Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 11 februarie 2014


Imagine

Aveam un pui de pisică. I-am zis Sisi, gîndind că va veni la mine şi atunci cînd aş fi strigat: Pis! Pis!Pis! Atît m-a dus mintea! Frumoasă, drăgăstoasă, jucăuşa. Am iubit-o mult şi cred că o mai iubesc şi azi. O credeam deşteaptă, dar timpul m-a făcut să aflu că nu era chiar aşa. Pe stradă sunt vreo 5 cîini maidanezi, iar pe doi dintre ei i-am crescut de mici. Mă ascultă, aleargă spre mine cînd mă văd, sunt ca şi ai mei. Odată cu apariţia Sisinei în viaţa mea, au devenit geloşi. Cînd ieşeam în faţa porţii să le dau mîncare sau să mă joc cu ei, Sisi stătea printre picioarele mele şi privea dulăii sfidător. Maidanezi se uitau la ea fix şi îi simţeam încordaţi. Doar prezenţa mea îii oprea să n-o sfîşie. Scena se repeta mereu. Cînd ieşeam la poartă, Sisi venea repede şi ea, jucîndu-se periculos. Cu coada ridicată şi privirea şmecheroasă, se uita superior la dulăi. Eu vorbeam cu ea între patru ochi şi îi spuneam să nu îndrăznească să părăsească teritoriul curţii că e în primejdie.

Timpul a trecut şi, astă-toamnă, cînd abia se lăsase întunericul, mă relaxam pe terasă. Deodată, din mijlocul drumului, au răzbătut pînă la mine un miorlăit disperat şi o mîrîială feroce. Am fugit cît am putut de repede, dar era prea tîrziu. Cînd m-au văzut, cîinii au fugit care-ncotro vinovaţi, iar Sisi zăcea în mijlocul drumului plină de sînge. O sfîrtecaseră! În acea noapte a şi murit. Biata Sisi căzuse victimă proprie-i superficialităţ, a fandoselii şi a prea-marii încrederi în forţele proprii.

Cînd Antonescu a ieşit cu Johannis la televizor, am fost printre puţinii care nu au considerat mişcarea ca fiind una de şah sau genială. Plin de sine, îmbătat de laude după ce inteligenţa i-a fost tămîiată de analişti, colegi de partid, jurnalişti şi chiar duşmani politici, Crin se plimba cu coada pe sus pe sub ochii urîcioşi ai PSD-ului, savurînd drogat mîrîielile molcome ale acestuia. „Sigur că Johannis e un cîştig pentru Guvern!” Sigur că îl vrem vicepremier!”. spunea fiara ce părea adormită. Azi, mişcarea făcută de Ponta(Daniel Constantin, vicepremier), l-a găsit total nepregătit pe sărmanul Antonescu, anesteziat de dulceaţa prea-plinului de el. Iar şleahta de securisto-comunişti l-a sfîrtecat, lăsîndu-l în praful drumului. Şi ăsta e doar începutul. Fie că va accepta propunerea USD, fie că nu, liderul PNL are numai de pierdut. Prea mîndru şi sigur de el, narcisischoolic, acesta nu a pus mare preţ pe setea de sînge şi viclenia balaurului ce părea adormit.

După Sisi voi lăcrima mereu. După Crin Antonescu, niciodată!

Read Full Post »