Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 25 martie 2011


Găseşte-i drumul spre casă

Petre Ţuţea, românul absolut, în opinia mea, spunea următorele vorbe memorabile:

„Sînt român şi ca român mă socot buricul pamîntului. Că dacă n-aş fi român, n-aş fi nimic. Nu mă pot imagina francez, englez, german. Adică nu pot extrapola substanţa spiritului meu la alt neam. Sînt român prin vocaţie. Tot ce gîndesc devine românesc. Daca există o ştiinţă a naţiunii, eu sînt de meserie român.”

Cîtã luciditate! Cîtă filozofie sintetizată în cîteva fraze! Cît adevăr valabil pentru fiece naţie trăitoare pe singura planetă cu forme de viaţă pe care o ştim! Substanţa spiritului se simte cel mai bine în afara spaţiului căruia îi aparţinem. Cei care călătoresc sau locuiesc în străinătate ştiu cel mai bine ceea ce vreau să spun. Îţi este dor să-ţi auzi limba maternă, să auzi imnul naţional, să descoperi Tricolorul, să mănînci preparate tradiţionale gîndind că sunt „ca la mama acasă”, să vezi imagini ale plaiurilor bucolice, Deltei Dunării şi locului de baştină. Ne place să ne lăudăm în faţa celorlalţi că suntem români atunci cînd asistăm la evoluţii de excepţie ale artiştilor, sportivilor, creatorilor, învăţaţilor noştri. Asumarea elementelor valoroase nu se petrece doar între străini, ci şi între noi. Mai mult decît atît, dacă respectivul este de cetăţenie română, dar de altă naţionalitate, nu mai contează. E de-al nostru. „Ai auzit că Icsulescu a cîştigat, a făcut sau a dres? E românaş de-al nostru! Suntem neam deştept şi talentat, măi”, ne lăudăm noi pe noi, între noi.

Dar atunci cînd un concetăţean se află într-o postură negativă nu ştim ce să facem ca să ne disociem, să-l excludem din românitate chiar dacă el aparţine prin nataivitate spaţiului mioritic. Găsim fel şi fel de elemente care ne separă. E ţigan, e ungur, e evreu, e fost aurolac etc. Intersecţiile şi puşcăriile Europei Occidentale sunt alimentate cu cerşetori şi infractori imigraţi din România, dar sunt ţigani, ne spunem noi, românii. Nişte sportivi care cîştigaseră medalii la nu mai ţin minte ce campionat mondial sau european, la o zi după ce ne-am mîndrit cu ei, au fost prinşi că furau haine şi parfumuri din magazine, în oraşul care a găzduit competiţia. „Respectivii au fost ocupaţi cu antrenamentele şi nu au şcoală ca noi, ceilalţi”, găsim repede linia de separaţie. Şi tot aşa, inventăm fel şi fel de elemente de disociere.

       Cazul Adrian Severin ne arată adevărata noastră faţă. Nu este ţigan, nu este fără şcoală, nu este fără educaţie, nu este nici măcar un român de rînd. El este din elită. Fost ministru, fost parlamentar, fost vicepreşedinte de partid, Severin este acum europarlamentar, deci unul dintre reprezentanţii poporului român în concernul european. Faptul că şi-a dat cinstea pe ruşine, echivalînd-o cu îndemnizaţia sale lunarã,  l-aş putea privi ca pe o slăbiciune umană. Ochiul dracului şi strălucirea aurului au luat minţile multor oamenii de-a lungul istoriei. Dar decizia de a nu demisiona, recunoscîndu-şi astfel greşeala, cum am spus, omenească, nu o mai înţeleg! Scos din grupul socialiştilor europeni şi trimis pe ultmul rînd al sălii Parlamentului European, hulit şi fluierat de colegi(vezi video), ca şi exclus din PSD, mă întreb pe cine mai reprezintă acest individ în forul legislativ european! Retorică întrebarea. Bineînţeles cã pe noi! Chiar dacă a fost repudiat de toţi, Severin nu poate renunţa la cei aproximativ 10.000 de euro pe care îi primeşte lunar ca îndemnizaţie, nici la casa gratuită din Bruxelles şi Strasbourg, nici la diurne, nici la biletele de avion subvenţionate, nici la alte avantaje pe care i le oferă funcţia. În schimb, onoarea, bunul simţ, ruşinea obrazului, poporul pe care-l reprezintă, ducă-se la naiba! Doar nu o să renunţe la aproximativ o jumătate de milion de euro, cît poate aduna din îndemnizaţii şi facilităţi pînă la finalul mandatului, pentru principii. Alţii fac puşcărie, nu parlament, mai mulţi ani şi pentru mai puţini bani. În România, poţi număra pe degetele unei mîini oamenii care au demisionat din onoare. La noi, la români, cine este prins cu fofîrlica este beştelit cîteva zile, apoi lumea uită. Nişte jurnalişti defecaţi vor spăla „mortul” şi într-o lună, două, e ras, tuns, frezat şi cu himenul reconstruit la TV, tocmai bun de votat. Dacă la cinci minute se naşte un prost, înseamnă că are un bazin electoral garantat. Cazul Adrian Năstase este elocvent!

Deci, ce facem cu Adrian Severin, ni-l asumăm? Dar cu fratele preşedintelui României, păcăliciul Mircea Băsescu, încuscrit cu ţigănimea analfabetă şi puşcăriabilă pentru cîteva sute de mii de euro? Mai sunt români printre noi care nu s-ar pupa pe dinţii de aur şi nu s-ar mirosi la subţiori cu balaoacheşii şi lalicuţele pentru un pumn de icoşari? 

Revin la zicerile românului absolut cu ale cărui scînteieri de geniu am început. Tot Petre Ţuţea ne dăr răspunsul:

 „În tinereţe credeam că românii sînt buricul pământului. Ei bine, nu sînt!”

De la nivelul nimicniciei mele, mă întreb: Păi, dacă buric nu suntem, ce suntem? Ceva aflat la o palmă mai jos?

UPDATE: 

Alătură-te gratuit, nu pentru 12.000 de euro, grupului de lobby care doreşte readucerea lui Severin în ţară. Vezi http://baricada.wordpress.com/2011/03/24/da-un-leu-sa-scapam-de-severin/

Read Full Post »