® Felicitări, Realitatea TV!

Tinerii din spate nu sunt nişte leneşi care stau cu mîinile în buzunare în vîrful nămetelui. Am văzut eu la RTV şi Antena 3 că sunt doar nişte bieţi sinistraţi cărora trebuie să le dea jandarmii zăpada din bătătură.

Am criticat de nenumărate ori această televiziune şi probabil că am s-o mai fac, dar azi o felicit din toată inima. De cînd satele ţării au fost înecate de zăpadă, reporterii şi realizatorii Realitatea TV( managementul redacţional, de fapt) au decis că este mai important să se salveze viaţa decît să critice incapacitatea autorităţilor de a face faţă situaţiei. Aceasta televiziune, cu ajutorul Armatei Române şi a companilor Carrefour, Real, Boromir etc., a lansat campania „În realitate eşti mai bun”. Românii au răspuns chemării şi au ieşit din imobilism. Impresionant, de la patroni şi oameni înstăriţi pînă la pensionari nevoiaşi, nenumăraţi cetăţeni şi-au adus aportul la ajutorarea sinistraţilor. Andreea Marin, Alexandru Arşinel, Mircea Lucescu, Monica Iagăr, sunt doar cîteva dintre VIP-urile văzute de mine că au răspuns campaniei. M-au impresionat Prinţul Paul şi Prinţesa Lia care, vorbind stîlcit româneşte, au spus că ei sunt români şi „frigul nu le-a îngheţat inima de român”. L-am văzut pe „nebunul” de Gigi Becalii care a plecat cu 12 vole şi a strîns vreo 3.000 de persoane, el afirmînd că pleacă în Vrancea şi nu se întoarce acasă pînă nu deszăpezeşte tot judeţul. Chiar acum, văd la RTV că PDL-istul Gheorghe Flutur de la Suceava a trimis trei camioane cu ajutoare la Focşani, iar mîine va trimite alt transport, la Buzău. Dar mai presus de toate, îmi simt ochii în lacrimi cînd văd bătrîni, ei înşişi nevoiaşi, care din puţinul pensiei lor au dăruit ceva semenilor aflaţi în necaz. Aceşti anonimi nu vin ca să fie filmaţi de televiziune şi să-şi facă imagine, ci îmboldiţi de bunătatea inimii lor. Ei sunt românii cu care mă mîndresc!

Nu mai ninge, nu mai viscoleşte. Ude or fi tinerii satului? Să-i fi mîncat cîinele ăsta rău?

În schimb, nu l-am văzut pe ex-regele Mihai şi nici pe Margareta cu Duda ei. Nu l-am văzut pe patronul BOR, Daniel. Nu am văzut o iniţiativă a organizaţiilor PDL(UPDATE: Sulfina Barbu a declarat la TV că organizaţia lor a trimis cîteva tone de ajutoare), PSD, PNL, UNPR, UDMR, PRM etc.(singur PP-DD a dat cîteva sute de pîini şi zeci de litri de carburant(fiţi siguri că nu din banii lui Diaconescu sau ai partidului său, ci din pomenile sponsorilor; cunosc zgîrcenia personajului). Nu i-am văzut pe Ponta, Antonescu, Dan Voiculescu, Năstase, Patriciu, Ţiriac, Elena Udrea, iar lista poate continua cu alţi politicieni cu gură bogată şi milionari nesimţitori!

Nu l-am văzut nici pe Traian Băsescu! Ştiu că deszăpezirea nu ţine de Preşedinţie, ci de autorităţile locale, dar preşedintele şi-a arogat rolul de „jucător”. Dacă pînă acum a fost la inundaţii, la alunecări de teren, la reconstrucţii de poduri etc., de ce nu s-ar fi arătat îngrijorat şi la înzăpeziri? În opinia mea, chiar dacă simţea nevoia să se relaxeze la Predeal, putea ieşi cu un mesaj către ţară. Probabil că nu toate calamităţile naturale merită atenţia prezidenţială!

Comparativ cu strădania de coagulare a forţelor societăţii pentru depăşirea crizei a Realitatea TV, RTV şi Antena 3 continuă campania de învrăjbire. „Uite ce face spionul ăsta de Mihai Răzvan Ungureanu! Merge cu elicopterul şi jeep-ul şi se ia de sinistraţi că sunt leneşi”, urlau javrele televizate. „Morţii nu pot să mai dea zăpada, de aceea sunt nămeţi. Satele sunt pline de bătrîni neputincioşi”, găseau ei scuze pentru imobilismul locuitorilor. „Prima oară trebuia să demită prefecţii din Vrancea şi Buzău”, aberau comentatorii lui Felix Securistul, dorind ca premierul să lase corabia fără comandant în vreme de furtună. Oameni pe care i-am cunoscut, cu care am lucrat, pe care atunci i-am respectat pentru profesionalism, precum Corina Drăgotescu, Cătălin Striblea, Eugen Chelemen(toţi de la RTV) mă dezamăgesc azi pentru că nu sunt în slujba cetăţenilor şi Adevărului, ci în cea a unei Opoziţii nevolnice.

În final, doresc să mă refer la declaraţia lui MRU care a aruncat presa moguleană în aer.

„Este inadmisibil să ajungi pe străzile unei localităţi în România şi să-i vezi pe militari desfundând drumuri, în timp ce beneficiarii direcţi, care sunt şi concetăţenii noştri, stau în casă la căldură. Nu putem plăti lenea la nesfârşit„, a spus premierul Mihai Răzvan Ungureanu.

Nici bine nu s-a stins ecoul vocii premierului că haita dornică de sînge „băsist” s-a aruncat băloasă asupra lui. Fac o paranteza aici. Pînă să fie desemnat premier, MRU era lăudat de toată lumea. Ponta, Antonescu, otrpele mogulilor, oameni neimplicaţi politic, jurnalişti etc., toţi aveau numai cuvinte de laudă despre pregătirea, inteligenţa şi activitatea lui. În mitologia greacă, regele Midas al Pessinusului, o cetate din Frigia, dacă atingea ceva, acel lucru se transforma în aur. Asemeni legendei lui Midas, orice are atingere cu Traian Băsescu devine, în opinia Opoziţiei şi a servanţilor ei, ceva urît, rău, incompetent, un rahat! Nici Răzvan Ungureanu nu a scăpat! Cum a fost desemnat premier de către Preşedinte,  el a fost bălăcărit în tot felul: jidan, mason, spion şef, plătit de infractori, spion străin, corupt. Oamenii care ieri îl lăudau(vezi Ponta şi Antonescu). peste noapte au început să-l vadă cu alţi ochi şi au dat semnalul distrugerii lui. Aceasta este jigodia morală care mă determină să am repulsie faţă de USL. Nu doctrina politică, ci doctrina morală este greşită la această uniune. Închid paranteza!

Imagine surprinsă la inundaţii. Ăştia suntem!

MRU ne-a reamintit ceea ce au spus şi alţi premieri înaintea lui, fie că e vorba de Năstase, Tăriceanu sau Boc. Să ne uităm în interiorul conştiinţei noastre şi să recunoaştem: suntem o naţiune de asistaţi. Cîţi dintre noi(inclusiv eu) nu au stat după perdea privind cum jos, vreo doi, trei locatari dădeau zăpada de pe alei, vopseau gardul sau săpau grădina blocului?! Noi aşteptăm să facă mereu altcineva. Locuitorii aşteaptă de la primar, primarul, de la judeţ, judeţul aşteaptă să facă ministerul şi ministerul face dacă premierul îi dă bice  ministrului. Acesta este lanţul slăbiciunilor noastre.

Eram cu Tăriceanu la inundaţii, pe Ialomiţa, la Cosîmbeşti. Acolo nu a plouat mult, dar urma să vină o viitură. Jandarmii cărau saci cu nisip prin curţi, în fundul grădinii, ca să înalţe malurile rîului. Vă jur că localnicii stăteau pe mijlocul drumului, pe băncile de la porţi sau la o cîrciumă în apropiere şi se uitau. Ţin minte o întîmplare proverbială. Cineva s-a ridicat de pe şanţ şi s-a dus la privată. Cînd s-a întors din grădină, uşurată, persoana a început să certe militarii că i-au făcut potecă prin roşii şi i-au călcat vrejurile. Repet! Jandarmii carau saci cu nisip ca să înalţe malul Ialomiţei ca apa să nu se reverse peste casa acelei persoane. Tăriceanu a declarat atunci că „sătenii stau la bufet şi beau bere, iar soldaţii ridică diguri ca să le apere casele”. CTP şi alţii ca el nu l-au bălăcărit pentru că fostul premier se afla în duşmănie cu Traian Băsescu.

O altă întîmplare văzută cu ochii mei a fost la Miceşti, Argeş. Eram cu apa pînă la şold şi mergînd de-a lungul şoselei am ajuns la o răscruce unde drumul cotea şi urca o pantă. Puhoiul de apă se despărţea acolo de drum. În intersecţie era o cîrciumă cu o mică terasă. Ploua torenţial şi eram ud tot. M-am oprit sub copertina bufetului ca să-mi scutur puţin sufletul de apă. Vreo trei, patru săteni beau bere sau votcă şi priveau şuvoiul de apă care trecea prin casele aflate pe partea cealaltă a drumului, adică la 5, 6 metri de ei. Consătenii lor scoteau mobile, frigidere, televizoare etc. din casele prin care efectiv trecea pîrîiaşul ieşit acum din matcă şi le puneau vizavi, pe partea înaltă a şoselei, adică pe trotuarul aflat în rînd cu bufetul. Consumatorii se uitau la zbuciumul consătenilor lor ca şi cum erau în faţa televizorului, la ştiri. „Nu vă este teamă că vă ia apa?”, îl întreb eu pe unul, cu scîrbă, efectiv cu scîrbă, dar trebuia să o fac. Aveam de scris un reportaj. Munceam! „Nu! Nu mi-e teamă! Eu am casa pe deal”, mi-a zis el, arătînd din cap spre susul drumului cu o bucurie făţişă. „Aici, mă refer! Nu vă e teamă că vă ia apa de aici?”, l-am lămurit eu, uitîndu-mă către puhoiul care traversa şoseaua vijelios, prin casele oamenilor, la cîţiva metri de picioarele lui. „Aaaaaa! Nu mi-e frică! Dacă vine apa mă urc pe acoperiş că e placă de beton”, mi-a explicat el, uitîndu-se sugestiv spre tavanul sub care stăteam adăpostiţi. Atît el cît şi ceilalţi aflaţi în cîrciumă şi pe terasă au izbucnit în rîs. Ăştia suntem!

Domnul din imagine este primarul comunei. În spate, nişte cetăţeni jigniţi de premier. Nu sunt leneşi. Doar vor să se vadă la televizor.

Aşa se întîmplă şi acum. Ce nu ne afectează nu ne interesează şi mereu aşteptăm ca alţii să facă treaba. Primarii, asistenţii sociali, autorităţile locale şi forţa tînără a satelor ce au făcut? Au stat în case o săptămînă şi au aşteptat ca zăpada să îi îngroape cu totul? La tinerii şi oamenii în putere s-a referit MRU atunci cînd a spus că jandarmii le dau zăpada din bătătură şi ei stau la cădură. Aş vrea să facă cineva o statistică, peste nouă luni, ca să vedem dacă nu cumva, în localităţile înzăpezite, se va înregistra o explozie demografică, comparativ cu naşterile de pînă acum. Numai oamenii fără  caracter şi jurnalişti care urăsc tot ceea ce are atingere cu Traian Băsescu pot afirma că premierul a acuzat de lene  morţii, bolnavii, vîrstnicii. Trebuie să fii nebun ca să crezi aşa ceva. Sau doar jigodie!