Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 2 iunie 2011


Boagiu şi Udrea, deşi în ţinute neadecvate unei primiri oficiale, au fost interlocutorii preferaţi de Berlusconi în dialogurile libere de la finalul reuniunii celor două delegaţii

De cînd nu am mai vorbit s-au întîmplat atîtea chestii interesante pe care aş fi vrut să le împărtăşesc cu voi, încît acum am în cap un talmeş-balmeş. Nu mai ştiu cu ce să încep. „Îmi este frică de pagina goală din faţa mea”, spunea un scriitor al cărui nume l-am uitat, explicînd astfel cît de greu îi era să înceapă o lucrare literară. Dacă reuşea să depăşească începutul, restul îi venea de la sine, ca o curgere lină. Acelaş sentiment îl am eu acum. Cu ce să încep? Nu ar fi mai bine să mă provocaţi voi, să-mi daţi tematica? Ce s-a întimplat în acest răstimp şi credeţi că nu s-a înţeles sau dezbătut suficient? Sau alte subiecte care vă interesează. Vă rog, ajutaţi-mă şi pe mine!!!

Pentru a nu trăi dezamăgirea că aţi ajuns pe acest blog şi aţi avut parte doar de o văicăreală muieratică, am să produc totuşi ceva.  Păi, să atac foaia goală, dară!

************

  •  Băşiciosul

Nu există să existe un generator mai mare de băşici ca Boc. Asemeni unui peşte în acvariu, cosaşului-şef al României îi ies bule de aer, mai mari sau mai mici, cum îşi deschide guriţa. Băşicile izvorîte dintre buzele lui dibace strălucesc efemer ca cele de săpun irizate de soare, apoi fac fîs! pe neştiute. Vă mai aduceţi aminte de construcţia a 25.000 de case în mediul rural pentru specialişti? Dar de băşica emisă acum un an şi care ne asigura că, în 2011, vom merge pe Autostrada Soarelui pînă la mare? Dar de tronsonul de autostradă Bucureşti-Ploieşti, ca să nu mai vorbesc de cei peste 700 km de autostradă în patru ani de mandat? Băşica conform căreia Guvernul va face şedinţe, trimestrial, în cele mai mari oraşe ale ţării(prima a fost la Iaşi, anul trecut, şi se pare că ultima) şi-o mai aminteşte cineva? Iar exemplele pot continua, băşică după băşică!

************

  • Un slugoi model

 Ieri, la 17:00, ora la care Traian Băsescu urma să susţină o conferinţă de presă, Guvernul era reunit în şedinţa săptămînală. Pentru a-şi putea vedea stăpînul, Emil Boc a dat pauză miniştrilor şi s-a dus în cabinetul său pentru a urmări, cu pixul şi agenda la îndemînă, discursul preşedintelui. Măcar dacă ar învăţa ceva de la Traian Băsescu! Cum ar fi, de exemplu, să stai cu bărbăţie în faţa unor jurnalişti aşezaţi la măsuţe, civilizat, şi să răspunzi pînă cînd se epuizează întrebările. Emil Boc vine lunar(nu lunatic, lunar, da? Să fiu bine înţeles!) la brefing-uri şi acceptă doar două întrebări. Nu mai spun că şi la acelea răspunde neclar şi aburitor.

************

O frumoasă imagine cu "Cumpăna" din centrul de presă al Guvernului, o imagine pe care aşi intitula-o "Peisaj cu damigene goale"/

  • Berlusconi, vidi, veni…

       Ne-a vizitat, luni, la palat(ufff! Să mă apuc de poezie?), premierul italian. Caniculă şi o zi a începutului de săptămînă în care se zice că nici iarba nu creşte. Membrii Gărzii de onoare erau pitiţi de soare comandantul lor prin locuri umbroase ca să nu leşine vreunul taman cînd se cîntă imnul(s-a mai întîmplat). La fel şi miniştrii! Jurnaliştii, stoici, stăteau pe treptele Palatului Victoria în canicula amiezii. Berlusconi a întîrziat vreo 30 de minute, dar miniştrii lui, Frattini, Maroni, Alfano etc. au ajuns la timp. Venirea acestora a scos în soare şi pe omologii lor români care pîna atunci socializau în holul clădirii. M-a surprins neplăcut toaletele doamnelor. Elena Udrea era îmbrăcată casual, în pantaloni şi sacou albe şi bluziţă corai, ţoale potrivit a fi purtate într-o călătorie, la serviciu sau la cumpărături. În niciun caz la o primire oficială. Despre Anca Boagiu ce să mai spun! Dacă avea văl islamic sau basma aş fi crezut că era vreo arăboaică. Nu mai spun că pentru cele 32 de grade Celsius s-a îmbrăcată mult, da’ mult, prea gros. Într-un final, a ajuns şi Berlusconi. Am pus întîrzierea sa pe faptul că tocmai îşi refăcuse machiajul. Pudrat, vopsit şi zîmbitor, italianul a parcurs protocolul alături de premierul român. Deşi avea pantofi speciali cu talpă groasă şi tocuri de vreo 7 cm, premierul Italiei(ei bine, nu o să vă vină să credeţi!) era mai mic decît Boc. O idee mai mic. Mic pentru noi, dar enorm pentru apropiaţii premierului român şi arhisuficient  încît să-i scape de frustrări. Ca să fie siguri că am observat, ei mi-au atras atenţia: „Vezi, Alex, Berlusconi e mai mic ca şefu?!” Este, măi băieţi! Dar pe mine nu mă interesează micimea fizică a lui Emil Boc, ci anvergura lui spirituală, calitativă, profesională. Iar aici are o problemă. E mic!

      Am fost de patru ori la Palazzo Chiggi, sediul Guvernului Italian, atît în perioada Romano Prodi, cît şi în cea a lui Silvio Berlusconi, însoţindu-i pe Tăriceanu şi Boc. Una dintre vizite a avut loc la o săptămînă după scandalul produs de crima lui Mailat şi viza dezamorsarea curentului antiromânesc generat de fapta nemernicului. În centru lor de presă abia am găsit cardul care deschidea o uşă-oglindă în spatele căreia era toaleta. Acolo am fost trataţi mereu cu maximă indiferenţă şi eram fii ploii. Fac o paranteză şi subliniez faptul că peste tot, unde am fost în lume, jurnaliştii locali au întîietate faţă de cei veniţi de aiurea. Numai la noi e invers! Delegaţia jurnaliştilor italieni a fost favorizată de biroul de presă al Guvernului României. Mai exact, două damigene mari „Cumpăna”, goale, au fost puse de trepăduşi ca să blocheze calea către două pupitre pe care se află 3 calculatoare. Cînd jurnaliştii români, în număr foarte mare, au îndepărtat damigenele, aceiaşi trepăduşi au venit cu hîrtii pe care scria „Italia” şi le-au pus pe respectivele mese. De asemenea, în centru de presă a fost activat accesul la Internet wireless, ceea ce nu se întîmplă zi de zi. Dar cel mai elocvent exemplu de idioţenie oficială românească abia acum urmează. În centrul de presă, la Guvern, este amplasat un dozator de apă, „Cumpăna”. Lîngă el, zac alandala vreo 10 damigene, mai mereu goale. „Se face economie”, ni se spune, atunci cînd întrebăm de ce nu se aduce apă, aşa cum se întîmplă în orice firmă care se respectă, oricît de mică ar fi ea. Luni, cum aminteam, caniculă. Damigenele, aşa cum bănuiţi deja, uscate ca un puţ în deşert. Pînă să vină jurnaliştii italieni, unul român, fript de sete, a scotocit prin biroul oficialilor şi a găsit o damigeană plină. Cînd a vrut să o ia şi să o pună la dozator, trepăduşii guvernamentali au încercat să-l oprească spunînd: „Asta se pune la dozator atunci cînd vin jurnaliştii italieni”. Ospitalitate, prostie, jigodism, falsă economisire sau faliment de stat? Nu ştiu cum să calific acest gest al cărui mobil este aqua chiara, cum spun italienii la apa chioară românească.

************

  • Secretul lui Bochişinele

Cine va fi viitorul ministru al Muncii? Boc ştie! Dar nu vrea să spună. Asemeni elevului neadaptat şi neintegrat social care stă în spatele sălii de clasă şi îşi mănîncă sandwich-ul în timpul orei, cu capul sub pupitru ca să nu-l vadă colegii şi săi ceraă, premierul face un mare secret din orice. Ieri, am vorbit atît cu Sulfina Barbu(care mi-a spus că nu i s-a propus încă nimic), cît şi cu Claudia Boghicevici care nu a vrut să comenteze şi m-a rugat să mai aştept o zi. Cina va fi, va fi, pentru români oricum nue va schimba ceva din amarul zilnic. Dar nu asta doresc să comentez, ci să subliniez bucuria măruntă, chiar infantilă, a premierului de a ascunde cîte ceva de opinia publică. În copilărie, ţineam mîinile căuş şi făceam în ciudă prietenilor de joacă: „Sîc! Sîc! Sîc! Ce am aici, tu nici nu ştii!”. Ceilalţi veneau la noi şi curioşi se milogeau. „Hai, arată-ne şi nouă!” De obicei, aveam mai nimic, dar ne amuza cînd îi sîcîiam pe alţii! Cositul, cioplitul, bătutul cuielor, şutatul la poartă şi, mai nou, jucatul ping-pong-ului, la care adaug secretomania măruntă, trădează profilul unui individ uşor infantil. Remarca Elenei Udrea mi se pare genială şi definitorie în sensul celor arătate de mine. Săptămîna trecută, aflată la Cîmpina pentru a deschide o sală de sport cu bazin de înot, Elena Udrea a asistat la modul în care Boc a început să joace(e mult spus „joace” că habar-avea!) ping-pong cu nişte copilaşi. Apoi, s-a vizitat bazinul de înot unde alţi copilaşi au sărit în apă şi au început să înoate. „Domnul prim-ministru ar trebui să ne arate acum şi cum înoată”, a zis Udrea ironic. „Aş face-o, dar n-am slipul la mine”, a răspuns Boc, muşcînd nada şi nesesizînd ironia din glasul Udrei.

************

Hai că m-am revărsat! Am zis că scriu un pic, dar m-a luat valul. Şi tot mai am de scris. Doar timp, nu… Şi, pentru că miezul zilei sosi, sfios am să tac!

Read Full Post »