® Eminescu, simbolul ucis în fiecare zi

Azi, 15 ianuarie, se împlinesc 161 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, „Arhanghelul Mihail al Neamului Românesc”, aşa cum frumos l-a numit cineva. Am simţit nevoia acestei postări din cauza faptului că, pe zi ce trece, se lasă o tăcere grea, ca o piatră de mormînt, peste viaţa, activitatea şi, mai ales, moartea trupească a lui Eminescu. Spiritul său va continua să lumineze, asemenea Luceafărului, şi se va stinge doar odată cu moartea ultimului român adevărat trăitor pe această planetă. Cuvintele mele sunt de prisos, de aceea vă invit să rupeţi 8 minute din viaţa voastră pentru a urmări filmuleţul de mai sus(şi altele pe aceeaşi temă care vă sunt sugerate la final de youtube). O să descoperiţi cît de actuale sunt analizele politice, sociale şi naţionale ale lui Eminescu. Aceasta să fie cauza pentru care un simbol este ucis în fiecare zi?

Închei, întrebînd retoric: De ce cinematografia română nu a găsit pînă acum căderea să facă un film de lung metraj dedicat tumultoasei vieţi a poetului naţional? S-ar supăra clasa politică pe care el o critică? S-ar supăra evreimea care-l consideră antisemit şi al cărei membru, doctorul Isac de la Botoşani, l-a „tratat” bătîndu-l cu frînghia udă, stropindu-l cu apă rece în miezul iernii şi intoxicîndu-l cu mercur şi alte otrăvuri neştiute? S-ar supăra biserica pentru că el a afirmat de mai multe ori că nu crede în niciun dumnezeu? Pe cine deranjează atît de tare existenţa neamului românesc şi pretenţia lui la o viaţă mai bună, la independeţă şi de a fi recunoscut cu bune şi cu rele, asemeni tuturor  seminţiilor pămîntului?

PS – Eminescu îi scrie Veronicăi, în august 1882: „Dacă am avea religie, noi doi, am crede că nu va lăsa nerăsplătit atîta amor. Dar nu avem! De aceea, numai în noi înşinem putem crede şi pe noi înşine ne putem întemeia. De aceea, eu zic, crede în mine şi nu vei fi amăgită, afară dacă voi muri.”

Citeşte şi: – Corespondenţă inedită între Mihai Eminescu şi Veronica Micle

 – Eminescu interzis – Gîandirea politică