Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 29 iunie 2011

® S-a dus ca un fum


   De vreo două luni m-am lăsat de fumat!(Mulţumesc! Mulţumesc pentru aplauze. Mulţumesc! Acum luaţi loc.) După ce am investit de pe la 18 ani în mahoarcă şi articole din tutun(ţigarete obişnuite, ţigări de foi, trabucuri, tutun de pipă sau tutun de înfăşurat) am ajuns la concluzia că trebuie să-mi pun tabachera, aparatele de făcut ţigări, brichetele, pipele şi futacul* în pod. Iar poftele, în cui! De mult îmi ziceam că ar trebui să renunţ la această sinucidere lentă şi costisitoare, dar nu mă ţineam de cuvînt. Uneori încercam să micşorez frecvenţa ţigărilor, dar după cîteva ore reveneam la fumatul profesionist. Nu mă laud spunînd că am renunţat la acest viciu conştient că îmi afecta sănătatea. Răul este făcut. După atîţia ani de fumat am în plămîni o colecţie de produse tabacice impresionantă, care conţine de la Plugar, Naţionale, Mărăşeşti, Carpaţi, pînă la Romeo&Juliet sau Cohiba. Am fumat în viaţa mea cam tot ce se putea fuma.

      Motivul principal care m-a făcut să renunţ la fumat a fost preţul ţigărilor. În ultimii ani am devenit fan al mărcilor Davidoff, roşu, şi Sobranie, negru(îmi plac ţigările, cafeaua, băuturile şi… tari!!!). Calitatea ţigaretelor făcute în România este inferioară mărcii originale. Cine circulă în Occident poate face comparaţie între Kent-ul cumpărat din Germania, de exemplu, şi cel luat de la noi. Nu contest faptul că preţul pachetelor cu ţigarete este aproape dublu(4, 5 euro), dar merită. Davidoff şi Sobranie nu sunt manufacturate în ţara noastră, de aceea nu se găsesc la toate chioşcurile şi sunt mai scumpe cu 2, 3 lei decît celelalte mărci, dar gustul şi aroma lor sunt deosebite.

    Spuneam mai sus că motivul principal care m-a determinat să renunţ la a mai fuma(două pachete de ţigări zilnic) a fost cel economic. Deşi salariile noastre au scăzut, preţurile în România-ţară-de-vis, cresc mereu. „Wow! Merdeneaua s-a scumpit cu 50 de bani. Nu mai cumpăr 3, ci 2,” mă minunam în faţa galantarului cînd doream să mînînc ceva. Dar cînd luam ţigări nu mai conta cît costă. Dădeam 25-30 de lei fără să clipesc. Dacă mai pun la socoteală faptul că la un şpriţ, nuntă, tăiere de moţ, paranghelie sau ieşire în oraş mă  spărgeam în figuri şi luam ţigări de foi sau trabucuri, cheltuiam lunar pe produse din tutun aproximativ 1.000 de lei. De aceea am zis: Stop fumatului! Odată cu fumurile, au dispărut şi aburii cafelei. Beam Jacobs verde, tare, fără zahăr şi mereu. Cana de cafea sau sticluţa, alături de pachetul de ţigări, îmi erau prieteni nedespărţiţi oriunde m-aş fi aflat, dar mai ales în momentele de creaţie. Noaptea, dacă mă trezeam aşa, ca omu’, nu adormeam la loc decît după ce fumam o ţigare şi luam două, trei guri din cana cu cafea care era pusă pe noptieră. Spun toate acestea ca să fie clar ce fumător şi cafegiu înrăit am fost. Am renunţat la toate, brusc! Şi azi ultimul pachet de ţigări şi bricheta stau la capătul patului, ca un bibelou. Alt pachet este prin torpedoul maşinii. Sper să rămînă doar nişte biete relicve ale trecutului meu de fumător!

   Spre surprinderea mea, abstinenţa nu a fost chiar aşa de grea precum auzeam de la unul şi altul. Nu contest că îmi mai vine, din ce în ce mai rar, pofta de a trage, cu sete, un fum care să îmi ajungă în vîrful unghiilor de la picioare, mai visez că savurez vreun trabuc, dar doar atît. A fost greu să renunţ şi la ţigarea de după…! M-am vindecat văzînd partea plină a paharului. Dacă partenerea ta fumează, după… te duci primul la duş. Zîmbesc! Dar zău! că momentele în care ma bucur că nu mai fumez sunt infinit mai numeroase decît cele în care îmi este dor să o fac. Părul, hainele, casa şi maşina nu mai miros a tutun rece, ca să dau doar un exemplu.

   Ca să mă laud că nu mai fumez, am început să-mi tachinez amicii care încă o fac. „Bey, acum o să treci în tabăra celor care urăsc fumătorii”, mă întrebau ei contrariaţi. Le-am spus lor, o spun şi aici: NU! Voi continua să cred că fumătorii sunt discriminaţi. De aceea, consider că în instituţii, spaţii publice etc. trebuie să li se creeze locuri speciale pentru fumat, trenurile şi avioanele să aibă compartimente destinate fumătorilor, iar restaurantele şi cafenele le ce să mai vorbim. Carburanţii, alcoolul şi produsele din tutun sunt cele mai impozitate şi accizate mărfuri. Cu toate acestea, deşi fumătorii cotizează din greu la bugetul de stat şi la cel al Sănătăţii(taxa pe viciu), drepturile lor sunt pe zi ce trece mai limitate. Într-o lume în care libertăţile religioase şi sexuale sunt exhibate mi se pare nefiresc ca bieţii fumători să se pitească prin hrube.

    Efect secundar al abandonării fumatului a fost asimilarea cîteorva kilograme în plus. De aceea, pentru a-mi recupera silueta am recurs la ajutorul unei vechi prietene: semicursiera copilăriei mele. Mă bucur că am redescoperit mersul pe bicicletă deşi trăiesc într-un oraş sufocant. Cînd traficul urban se răreşte, seara şi la sfîrşitul săptămînii, a te plimba cu bicicleta este minunat! Haideţi şi voi!

_______________________________________

* futac – dispozitiv cu care se impinge tutunul in pipă(DEX)

Read Full Post »