Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 21 ianuarie 2011


Aşa cum am mai scris pe acest blog şi cum am să repet cîte zile voi avea, nu sunt susţinătorul lui Traian Băsescu, al PDL sau, cu atît mai puţin, al lui Emil Boc! Susţin doar ideile care, după mintea mea de „femeie proastă de la ţară”, cum spunea o sintagmă misogină, reformează statul şi reformează sistemul de valori. Mai neaoş spus, m-am săturat să muncesc din greu, la stăpîn, fără fiţe, drepturi, weekend şi sărbători legale, prime şi bonusuri, tichete de masă şi de vacanţă etc. ca din taxele şi impozitele plătite de mine să fie acoperite salarii, ajutoare, pensii, fel şi fel de foloase incorecte, celorlalţi concetăţeni. Patronii au pierdut. Angajaţii lor, le fel. Statul încasează mai puţin. Criza economică a lovit la rădăcin statului. Guvernul nu are soluţii de relansare. În acest mediu nefavorabil, cînd toată lumea pierde, sunt categorii sociale care se cred mai cu moţ şi vor nu numai să-şi conserve privilegiile, dar să primească mai mult dacă se poate. Platforme ale încurajării nemuncii sunt televiziunile antinaţionale patronate de Voiculescu, un securist dovedit cu acte al cărui nume de cod era Felix, şi Vîntu, securist bănuit cu nume conspirativ Nuş. Liota de lătrăi găzduită de coteţele sus-amintite încurajează nemunca, traiul fără de grijă al beţivanilor care, în zori, cînd eu plec la serviciu, ei dorm mahmuri după ce şi-au băut ajutorul social. Pe ecranele TV apar lideri agramaţi ai cadrelor didactice, „profesionişti” din sistemului educaţional care scot idioţi cu diplome. Să fim sinceri şi să ne uităm în jurul nostru, la copiii şi nepoţii noştri, şi să recunoaştem gradul de incultură, superficialitate şi nepregătire cu care ies de pe băncile şcolii. În schimb, dascălii vor salarii mai mari. Să fim cinstiţi şi să numărărm oamenii cît de cît sănătoşi care se întorc în patru scînduri după ce au fost „trataţi” de cadrele sistemului medical care vor şi ele salarii mai mari. Mai nou, recalcularea pensiilor militare, speciale, repet, speciale, nebazate pe contributivitate, a produs o isterie fără margini. Televiziunile antinaţionale au plîns de mila rezerviştilor cu pensii cuprinse între 20 şi 100 de milioane de lei vechi. Cîţi oameni care muncesc din greu azi, la stat sau patron, beneficiază de asemenea venituri?! Sumedenie de Moş Teacă vin la TV şi ne spun cum au servit ei patria şi au pus soldaţii să se lupte cu sacii de cartofi, cum plutonul condus de ei a scos din tranşeele inamice sfecla, ceapa şi cartofii, cum regimentul lor a pus la pămînt şiruri, şiruri, ciocălăii de porumb, cum divizia lor a dinamitat munţii duşmănoşi aflaţi în calea Canalului Dunăre-Marea Neagră. Eroii de mucava ai neamului nu spun însă cîte privilegii aveau în vreme vechiului regim. Case de la stat, haine de la stat, abonamente gratuit pe transport,  masa asigurată, plocoane de la soldaţi etc. Nu mai spun că se pensionau în  floarea vîrstei şi se reangajau la „civil”, uneori pe acelaşi post ocupat ca militari, beneficiind şi de pensie, şi de salariu. Cîte neveste de ofiţeri aveau servici şi cîte se plîng, azi, reclamînd că le-a diminuat Boc pensia de urmaş?

Dar nu ar conta aceste aspecte şi aş vrea ca statul să le dea pensii încît să nu poată fi cheltuite în două vieţi, nu într-una! Doar întreb: Este firesc ca un cetăţean care le plăteşte lor pensia specială din cotizaţii, îi tratează în spital, le asigură serviciile, le asigură securitatea, să primească 8 -10-15  milioane şi să se chinuiască trăind, timp în care ei huzuresc cu pensii de 20-100 de milioane? Nu sunt radical, nici obraznic, nici meschin! Doar pun şi îmi pun nişte întrebări.

 Actualul Guvern este impotent şi am mai zis-o! Dar oricine va veni la putere, fie PNL, fie PSD, fie Duhul-Sfînt, situaţia acestei ţări va fi la fel. Hai să ne imaginăm că mîine va fi şi mai rău. Ce e de făcut? Statul va trebui să se împrumute şi mai mult, iar cei care muncesc trebuie să aducă bani de acasă(dacă au) pentru a plăti pretenţiile nesimţite ale acestor concetăţeni care nu vor să fie solidari cu nevoile prin care trece ţara? Dreptul lor patrimonial este la pensie, însă situaţia economică a statului, la un moment dat, trebuie să stabilească nivelul acestui drept. Sentinţa dată de ÎCCJ, astăzi, mă face să bănuiesc două chestiuni. În primul rînd, pot crede că în rîndul judecătorilor sunt mulţi ofiţeri acoperiţi, iar în al doilea rînd, magistraţii au hotărît astfel pentru a nu mai fi acuzaţi că au protejat doar veniturile lor prin deciziile luate.

Alt scandal al zilei este creat de sindicatele care propun un Cod al muncii nerealist, ce încurajează nemunca. Eu, slugă la patron, dacă nu îmi fac treaba, sunt dat afară imediat, fără mîngîieri pe creştet şi fără cîteva salarii compensatorii. În sistemul bugetar, un incapabil odată intrat este veşnic.  Un ministru al vechii guvernări mi se plîngea că are o directoare proastă, dar proastă rău, şi nu o poate da afară că este funcţionar public. „I-am făcut un birou şi i-am dat ceva de lucru, la mişto, că nu e în stare să facă ceva, dar măcar nu mai stă în picioarele mele să mă încurce”, mi-a zis fostul demitar. Trist, nu? Femeia aia era/o mai fi încă plătită de noi degeaba! Liderii de sindicat şi patronii aserviţi intereselor politice al PSD şi PNL s-au făcut zid în apărarea trîtorilor, proştilor şi neprofesioniştilor care ţin mersul societăţii pe loc. Am spus de atîtea ori că eii nu servesc interesele României, ci ale unor caste care macină această ţară de 21 de ani. Cea mai recentă dovadă în acest sens este trista figură apărută de nicăieri a preşedintele Federaţiei „Energetica”, Ion Pisc Scrădeanu, a fost timp de opt ani informator al Securităţii, sub numele de cod DRAGNEA. Informaţia a fost făcută publică de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, la cererea a două persoane care l-au cunoscut. Citiţi aici ce scrie gazeta Pandurul şi minunaţi-vă!

Acum 21 de ani nu a fost o revoluţie, ci o preluarea a puterii de către eşalonul doi al PCR sub oblăduirea Securităţii. Figuranţii care au ieşit în stradă mînaţi de dorinţa de libertate şi ajunşi la capătul răbdării au fost doar carne de tun într-un război care nu era al lor şi în care, actualii beneficiar ai pensiilor speciale au tras cînd în stînga, cînd în dreapta, pentru că s-au decis mai greu dacă sunt cu poporul sau cu dictatorul. Un individ fără scrupule, Ion Iliescu, s-a aşezat în capul mesei şi a împărţit bucatele în aşa fel încît să împace pe toată lumea. Lumea lui! De atunci, nu s-a schimbat mare lucru. Aceiaşi oameni sau copiii lor continuă să facă jocurile în această ţară, opunîndu-se din răsputeri reformării statului. Eternul Ion Iliescu, acum retras după cortină, la arlechin, trage de sforile unor maimuţoi de teapa lui Felix, Nuş, Porumbacu, Dragnea şi cîţi or mai fi. Chiar dacă nu pare, aţa fiecărei păpuşi, prin oricîte mîini ar trece, capătul ei tot la Iliescu ajunge. Acest om malefic a adunat şi adună în jurul lui toate forţele răului. Din fericire, încet, dar sigur, am impresia că societatea românească se dezmeticeşte, iar nemernicii, fie că sunt şefi sau executanţi, au devenit vizibili oricărei persoane cu ceva glagorie, indiferent de simpatia politică. Pe vremea lui Ceauşescu, dacă erau în vreo misiune, securiştii îmbrăcaţi civil, avînd costume ponosite, cravate şuchii şi pantofi, toate identice, patrulau în zona, respectivă amestecaţi prin mulţime. Cînd treceau unul pe lîngă altul şi mai schimbau o vorbă, din plicitseală, vreun şefuleţ de-al lor, tot sub acoperire, îi atenţiona, de frică să nu fie recunoscuţi de cetăţeni că sunt la filaj. Acele cuvinte le spun şi eu, azi, securiştilor de tip nou infiltraţi printre noi: „Mai răsfiraţi, băieţi!”

Read Full Post »

® Lupta interioară


Într-o seara, un bãtrîn indian îi explica nepotului său ce luptă teribilă se dă in interiorul fiecărei persoane. El spunea:

– „Există în fiecare dintre noi doi lupi. Unul este Lupul Răului. El reprezintă furia, gelozia, invidia, tristeţea, regretele, aroganţa, vinovăţia, minciuna, orgoliul, superioritatea şi egocentrismul. Altul, este Lupul Binelui. El reprezintă bucuria, pacea, iubirea, speranţa, liniştea, modestia, bunătatea, bunăvoinţa, generozitatea, adevărul şi compasiunea. Aceşti lupi se luptă în interiorul nostru permanent!”

După o clipă de gîndire, nepoţelul il intreabă pe bătrîn:

– ”Bunicule, şi care lup cîştigă?”

Indianul îi răspunde cu blîndeţe: 

– ‘Cel pe care îl hrăneşti!”

Read Full Post »