Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 8 iunie 2011


„Domnule preşedinte, în primul rînd vreau să vă mulţumesc pentru prezenţa dumneavoastră la şedinţa de Guvern de astăzi. Ea este în temeiul art 86/87 din Constituţia României, şi în virtutea prerogativelor şi competenţelor partajate dintre Guvern şi preşedinte, atît pe politică externă cît şi pe politică internă, prezenţa dumneavoastră este mai mult decît binevenită în cadrul şedinţei de Guvern de astăzi, şi nu în ultimul rînd pentru susţinerea constantă pe care aţi dat-o procesului de reformare şi modernizare a statului român, proces la care şi Guvernul Românie s-a angajat pe deplin, atît prin programul de guvernare cît şi prin acţiunile concrete din fiecare zi. De asemenea, permiteţi-mi înainte de a începe propriu-zis şedinţa de guvern să salut prezenţa pentru prima dată la Guvernul României, în cadrul şedinţei de guvern, a domnului Sebastian Lăzăroiu. Să-i mulţumim şi să îl felicităm pentru prezenţă, şi să-i urăm succes în activitatea, nu uşoară, pe care o are la un minister greu şi spun asta din dubla calitate, şi de prim-ministru şi de fost om(!!!???-n.a.) care temporar m-am ocupat de cîteva dintre problemele de acolo. Domnule preşedinte, vă rugăm să vă prezentaţi mesajul pe care-l consideraţi necesar.”

 Crîncen! Pentru limba română. Pentru copiii de la grupa pregătitoare a grădiniţelor. Pentru tagma profesorilor. Pentru Mioriţa. Pentru doinele, cîntecele de bejenie şi bocetele poporului român. În definitiv, pentru auzul oricărui om(nu „fost om” aşa cum gura păcătosului Boc adevăr a grăit). Pentru cine nu s-a prins, citatul de mai sus a fost rostit de actualul premier, cadru didactic şi şef de partid. Dar să depăşim agramatismele şi să analizăm semantica.

Aşa cum previzionam în postarea precedentă, Traian Băsescu a venit să dea un mesaj de susţinere a premierului. În schimb, miniştrii care vor pierde pe mai departe încrederea sa sunt cei care nu-şi vor îndeplini planul la investiţii şi absorţie a fondurilor europene, pînă la 30 iunie. Cu alte cuvinte, la mijlocul acestei veri va avea loc o remaniere guvernamentală.

„Avem bani de la UE şi de la buget, niciun ministru nu va avea vreun blocaj în utilizarea sumelor alocate. Nu aveţi nicio justificare, că «nu am putut cheltui banii», dacă nu aţi stat cu ochii, cu atenţia, cu efortul principal pe structurile din ministerele dumneavoastră şi care trebuie să aprobe proiectele, să dea drumul la bani. Dacă aţi avut această lipsă de inspiraţie, va trebui după 30 iunie, când se trage linia şi vedem cum am realizat investiţiile pe primul semestru, să vă gândiţi dacă mai puteţi face parte din Cabinet”, i-a atenţionat Traian Băsescu pe miniştrii.

De asemenea, am avut dreptate şi în ceea ce priveşte cine pe cine a invitat la şedinţa Guvernului.   „Domnule preşedinte, vă rugăm să vă prezentaţi mesajul pe care-l consideraţi necesar.” a spus Emil Boc la finalul scurtei sale intervenţii. Dacă inviţi pe cineva la o reuniune, întîi are loc dezbaterea(sau se lansează un subiect de discuţie) şi apoi i se cere respectivului să-şi spună părerea. În schimb, dacă cineva se autoinvită, reuniunea începe cu mesajul pe care acesta doreşte să-l transmită adunării. Fraza de mai sus se poate traduce cu alte cuvinte cam aşa: Domnule preşedinte, vă rugăm să vă prezentaţi mesajul pe care aţi dorit să-l daţi  atunci cînd mi-aţi cerut să vă invit la şedinţa Guvernului de azi.”

Elena Udrea ştia încă din 29 mai ceea ce avea să zică, azi, Traian Băsescu. „Acest guvern este din toamna trecuta, cred ca in vara aceasta, premierul ar putea sa faca o analiza a performantelor ministrilor si sa decida, daca este cazul, o remaniere. Perioada verii ar fi foarte buna pentru aceasta analiza„, a precizat Elena Udrea, la ProTv, acum zece zile(vezi aici).

Pentru că îşi cunoştea culoarea viitorului, ministra-vedetă a venit azi într-un deux-pieces roz a cărui fustă se oprea la o palmă deasupra genunchilor. Jur! Cînd am văzut-o, mi s-a tăiat răsuflarea. Nu de admiraţie, ci de uimire. Era un Barbie-doll în sala de şedinţe a Guvernului(vezi sus). Dar dacă eu critic vestimentaţia roz-bombon-de-mentosan, impropriu folosită de păpuşică-ministru la o reuniune guvernamentală, cred că Ken a fost siderat.

Read Full Post »


Liniştea dimineţii a fost spartă de soneria telefonului mobil care a început să-mi zgîrme în creier pe cînd dormeam dus! Azi-noapte, mă deşteptasem pe la 3:00 ca să văd meciul de fotbal Brazilia-România. Nu aş fi pierdut ceva dacă nu-l vedeam, dar din nefericire am aflat asta abia la finalul partidei, adică pe la 6:00. Cu gustul amar al omului care şi-a irosit timpul degeaba, am încercat să recuperez ceva din somnul pierdut. M-am întors cu spatele la zorii dimineţii care se mijeau la geam şi m-am scufundat în aşternuturi. Aşa m-a găsit sunetul criminal al telefonului de la ora 9:00. În prima fază, aflat între vis şi realitate, nu ştiam ce se întîmplă. Apoi, rătutit, căutam telefonul, bineînţeles prin locuri unde nu l-aş fi pus vreodată. Într-un final, l-am găsit. Era la locul lui, pe birou. Am tras clapeta şi am bolborosit un „alo” ca venind dintr-un fund de butoi, dar apelantul deja închisese. L-am sunat eu imediat şi fără alte cuvinte de salut acesta mi-a spus cu o voce gîfîită: „Vine Băsescu la Guvern!”. wow! Ce mai! Am intrat în panică gîndind că îmi trebuie o oră ca să ajung în Piaţa Victoriei. Noroc că în secundele următoare am fost salvat de la infarct de un SMS trimis de Guvern, care mă anunţa oficial că premierul „l-a invitat” pe Traian Băsescu la şedinţa Executivului de azi. Dar la ora 16:00!!! M-am relaxat ca prin farmec, iar odată cu mine sfincterele mele. Pe cînd eram aproximativ în poziţia gînditorului de la Hamangia, pentru un pishu mic, am realizat că odată cu mine a aflat şi Emil Boc(aflat la acea oră pe Centura Clujului) că l-a invitat pe Traian Băsescu la şedinţa Guvernului. După spaimele trăite în doar cinci minute, sosise timpul ca pe chip să-mi înflorească şi un zîmbet larg.  Nu ştiu dacă s-a datorat gîndului ghiduş sau susurului ce reverbera abia auzit în liniştea băii.

Dar să las gluma la o parte, că nu e de glumit! Ce caută preşedintele la Guvern? Potrivit Constituţiei, şeful statului poate participa la şedinţele Executivului, prezindîndu-le, atunci cînd se discută probleme de politică externă, de siguranţă a statului şi apărare naţională sau probleme de interes naţional. Prin extrapolare, orice discuţie a Guvernului poate îmbrăca una din formele enunţate mai sus. Tot Constituţia spune că premierul îl poate invita pe preşedinte să participe la şedinţa Executivului, dar şi preşedintele poate trimite o scrisoare primului-ministru în care îşi exprimă dorinţa de a participa la una dintre şedinţe. Deci, şi aici este un talmeş-balmeş constituţional, pentru că oricine poate orice.

În ce mă priveşte, nu cred că vreo problemă actuală este atît de stringentă încît să necesite prezenţa lui Traian Băsescu la discuţiile Guvernului. De ce ar adăsta Măria-sa la Palatul Victoria? Emil Boc oricum face tot ce îi spune preşedintele, indiferent dacă acesta îl sună, i dă SMS, îi trimite vreun mesager sau bileţele prin porumbei voiajori. Cel mai recent exemplu este numirea lui Sebastian Lăzăroiu la Ministerul Muncii, considerată a fi cea mai rapidă schimbare de sex(Boc s-a dus la Cotroceni cu o femeie şi s-a întors cu un bărbat). Stadiul reformelor în MAI şi angajamentul cu FMI, regionalizarea, justiţia, taxa auto şi sistemul medical vor fi probleme aruncate la înaintare de propaganda guvernamentală, dar eu cred că Traian Băsescu vine azi la Palatul Victoria pentru a da un mesaj. Anume acela că are încredere totală în Guvern şi în primul-ministru.

În ultima perioadă, mass-media, dar mai ales cele două trusturi de presă aservite USL-ului, Realitatea TV şi Intact-Antena 3, au vehiculat aproape zilnic aceeaşi idee: Traian Băsescu vrea să scape de Emil Boc. Presiunea mediatică şi socială la care este supus premierul au fost favorizate şi de declaraţiile critice făcute inclusiv de lideri ai PDL sau de persoane aflate în siajul preşedintelui(vezi Lăzăroiu). „Demisia lui Boc” şi „necesitatea unui premier tehnocrat”, „guvern erodat”, sunt sintagme nelipsite în dezbaterile publice. Sătul de ele, nu exclud ipoteza ca chiar Emil Boc să-i fi cerut preşedintelui să declare deschis, direct şi explicit că îl susţine în funcţia de prim-ministru, pentru a elimina sau cel puţin estompa aceste speculaţii. Mai mult decît atît, în situaţia economică de azi şi cu o imagine făcută praf, Boc are nevoie de un transfer de popularitate(oricît mai este ea) din partea preşedintelui, precum şi de reconfirmarea publică a încrederii lui Traian Băsescu. Premierul poate crede că aşa mai peticeşte incompetenţa pe care ne-o arată de ceva vreme. Incapacitatea de a comunica, modul de lucru haotic, limbajul de lemn, lipsa unei minime diplomaţii în relaţionare, secretomania exacerbată, ura faţă de cei care-l critică şi au altă viziune decît el, ţîfna, sunt tot atîtea găuri ale hainei publice pe care o poartă Boc. În opinia mea, orice încercare de reşapare a imaginii premierului este zadarnică şi sortită eşecului. Să fim realişti! Indiferent cîte petice i-ar aplica Traian Băsescu, lui Emil Boc tot i se vede goliciunea.

Read Full Post »