® Supravieţuitori în ţara care nu ne aparţine

Demisia lui Emil Boc era necesară de multă vreme. Nu de puţine ori am spus că pentru el,  pentru PDL, pentru români (dacă mai contează aceştia pentru politicieni), fostul premier trebuia să plece de acum un an, aşa cum spuneam aici. Dintr-un calcul politic pe care eu nu-l înţeleg, Boc şi Băsescu au ajuns la concluzia că este bine ca mandatul Guvernului să fie depus în plin cod portocaliu. Fostul premier intenţiona să demisioneze din decembrie 2011, dar preşedintele i-a cerut să aştepte pînă pe 6 februarie, adică pînă la finalizarea evaluării FMI, BM şi CE pentru că nu putea lăsa ţara „într-un moment dificil”. În schimb, Emil Boc a demisionat cînd ţara este sub nămeţi, congelată la -25 de grade, cînd vînturile spulberă zăpada cu 90 km/h, cînd milioane de suflete sunt prizonierele neajunsurilor vieţii şi noianurilor zăpezii, iar peste 350.000 de persoane supravieţuiesc fără energie electrică. Halal vreme potrivită pentru a lăsa ţara trasă pe dreapta şi cu luminile de avarie pîlpîind.

Azi, l-am întrebat pe premierul interimar, Cătălin Predoiu, dacă nu cumva statutul de provizorat impietează asupra managementului situaţiei de criză meteo, iar acesta mi-a spus că toată lumea încearcă să-şi facă treaba cît mai bine. În ce mă priveşte, nu cred în mobilizarea funcţionărească! Angajaţii la stat nu dau randament cînd traversează perioade de incertitudine, cînd nu ştiu cine pleacă, nu ştiu cine vine şi mai ales nu ştiu dacă mai rămîn în funcţie după…  Pot să fac pariu că personalul din prefecturi, ministere (Transporturi, Interne, Sănătate etc.) era cu un ochi la ceea ce avea de făcut în acţiunile de deszăpezire, salvare, reparare, iar cu un alt ochi urmărea ştirile de la televizor ca să vadă cine va fi numit ministru pe domeniul lor de (in)competenţă. Omeneşte e chiar de înţeles. Maieul îţi este mai aproape de piele decît cămaşa, spune înţelepciunea populară. Nevoile unuia care se luptă cu moartea cine ştie pe unde, pe cuprinsul alb al ţării, este mai departe de sufletul unui şef zonal de la drumuri(AND) care este îngrijorat pentru viitorul lui profesional.

Acum o săptămînă, însoţit de 2 miniştri, premierul Emil Boc a fost în mijlocul celulei de criză, a dat zăpada cu loptata, a făcut videoconferinţe cu prefecţii, zi şi noapte, a survolat ţara cu elicopterul, a servit TIR-iştii turci cu ceai pe Centură. El cerea autorităţilor responsabilitate şi se arăta preocupat de soarta ţării, a oamenilor, a sălbăticiunilor pădurii. După ce a dat un metru pătrat de zăpadă pe autostradă, mă aşteptam să-l văd cum sparge cu tîrnăcopul gheaţa care ţintuia vapoare în apele Dunării. Prezenţa primului-ministru în mijlocul operaţiunilor de deszăpezire şi salvare, deşi criticată de mulţi, a fost apreciată de mine pentru că energiza intervenţia autorităţilor. Şi atunci era cod galben. Luni, acelaşi luptător cu troienele şi imobilismul autorităţilor, a demisionat. Deşi era cod portocaliu! Îmi explică şi mie cineva ce se întîmplă pe lumea asta? Privesc cu ochi mari de copil şi nu ştiu care este adevărata imagine a politician Emil Boc(sau Traian Băsescu)? Cel care s-a declarat străbătut de grija ţării, amînîndu-şi demisia pentru a întocmi nişte hîrţogării cu FMI(pe care le putea face oricare directoraş din Finanţe) sau individul care a întors spatele de la nevoile reale ale ţării pentru interesul lui politic?

Teatru...al Absurdului!

De mult spun pe acest blog că instabilitatea, de orice formă, este dezastruoasă pentru o ţară plină de dezechilibre. Ca jurnalist, nu mă interesează cine vine la putere, ci doar ca alternanţa la caşcaval şi guvernarea să fie democratice. De aceea nu sunt de acord cu modul în care USL a ales să ocupe jilţurile puterii. Cultivînd şi întreţinînd dictatura unei minorităţi stradale şi vocale, Ponta şi Antonescu nu fac decît să crească la sîn un şarpe care mîîine îi va putea muşca pe ei. „Cine scoate spada, de spadă va pieri”. Ceea ce se întîmplă acum în pieţele televizate şi ceea ce încearcă să facă Antenescu şi Tonta nu este democraţie, ci politică de gang, un atac semi-mafiot la stabilitatea statului. La putere ajungi prin votul oamenilor, la finalul ciclului electoral, nu creînd dezechilibre sociale. A profita de nemulţumirea reală a oamenilor pentru a da jos cu forţa un guvern ce s-a dovedit că încă este susţinut de Parlament, nu este democratic. Ce să mai spun despre încercarea de a da jos Preşedintele ales de 5 milioane de oameni?! Tărăboiul făcut de ei în miezul iernii, cînd economia abia s-a întărit şi zona euro se află în prag de colaps, este un demers anti-popor. De asemenea, fără presiunea permanentă a grupurilor sponsorizate de USL cred că Boc nu şi-ar fi dat demisia în timpul codului portocaliu. Chiar şi aşa, ex-premierul nu are scuză, dar din cauza demersului USL care i-a cerut demisia, Boc descarcă o parte din vinovăţie în cîrca lui Ponta şi Antonescu.

O armată de...vară

O femeie gravidă este la Vintileasa şi nu poate ajunge nimeni la ea, de 2 zile. Nici armata nu a reuşit, pentru că e viscol. Ne-a zis premierul desemnat, Predoiu, în această seară, după comandamentul de urgenţă. Apropos! Să vorbim cu un eventual inamic să nu ne atace cînd e viscol că n-avem cu ce… Un tren cu 400 de persoane a rămas înzăpezit în cîmp, lîngă Făurei, de 29 de ore. În el se află o parte a echipei de fotbal Oţelul Galaţi, campioana României. A1, A2 şi vreo 50 de DN-uri sunt închise. Drumurile judeţene sau comunale nu le mai pun la socoteală. Sunt mii! Multe sate sunt izolate de lumea civilizată, viscolul egalizînd drumul cu streaşinile caselor. Inclusiv Bucureştiul este semiparalizat de nămeţi. Candidatul USL la primărie,  Sorin Oprescu, nu mai face comandamente pentru că nu mai e televizat. Păcat! E un bun actor! Aproape 500 de localităţi sunt în beznă pentru că s-au rupt firele de înaltă tensiune. Şcolile sunt închise. Sute de mii de români se zbat în frig, foame, întuneric. Codul portocaliu de ninsori şi viscol se termină miercuri. Din nefericire, românii nu se pot aşeza pe vine ca să-şi tragă un pic sufletul, de oboseală. Începe un cod galben de ger. Pînă pe 12 februarie. Ce va fi mai departe nu se ştie. Ca în filozofiile ciuce, spun că or  va fi mai bine, ori va fi mai rău! Domnul ştie! Oamenii încă nu pot face prognoza meteo exactă peste atîtea zile.

Şi în tot acest peisaj de suferinţă românească ce fac politicienii noştrii, indivizii care ne conduc sau care vor să ne conducă? Fac şi desfac guverne. Unii se bat pe funcţii, alţii îi înjură, salivînd, de pe margini. Pentru această instabilitate politică, socială şi mai ales emoţională trebuie să le mulţumim lui Traian Băsescu, Emil Boc, Antonescu, Ponta, slugilor şi profitorilor lor, deopotrivă! Ei ne-au surghiunuit într-o ţara care nu ne aparţine!

Un tren...o ţară...