca nominalizarea iniţială să nu mai fie de actualitate. Theodor Stolojan i-a comunicat lui Marga, cu păreri de rău, că a fost şters de pe listă. Nominalizatul, care ajunsese deja la Sibiu, a făcut cale întoarsă cu coada între picioare. Uman este de înţeles ridicolul situaţiei. Omul se lăudase prin Cluj că va prelua ministeriatul Educaţiei, îşi luase rămas bun de la prieteni, colegi şi studenţi, se pupase cu neamurile pe bucile obrajilor, încălecase pe un cal alb şi s-a dat dus. Pînă la Sibiu!

După ce pleci din cetate în triumf e dureros să te întorci pe şalele măgarului, furişîndu-te pe sub ziduri. Ce să le spui celor de care abia te despărţisei? Că ai fost ministru doar de la Cluj la Sibiu? Repet! Din punct de vedere uman, este regretabil că Andrei Marga a trăit o mică dramă interioară. Dar asta nu justifică comportamentul ulterior al unui cadru didactic situat la un nivel înalt. Rectorul UBB a rămas nu doar cu orgoliul rănit, ci şi cu o ură nemărginită faţă de Traian Băsescu, Theodor Stolojan, PDL, Emil Boc şi consilierii premierului care sunt profesori, lectori sau asistenţi la Babeş-Boylai. Iar Andrei Marga îşi revărsă ura, aproape seară de seară, pe ecranele Realităţii TV sau/şi Antenei 3, cot la cot cu saltimbancii de serviciu ai mogulilor.

Parafrazînd un citat celebru, aş putea spune că dacă ţara a pierdut un ministru, studenţii au cîştigat un profesor. Dar, la naiba! Andrei Marga şi-a dat măsura talentului său pe cînd făcea parte din Guvernul Convenţiei Democrate. Dacă atunci făcea scofală după scofală, de ce acum ar fi fost altfel? Personajul, deşi nu o recunoaşte, tînjeşte să ajungă iarăşi ministru al Educaţiei. Pe hîrtie a şi ajuns, el făcînd parte din guvernul format în penumbră de Crin Antonescu. Aşa că, dacă PNL o să  vină la guvernare, Andrei Larga Marga are şanse să mai fie ministru. Măcar de la Cluj pînă la Braşov, ca să nu zic Băicoi, că sună urît.

****

UPDATE: Un cunoscãtor al situaţiei care a dus la ştergerea lui Andrei Marga de pe lista miniştrilor mi-a spus că nu Traian Băsescu s-ar fi aflat în spatele acţiunii, ci Călin Popescu Tăriceanu. Fostul premier, văzînd împărţirea ministerelor pe care o conveniseră, în 2004, Teodor Stolojan şi Traian Băsescu, a vrut să scape de nominalizatul Andrei Marga pentru că nu-l suferea. Ca să iasă elegant din această problemă, fostul prim-ministru i-a cerut preşedintelui să facă o rocadă de ministere. Astfel,  PNL a dat Educaţia democraţilor, iar PD le-a dat liberalilor, la schimb, Apărarea.

Read Full Post »


Azi, vreo 20.000 de melomani din toată ţara vor veni în Bucureşti. Ca de fiecare dată, oraşul va fi blocat, circulaţia va fi dată peste cap, iar mamele multor concetăţeni vor sughiţa ca atunci cînd te pomeneşte. La precedenta venire, miile de iubitori ai muzicii şi baletului au dansat Pinguinul, în speranţa că acesta se va arăta de după perdelele Palatului Victoria. Dar, fără succes! Deşi nu fac mare scofală, sunt în plus şi mulţi dintre ei sunt afoni, melomanii continuă să danseze pe nervii bucureştenilor cărora le dau traiul cotidian şi mai(!)  peste cap. Nu-i aşa că aceşti oameni sunt minunaţi?!

Miile de manifestanţi care vor bani şi înţelegere de unde nu’s, nici acum nu au şansa să-l vadă live pe primul ministru. Emil Boc şi-a strîns colaboratorii apropiaţi şi a plecat, marţi,  la New York. Jucîndu-se de-a preşedintele României, el va citi 2, 3 pagini format A4, la ONU, cu ocazia Adunării Generale care are ca temă sărăcia. Păi, cine era mai potrivit, mai dibaci, mai profesionist, pe Mapamond, să vorbească despre sărăcie decît Boc?! De doi ani, premierului i-a ieşit orice şi-a propus în acest domeniu astfel încît românii au devenit şi mai săraci de cum erau. Minunat!

Am primit invitaţie de la Guvern ca să-l însoţesc pe primul ministru în SUA. Costul cazării era 508$/zi, la un hotel din Manhatan. Cînd a văzut „scorul” redactorul şef a refuzat să mă lase, avînd în vedere situaţia economică grea prin care trece „firma”noastră, una corectă şi imparţială, deci nesubvenţionată de vreun mogul. În schimb, Radio România Actualităţi şi Agerpres nu s-au uitat la 2.000, 3.000$ şi şi-au trimis oamenii. Mi se pare firesc! Aceste redacţii primesc bani de la bugetul statului şi Emil Boc avea nevoie de acele vuvuzele minunate.

Preşedintele, ca să dea un exemplu personal, s-a deplasat la Bruxelles cu un avion de linie, asemeni unui cetăţean obişnuit. Se pare că premierul a rămas insensibil la exemplul dat de Traian Băsescu şi a plecat la New York cu un avion închiriat pentru el şi ai lui. Nu vreau să îmi pun întrebarea: „De ce trebuie să cheltuiască România, în plină criză economică, atîţia bani(avion, cazare, diurne) ca o ditamai delegaţia să participe la un summit ONU aproape informal?”, dar mă întreb: „Dacă nu erau minunaţi, oamenii Guvernului ar mai fi găsit camere de hotel aproape la fel de scumpe ca cele de la Burj Al Arab, din Dubai?”.

Pe cînd premierul Boc este plecat cu o misiune de reprezentare a ţării la ONU, preşedintele Traian Băsescu face pr primul ministru în Parlamentul României şi anunţă ceea ce va face Guvernul. Poate  Emil Boc i-a lăsat scris ce să spună, iar şeful statului i-a dat la schimb discursul pe care premierul îl va citi în SUA! Aşa făceam şi eu schimb de capace, în copilărie. Minunaţi oameni, dacă îşi pot schimba atît de uşor rolurile!

În mod normal, Traian Băsescu ar fi trebuit să se ducă în SUA, dar pentru că diplomaţia română nu a reuşit să-i aranjeze o întrevedere cu Obama, preşedintele şi-a găsit o ocupaţie pe lîngă casă, ca orătania. Orgolios din fire, Traian Băsescu nu concepe să se ducă în SUA dacă nu se vede cu preşedintele american. Fie vorba între noi, atît le-ar fi trebuit otrepelor mogulilor! Ce ar mai fi rîs ei de Traian Băsescu pentru că liderul mondial îl evită! Cîte talk-show-uri s-ar mai fi făcut pe această temă cu invitaţi(mereu aceiaşi) minunaţi!

Hai, că m-am cam săturat de minunăţii! Vreau normalitate!

Read Full Post »


Afirm de ceva vreme cã relaţia Băsescu-Boc s-a deteriorat. Din informaţiile pe care le am din surse beton(pe care nu le pot numi), actualul premier a început sã nu mai asculte indicaţiile de la Cotroceni.

  1. O persoană foarte apropiată preşedintelui mi-a spus, acum cîteva luni, că şeful statului, exasperat de comunicarea dezastruoasă a premierului, atît cu presa(deci cu societatea) cît şi cu liderii PDL din teritoriu, a trimis pe cineva să-l consilieze. De trei ori. Şi tot de trei ori premierul i-a dat paşi spunînd că el şi oamenii lui de la Cluj se descurcă.
  2. Un ministru remaniat a afirmat că „pentru binele României, Boc ar trebui să plece imediat din fruntea Guvernului” şi că „atîta timp cît actualul premier va fi la conducere, în ţară nu se va schimba nimic în bine”. Acelaşi ex-ministru, pe care-l putem bănui că-l urăşte pe Boc pentru că l-a remaniat, a adăugat: „Emil Boc nu este mic doar fizic, ci este mic şi ca om”.
  3. Pe lîngă citatele de mai sus, redau şi un alt dialog. Eu: „-Nu-mi imaginam că veţi fi remaniat. Ştiam că vă susţine preşedintele.” El: -M-a susţinut, dar nu-l mai poate controla pe Boc. Şi-a luat-o-n cap.”

Deşi unii continuă să susţină că primul-ministru este obedient preşedintelui, eu afirm contrariul. Iar în sprijinul ipotezei mele vine chiar afirmaţia tatălui lui Emil Boc, Nuţu Boc.

Rep: Bună ziua, domnule Boc. Sînt reporter al ziarului „Naţional”. Vă sun de la Bucureşti. Vă reţin doar două minute. Sînteţi de acord?
* Nuţu Boc: No’ spuneţi!
* Rep: Aţi mai vorbit cu fiul dumneavoastră?
*Nuţu Boc: No’ cum nu? Acum cîteva zile. Ce vreţi cu el?
* Rep: Voiam să ştim dacă e bine şi dacă v-a spus ceva de relaţia pe care o are cu preşedintele Băsescu?
* Nuţu Boc: No’ domnule, eu nu mă simt tare bine…. (legătura telefonică se întrerupe – n.r.)
* Rep: Am revenit. S-a întrerupt. S-a plîns vreodată domnul prim-ministru de Traian Băsescu?
* Nuţu Boc: Da, s-o plîns. Da’ n-o zis de ce. Aşa în mare, că nu mai e bine, cum era odată.
* Rep: S-a certat cu preşedintele?
* Nuţu Boc: N-o zis. Era supărat, doar. S-o plîns, aşa cum fac toţi copiii cînd dau de greu. Mai bine vorbiţi cu Ana (mama lui Emil Boc), da’ nu acum, că-i cu caru’ cu fîn. Mai tîrziu reveniţi.
* Rep: Mulţumesc! O zi bună!

Şi mai este o persoană care, în opinia mea, ne dă suprema dovadă a deteriorării relaţiei preşedinte-premier. Elena Băsescu. După cum se ştie, există o relaţie specială între Traian Băsescu şi mezina sa, iar aceasta nu putea rămîne insensibilă la problemele tatălui său. Într-o recentă luare de cuvînt în Parlamentul European, la Strasbourg,  Elena Băsescu a criticat Guvernarea Boc.

“Autorităţile române responsabile nu au accesat pînă acum bani din Fondul European de Ajustare la Globalizare – program destinat ajutorării angajaţilor care-şi pierd slujba din cauza globalizării”, a spus Elena Băsescu.

Cristian Preda, Sever Voinescu, Monica Macovei, Raluca Turcan, Sulfina Barbu, Elena Udrea, Elena Băsescu sunt doar cîteva nume care ar putea apărea în prima linie a unei răzmeriţe anti-Boc. Avînd în vedere cele arătate mai sus, precum şi alte elemente prezentate în postările anterioare, reafirm că o să trăim o toamnă politică agitată. Urmează la mutare Train Băsescu. 

 

Read Full Post »

® Miştogarul


Mai multe persoane mi-au spus făţiş sau voalat, inclusiv pe acest blog, că am făcut o fixaţie în a-l critica pe Emil Boc. Deşi rolul unui jurnalist este să critice obiectiv, argumentat şi avînd „mogul” propria-i conştiinţă, deşi activitatea actualului premier este mai mult de criticat decît de lăudat(am făcut şi asta cînd a meritat!), deşi nimeni nu are dreptul să-mi impună cît şi pe cine să critic, m-am introspectat şi am considerat că poate acele persoane au dreptate. În plus, o persoanã foarte apropiată premierului şi dragă mie mi-a reproşat că „sunt un arici”. În paranteză fie spus, în vechea guvernare o altă persoană la fel de apropiată de Tăriceanu a spus că sunt „şarpe”(nu ştiu cum este mai bine să fiu etichetat, arici sau şarpe, mi se pare important că ambele animale sunt folositoare omului pentru că se hrănesc cu dăunători!)  Dar, închid paranteza şi spun că avînd în vedere criticile ce mi-au fost aduse, mi-am impus un moratoriu vizavi de Emil Boc. Pîna acum!

Duminică, la videoconferinţa cu prefecţii, premierul a spus că va convoca pe 15 august o şedinţă avînd ca temă restructurarea administraţiei publice locale. La finalul videoconferinţei, l-am abordat pe Boc şi i-am spus că pe 15 august este Sf. Maria. „Ştiu, că doar nu s-o fi schimbat calendarul ortodox”, mi-a replicat el golăneşte. „Dacă ştiţi,  de ce aţi convocat şedinţă cu prefecţii”, am replicat eu enervat de ironia lui. Premierul mi-a întors spatele şi a plecat către cabinetul său aflat în partea cealaltă a holului. După cîţiva paşi, probabil luminat de gîndul bun, mi-a răspuns peste umăr: „O să revenim(asupra datei-n.a.)”.

Emil Boc se comportă ca unul care le ştie pe toate. În loc să-mi răspundă arogant, el putea dialoga normal pentru a afla ce doream să spun. Sf. Maria Mare este sărbătoarea pe care mentorul său, Traian Băsescu, a cerut Parlamentului să o legifereze ca zi liberă(vezi aici). Ori el, Boc, tocmai pe 15 august(care cade şi duminica), sărbătoare legală(başca ziua de nume a Mariei Băsescu!) se găsise să facă şedinţă cu prefecţii.

Noi vom mai avea încă o videoconferinţă înaintea termenului limită, chiar în 15 august, ca să vedem exact cum stăm – aşa cum am precizat, din două în două săptămâni, ne vedem duminica, la videoconferinţă„, le-a spus Boc prefecţilor.

Acum, ziceţi-mi voi, inclusiv drăgălaşa persoană care mi-a zis că sunt „un arici”, cum să calific comportamentul unui om care, în loc să fie recunoscător că nu l-am lăsat să persiste în eroare, o dă în golăneală cu mine?!

Read Full Post »


Telecocinile Realitatea TV şi Antena 3 au făcut tot ceea ce s-a putut ca să lege arestarea lui Dan Diaconescu de Traian Băsescu. Slugile mogulilor, precum şi politicieni de doi bani, gen Nicu Bănicioiu, Marius Marinescu, Aurelian Pavelescu etc., susţineau că actualul preşedinte a cerut DNA să declanşeze scandalul televizat cu Dan Diaconescu pentru ca atenţia opiniei publice să fie deturnată de la micşorările de pensii şi salarii. Maniacii de mucava ai conspiraţiei susţin că primarul reclamant din Zarand, Ion Moţ(în foto din moţul articolului) membru al Partidului Conservator, este finul lui Gheorghe Falcă, primarul Aradului, care e la rîndul său finul lui Traian Băsescu. Astfel, pe acest lanţ de cumetrie, preşedintele l-ar fi determinat pe Moţ să depună plîngere împotriva lui Doru Pîrv şi DD.

Celor care cred asta înseamnă că li s-au terminat medicamentele din flacon şi nu mai au altele. Pînă le vine reţeta compensată de mogul, eu le servesc trei contra-argumente.

1- De ce ar fi intenţionat preşedintele să decredibilizeze omul şi emisiunea care i-au adus voturile prin care l-a lăsat pe Geoană cu „Mihaela, dragostea” lui? Cred că Traian Băsescu e suficient de inteligent să se gîndească la faptul că „prietenii” lui din presă legau imediat cele două momente(campanie şi arestare) pentru a asocia şi moral cele două personaje(preşedinte şi DD).

2- Dacă Traian Băsescu ar fi dorit ca acţiunea DNA să acopere zbieretele nemulţumite ale mercenarilor îmbrăcaţi în blană de sindicalist, pensionar sau lăuză, ordona să fie arestat Dan Diaconescu atunci cînd trupa de zgomot mărşăluia urlînd pe la porţile Guvernului şi Parlamentului, dirijatã de PNL & PSD, şi nu azi cînd abia se mai liniştise poporul.

3- Dacă ar fi vrut şi putut, Traian Băsescu era mai interesat să-l scoată basma curată pe caracaleanul cu proprietăţi în SUA, Spania şi România, cu yacht, elicopter, avion, Rolls Royce şi tricou de homeless. Să nu uităm că OTV, alături de B1TV, erau(sunt?) singurele televiziuni la care preşedintele, premierul şi miniştrii puteau să-şi spună poeziile patriotice fără să fie întrerupţi de întrebări cretine sau rău intenţionate, ci numai de aplauze. Problemele cu justiţia ale lui DD vor îndepărta mult timp demnitarii portocalii de studiourile OTV ca să evite orice asociere răutăcioasă pe care ar făcea-o opozanţii. De ce şi-ar fi dorit preşedintele asta? După opinia mea, B1 TV aproape că nu contează în cazul unei contrareacţii mediatice venită să răspundă atacurilor, dezinformărilor şi decredibilizărilor zilnice la care Realitatea TV, Antenele şi TVR(pînă la izgonirea PSD-istului Alex. Sassu) supun guvernarea PDL.

În concluzie, dacă analizăm argumentele anti, nici dacă ar fi avut puterile cu care este creditat, Traian Băsescu nu ar fi vrut să-l vadă pe Dan Diaconescu încătuşat şi stigmatizat(cu televiziune cu tot).

Dar, pentru că suntem la capitolul „conspiraţii”, să încerc şi eu una, din fundul gîndirii.

Materialul filmat la Zarand, cu averea primarului Ion Moţ, a fost făcut de o reporteriţă a OTV, Mihaela Moise. Aceasta este/a fost amanta(citeşte aici) lui Louis Lăzăruş(aşa îl cheamă, nu Lazarus, cum se alintă el). Ulterior filmării şi şantajului, Lazarus şi Mihaela Moise au plecat cu mare tam-tam şi duşmănie de la OTV. El susţinea că are de luat vreo 25.000 de euro de la DD, iar mogulul de Caracal în loc să-i dea mii, îi dădea m_i, batjocorindu-l în cîteva emisiuni. Lazarus, în pragul icterului, a plătit-o pe Pamela, dansatoare la bară, ca să declare public că s-a culcat(fără să doarmă) direct cu Dan Diaconescu. Senzaţional nu a fost sexul sălbatic, ci dezminţirea patronului OTV (confirmat ulterior şi de Pamela, vezi aici), ceea ce l-a umplut pe Louis  de oprobiul public, dar şi de scuipaţii celor de la televiziunea Canal D, care l-au dat afară.

[youtube=http://www.youtube.com/watchv=KfK4ctA8sa4&feature=player_embedded]

Am postat mai sus filmuleţul pentru a vedea cu cîtă ură şi încrîncenare vorbeşte acest individ. Lazaruş este genul pe care „nu creşte carnea de-al dracu'”, care nu uită şi nu iartă. Mihaela Moise, din toamna lui 2009, s-a angajat după lungi negocieri la Antena 1, ea devenind reporter la emisiunea lui Mădălin Ionescu(alt rival al lui DD). În scandalul creat, ea a afirmat că motivul plecării de la OTV l-a constituit amestecul lui Dan Diaconescu şi Diana Voiculescu(patronii OTV) în viaţa ei de sub plapumă, ei  punînd-o să aleagă între Lazarus şi OTV. Avînd în vedere că Mihaela a afirmat repetat că care a declarat că „Louis este bărbatul vieţii ei”, alegerea a fost simplă, iar cei doi porumbei s-au regăsit(vezi aici) şi au refăcut cuplul MM şi Justiţiarul.

Avînd în vedere cele arătate mai sus şi trăsăturile de caracter ale personajelor, cred că arestarea lui Dan Diaconescu are la bază ura pură şi nu calculul politic(ipoteză întîlnită şi aici plus un video interesant). Pentru a fi şi mai convingător, în panoplie aşez acum capul animalului-suprem, motanul Felix. Să ne amintim că Dan Diaconescu a avut o serie de emisiuni în care, singur la masă, a vorbit ore în şir despre Dan Voiculescu(vezi aici) şi mizeria morală a acestuia.

După ce am descris personajele şi am construit intriga, să trec la acţiune, plecînd de la o realitate ştiută de toţi: „În presă se cîştigă mai bine pe ce nu se spune decît pe ce se spune.”

Doru Pîrv, din Arad, găseşte în judeţ un fraier(vezi foto sus) de muls îi spune lui Dan Diaconescu, acesta cîştigînd bani frumoşi din aşa ceva. Este trimisă reporteriţa de încredere, Mihaela Moise, care mai făcuse şi cu Louis Lazaruş, amantul ei, asemenea filmări cu „nerealizările” primarilor, deci ştia „mersul”. În plus, lalicuţa era înţepată şi cu gura mare. Astfel, filmul de la Zarand este făcut, Dan Diaconescu prezintă promo de ameninţare într-o emisiunea de-a sa (cea despre un şarpe boa fugit de la zoo), iar primarul l-a sunat pe Pîrv să nu se difuzeze filmuleţul că va da banii. În prima tranşă, 30.000 de euro şi 4.200 lei. Şantajiştii mai aşteptau tranşe de bani dar primarul se lăsa greu. Între timp, Mihaela Moise se ceartă cu OTV-ul(citeşte aici) şi pleacă la Antena 1. O angajare se face greu în ziua de azi, mai ales la TV. Nu şi cînd ai ceva de oferit! Cum ar fi, capul lui Dan Diaconescu pe tavă. La sfatul plin de ură a lui Lazarus, ea îi propunea lui Mădălin Ionescu „ceva greu”, dar de negociat cu mogulul. Primarul şantajat este membru al Partidului Conservator, nu-i aşa? Deci, putea fi folosit acest aspect „nobil” ca pretext în abordarea subiectului cu Dan Voiculescu, nu un motiv frivol şi degradant cum ar fi răzbunarea(ha!). Odată maşinăria pusă în mişcare, Dan Diaconescu va ajunge la pârnaie, făcînd mai mulţi oameni fericiţi: primarul Moţ, că nu mai este stors de lovele, Voiculescu, Lazarus, Moise şi Ionescu, că s-au răzbunat, şi cei de la marketing-ul Antenelor pentru că vor cîştiga cîţiva telespectatori ai OTV(rating-ul postului va scădea sigur cu DD în puşcărie). 

Nu pare mai credibil raţionamentul meu? În plus, la dosar este cel puţin o declaraţie a Mihaelei Moise şi nu una a lui Traian Băsescu, înscris care, pe lîngă alte probe, a contribuit la arestarea lui Dan Diaconescu. Dacă ne-ar lua Dumnezeu minţile şi ne-ar contamina isteria mono-neuronală a imbecililor televizaţi, am considera că, nu numai că arestarea lui Diaconescu, ci chiar şi ploile care au produs inundaţii în aceste zile au fost cauzate tot de acest atotputernic: Traian Băsescu!

Read Full Post »


Am ieşit din clădirea Guvernului la ora 0 şi 16 minute. Era răcoare şi mirosea a vegetaţie spălată de ploaie. Chiar dacă eram foarte obosit, aveam o stare de bine. Din păcate, liniştea nopţii era spartă din cînd în cînd de zgomotul motoarelor unor maşini care sclipeau în lumina străzii, „bijuterii” al căror preţ depăşeşte 80.000 de euro. Bolizii, unii decapotabili, treceau în trombă prin Piaţa Victoriei. Ocupanţii lor habar n-aveau că Executivul tocmai aprobase diminuări de pensii şi salarii. Păşind agale pe trotuarul din faţa clădirii spre locul în care îmi parcasem maşina, am privit instincual către Palatul Victoria. Era cenuşiu şi acoperit în lateral cu pînze puse de muncitorii care-l consolidează. Am avut impresia că Guvernul este bandajat. Fără să vreau, în minte mi-a venit imaginea lui Emil Boc. Cred sincer că el este politrucul perfect. Demagog, rece, ipocrit, fără onoare, fără dubii, fără mimică, vorbă repezită şi fără substanţă, dacă îl întrebi ce vrei el îţi răspunde ce vrea. Emil Boc nu este în stare să conducă, să imagineze, să conceapă, să previzioneze, să colaboreze, să socializeze, să inventeze(în sens pozitiv). În schimb, el este executantul perfect. Odată ce stăpînul i-a zis să facă ceva, nu-l mai opreşte nimic. În atari condiţii, pentru el nu mai există imposibil, degradant, obositor, penibil, ruşinos, imoral, ilogic, interzis, ilegal, crud, perfid, iraţional. Face din poruncă scopul lui de a fi.

Ieri, la 14:00, Emil Boc ne-a prezentat măsurile de austeritate  dublat de o proiecţie de slideuri, aşa cum am arătat aici. La finalul şedinţei de Guvern, după ora 22:00, ni le-a mai citit odată. Jurnaliştii erau obosiţi, miniştrii care l-au însoţit pe primul ministru erau plictisiţi, Sebastian Vlădescu, sau moţăiau pe scaun, Mihai Şeitan. Ca şi noi, şi ei asistau pentru a nu ştiu cîta oară la acelaşi discurs al lui Boc. Unele dintre fraze premierul le repetă de luni de zile. Aseară, el ni le-a prezentat cu aplomb şi mari paranteze explicative de parcă era prima oară cînd le comunica ţării. În sala de brefing se chicotea, se moţăia, se bîrfea. Doar Boc, imperturbabil, turuia la nesfîrşit aceleaşi fraze „editate” care i-au adus admiraţia Elenei Băsescu. După ce a rostit „poezia” de aproximativ 40 de minute, premierul a cerut să-i fie adresate  două întrebări la care, în stilu-i bine cunoscut, a răspuns în dodii, şi a plecat. Boc a dovedit încăodată, dacă mai era cazul, că nu are respect pentru jurnaliştii-om care aşteptau brefingul de presă de opt ore. „Dar mai dă-l încolo”, mi-am zis cînd am ajuns la maşină.

Am ales E Nomine şi am dat drumul la muzică cu volumul spre maxim, timp în care am demarat, părăsind intersecţia din Piaţa Victoriei şi luînd-o pe Calea Buzeşti. Mai aveam doar 3-40 de lei în buzunar şi m-am oprit la o bancă să scot nişte bani. Uşa era închisă, serviciul „self bank” fiind disponibil pînă la ora 23:00. Din reflex, m-am uitat la ceasul telefonului. Era 0:34. Am plecat mai departe şi am ajuns în zona Halei Matache, unde se află imobile semiruinate ocupate, cu acte dar mai ales fără, de ţigani. Strada, pînă atunci goală, se însufleţise. Fetiţe scoase la produs îmi făceau semn să opresc. Pîlcuri, pîlcuri, ţiganii stăteau pe scăunele sau lădiţe de fructe pe la porţi şi spărgeau seminţe. Vreo trei magroance bătrîne ţineau în poala fustelor largi ceva. Că erau ţigări de contrabandă „scăpate” de vameşii care fac azi grevă, că erau droguri „neştiute” de cei de la brigada anti-drog, că erau pungi cu seminţe,  nu pot spune! Poate că erau toate la un loc! Deşi păreau apatici, ţiganii trăgeau cu ochiul în lungul străzii să vadă dacă prostituatele au vreun client sau dacă vin poliţiştii. Care poliţişti? Cei care fac grevă azi? Zîmbesc trist, a lehamite. La intrare în Piaţa Buzeşti, un ţigănuş dă picioare unui coş stradal de gunoi, pus pe un stîlp, probabil repetînd scene din filmele cu Bruce Lee. Oare de ce l-a luat Dumnezeu pe copilaşul din Olt, iar ăsta rămîne pe pămînt să ne terorizeze traiul zilnic?! Cine ştie? Tot Domnul! Şi medicii care nu s-au ocupat de micuţ pentru că părinţii lui n-au avut bani de şpagă. Medicii ăia fac azi grevă sau mîine, odată cu femeile de serviciu de la Metrou care au salarii de minimum 25 de milioane, spor de subteran, spor de condiţii grele, spor de muncă la lumina artificială, spor de ruşine?! Între  dărăpănaturi, promiscuitate şi ilegalitate, la 5 minute de Guvern, în noapte, E Nomine sună sinistru. Hm! Sinistru. Parcă am mai auzit cuvîntul ăsta.

„Vater unser,
Dein ist das Reich,
Und die Kraft,
Und die Herrlichkeit,
In Ewigkeit,
…Amen”

spun cei de la E Nomine. Dar focul de armă de la finalul melodiei ce spune? E o soluţie? Singura?

Ies de pe Calea Buzeşti şi virez către Academia Militară. Intersecţia este plină de cratere, nu gropi. Maşina geme sub mine şi mă ustură sufletul. O reparaţie costă enorm. De cînd a venit Boc la Guvern, am lucrat zeci de weekend-uri, am lucrat şi 16-18 ore pe zi, de cîteva ori m-a prins miezul nopţii la Palatul Victoria, iar „mogulul” mi-a micşorat venitul de două ori, De de plata orelor suplimentare, a unor sporuri, nici nu poate fi vorba. Ce ar fi să fac şi eu grevă? Măcar o factură de service auto să îmi plătească şi mie! Zîmbesc iar! Cum să fac aşa ceva? Dacă nu-mi convine cu cît sunt plătit, plec. În mediul privat e atît de simplu!

Ajung la intersecţia Bulevardului Eroilor cu strada care, peste 200 de metri, dă chiar în curtea Palatului Cotroceni. E o circă de poliţie şi în faţa ei sunt parcate vreo 20 de Logan-uri. Nici ţipenie de poliţist! Poate se pregătesc de grevă şi de aia îşi fac de cap prostituatele, vînzătorii de droguri şi ţigări, ţigănuşul fan Bruce Lee care se antrenează ca mîine să ne dea nouă picioare-n gură. În ce jeg socio-moral trăim! Îmi vine un gînd trist, de sfîrşit de lume. Întîmplător, am făcut drumul invers comenzii primită de premier, adică am plecat de la Guvern şi am ajuns la Preşedinţie. Noi, românii, îi merităm şi pe Băsescu, şi pe Boc, şi pe toţi politicienii care ne-au adus aici. Nu suntem mai breji. Ei sunt asemeni nouă. Mincinoşi, demagogi, puturoşi, superficiali, pricinoşi, invidioşi, nepăsători, lipsiţi de simţ civic şi de dragoste de ţară.

Jur! Dacă aş putea, mi-aş băga benzină de toţi bani(mîine, acum e bancomatul închis) şi aş pleca departe, departe, cît mi-ar ajunge carburantul. Din nefericire, nu o pot face. „Am responsabilităţi”, gîndeam, chiar cînd intram pe poartă, în curtea locuinţei mele, pe la 1 din noapte. În drum spre intrarea casei, am trecut pe sub fereastra neluminată a camerei părinţilor mei. Dragii de ei! Dorm răpuşi de greutăţile vîrstei de aproape 80 de ani şi de oboseala unei munci, în fabrică, de 40 de ani. Încă nu au aflat că Guvernul tocmai le-a tăiat 15% din pensiile care însumate abia depăşesc 16 milioane.

Somn uşor!

Read Full Post »


Ciocnirile dintre osul domnesc şi „osul” lui Traian Băsescu nu mai constituie un secret pentru nimeni. Regele Mihai, avînd o venerabilă senilitate senectute, este manipulat de bufonul ajuns(din armata securităţii, zice-se!) la rang de prinţ, Radu Duda. Individul, ajutat de Iliescu, a penetrat instituţia monarhică prin fanta deschisă poftelor lui de prinţesa Margareta. O dovadă definitivă a conflictului dintre cele două palate, Cotroceni şi Elisabeta, este ştergerea preşedintelui României de pe lista invitaţilor la nunta de diamant a Regelui Mihai şi a Reginei Ana(citeşte aici). În schimb, lista cu 1.000 de invitaţi i-a cuprins pe ex-preşedinţii Ion Iliescu(care în urmă cu ceva ani, ori nu-l lăsa pe Mihai să coboare din avion, ori îl alerga cu poliţia pe autostradă ca să-l trimită de unde a venit) şi Emil Constantinescu, precum şi pe afaceristul Dan Voiculescu. 

Duda, Margareta, Ana, Constantinescu, Mihai, Iliescu şi Tăriceanu

De asemenea, este ştiută prietenia dintre Casa Regală şi fostul premier Călin Anton Constantin Popescu-Tăriceanu, consolidată în timpul conflictului acestuia cu Traian Băsescu. Tăriceanu şi regele au o pasiune comună, automobilismul, motiv pentru care cei doi se vedeau destul de des. La fel prinţesa Margareta şi Ioana Popescu-Tăriceanu, ele avînd fundaţii care se ocupă de drepturile copiilor. Prinţul Duda, la rîndul său, are o pasiune:  numismatica. Aşa că, fostul premier i-a băgat în „colecţie” peste un milion de euro, din taxele şi impozitele plătite de noi, pentru ca actorasul sã facã loby(cu rezultat zero) pentru România pe la porţile caselor regale europene(vezi aici). Nu mai vorbesc de faptul că regele Mihai a fost împropietărit cu tot ceea ce a vrut în ultima perioadă a fostei guvernări, iar actuala Putere are procese în instanţă din cauza unor retrocedări păguboase pentru stat(citeşte aici, iar aici află cum plăteşte pulimea factura la întreţinere a dosurilor regale). 

Aceşti complotişti care vaită poporul că e galben la faţă, timp în care îi sug sîngele, au făcut tot ce se putea ca să-l dea jos pe Traian Băsescu. Tăriceanu a propus chiar reinstalarea monarhiei(citeşte aici) iar prinţul de mucava s-a înscris în cursa pentru alegerile prezidenţiale(vezi aici). Deşi se ştia că va eşua, complotul dintre fanariotul Tăriceanu şi germanicul Hohenzollern a urmărit doar împuţinarea voturilor pe care Traian Băsescu le-ar fi obţinut de la simpatizanţii monarhiei. 

Cam asta s-a întîmplat în tabăra „regaliştilor”. Să vedem strategia din tabăra „republicanilor”. 

Carol II şi Zizi Lambrino, doi soţi divorţaţi forţat de Parlament.

Traian Băsescu a constatat cu satisfacţie că nepotul nelegitim(vezi aici) al regelui Carol II, Paul-Philippe de Hohenzollern-Lambrino, şi-a căpăta legitimitatea. După procese întinse pe mai mulţi ani, justiţia din Portugalia, Franţa şi România, precum şi casele regale europene l-au recunoscut pe tatăl lui Paul ca fiind fiu natural al lui Carol II. Deci, acesta este, cu acte, nepot după tată al fostului rege şi nepot de frate vitreg al actualului rege, Mihai.  

Zizi Lambrino, prima soţie a lui Carol II, şi fiul său, Paul

Ca să fie mai clar, reiau: Carol II a avut doi fii. Unul legitim, Mihai, şi altul nelegitim, Mircea Grigore Carol, conceput în tinereţe după un scurt mariaj cu Zizi Lambrino. Mihai a moştenit tronul României şi are cinci fete. Mircea Grigore Carol(decedat în 2006) are un băiat, Paul. În urma recunoaşterii legale a paternităţii regale, ultimul a fost recunoscut de curţile imperiale europene ca fiind Prinţul Paul de România. 

Paul de România(61 de ani) este căsătorit cu Lia Trif, o americancă a cărei familie este originară din România. Ea a lucrat pe la Casa Albă şi are un trecut de roman de spionaj(citiţi biografia redusã: Cine este printesa Lia şi nu veţi regreta!) Tocmai divorţată, Lia l-a cunoscut pe Paul în 1996, la Londra, cu ocazia unei gale UNICEF. La începu, s-a „lăsat” greu, dar aflînd cine este Paul şi ce vise are el, a început să o intereseze titulatura de prinţesă sau, de ce nu, de regină-mamă. De aici încep problemele regelui Mihai în ceea ce priveşte succesiunea la tron. Profitînd de miracolele medicinii, dar şi ridicînd multe semne de întrebare asupra veridicităţii sarcinii ei, prinţesa Lia(58 de ani) a născut (vezi aici) în ianuarie, 2010, un băiat, Carol Ferdinand, „însămînţat” cică natural de sexagenarul prinţ Paul.  

Părintele Galeriu le pune pirostriile lui Paul şi Liei

Cuplul princiar este nelipsit de la mondenităţi, ceremonii, emisiuni TV etc. atît în ţară cît şi în străinătate. Eleganţi, sociabili, ei sunt o prezenţă plăcută şi au mulţi amici. Eu însumi i-am întîlnit de cîteva ori şi pot spune că sunt nişte tipi ok(doar odată a fost cam nasol, stăteam lîngă prinţesă şi haina îi mirosea a naftalină, damf pe care nu-l suport).  

Lia şi Paul alături de tatăl preşedintelui Franţei, Pal Sarkozy, la o expoziţie deschisă de acesta la Paris

Dacă alteţele lor au atîtea cunoştinţe la nivelul elitei, de ce şi l-au dorit tocmai pe Traian Băsescu ca să le fie cumătru? Actualul preşedinte este deja un „excelenţa sa”, de ce ar mai fi încreştinat progenitura unui cuplu princiar şi nu una provenind dintr-o familie de sărăntoci,  afectată şi de 25% sau 15%? Iată de ce:  

1. Prinţul Paul nu se mulţumeşte doar cu recunoaşterea faptului că prin venele sale circulă sînge regal, ci doreşte ca şi prin conturile sale să curgă o parte din averea lui Carol II, deţinută(sub formă patrimonială) numai de regele Mihai. Ce sprijin mai bun poţi avea în lupta pentru moştenire decît recunoaşterea cumătrului tău, preşedintele unei republici membră NATO şi UE? Căsătoria religioasă a lui Paul(născut la Paris) cu Lia(născută în SUA) taman în România, numele a doi stră şi stră-stră-bunici regi dat nou-născutului, naşterea lui la spitalul care poartă numele stră-stră-bunicii sale, Regina Maria, botezul în religia ortodoxă, primul costumaş(clop, gaci, ie, opinci, straiţă) pe care l-a îmbrăcat micul prinţ la scoaterea sa din cristelniţa Bisericii Domniţa Bălaşa(ctitorită de una dintre fiicele lui Constantin Brîncoveanu) etc. sunt elemente ale unei strategii a cărei finalitate poate fi accederea la tron şi la averea Casei Regale a  finuţului lui Traian Băsescu. 

Certificatul de naştere al prinţului Carol Ferdinand(mulţumesc "procuratorului" Mihai Beltechi)

2. Casă Regală este în conflict cu Puterea. Mihai şi Ana au vîrste înaintate şi nu se mai pot deplasa cu uşurinţă. Regele are un defect de vorbire ce s-a accentuat odată cu vîrsta, iar regina nu a învăţat niciodată româneşte. Prinţul Duda este un actoraş de mucava, bănuit că a colaborat cu Securitatea, care a profitat pecuniar de pe urma statului român, şi care s-a  insinuat la sînul fiicei regelui pînă a ajuns să stea în poala majestăţii sale. Prinţesa Margareta este născută în 1949, la Lausanne, Elveţia, loc în care s-a şi căsătorit religios cu Radu Duda(citeşte aici). Margareta nu are copii, nu vorbeşte bine româneşte, este catolică, iar în ultima perioadă se aude că are probleme de sănătate. Din cauza vîrstei, sănătăţii sau necunoaşterii limbii române, Casa Regală este aproape mută, singurul grăitor fiind parvenitul Duda. De aceea, putem spune că instituţia monarhică aproape lipseşte din viaţa publică, atît în ţară cît şi la curţile europene. 

Duda, actoraşul ajuns bufon

3. Traian Băsescu a învăţat istoria “veche” la Institutul de Marină şi a urmărit-o în direct pe cea recentă. Aşa că, el a combinat zisele lui Vodă Lăpuşneanu cu “meandrele concretului” originalului Iliescu. Astfel, a rezultat dictonul “Dacă voi nu m-aţi vrut, nici eu nu vă vreau!”, pe care Băsescu îl  aplică de cîte ori poate Casei Regale 

Ce va urma?! În opinia mea, prinţul Duda va rămîn doar un bufon. Potrivit Legii salice, tronul României nu poate fi ocupat decît de un urmaş pe linie bărbătească(citeşte aici, foarte interesant). De aceea, potrivit acestei legi, micul prinţ, Carol Ferdinand, poate fi succesorul lui Mihai I la tronul României. Pe plan intern, conform Constituţiei din 1923, decizia aparţine Parlamentului. Paul şi Lia au notorietate, sunt simpatici, participă la mondenităţile din România şi Europa, socializează cu vedete, artişti, politicieni de pe tot continentul, au susţinere şi recunoaştere politică de la naş’ Băse. La fel de important este şi ajutorul pe care ei îl pot primi de la serviciile secrete des-prezente în biografia „născătoarei” din os domnesc(v-am invitat mai sus să citiţi!!!). Ar mai fi doar un hop! Împotrivirea unor casee regale europene care ar putea  fi fidele regelui Mihai, dar mai ales reginei Ana, aceasta avînd rădăcini nobiliare britanice. Dar şi prinţul moştenitor al Marii Britanii, Charles, are proprietăţi în România şi cînd le vizitează nu prea bagă în seamă Casa Regală a României, ci Preşedinţia României.   

În contextul actual, monarhiile europene se confruntă cu erodarea imaginii şi cu un curent antimonarhic care le consideră anancronice. De aceea,  cred că nobilii europeni, atîta timp cît au suficiente probleme interne, nu îşi doresc un scandal politic, mai ales pentru o dudă mălăiaţă, din vlăstar pădureţ şi nealtoit.

Dar, deocamdată, regele Mihai trăieşte, micul prinţ creşte, iar Traian Băsescu îi năşeşte. Pe toţi!  

Maestre, muzica!   

Maria şi Traian Băsescu la recepţia de după botez(Hotel Marriott)

Precizare   

Am fost „forţat” să scriu rîndurile de mai sus urmărind discuţiile din mass media română şi constatînd că nu a fost abordat acest apect, singurul care, cred eu, contează. Lătrătorii de serviciu ai mogulilor l-au mîrîit pe Traian Băsescu pentru că se ţine de cumetrii în timp ce asistaţii social se tem că nu le va mai ajunge băutura dacă se micşorează ajutorul social cu 15%. Analiştii cu simbrie, mereu aceiaşi, gata să se vadă la TV ziua, noaptea, pe ploaie, pe soare, în cursul săptămînii, în weekend, în sărbătorile legale şi religioase, ne-au dovedit că se pricep şi la botezuri. Ei au analizat popii, naşii, părinţii, invitaţii, meniul, toaleta doamnelor(toaleta bărbaţilor era închisă pentru curăţenie) şi repertoriul lăutarilor. Pe ei cine şi cînd îi va analiza?  

PS:   

 

Dacă Traian Băsescu năşeşte prinţi din os domnesc, fratele său năşeşte „prinţi” din os interlop. Şi aşa se înrudeşte monarhia mondială cu Bercea Mondialul!

Read Full Post »


Se strîng nori negri deasupra Guvernului

Am ajuns la Guvern pe la 10:00. Cu toate că mă aşteptam să întîmpin un trafic infernal, am parcursul distanţa pînă la Palatul Victoria mai repede decît în zilele de sărbătoare. Poliţiştii erau prezenţi în trafic şi fluidizau circulaţia, iar în unele intersecţii chiar mi-au făcut semn să trec pe roşu. Un loc de parcare, în schimb, am găsit cu greu, pe str. Paris, lîngă reşedinţa lui Vîntu, zona din jurul Guvernului fiind ticsită de maşini, dube, tunuri cu apă şi autobuze ale Jandarmeriei şi ale Serviciului Special de Intervenţie Rapidă al Poliţiei Române(SPIR).  

Jandarmeria a scos în stradă chiar şi maşinile blindate de tip Hamvi(cele albe din planul îndepărtat) care au însemnele ONU, cu care participă la misiuni de menţinere a păcii(Kosovo). Str. Paris, înspre reşedinţa lui Vîntu, este închisă circulaţiei(unde sunt taxiurile parcate), singurele maşini care sunt lăsate să circule sunt cele ale Guvernului(dreapta) şi cele ale forţelor de ordine(stînga).   

Str. Paris, înspre  Guvern…

…şi trecerea de pietoni din dreapta Palatului Victoria. 

La ora 10:00, în faţa Guvernului se strînseseră deja primii manifestanţi. Dansul Pinguinului, varianta Boc, răsuna din mai multe difuzoare. Cîţiva sindicalişti dansau.

Am intrat în Guvern şi cît am băut cafeaua de dimineaţă priveam pe geamul care dă spre B-dul Iancu de Hunedoara(partea stîngă a clădirii). Manifestanţii continuau să vină către Piaţa Victoriei, iar „mascaţii” cantonaţi aici îi priveau curioşi. 

La un moment dat, chiar pe sub fereastra Guvernului la care eram, a trecut Ion Columbeanu(vezi cine aici mai multe), nimeni altul decît tatăl lui Irinel Columbeanu. Acesta, a lucrat la Secretariatul General al Guvernului încă de pe vremea lui Gheorghiu Dej(din 1953) pînă mult după pensie. Deşi nu mai era remunerat, Ion Columbeanu continua să vină la Palatul Victoria pînă cînd, voalat, i s-a cerut să renunţe. În ciuda celor 85 de ani, bătrînul a ţinut să vadă cu ochii lui demonstraţia organizată de sindicate în faţa fostului său loc de muncă. 

Aproape de ora 11:00, am ieşit din clădirea Guvernului, în piaţă. Din curtea Palatului Victoria abia întrezăream manifestanţii, printre vegetaţie. Emil Boc i-a văzut mai bine, de după perdelele geamurilor de la etaj. El a ajuns la serviciu la 9:15, pe cînd în piaţă erau cîteva persoane. 

Elicoptere ale televiziunilor şi Poliţiei survolau piaţa. A fost pentru prima datã cînd am vãzut elicopterul Antenei 3. Nici măcar jurnaliştii mogulului Dan Voiculescu, prezenţi în piaţă, nu ştiau că televiziunea la care ei lucrează are elicopter.

Odată cu începerea mitingului, forţele SPIR au intrat în dispozitiv, pe strada Paris.  

Colegi ai televiziunii chineze CNC Xinhua făceau un reportaj în care spuneau probabil, poporului asiatic că este rău în capitalism şi că romînii au dovada greşelii că au renunţat la comunism. (Vezi aici).

Cîteva tablouri cu Nicolae Ceauşescu, purtate de manifestanţi nostalgici şi imbecili, le-ar fi întărit spusele.

  

Continuare >>>Cronica unui protest răsuflat 2 

Read Full Post »


antinescu

Crin Antonescu s-a retras, ieri, pe scările Parlamentului, ferit de ochii curioşilor, pentru a discuta câteva minute cu asistentul său.

Ultimul sondaj de lucru,  făcut 100% cu bună credinţă, comandat de un staff de campanie cu scopul de a vedea unde i se situează candidatul şi nu pentru a fi dat publicităţii, arată următoarele date în ceea ce priveşte opţiunea actuală  a populaţiei:

  1. Traian Băsescu – 33%-34%
  2. Mircea Geoană – 22%-24%
  3. Crin Antonescu-22%-24%

Sondajul mi-a fost deconspirat verbal de o persoană foarte apropiată unuia dintre candidaţii la Preşedinţie(altul decât Băsescu). Sondajul a fost efectuat de două institute în acelaşi timp, pe eşantioane şi cu metode de lucru diferite, întrebările au vizat doar cei trei candidaţi, Geoană şi Antonescu sunt aproape la egalitate(e marja de eroare +/-2%), Crin Antonescu depăşeşte procentajul PNL(adică este votat şi de simpatizanţi ai altor partide în proporţie de  aproximativ +4%) în timp ce Mircea Geoană se situează sub procentajul PSD(adică nu este votat de toţi susţinătorii partidului, aproximativ -6%), nu sunt tendinţe de modificare a actualei intenţii de vot, ci de consolidare a simpatiei electoratului. Singurele schimbări majore ar mai putea apărea în săptămâna de dinaintea votului ca urmare a unor evenimente exogene, cum ar fi dezvăluiri senzaţionale în mass-media, sau în urma unor confruntări directe, televizate, între candidaţi.

Concluzia: Mircea Geoană şi Crin Antonescu au şanse egale să intre în turul doi, alături de Traian Băsescu. Candidatului i s-a recomandat să atace mai agresiv contracandidatul direct şi nu pe Traian Băsescu. Din nefericire(pentru el) candidatul pentru care s-a efectuat sondajul refuză deocamdată, spre disperarea staff-ului său de campanie, să ţină seama de această recomandare.

PS: Noţiunea „staff” defineşte aici un număr foarte, foarte restrâns de oameni.

Read Full Post »

« Newer Posts - Older Posts »