Doamne, cît a plouat! Două săptămîni neîntrerupt. Credeam că o să-mi crească crengi şi înfrunzesc. Ca să fac în ciudă ploii, nu a fost zi în care să nu merg cu bicicleta sau cu rolele. Mirosul verdelui crud, aerul curat, spălat de ploaie, mireasma florii de tei abia deschisă către viaţă, puţinătatea trecătorilor au fost tot atîtea motive care m-au făcut să primesc stihiile cerului şi cu desfătare. Îmi place să merg prin ploaie şi să simt apa fărîmată în miliarde de stropi biciuindu-mi faţă. Să fie masochism? Să fie dorinţa de reîntoarecere la natură a animalului ancestral care dormitează în ADN-ul meu? Să fie nebunie? Poate că este cîte puţin din toate acestea! Şi la urmă urmei nu contează ce e, ci doar ceea ce simt. Cine s-a plimbat cu bicicleta, în toiul nopţii prin în Cişmigiu, printr-o ploaie cu tunete şi fulgere, cînd era ţipenie de om, ştie ce vorbesc!
Din nefericire, ploaia vine şi cu neajunsuri. Străzile se transformă în canale veneţiene, subsolurile imobilelor devin piscine ad-hoc, traseul metroului devine un lanţ de peşteri, iar gropile din carosabil sunt adevărate capcane. Mergeam cu bicicleta prin vadurile rigolelor şi încercam să-mi aduc aminte imaginea străzii de dinaintea ploilor ca să ocolesc gurile de canal şi gropile. Pe traseul meu eram însoţit de mutrele zîmbitoare ale primarilor care au fost pînă acum şi care îşi doresc ca prostimea să-i voteze şi de aici înainte. Cît de idiot poţi fi să îl votezi iar pe Sorin Oprescu? Îşi mai aduce aminte cineva cum arăta oraşul astă iarnă? Dar de „craterele” răsărite în primăvară? Poate că fanii lui îşi amintesc totuşi de autostrada suspendată(vezi aici) şi de Parcul Esplanada unde zburdă căprioarele(vezi aici)! De Marian Vanghelie ce să mai spun? Amorezul tomnatic al Oanei Mizil nu a mişcat o groapă de gunoi din Sectorul 5, iar zeci de mii de cetăţeni care(sunt sigur) vor continua să-l voteze încă locuiesc pe străzi neasfaltate cu aspect de uliţă. Ei au apă curentă în casă şi la closet doar la inundaţii, cînd le intră şuvoiul din stradă. Încă îşi fac nevoile în dosul curţii. Seara şi le pot face oriunde pentru că primarul le crează condiţii neiluminîndu-le cartierul.
Sala Palatului, 24 mai, 6.000 de pensionari din Sectorul 5 au primit de la Vanghelie, festiv, un tichet social care le aduce un milion de lei vechi, lunar, la veniturile actuale. De fapt, sunt 6.000 de votanţi la care mai putem adăuga şi membrii familiilor lor.
Dar sunt şi veşti bune în Sectorul 5. În diferite puncte(cum ar fi Şcoala 131, din Ferentari), primarul împarte mită electorală ţigănimii nemuncitoare şi pensionarilor, acţiune desfăşurată sub paravanul acordării de ajutoare sociale pentru nevoiaşi. Banii sunt de la bugetul primăriei şi de la stat, adică din banii contribuabililor. Aşa se iroseşte ceea ce forţa vie a sectorului produce! Cetăţenii corecţi, muncitori, oameni cu căpătîi plătitori de taxe nu vor beneficia de străzi curate, asfaltate, deszăpezite, deratizate, fără cîini, cu flori şi spaţii verzi, cu poliţai veghind la liniştea lor, nu au nicio şansă să trăiască mai bine. Leneşii, profitorii, idioţii se bucură acum că le dă Vanghelie cîteva milioane de lei vechi, dar nu gîndesc că pierd mult mai mult, poate chiar zile din viaţa lor, din cauza condiţiilor insalubre şi de înapoiere în care trăiesc ei şi copii lor. Vai nouă!
(AICI VOI POSTA POZE ELOCVENTE IN ORELE URMATOARE)- UPDATE: Le-am pus aici!
Din mersul bicicletei, am observat zecile de bannere şi afişe din care privesc primarii oraşului. Cele mai multe sunt ale lui Marian Vanghelie. La fiecare stîlp! Cer public autorităţilor să declanşeze o anchetă pentru a vedea cît a cheltuit acest individ pentru campania electorală şi din banii cui. Şi ceilalţi primari au o groază de materiale electorale. Mi-a atras atenţia faptul că toţi au cîte-o poză în care întind mîna către cetăţeni! Înainte de ploaie, mergema cu „bici” şi zîmbeam gîndului că parcă cerşesc. Apoi, cînd oraşul era asediat de ploaie, mîna lor întinsă parcă ne atrăgea atenţia să nu călcăm în groapile neastupate de edili, pitite sub apă. Cît de imbecili pot fi cei care vor continua să-i voteze? Halal!
În alveola din centru ecranului se vede că apa a penetrat tavanul. Nu a udat canapeaua. Doar covorul.
Nici Guvernul nu a fost lipsit de infiltraţii. Chiar în faţa lifturilor şi a scării principale, în uşa sălii în care au loc primirile oficiale, din tavan a curs apă. Covorul, readus de cu guvernarea Ponta, şi tavanul scorojit mai păstrează amintirea apei. „Nu sunt singurele infiltraţii, a mai curs şi prin birouri. Se pare că apa vine din ţevile prin care se scurge apa de pe acoperişul Palatului Victoria”, mi-a spus un angajat al Guvernului. Mă întreb cum naiba s-au făcut lucrările de reparaţii care ne-au costat aproximativ 15 milioane de euro? Cred că acei bani s-au dus odată cu apa. La apa Sîmbetei, mă refer!
Petele de pe covor stau mărturie că „lacrimile cerului” au ajuns şi pe holul Palatului Victoria. Uşile deschise sunt cele ale lifturilor, uşile închise sunt cele ale Sălii Transilvania, în capăt se vede sala de şedinţe a Guvernului, iar în dreapta este holul din capătul scării principale, unde au loc strîngerile de mînă dintre premier şi oaspeţii străini.
Nu crede ce ţi se spune, cercetează! 