® Televiziunea nebunilor

 

Cînd eram copil, tata mai venea acasă „‘împărtăşit” şi trebuia să facă zig-zag-uri sub tirul verbal al mamei, teleormăneancă aprigă şi cu gura rea. „Să nu te însori vreodată cu una de pe Vlaşca”, mă povăţuia tata, timp în care era mitraliat cu epitete de genul „beţivule”, „nepăsătorule”, „leneşule” etc.”O să-mi pun ştreangul de gît într-o zi, că altfel nu scap de gura maică-tii”, mă avertiza el. Iată că anii au trecut, tata e bine mersi, iar mama îl toacă mărunt în continuare. El doar se fandoseşte încercînd să scape de beşteleala mamei. Fără succes, însă! Asemeni multor „sinucigaşi” ai televiziunilor noastre antinaţionale.

Sinuciderea este o rezolvare definitivã a unei probleme temporare, spun specialiştii. Mecanismele care stau la baza luãrii deciziei încã nu au fost descifrate de filozofi sau de medicina modernã, de aceea persoanele care trec barierele impuse de instinctul de conservare sunt catalogate nebune sau, mai rar, laşe. Dar printre sinucigaşii adevăraţi, adică cei care-şi pregătesc minuţios actul suicidal, se ascund mulţi impostori. Aceşti sinucigaşi pîrîţi doar se fac că îşi pun capăt zilelor, cu scopul de a obţine un cîştig material sau imagologic. 

De exemplu, sinucigaşi adevăraţi au fost doi elevi din Oltenia care, la distanţă de o săptămână, şi-au umplut ghiozdanele cu pietre, le-au pus în spate şi au sărit în Jiu(vezi aici ). Fata şi băiatul chiar dacă ar fi fost văzuţi de cineva, erau foarte greu de salvat avînd în vedere greutatea care îi priponea pe fundul apei. Deşi sunt mulţi care mă vor contrazice, pun în categoria sinucigaşilor adevăraţi pe Adrian Sobaru, guguştiucul care a „zburat” de la balconul Parlamentului.

Farseuri în ale sinuciderii sunt indivizi de teapa celui suit în prepelac  precum şi a celui care şi-a dat foc parţial, la un crac al pantalonilor(e benzina scumpa), la porţile Palatul Cotroceni. Ca să fie mai comod pentru televiziunile antinaţionale care au transmis în direct cum unul dintre nebuni îşi bea vinul la înălţime, supravegheat de pompieri, medici, poliţişti(vezi foto sus). Chefliul care s-a urcat pe stîlpul de iluminat îşi legase de gît un ştreang format din trei sîrme tricolore şi ciugulea în răstimpuri din sticla de vin, timp în care cei de la ISU se perpeleau cu căştile pe cap, la 40 de grade Celsius, ca să-l dea jos(vezi aici). În presă s-a speculat că ar fi schizofrenic şi din această cauză nu l-aţi văzut plimbat de la o televiziunea la alta, ca moaştele sfinte în vremea secetei. În schimb, maiorul pensionar, ieşit din cîmpul muncii în 1988, pe cînd avea vreo 40 de ani, şi-a făcut vocea vedetă a jurnalelor şi emisiunilor anti-Putere.  „Eu ştiu cum a fost înainte de ’89 şi acum am protestat pentru că nu mai vreau să fie ca atunci”, spunea el la A3. „Credeţi că Traian Băsescu ne pregăteşte o dictatură ca atunci”, îl ajuta neîntîmplător un lingău al Voiculescului, fost turnător al Securităţii, deci profitor al vechiului regim. „Sigur! „, răspundea vocea internată.

Cele două acţiuni de tulburare a ordinii publice(eu i-as amenda pe respectivii si i-as pune sa plătească orele in care SMURD si medicii i-au asistat, precum şi spitalizarea şi medicamentele) au fost ridicate de otrepele presei române la rang de vitejie naţională. Mai mult decît atît, plecînd de la ideea protestului împotriva dictaturii băsesciene, maeştrii de diversiuni din televiziunea RTV+A3 au găsit un nou pretext pentru a invita în studiou pe învăţătoarea care a fost „ajutată” să facă greva foamei şi pe Adrian Sobaru. Aceşti eroi de mucava au fost lăudaţi, blagosloviţi, felicitaţi şi daţi drept exemplu tuturor românilor care nu s-au aruncat în cap(al lor dar şi al altora)de la balcon, nu s-au urcat pe stîlpii reţelei electrice, nu s-au înfometat şi nu sau autoincendiat. Minute în şir, ore, zdrenţele presei româneşti au încercat să transforme nişte inadaptaţi, nişte oameni cu probleme la mansardă, în idoli, în sfinţi Gheorghe care se bat cu balaurul de la Cotroceni.

Autoritatea de control în domeniul audio-vizualului din oricare ţară civilizata ar fi amendat crunt  o asemenea tămîiere nefirească a unor indivizi care au recurs la gesturi extreme. Acţiunile lor pot fi considerate bune de urmat de persoane labile psihic sau  cu alte probleme mentale, de oameni care caută notorietate cu orice preţ. de cetăţeni care au reale probleme. O imbecilă de la A 3 chiar îşi arăta indignarea premenstruală cauzată de faptul că preşedintele nu i-a invitat la Palat pe cei doi ca să le audă revendicările. Asta ne-ar mai lipsi! Şeful statului să se bage-n în seamă cu românaşii care au psiho-pupu la etaj şi stau pe stîlpii patriei, îşi dau foc în piaţa publică sau fac greva foamei.

În ce mă priveşte, aş amenaja în curtea Palatului Cotroceni un loc special unde fiecare sinucigaş să-şi poată alege metoda finală. Un stîlp cu lift şi placă de beton la bază, un rug, o priză cu două cuie, lame etc. Benzina, curentul electric, alte consumabile ar fi la preţuri subvenţionate de stat. În jurul locului pentru sinucideri aş face o tribună unde să ia loc gură-cască, precum şi chioşcuri cu bere la dozator, suc, floricele şi seminţe. Televiziunile ar avea locul lor în care să-şi aşeze „analizdele” şi cameramanii. Iar la poarta palatului aş pune program, asemeni celui de la teatru, ca să ştie oamenii ce şi cum. De exemplu: „15 iunie, la matineu, domnul X se va sinucide prin aruncare în cap pe beton. Seara, domnul Y a anunţat că va introduce două cuie în priza, la 220 V. Programul se va încheia la ora 23:00 cu un foc întreţinut de domnul Z care se va autoincendia. Vă aşteptăm! Locuri limitate”.