Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 5 Ianuarie 2011


Postez aici un filmuleţ în care puteţi auzi o mică parte din injuriile adresate de Vadim Tudor executorului judecătoresc şi poliţiştilor care-l însoţeau în momentul în care reprezentantul statului a cerut evacuarea clădirii din Str. Emile Zolla, Nr.2, de către liderii PRM. Europarlamentarul V.C. Tudor este cunoscut ca un individ coleric, cu deviaţii de limbaj şi comportament. El este un bun pamfletar, dar care a umplut de lături majoritatea persoanelor publice, de 21 de ani încoace. Fostul poet al familie Ceauşescu nu s-a sfiit să pună porecle tuturor celor care i-au stat în cale vreodată, care l-au contrazis sau care i-au criticat violenţele de limbaj sau comportamentale.

VC Tudor a lansat şi continuă să lanseze poveşti cu subiect negativ în care strecoară frînturi de adevăr despre adversarii săi, fără să suporte rigorile legii. De 21 de ani, acest individ-creaţie a lui Ion Iliescu, dar care a ajuns să-şi „muşte” pînă şi creatorul-a fost în structurile de conducere sau de reprezentare ale statului român. Nenumăratele procese de calomnie în care a fost parte pîrîtă s-au soldat cu achitarea sa sau cu amenzi insignifiante. Dar ceea ce s-a întîmplat, ieri, întrece orice limită. Jignirile, violenţa fizică, ultrajul, împotrivirea la punerea în aplicare a unei hotărîri judecătoreşti definitive, aşează acest personaj cu manifestări patologice deasupra statului şi ordinii de drept. Dacă un cetăţean obişnuit ar fi procedat asemeni lui Vadim înfunda puşcăria pentru cel puţin 10 ani. Reamintesc că o bătrînă a fost condamnată la închisoare pentru că a mutat nişte ţăruşi bătuţi de executorul judecătoresc(citiţi aici). Iar cazul ei nu este singular. Dacă amărîta a fost pedepsită, trebuie pedepsit şi „boierul”.

Imunitatea parlamentară a lui VC Tudor acţionează doar în cazul discursului politic, nu şi în ceea ce priveşte infracţiunile de drept comun. Pînă cînd statul român va continua să accepte decredibilizarea sa de către un om(poate chiar suferind)? Eu, ca simplu cetăţean, m-am simţit jignit, agresat, defăimat de acest individ în momentul în care autoritatea statului a fost catalogată drept curvă, neghioabă, hoaţă etc. 

Trebuie amintit că supărarea liderului PRM nu este justificată, RA-APPS oferindu-i alt spaţiu pentru biroul său parlamentar, conform legii. Televiziunile antinaţionale au amintit anemic acest fapt. Casa din Emil Zola a fost atribuită de instanţă moştenitorilor fostului proprietar, deci nu i-a fost luată de „beţivul” de Băsescu sau de „piticul porno” Emil Boc, aşa cum le spune Vadim preşedintelui şi premierului ţării mele. Televiziunile antinaţionale nu pomenesc nici de faptul că PRM este rău platnic şi că a avut pretenţia ca RA-APPS să modernizeze clădirea, pe banii statului(citeşte aici). Ba mai mult, PRM a subînchiriat unele spaţii din clădire unei tipografii şi unei redacţii de ziar(ambele ale liderului PRM), acţiune de asemenea ilegală.

În ce mă priveşte, VC Tudor este un Frankenstein al statului român, al mass media, poate al nostru, al tuturor. Născut în Rahova, într-o familie săracă de adeventişti, cu o avidă dorinţă de parvenire, el s-a insinuat pînă în apropierea familiei Ceauşescu pe care a deservit-o cu versuri şi osanale. După aşa zisa revoluţie, preşedintele neo-comunist l-a cultivat programîndu-l să cristalizeze naţionaliştii extremişti români într-o structură(PRM) din afara partidului său(PDSR) pe care-l dorea a fi perceput de europeni ca unul modern. Din nefericire, Iliescu nu a intuit că ofiţeri ai fostei securităţi, dar şi de armată şi miliţie, au fost atraşi de limbajul naţionalist al exaltatului VC Tudor. Astfel, PRM a ajuns o forţă politică importantă, cu legături în servicii, care beneficia de un limbajul radical, populist şi demagogic al unui lider charismatic, care a atras nemulţumiţii extremişti şi naţionalişti(obţinînd chiar 20% din sufragiile naţionale). Iliescu a creat o forţă pe care a scăpat-o din mînă al cărei lider era să-l învingă chiar la alegerile prezidenţiale(nici azi nu este clar dacă Iliescu a cîştigat cinstit al doilea mandat, în 2000, sau ajutat de serviciile de informaţii ale unor state speriate că un extremist ajunge preşedintele României, ţară parteneră SUA,  NATO şi UE). 

În acest context, VC Tudor a indus o anume teamă la nivelul societăţii şi puterilor statului, reprezentanţii acestora preferînd să-i satisfacă doleanţele, capriciile, vrerile decît să ajungă ţinta jignirilor, minciunilor sau chiar a unor adevăruri(nedorit a fi spuse) proferate de liderul PRM, direct sau prin publicaţiile sale. Odată cu aşezarea statului de drept şi consolidarea instituţiilor, dar mai ales odată cu creşterea gradului de cunoaştere a cetăţenilor, PRM şi-a pierdut forţa şi locul în parlament, ultimul bastion de rezistenţă rămînînd liderul său, ales europarlamentar. Pierderea sediului, de fapt a unei case cu o arhitectură superbă, situată într-o zonă exclusivistă a oraşului, l-au scos din minţi pe Vadim Tudor. El a realizat că nu mai este temut, că şi-a pierdut forţa, că telefoanele pe care le dă(de ce i se mai răspunde???) miniştrilor nu mai contează, că lumea nu se mai teme de ameninţările şi invectivele sale. Izbucnirea paranoică de ieri îmi place să cred că a fost cîntecul de lebădă a creaţiei lui Ion Iliescu, un Frankenstein scăpat de sub control care trebuie distrus de regimul Traian Băsescu.

În final, avînd în vedere infracţiunile comise de liderul PRM în cazul evacuării imobilului din Emil Zola, ca cetăţean român, cer public Parchetului General să se autosesizeze. Pînă cînd VC Tudor nu va fi judecat asemeni oricărei babe amărîte din ţara asta, consider că el s-a „pişat” nu numai pe „datoria” unui poliţist, ci pe statul şi poporul român. De sus şi cu jet!

Anunțuri

Read Full Post »