Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for iunie 2011


Liniştea dimineţii a fost spartă de soneria telefonului mobil care a început să-mi zgîrme în creier pe cînd dormeam dus! Azi-noapte, mă deşteptasem pe la 3:00 ca să văd meciul de fotbal Brazilia-România. Nu aş fi pierdut ceva dacă nu-l vedeam, dar din nefericire am aflat asta abia la finalul partidei, adică pe la 6:00. Cu gustul amar al omului care şi-a irosit timpul degeaba, am încercat să recuperez ceva din somnul pierdut. M-am întors cu spatele la zorii dimineţii care se mijeau la geam şi m-am scufundat în aşternuturi. Aşa m-a găsit sunetul criminal al telefonului de la ora 9:00. În prima fază, aflat între vis şi realitate, nu ştiam ce se întîmplă. Apoi, rătutit, căutam telefonul, bineînţeles prin locuri unde nu l-aş fi pus vreodată. Într-un final, l-am găsit. Era la locul lui, pe birou. Am tras clapeta şi am bolborosit un „alo” ca venind dintr-un fund de butoi, dar apelantul deja închisese. L-am sunat eu imediat şi fără alte cuvinte de salut acesta mi-a spus cu o voce gîfîită: „Vine Băsescu la Guvern!”. wow! Ce mai! Am intrat în panică gîndind că îmi trebuie o oră ca să ajung în Piaţa Victoriei. Noroc că în secundele următoare am fost salvat de la infarct de un SMS trimis de Guvern, care mă anunţa oficial că premierul „l-a invitat” pe Traian Băsescu la şedinţa Executivului de azi. Dar la ora 16:00!!! M-am relaxat ca prin farmec, iar odată cu mine sfincterele mele. Pe cînd eram aproximativ în poziţia gînditorului de la Hamangia, pentru un pishu mic, am realizat că odată cu mine a aflat şi Emil Boc(aflat la acea oră pe Centura Clujului) că l-a invitat pe Traian Băsescu la şedinţa Guvernului. După spaimele trăite în doar cinci minute, sosise timpul ca pe chip să-mi înflorească şi un zîmbet larg.  Nu ştiu dacă s-a datorat gîndului ghiduş sau susurului ce reverbera abia auzit în liniştea băii.

Dar să las gluma la o parte, că nu e de glumit! Ce caută preşedintele la Guvern? Potrivit Constituţiei, şeful statului poate participa la şedinţele Executivului, prezindîndu-le, atunci cînd se discută probleme de politică externă, de siguranţă a statului şi apărare naţională sau probleme de interes naţional. Prin extrapolare, orice discuţie a Guvernului poate îmbrăca una din formele enunţate mai sus. Tot Constituţia spune că premierul îl poate invita pe preşedinte să participe la şedinţa Executivului, dar şi preşedintele poate trimite o scrisoare primului-ministru în care îşi exprimă dorinţa de a participa la una dintre şedinţe. Deci, şi aici este un talmeş-balmeş constituţional, pentru că oricine poate orice.

În ce mă priveşte, nu cred că vreo problemă actuală este atît de stringentă încît să necesite prezenţa lui Traian Băsescu la discuţiile Guvernului. De ce ar adăsta Măria-sa la Palatul Victoria? Emil Boc oricum face tot ce îi spune preşedintele, indiferent dacă acesta îl sună, i dă SMS, îi trimite vreun mesager sau bileţele prin porumbei voiajori. Cel mai recent exemplu este numirea lui Sebastian Lăzăroiu la Ministerul Muncii, considerată a fi cea mai rapidă schimbare de sex(Boc s-a dus la Cotroceni cu o femeie şi s-a întors cu un bărbat). Stadiul reformelor în MAI şi angajamentul cu FMI, regionalizarea, justiţia, taxa auto şi sistemul medical vor fi probleme aruncate la înaintare de propaganda guvernamentală, dar eu cred că Traian Băsescu vine azi la Palatul Victoria pentru a da un mesaj. Anume acela că are încredere totală în Guvern şi în primul-ministru.

În ultima perioadă, mass-media, dar mai ales cele două trusturi de presă aservite USL-ului, Realitatea TV şi Intact-Antena 3, au vehiculat aproape zilnic aceeaşi idee: Traian Băsescu vrea să scape de Emil Boc. Presiunea mediatică şi socială la care este supus premierul au fost favorizate şi de declaraţiile critice făcute inclusiv de lideri ai PDL sau de persoane aflate în siajul preşedintelui(vezi Lăzăroiu). „Demisia lui Boc” şi „necesitatea unui premier tehnocrat”, „guvern erodat”, sunt sintagme nelipsite în dezbaterile publice. Sătul de ele, nu exclud ipoteza ca chiar Emil Boc să-i fi cerut preşedintelui să declare deschis, direct şi explicit că îl susţine în funcţia de prim-ministru, pentru a elimina sau cel puţin estompa aceste speculaţii. Mai mult decît atît, în situaţia economică de azi şi cu o imagine făcută praf, Boc are nevoie de un transfer de popularitate(oricît mai este ea) din partea preşedintelui, precum şi de reconfirmarea publică a încrederii lui Traian Băsescu. Premierul poate crede că aşa mai peticeşte incompetenţa pe care ne-o arată de ceva vreme. Incapacitatea de a comunica, modul de lucru haotic, limbajul de lemn, lipsa unei minime diplomaţii în relaţionare, secretomania exacerbată, ura faţă de cei care-l critică şi au altă viziune decît el, ţîfna, sunt tot atîtea găuri ale hainei publice pe care o poartă Boc. În opinia mea, orice încercare de reşapare a imaginii premierului este zadarnică şi sortită eşecului. Să fim realişti! Indiferent cîte petice i-ar aplica Traian Băsescu, lui Emil Boc tot i se vede goliciunea.

Read Full Post »


Jurnalul Naţional anunţa, vineri, că Emil Boc şi soţia lui, Oana, vor fi naşi de cununie ai omului de încredere al premierului, Marius Buzea, şi ai alesei acestuia(vezi aici).  Pentru credibilitate, articolul respectiv era însoţit de un facsimil al invitaţiei la nuntă(vezi foto sus). Azi, la Biserica Sf. Vineri din Drumul Taberei, la ora respectivă era plin de jurnalişti. Vînzoleala şi camerele TV au atras cerşetorii şi cîinii cartierului, precum şi echipaje al poliţiei care treceau la intervale de cîteva minute prin faţa bisericii. „Ăştia consumă acum raţia de benzină pentru toată luna, aşa că nu voi mai vedea patrulare printre blocuri în iunie”, a glumit un locuitor al zonei.

Cu punctualitate, la ora 17:00, trei BMW-uri superluxoase şi-au făcut apariţia la uşa bisericii. Uşile acestora se deschid pe rînd şi îşi fac apariţia mirii, părinţii lor şi naşii. Surpriză! Nici urmă de Oana şi Emil Boc. Nunii mari erau deputatul Daniel Buda, şeful PDL Cluj, şi soţia sa, nişte oameni de mare calitate. Atît mirii, cît şi naşii au infirmat că premierul ar fi trebuit să pună pirostriile omului său de încredere. După ce a spart barajul jurnaliştilor micul alai a intrat în biserică pentru săvîrşirea serviciului religios.

Îl cunosc pe Marius Buzea şi pot spune că este un băiat modest, cu bun simţ, devotat lui Emil Boc, el datorîndu-i actualului premier ceea ce este. Marius a fost şoferul maşinii pe care şeful PDL o avea de la partid, dar şi un fel de ordonanţă. În cei cinci ani de colaborare, acesta i-a fost fidel lui Boc, i-a plătit facturile, i-a avut grijă de casă, de membrii familiei cînd veneau la Bucureşti, i-a făcut fel şi fel de comisioane. La fel se întîmplă şi acum. Marius este singurul colaborator apropiat al premierului care nu este ardelean, de ţărînă el fiind din Teleorman(ca şi proaspăta şi frumoasa lui soţie). Cînd Boc  a ajuns la Palatul Victoria, un loc de consilier i-a fost oferit lui Marius, între timp acesta urmînd o facultate, dar şi Colegiul Naţional de Apărare. Ca să nu o lungesc, deşi ar fi fost un demers firesc, nu Emil Boc l-a năşit pe Marius, ci prietenul apropiat al premierului, Daniel Buda.

De aici se desprind două ipoteze:

  1.  Invitaţia de nuntă trimisă Jurnalului Naţional a fost „prelucrată” şi oamenii lui Voiculescu şi-au luat mare ţeapă, filozofie pe care recunosc că o are Boc(el crede că astfel jurnaliştii se fac de rîs şi-şi pierd credibilitatea). Un om deştept putea să evite această intoxicare, dar la „butoanele” Jurnalului se află un imbecil. Victor Ciutacu, redactor şef, a dat şirea vineri. Un om inteligent păstra secretul şi trimitea la biserică reporteri, fotografi şi camere TV la locul şi ora trecute în invitaţie. Astfel, nici nu se făcea de cacao(cum s-a făcut acum) pentru că prezintă ştiri false, nici nu punea în gardă „victimele” şi obţinea exclusivitatea absolută pentru trustul Intact.
  2. Emil Boc văzînd, vineri, că idiotul de Ciutacu a dat ştire că el va fi naş sîmbătă, a vrut să evite apariţia în faţa opiniei publice într-o postură pe care el o consideră penibilă. Aşa că, îl roagă pe prietenul său cel mai bun, Daniel Buda, să-l cunune pe omul său de încredere. 

În zilele următoare voi afla care dintre variante este adevărată. În ce mă priveşte, cunoscînd psihologia personajului, cred că varianta 2. Am vorbit, azi, cu Marius Buzea, înainte de cununie, şi mi s-a părut abătut, dar cînd l-am felicitat la finalul ceremoniei am avut impresia că a depăşit momentul de insatisfacţie. Poate că mi s-a părut şi omul doar trăia intens emoţiile nunţii sale. Repet, Marius este un băiat minunat. Iar dacă Emil Boc a refuzat să-i ţină pirostriile, să nu-i pară rău.Naşii săi, Daniel Buda şi soţia, sunt la fel de minunaţi, modeşti şi cu bun simţ, însuşiri pe care Emil Boc le-a pierdut de mult. 

Casă de piatră şi fericire, Marius şi Mirela Buzea!

Read Full Post »


Uite-aşa vă răsucesc pe toţi! Vă joc pe degete, băi, ăştia cu păr pe voi!

Numirea lui Sebastian Lãzãroiu la Muncă este o victorie a Elenei Udrea. Acest minister gestionează cea mai mare sumă de bani dintre toate, adică aproximativ 15 miliarde de euro, peste 10% din PIB. Afirmaţia mea nu este doar una de pamfletar, ci ea ascunde chiar o îngrijorare acută. Această femeie şi grupul ei de interese tind să cred că a ajuns să conducă atît PDL, cît şi Guvernul României. Să trec în revistă ministerele aflate în zona ei de influenţă:

  • Secretariatul General al Guvernului(SGG), cel care administrează tot patrimoniul imobiliar al statului(RA-APPS), vilele de protocol fiind o pasiune mai veche a Elenei Udrea. Ministru aici este Nicoleta Daniela Andreescu, o veche amică a familiei Cocoş(vezi aici).
  • Ministerul Educaţiei şi Cercetării(o altă vacă lăptoasă)condus de Daniel Funeriu, omul lui Gheorghe Falcă(finul preşedintelui Băsescu) şi apropiat al Elenei Udrea
  • Ministerul Comunicaţiilor, unde Valerian Vreme, un ministru de care probabil că nici nu aţi auzit, a fost pus de Gheorghe Flutur. Păi, cu cine a făcut Flutur Paştele în Bucovina? Cui a cărat Flutur zăpadă cu basculantele ca să poată să se dea cu sania? Cine l-a ajutat pe Flutur să modifice Legea Administraţiei Publice Locale pentru a scăpa de nişte blocaje ale consilierilor USL? Bravo! Răspuns corect! Elena Udrea.
  • Ministerul Apărării Naţionale, condus de Gabeiel Oprea, un alt foarte vechi amic al familiei Cocoş. Cea mai recentă afacere este trecerea în patrimoniu public a unor terenuri ale armatei pentru construirea de blocuri şi vile ANL. În zona Antiaeriană, la asociere participă şi Marean Vanghelie, în Voluntari, primarul Florentin Pandele, soţul Gabrielei Vrînceanu Firea, în Braşov, George Scripcaru etc.
  • Ministerul Finanţelor, condus de aerianul Gheorghe Ialomiţianu, omul pus în Guvern de primarul PDL al Braşovului, George Scripcaru, alt amic al doamnei cu zulufii bălai. Păi, unde făcu madam Udrea un patinoar de 12 milioane de euro şi se pregăteşte să mai facă unul de 30 de milioane(vezi aici)? La Braaaaşoovvvv!
  • Ministerul Administraţiei şi Internelor, condus de Traian Igaş, alt om pus de Gheorghe Falcă în Guvern. Ştie cineva cine se ocupă de reabilitarea termică a blocurilor, operaţiune finanţată cu sute de milioane de euro de la buget? Dar de reabilitarea miilor de kilometri de drumuri comunale şi judeţene, cu podurile şi podeţele lor cu tot? Bineînţeles că Ministerul Administraţiei şi cel al Dezvoltării Regionale!
  • Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, unde titulară este chiar madama.

Enumerarea de mai sus este departe de a fi una exhaustivă, dar cred că ea crează posibilitatea formării unei impresii referitoare la influenţa Elenei Udrea asupra Guvernului României. Recenta numire a lui Sebastian Lăzăroiu este încă o dovadă că ea acaparează puterea. Ministerul Muncii era „arondat” pînă acum lui Ioan Oltean(amic al lui Boc şi reprezentînd gruparea Bistriţa-Cluj). După plecarea lui Ioan Botiş, Udrea şi Băsescu au găsit varianta Lăzăroiu, iar demisia acestuia de la Cotroceni a făcut parte din strategie. Unii jurnalişti au simţit încă de atunci că se coace ceva(vezi aici). Doar bietul Boc nu a ştiut! Şi nici liderii ceilalţi ai PDL care în mintea lor încă mai cred că partidul, guvernul şi ţara sunt conduse de ei.

Doamna Nuţi, eu cred că sunt pregătit, o lună mi-a ajus. Deci, iau fonduri de aici şi finanţez ce îmi ziceţi dumneavoastră. Îmi daţi test sau mă credeţi pe cuvînt?!

Ăsta bate cîmpii şi vede conspiraţii peste tot, ar putea spune unii dintre voi. Aşa cum v-am obişnuit, am argumente şi dovezi pentru tot. Ieri, l-a luat gura pe dinainte pe Lăzăroiu şi a deconspirat planul lor secret. Cînd am auzit prima dată declaraţia, acea frază nu am înţeles-o. Mă întrebam ce a vrut să spună Lăzăroiu. Din nefericire, „deştepţii” care fac analiză pe la TV nu s-au prins, acesta chiar fiind un subiect ce ar trebui analizat foarte critic. Să nu vă mai fierb şi să arăt dovada faptului că totul a fost premeditat acum o lună(Botiş a demisionat pe 20 aprilie, Lăzăroiu a fost eliberat din funcţie pe 28 aprilie). Dau cuvîntul proaspătului ministru:

Nu sunt chiar un strãin de minister, vreau sã ştiţi. Am avut o lunã
concediu. Am experienţã pe partea de muncã şi protecşie socialã, pentru cã
am lucrat cu profesorul Marian Preda în comisia prezidenţialã pentru
analiza riscurilor sociale şi demografice din România”, a spus Lãzãroiu.

Îmi poate spune cineva de ce un om studiază problematica Ministerului Muncii după ce este eliberat dintr-o funcţie? Dar de ce clasifică drept „concediu” o perioadă în care a rămas fără serviciu? Să-i fi dat cineva o perioadă de liber pentru a se pune la punct cu problemele respectivei instituţii? Tărăgănarea numirii unui nou ministru, extinsă la limita maximă a celor 45 de zile, a fost cauzată de dorinţa învăţăcelului de a-şi însuşi materia? De ce şi-ar fi dorit Emil Boc(cică el l-a propus) în Guvern o persoană care declarase anterior că este un premier erodat şi că trebuie să plece? Ce a făcut Boc cu lista lui „scurtă” de nume(Sulfina Barbu, Claudia Boghicevici, Ghe. Barbu)? Măcar a fost scrisă pe hîrtie igenică? Să nu-l zgîrîie, nu de alta!

Read Full Post »


„În ceea ce priveşte rezultatele concrete ale legislaţiei muncii nou-adoptate, combinată cu activitatea instituţiilor statului de combatere a muncii la negru, astăzi, sunt în măsură să vă prezint o situaţie centralizată pe o lună şi ceea ce putem constata este următorul lucru: că în intervalul 1 mai 2011 – 1 iunie 2011, s-au înregistrat în România 353.339 de noi contracte de muncă. Subliniez 353.339 de noi contracte de muncă. În cadrul acestor contracte noi de muncă, ponderea covârşitoare o au contractele pe durată nedeterminată, în proporţie de 68%, adică 239.247 sunt contracte pe durată nedeterminată şi 114.092 contracte de muncă pe durată determinată, deci aproximativ 32%.”(Emil Boc-declaraţie din 02 iunie, la Ministerul Muncii)

WOW! ….Buf!(am căzut pe spate-n.a.)

Savanţi, NATO, extratereştri, Dumnezeire, mama lui Emil din Răchiţele, vă rugăm, vă implorăm, ajutaţi-ne să-l clonăm pe Boc! Măcar vreo cinci, şase clone să ne iasă. Chiar şi uşor imperfecte în comparaţie cu originalul, tot ar fi mai bune decît oricare demnitar al ţării. Astfel, am roti clonele „Boc”, cîte o lună, două, pe la ministerele şi instituţiile care funcţionează prost. Uite, dacă ar sta un an în postul de ministru al Muncii, s-ar înregistra (335000 x 12= 4.020.000) contracte de muncă,  dublîndu-se astfel numărul actual al populaţiei active(aproximativ 4.000.000 de angajaţi), Sulfina Barbu, noul ministru al Muncii, după cîte am fost informat, va avea o misiune aproape imposibilă, domnia sa nefiind în stare, în veci!, să egaleze performanţele trîmbiţate de Emil Boc, actualul ministru de resort.

Doamne, ce m-am tăvălit pe jos de rîs! Omuleţul ăsta ori ne crede proşti, ori, mă scuzaţi, păşeşte alături de realitate. Cifrele prezentate, ieri, de Emil Boc sunt aiuristice. De fapt, ceea ce anunţă el ca şi contracte nou înregistrate, de fapt sunt convenţiile civile care, conform unor noi prevederi legislative, trebuie convertite. Mai exact, nu este vorba de un număr echivalent de şomeri angajaţi, ci de reînregistrarea unei hîrtii din laie, în bălaie..

Din nefericire, nici situaţia economică nu este roz-bombon, aşa cum încearcă să ne convingă Executivul. De exemplu, Institutul Naţional de Statistică(INS) a anunţat că investiţiile străine au scăzut cu 2,5%, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut. Asta ce-nseamnă?(vorba premierului). Asta înseamnă că investitorii străini sunt mai puţin atraşi să deschidă afaceri în România, ceea ce implică crearea a mai puţine locuri de muncă şi, implicit, mai puţine taxe, impozite şi contribuţii plătite statului. O altă veste proastă dată de INS arată că şi construcţiile în zonele rezidenţiale au scăzut, raportat la aceeaşi perioadă de referinţă.

Avînd în vedere cele arătate, dorinţa de clonare a lui Boc a fost doar o glumă. De fapt, ar trebui să scăpăm de minciunile lui!

Read Full Post »


Boagiu şi Udrea, deşi în ţinute neadecvate unei primiri oficiale, au fost interlocutorii preferaţi de Berlusconi în dialogurile libere de la finalul reuniunii celor două delegaţii

De cînd nu am mai vorbit s-au întîmplat atîtea chestii interesante pe care aş fi vrut să le împărtăşesc cu voi, încît acum am în cap un talmeş-balmeş. Nu mai ştiu cu ce să încep. „Îmi este frică de pagina goală din faţa mea”, spunea un scriitor al cărui nume l-am uitat, explicînd astfel cît de greu îi era să înceapă o lucrare literară. Dacă reuşea să depăşească începutul, restul îi venea de la sine, ca o curgere lină. Acelaş sentiment îl am eu acum. Cu ce să încep? Nu ar fi mai bine să mă provocaţi voi, să-mi daţi tematica? Ce s-a întimplat în acest răstimp şi credeţi că nu s-a înţeles sau dezbătut suficient? Sau alte subiecte care vă interesează. Vă rog, ajutaţi-mă şi pe mine!!!

Pentru a nu trăi dezamăgirea că aţi ajuns pe acest blog şi aţi avut parte doar de o văicăreală muieratică, am să produc totuşi ceva.  Păi, să atac foaia goală, dară!

************

  •  Băşiciosul

Nu există să existe un generator mai mare de băşici ca Boc. Asemeni unui peşte în acvariu, cosaşului-şef al României îi ies bule de aer, mai mari sau mai mici, cum îşi deschide guriţa. Băşicile izvorîte dintre buzele lui dibace strălucesc efemer ca cele de săpun irizate de soare, apoi fac fîs! pe neştiute. Vă mai aduceţi aminte de construcţia a 25.000 de case în mediul rural pentru specialişti? Dar de băşica emisă acum un an şi care ne asigura că, în 2011, vom merge pe Autostrada Soarelui pînă la mare? Dar de tronsonul de autostradă Bucureşti-Ploieşti, ca să nu mai vorbesc de cei peste 700 km de autostradă în patru ani de mandat? Băşica conform căreia Guvernul va face şedinţe, trimestrial, în cele mai mari oraşe ale ţării(prima a fost la Iaşi, anul trecut, şi se pare că ultima) şi-o mai aminteşte cineva? Iar exemplele pot continua, băşică după băşică!

************

  • Un slugoi model

 Ieri, la 17:00, ora la care Traian Băsescu urma să susţină o conferinţă de presă, Guvernul era reunit în şedinţa săptămînală. Pentru a-şi putea vedea stăpînul, Emil Boc a dat pauză miniştrilor şi s-a dus în cabinetul său pentru a urmări, cu pixul şi agenda la îndemînă, discursul preşedintelui. Măcar dacă ar învăţa ceva de la Traian Băsescu! Cum ar fi, de exemplu, să stai cu bărbăţie în faţa unor jurnalişti aşezaţi la măsuţe, civilizat, şi să răspunzi pînă cînd se epuizează întrebările. Emil Boc vine lunar(nu lunatic, lunar, da? Să fiu bine înţeles!) la brefing-uri şi acceptă doar două întrebări. Nu mai spun că şi la acelea răspunde neclar şi aburitor.

************

O frumoasă imagine cu "Cumpăna" din centrul de presă al Guvernului, o imagine pe care aşi intitula-o "Peisaj cu damigene goale"/

  • Berlusconi, vidi, veni…

       Ne-a vizitat, luni, la palat(ufff! Să mă apuc de poezie?), premierul italian. Caniculă şi o zi a începutului de săptămînă în care se zice că nici iarba nu creşte. Membrii Gărzii de onoare erau pitiţi de soare comandantul lor prin locuri umbroase ca să nu leşine vreunul taman cînd se cîntă imnul(s-a mai întîmplat). La fel şi miniştrii! Jurnaliştii, stoici, stăteau pe treptele Palatului Victoria în canicula amiezii. Berlusconi a întîrziat vreo 30 de minute, dar miniştrii lui, Frattini, Maroni, Alfano etc. au ajuns la timp. Venirea acestora a scos în soare şi pe omologii lor români care pîna atunci socializau în holul clădirii. M-a surprins neplăcut toaletele doamnelor. Elena Udrea era îmbrăcată casual, în pantaloni şi sacou albe şi bluziţă corai, ţoale potrivit a fi purtate într-o călătorie, la serviciu sau la cumpărături. În niciun caz la o primire oficială. Despre Anca Boagiu ce să mai spun! Dacă avea văl islamic sau basma aş fi crezut că era vreo arăboaică. Nu mai spun că pentru cele 32 de grade Celsius s-a îmbrăcată mult, da’ mult, prea gros. Într-un final, a ajuns şi Berlusconi. Am pus întîrzierea sa pe faptul că tocmai îşi refăcuse machiajul. Pudrat, vopsit şi zîmbitor, italianul a parcurs protocolul alături de premierul român. Deşi avea pantofi speciali cu talpă groasă şi tocuri de vreo 7 cm, premierul Italiei(ei bine, nu o să vă vină să credeţi!) era mai mic decît Boc. O idee mai mic. Mic pentru noi, dar enorm pentru apropiaţii premierului român şi arhisuficient  încît să-i scape de frustrări. Ca să fie siguri că am observat, ei mi-au atras atenţia: „Vezi, Alex, Berlusconi e mai mic ca şefu?!” Este, măi băieţi! Dar pe mine nu mă interesează micimea fizică a lui Emil Boc, ci anvergura lui spirituală, calitativă, profesională. Iar aici are o problemă. E mic!

      Am fost de patru ori la Palazzo Chiggi, sediul Guvernului Italian, atît în perioada Romano Prodi, cît şi în cea a lui Silvio Berlusconi, însoţindu-i pe Tăriceanu şi Boc. Una dintre vizite a avut loc la o săptămînă după scandalul produs de crima lui Mailat şi viza dezamorsarea curentului antiromânesc generat de fapta nemernicului. În centru lor de presă abia am găsit cardul care deschidea o uşă-oglindă în spatele căreia era toaleta. Acolo am fost trataţi mereu cu maximă indiferenţă şi eram fii ploii. Fac o paranteză şi subliniez faptul că peste tot, unde am fost în lume, jurnaliştii locali au întîietate faţă de cei veniţi de aiurea. Numai la noi e invers! Delegaţia jurnaliştilor italieni a fost favorizată de biroul de presă al Guvernului României. Mai exact, două damigene mari „Cumpăna”, goale, au fost puse de trepăduşi ca să blocheze calea către două pupitre pe care se află 3 calculatoare. Cînd jurnaliştii români, în număr foarte mare, au îndepărtat damigenele, aceiaşi trepăduşi au venit cu hîrtii pe care scria „Italia” şi le-au pus pe respectivele mese. De asemenea, în centru de presă a fost activat accesul la Internet wireless, ceea ce nu se întîmplă zi de zi. Dar cel mai elocvent exemplu de idioţenie oficială românească abia acum urmează. În centrul de presă, la Guvern, este amplasat un dozator de apă, „Cumpăna”. Lîngă el, zac alandala vreo 10 damigene, mai mereu goale. „Se face economie”, ni se spune, atunci cînd întrebăm de ce nu se aduce apă, aşa cum se întîmplă în orice firmă care se respectă, oricît de mică ar fi ea. Luni, cum aminteam, caniculă. Damigenele, aşa cum bănuiţi deja, uscate ca un puţ în deşert. Pînă să vină jurnaliştii italieni, unul român, fript de sete, a scotocit prin biroul oficialilor şi a găsit o damigeană plină. Cînd a vrut să o ia şi să o pună la dozator, trepăduşii guvernamentali au încercat să-l oprească spunînd: „Asta se pune la dozator atunci cînd vin jurnaliştii italieni”. Ospitalitate, prostie, jigodism, falsă economisire sau faliment de stat? Nu ştiu cum să calific acest gest al cărui mobil este aqua chiara, cum spun italienii la apa chioară românească.

************

  • Secretul lui Bochişinele

Cine va fi viitorul ministru al Muncii? Boc ştie! Dar nu vrea să spună. Asemeni elevului neadaptat şi neintegrat social care stă în spatele sălii de clasă şi îşi mănîncă sandwich-ul în timpul orei, cu capul sub pupitru ca să nu-l vadă colegii şi săi ceraă, premierul face un mare secret din orice. Ieri, am vorbit atît cu Sulfina Barbu(care mi-a spus că nu i s-a propus încă nimic), cît şi cu Claudia Boghicevici care nu a vrut să comenteze şi m-a rugat să mai aştept o zi. Cina va fi, va fi, pentru români oricum nue va schimba ceva din amarul zilnic. Dar nu asta doresc să comentez, ci să subliniez bucuria măruntă, chiar infantilă, a premierului de a ascunde cîte ceva de opinia publică. În copilărie, ţineam mîinile căuş şi făceam în ciudă prietenilor de joacă: „Sîc! Sîc! Sîc! Ce am aici, tu nici nu ştii!”. Ceilalţi veneau la noi şi curioşi se milogeau. „Hai, arată-ne şi nouă!” De obicei, aveam mai nimic, dar ne amuza cînd îi sîcîiam pe alţii! Cositul, cioplitul, bătutul cuielor, şutatul la poartă şi, mai nou, jucatul ping-pong-ului, la care adaug secretomania măruntă, trădează profilul unui individ uşor infantil. Remarca Elenei Udrea mi se pare genială şi definitorie în sensul celor arătate de mine. Săptămîna trecută, aflată la Cîmpina pentru a deschide o sală de sport cu bazin de înot, Elena Udrea a asistat la modul în care Boc a început să joace(e mult spus „joace” că habar-avea!) ping-pong cu nişte copilaşi. Apoi, s-a vizitat bazinul de înot unde alţi copilaşi au sărit în apă şi au început să înoate. „Domnul prim-ministru ar trebui să ne arate acum şi cum înoată”, a zis Udrea ironic. „Aş face-o, dar n-am slipul la mine”, a răspuns Boc, muşcînd nada şi nesesizînd ironia din glasul Udrei.

************

Hai că m-am revărsat! Am zis că scriu un pic, dar m-a luat valul. Şi tot mai am de scris. Doar timp, nu… Şi, pentru că miezul zilei sosi, sfios am să tac!

Read Full Post »

® Minunaţilor


Ce-am mai făcut...cît n-am fost

E clar! Nu vă merit. Şi nu o spun ca să vă gîdil orgoliul, ci este ceea ce cred şi simt. Voi, prietenii acestui blog, sunteţi nişte oameni minunaţi. Datorită vouă am revenit de atîtea ori din evadările mele, din autosurghiunul într-o lume căreia îi aparţin fizic, nu şi spiritual. La fel se întîmplă şi acum. Jur că nu mai vedeam un rost în a scrie pe blog! Am realizat că nu pot schimba lumea, dar că lumea este cea care mă poate schimba. Zicerile mele mi-au adus prieteni virtuali, dar neprieteni în viaţa reală. Din nefericire, cu duşmanii mă întîlnesc zilnic sau aproape zilnic. „Atunci, de ce să continui”, mi-am zis!  Am ars, aici, în încercarea de a spune, sincer, ceea ce ştiam şi credeam. Cine a urmărit, de-a lungul vremii, postările mele ştie că s-a adeverit 99% ceea ce am afirmat. Nu sunt nici PDL-ist, nici „băsist”, nici de altă culoare doctrinară. Singura politică pe care am încercat să o fac a fost cea a poporului român. Militantismul mi l-am subjugat ideii de mai bine pentru acest popor şi, implicit, pentru mine şi familia mea. Dar, autocombustia mea s-a dovedit zadarnică. Actualii sunt la fel de netrebnici ca foştii, ba şi ca viitorii. Cei în care am sperat, mi-au trădat aşteptările. De asemenea, peste doi ani, poporul meu va da puterea unei alianţe de oportunişti, unei amestecături, unui cal-măgar hămesit de putere şi gata să se adape la jgheabul cu bani unde acum clefăne  vorace clientela PDL.

Deci, neprieteniile, simţul inutilităţii şi tragerea bărcii pe uscat, peste care s-a aşternut lipsa de timp cauzată de construcţia unei case, m-au determinat să renunţ la a mai scrie pe acest blog. Datorită vouă, am să încerc să(-mi)revin. Sunteţi prea minunaţi, iar chemările voastre repetate mă emoţionează, dar mă şi obligă. De aceea, nu pot dispărea în neant ca şi cum n-aş fi fost. Rămîn aici!

Read Full Post »

« Newer Posts